Sari la conținut
Sună acum +40 756 248 777

Arestarea preventivă: condiții, durată, contestație și alternative

Autor: · Publicat: · Actualizat:

Primii pași: identifică actul și calendarul real

Ce trebuie lămurit imediat

  1. Este vorba despre reținere, o propunere de arestare sau o încheiere deja pronunțată?
  2. Care este calitatea persoanei și unde se află dosarul?
  3. Când s-a pronunțat ori comunicat încheierea și când expiră măsura?
  4. Ce avocat asistă persoana și ce acte poate consulta înaintea ședinței?

Arestarea preventivă privează de libertate o persoană în cursul procesului penal, în condiții stabilite de lege și prin decizia unui judecător. Nu constituie o condamnare și nu înlătură prezumția de nevinovăție. Pentru persoana vizată și familie, primul lucru util este identificarea actului: o citație, o ordonanță de reținere, o propunere a procurorului și o încheiere de arestare au efecte diferite. Fotografia unui mesaj sau o informație din presă nu oferă singure calendarul procedural.

Notează data și ora privării de libertate, actele primite, instanța, numărul cauzei și orice termen comunicat. Caută asistență juridică și pregătește documentele disponibile fără să le modifici. Dacă nu există avocat ales într-o procedură cu asistență obligatorie, autoritatea trebuie să asigure desemnarea unuia din oficiu. Familia poate facilita contactul și organizarea actelor; nu dobândește astfel automat dreptul de a da declarații, de a semna contestații în numele persoanei sau de a primi întregul dosar.

Surse și articole de lege: Codul de procedură penală: arestare preventivă, căi de atac, durate și alternative; Constituția României, articolul 23: libertatea individuală.

Reținerea și arestarea preventivă: cine decide și pentru cine

Măsura sau etapaCine decideReperul principal
Reținere în urmărirea penalăOrganul de cercetare penală sau procurorul, față de suspect ori inculpat.Cel mult 24 de ore; art. 209 și ordonanța cu orele de început și sfârșit.
Arestare în urmărirea penalăJudecătorul de drepturi și libertăți, față de inculpat, la propunerea procurorului.Cel mult 30 de zile la luare; prelungire numai în condițiile legii.
Cameră preliminară sau judecatăJudecătorul de cameră preliminară ori instanța în fața căreia se află cauza.Reguli proprii de luare, verificare și menținere; nu se copiază întreg calendarul urmăririi.

Calitatea de inculpat înseamnă că acțiunea penală a fost pusă în mișcare împotriva persoanei; nu înseamnă că aceasta este vinovată. Arestarea preventivă din articolul 223 privește inculpatul. Reținerea poate privi și suspectul și nu este rezervată judecătorului. Nu este obligatoriu să existe mai întâi 24 de ore de reținere: o propunere de arestare se poate examina și față de un inculpat aflat în libertate, cu citarea și garanțiile prevăzute de lege.

Pentru regimul primelor ore, vezi și ghidul reținerii pentru 24 de ore. Aici urmărim decizia judecătorului și remediile privind arestarea preventivă.

Surse și articole de lege: Codul de procedură penală: arestare preventivă, căi de atac, durate și alternative; Constituția României, articolul 23: libertatea individuală; Înalta Curte de Casație și Justiție, Decizia nr. 22 din 27 noiembrie 2023.

Ce trebuie demonstrat: suspiciune, caz legal, necesitate și proporționalitate

Articolul 202 din Codul de procedură penală cere suspiciune rezonabilă, un scop preventiv legitim și o măsură necesară și proporțională. Pentru arestare, articolul 223 cere probe din care să rezulte suspiciunea rezonabilă și un caz legal concret. Nu se decide acum definitiv vinovăția, dar nici o bănuială fără susținere nu este suficientă. Judecătorul trebuie să examineze de ce privarea de libertate este necesară în situația persoanei și de ce o alternativă nu ar răspunde riscului identificat.

Nu se poate dispune, confirma, prelungi ori menține o măsură preventivă dacă există o cauză care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale, conform articolului 202 alin. (2). Problema se motivează pe norma și situația reale. A spune numai că acuzația este nedreaptă nu înlocuiește identificarea unei asemenea cauze; tot astfel, o acuzație gravă nu permite ignorarea unui impediment legal dovedit.

Temei din articolul 223Ce trebuie examinatExemplu de distincție utilă
Alin. (1) lit. a)Fuga, ascunderea ori pregătirile în scop de sustragere.Un bilet sau legăturile cu străinătatea se examinează în context, nu ca dovadă automată de fugă.
Alin. (1) lit. b)–c)Încercările de influențare ori alterare a probelor, presiunile sau înțelegerea frauduloasă cu victima.O simplă posibilitate abstractă nu se confundă cu faptele concrete invocate.
Alin. (1) lit. d)Suspiciunea unei noi infracțiuni intenționate ori pregătirea alteia după punerea în mișcare a acțiunii penale.Reperul procesual și cronologia sunt esențiale; cazierul nu ține locul acestei condiții.
Alin. (2)Categorie de infracțiuni enumerată sau altă infracțiune cu pedeapsă de 5 ani ori mai mare, plus pericolul pentru ordinea publică și celelalte condiții.Pragul pedepsei nu justifică singur arestarea și nu se transferă automat asupra alin. (1).

Pentru articolul 223 alin. (2), categoriile enumerate și categoria celorlalte infracțiuni au regimuri care trebuie citite exact. Nu este corect să afirmăm că orice arestare presupune obligatoriu un maxim de cel puțin 5 ani sau, invers, că orice infracțiune cu acel maxim conduce la arestare. Gravitatea, modul de comitere, împrejurările și datele personale sunt evaluate pentru a stabili necesitatea înlăturării pericolului pentru ordinea publică. Cazierul, familia și locul de muncă sunt relevante, fără să decidă singure rezultatul.

Un caz mai puțin intuitiv privește două dosare. Decizia nr. 22 din 27 noiembrie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție arată că temeiul articolului 223 alin. (1) lit. d), în ipoteza noii infracțiuni după punerea în mișcare a acțiunii, se folosește în primul dosar. Aceasta nu interzice arestarea în al doilea dosar pe un alt temei legal îndeplinit. De asemenea, potrivit alin. (3) actual, o nouă arestare în aceeași cauză, după arestare preventivă ori arest la domiciliu anterior, cere temeiuri noi care fac necesară privarea de libertate.

Surse și articole de lege: Codul de procedură penală: arestare preventivă, căi de atac, durate și alternative; Înalta Curte de Casație și Justiție, Decizia nr. 22 din 27 noiembrie 2023.

Motivarea este necesară încă de la prima decizie a judecătorului

În cauza Buzadji împotriva Republicii Moldova, Marea Cameră a Curții Europene a Drepturilor Omului a clarificat la paragraful 102 că motivele relevante și suficiente, suplimentare suspiciunii rezonabile, sunt necesare încă de la prima decizie de arestare preventivă. Nu există o perioadă inițială nedefinită în care judecătorul ar putea dispune această măsură numai pe baza suspiciunii. Se verifică și alternativele, iar continuarea detenției cere evaluarea concretă și diligența autorităților în desfășurarea cauzei.

Hotărârea din 5 iulie 2016 critică motivele abstracte și schimbarea concluziilor fără explicații privind circumstanțele. Pentru apărare, contează identificarea riscului reținut și a documentelor ori împrejurărilor care îl contrazic. Nu este necesar să se inventeze de fiecare dată un motiv nou dacă temeiul anterior subzistă în mod justificat; nici repetarea unui paragraf standard nu dovedește că riscul se menține. Arestul la domiciliu rămâne o privare de libertate, iar alegerea sa ca alternativă nu elimină garanțiile.

Surse și articole de lege: Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Buzadji împotriva Republicii Moldova, Marea Cameră, 5 iulie 2016; Convenția europeană a drepturilor omului: articolul 5; Codul de procedură penală: arestare preventivă, căi de atac, durate și alternative.

Propunerea și ședința: avocat, dosar, ascultare și excepții

În urmărire, procurorul formulează propunerea motivată și o înaintează cu dosarul judecătorului competent. Pentru inculpatul reținut, articolul 209 alin. (16) cere sesizarea cu cel puțin 6 ore înaintea expirării reținerii, iar articolul 225 cere fixarea soluționării înainte de expirare. Acesta este un reper diferit de termenul de 5 zile pentru o prelungire ulterioară. Nu presupune că depunerea propunerii îi permite poliției să prelungească singură ordonanța de reținere.

Procedura din urmărire se soluționează în camera de consiliu, prin încheiere motivată, nu într-o ședință inițială publică. Avocatul ales sau din oficiu și procurorul participă obligatoriu. Avocatului i se oferă, la cerere, posibilitatea de a studia dosarul; articolul 94 alin. (7) privește accesul la întreg materialul urmăririi pentru pregătirea apărării în aceste proceduri. Persoana trebuie să cunoască acuzația și dreptul de a nu declara. Exercitarea dreptului la tăcere nu trebuie prezentată ca recunoaștere a vinovăției.

Prezența inculpatului la soluționarea propunerii este regula, cu excepțiile legale privind lipsa nejustificată, dispariția, sustragerea ori imposibilitatea din motive de sănătate, forță majoră sau stare de necesitate. Nu orice absență blochează luarea măsurii. În contestația din urmărire și la prelungire, textele prevăd participare prin videoconferință cu acordul persoanei, avocat și, după caz, interpret. Regimul nu se generalizează fără verificare la orice altă procedură penală.

Dacă mandatul a fost emis în lipsă, articolul 231 reglementează executarea și prezentarea persoanei în cel mult 24 de ore judecătorului competent, cu particularitățile imposibilității medicale ori situațiilor excepționale. Urmează audierea și evaluarea confirmării, revocării ori înlocuirii în condițiile legii. Acest mandat intern nu trebuie confundat cu procedura distinctă de predare în baza unui mandat european de arestare. O eroare materială care permite totuși identificarea nu face mandatul automat inexecutabil.

Surse și articole de lege: Codul de procedură penală: arestare preventivă, căi de atac, durate și alternative.

Există o propunere de arestare sau o încheiere recentă?

La contact indică instanța, calitatea, data și ora relevante și actul disponibil. Asistența se stabilește separat prin contract de asistență juridică. Mesajul nu este contestație și nu oprește curgerea unui termen; dacă nu există avocat ales, se verifică asigurarea apărării obligatorii din oficiu.

Cât durează măsura: 30, 180 de zile și verificările 30/60

SituațiaLimită sau verificareDe unde se urmărește calendarul
Luarea în urmărireCel mult 30 de zile.Punerea în executare a măsurii, art. 233; mandatul arată data încetării.
Prelungirea în urmărireFiecare cel mult 30 de zile; total rezonabil și maximum 180 de zile.Se cumulează perioadele relevante; transferul dosarului nu resetează durata.
Cameră preliminarăVerificare periodică a arestării, nu mai târziu de 30 de zile.Se citesc toate încheierile și efectele căilor de atac; nu se presupune automat un restart.
JudecatăVerificare periodică, nu mai târziu de 60 de zile.Art. 208 și calendarul măsurii; termenul de verificare nu este durata maximă totală.
Judecată în primă instanțăDurată rezonabilă; cel mult jumătatea maximului special și, în orice caz, 5 ani.Art. 239 alin. (2): sesizarea instanței dacă persoana este deja arestată, respectiv executarea măsurii luate ulterior ori în lipsă.

Cele 30 de zile sunt un plafon, nu o durată obligatorie acordată automat. Reținerea nu se deduce din durata arestării preventive, conform articolului 226 alin. (2); acest lucru nu rezolvă problema distinctă a deducerii privării de libertate dintr-o eventuală pedeapsă. Durata arestului la domiciliu se ia în considerare la plafonul de 180 de zile din urmărire, potrivit articolului 222 alin. (10). Schimbarea locului privării de libertate nu oferă două plafoane independente care se adună fără limită.

La intrarea în camera preliminară, articolul 207 cere înaintarea rechizitoriului cu dosarul cu cel puțin 5 zile înaintea expirării măsurii; verificarea inițială se face în 3 zile de la înregistrare și înainte de expirare. Verificările ulterioare ale arestării au reperul de 30 de zile. În judecată, articolul 208 prevede 60 de zile. Nu trebuie numite toate aceste operațiuni prelungiri lunare și nici tratat plafonul de 5 ani din prima instanță ca limită unică, identică, pentru urmărire și apel.

Surse și articole de lege: Codul de procedură penală: arestare preventivă, căi de atac, durate și alternative; Constituția României, articolul 23: libertatea individuală; Înalta Curte de Casație și Justiție, Decizia nr. 17 din 29 septembrie 2025.

Prelungirea în urmărire: cerere nouă și termenul procurorului

Prelungirea poate fi dispusă numai la propunerea motivată a procurorului, dacă temeiurile inițiale impun în continuare privarea de libertate ori există temeiuri noi. Propunerea și dosarul se depun cu cel puțin 5 zile înainte de expirare, sub sancțiunea nulității absolute, conform articolului 235 alin. (1) actual. Avocatul este încunoștințat și poate cere studierea dosarului; procurorul participă, iar persoana este ascultată în condițiile textului. Judecătorul trebuie să se pronunțe înainte de expirarea duratei existente.

Termenul de 5 zile nu se verifică prin simpla scădere a cinci date calendaristice. Decizia nr. 3 din 17 februarie 2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție explică regula procedurală de calcul înapoi și stabilește că sesizarea formulată în ultima zi a termenului astfel calculat nu este în termen. Ziua expirării măsurii și regulile zilelor libere se verifică potrivit articolului 269; când intervine o zi nelucrătoare, ajustarea regresivă se face spre o zi anterioară, în condițiile hotărârii. Sunt necesare mandatul, înregistrarea sesizării și calendarul complet, inclusiv sărbătorile legale.

Dacă propunerea de prelungire este respinsă, articolul 237 prevede punerea în libertate la expirarea duratei, dacă nu există arestare în altă cauză, și permite o alternativă legală când sunt îndeplinite condițiile. Nu trebuie promisă ieșirea imediată numai din denumirea soluției. Se verifică dispozitivul, durata în curs, eventuala contestație a procurorului și orice alt titlu de privare de libertate.

Surse și articole de lege: Codul de procedură penală: arestare preventivă, căi de atac, durate și alternative; Înalta Curte de Casație și Justiție, Decizia nr. 3 din 17 februarie 2025.

Contestația: 48 de ore de la reperul potrivit

Articolele 204, 205 și 206 prevăd contestație pentru inculpat și procuror, cu particularitățile urmăririi, camerei preliminare și încheierilor pronunțate în primă instanță în judecată. Termenul de formulare este de 48 de ore de la pronunțare sau, după caz, de la comunicare. Articolul 203 alin. (7) privește comunicarea către cei care au lipsit de la pronunțare. Nu este corect să aștepți întotdeauna motivarea scrisă sau să calculezi din momentul când o rudă a aflat informal soluția.

Contestația se depune la organul judiciar care a pronunțat încheierea, pentru înaintare spre soluționare instanței competente; pentru Înalta Curte există reguli proprii în aceleași articole. Termenul de 5 zile de soluționare a contestației inculpatului curge de la înregistrare și nu este termenul lui de a o formula. Contestația împotriva luării sau prelungirii ori menținerii măsurii nu suspendă executarea. O soluție de înlocuire sau revocare contestată de procuror trebuie verificată în propriul regim, fără promisiuni generale de ieșire imediată.

Calculul termenului procedural și dovada depunerii se verifică prin articolele 269–270; depunerea la administrația locului de deținere este un mecanism expres, cu înregistrarea sau atestarea ca dovadă. Aceste reguli sunt diferite de articolul 271, unde ora ori ziua de început și de sfârșit intră în durata măsurii restrictive. Păstrează dovezile și cere calculul pe ora și actul concrete; expresia două zile nu este un înlocuitor suficient pentru un termen procedural pe ore.

Dacă în contestația împotriva arestării inițiale din urmărire se ia arestul la domiciliu, Decizia nr. 17 din 29 septembrie 2025 permite numai restul până la împlinirea intervalului de 30 de zile calculat de la arestarea dispusă inițial. Nu pornește automat un nou interval integral de 30 de zile la soluționarea contestației. Aceasta este o regulă pentru ipoteza precizată, nu o reducere automată cu 30 de zile din orice altă măsură.

Surse și articole de lege: Codul de procedură penală: arestare preventivă, căi de atac, durate și alternative; Înalta Curte de Casație și Justiție, Decizia nr. 17 din 29 septembrie 2025.

Revocarea, înlocuirea și încetarea de drept cer explicații diferite

DemersCe se verificăCe documente sunt utile
Revocare, art. 242 alin. (1)Au încetat temeiurile sau există împrejurări noi care arată nelegalitatea.Încheierea anterioară, evoluția probelor și împrejurările relevante.
Înlocuire cu măsură mai ușoară, art. 242 alin. (2)Alternativa îndeplinește condițiile și este suficientă pentru scopul preventiv.Adresă și locuire reale, restricții fezabile, situație personală și legătura cu riscul.
Încetare de drept, art. 241Expirare, plafon sau alte situații legale.Mandate, încheieri, comunicări și hotărâri relevante; existența altor titluri de detenție.

O cerere de înlocuire nu trebuie redusă la situația în care temeiurile au dispărut complet. Articolul 242 alin. (2) permite analiza dacă o măsură mai ușoară este suficientă după evaluarea cauzei și conduitei. Pentru arestul la domiciliu trebuie verificată și locuința: articolul 218 alin. (3) exclude anumite situații de conviețuire cu victima ori alte persoane relevante și situația persoanei cercetate sau condamnate pentru evadare. A oferi o adresă fără verificarea celor care locuiesc acolo poate compromite alternativa propusă.

Înlocuirea cu control judiciar pe cauțiune nu este cumpărarea libertății printr-o plată făcută unilateral. Articolul 242 alin. (10)–(13) prevede examinarea în principiu, stabilirea valorii și a termenului de depunere; acest termen curge de la rămânerea definitivă a încheierii care stabilește valoarea. Depunerea ori nedepunerea produce efectele prevăzute de text, iar obligațiile ulterioare trebuie respectate. Nu se poate promite o sumă universală sau rezultatul înaintea evaluării judecătorului.

Articolul 241 reglementează și încetarea de drept în alte situații, inclusiv anumite soluții chiar nedefinitive. În apel, arestarea preventivă și arestul la domiciliu încetează dacă durata măsurii a atins durata pedepsei pronunțate prin condamnare. Se verifică toate perioadele și hotărârile; încetarea măsurii într-o cauză nu înlătură un alt temei legal de detenție. Cererea de constatare, revocarea, înlocuirea și contestația nu sunt denumiri interschimbabile.

Pentru executarea unei alternative, vezi ghidul arestului la domiciliu; prezentul material explică de ce și cum poate fi cerută alternativa în procedura arestării.

Pentru restricții fără încarcerare, vezi controlul judiciar și controlul judiciar pe cauțiune. Obligațiile se citesc în actul concret, iar încălcarea lor poate avea consecințe proprii.

Surse și articole de lege: Codul de procedură penală: arestare preventivă, căi de atac, durate și alternative.

Familie, sănătate, minori și persoane din străinătate

Persoanei arestate i se comunică în scris drepturile, inclusiv accesul la asistență medicală de urgență, contestarea și solicitarea revocării sau înlocuirii. Articolul 228 prevede înștiințarea unui membru al familiei ori a persoanei desemnate și informarea despre locul de deținere, inclusiv la schimbare. Pentru persoana străină există și drepturile de înștiințare consulară ori a organizației relevante, prin trimiterea la articolul 210 alin. (2). Interpretul gratuit este un drept când persoana nu poate comunica adecvat în română, nu o facilitate condiționată de găsirea unui prieten traducător.

Când un copil ori o persoană dependentă rămâne fără ocrotire, articolul 229 cere înștiințarea autorității competente pentru măsurile legale de protecție. Problemele medicale trebuie documentate și comunicate locului de deținere; potrivit articolului 240, administrația locului de deținere dispune tratament sub pază permanentă în rețeaua Ministerului Sănătății când boala nu poate fi tratată în rețeaua penitenciară, pe baza actelor medicale. Spitalizarea astfel dispusă intră în durata arestării și nu înseamnă automat revocare.

Pentru minori, articolul 243 permite reținerea și arestarea numai în mod excepțional, cu verificarea efectelor asupra personalității și dezvoltării în raport cu scopul măsurii. La stabilirea duratei se ia în considerare vârsta de la data deciziei de luare, prelungire ori menținere, iar înștiințarea se face obligatoriu și către reprezentantul legal sau persoana în îngrijirea ori supravegherea căreia se află minorul. Pentru un adult cu familie, boala ori îngrijirea copiilor sunt împrejurări serioase de analizat, dar nu creează automat o interdicție de arestare. Documentele trebuie legate de cererea concretă și de alternativa propusă.

Pentru asistență individuală, consultă și pagina despre apărarea și reprezentarea în materie penală. Conținutul acestui ghid nu stabilește strategia unui dosar fără citirea actelor sale.

Surse și articole de lege: Codul de procedură penală: arestare preventivă, căi de atac, durate și alternative.

Vrei verificarea unei contestații sau a unei alternative?

Pregătește încheierile, mandatul, comunicările și documentele privind situația reală. Prin contact se discută posibilitatea asistenței, iar obiectul și onorariul se convin separat prin contract. Cererile și depunerea în termen necesită un demers distinct către autoritatea competentă.

Modele proprii pentru cereri și memorii adaptate cauzei

Acestea sunt formulări orientative redactate pentru ghid, nu tipizate oficiale și nu acte gata de depus fără verificare. Informarea scrisă despre drepturi și mandatul sunt documente ale autorității; modelele de mai jos sunt pentru pregătirea demersurilor persoanei și avocatului. Se completează numai cu date adevărate, se alege instanța și etapa corecte și se păstrează dovada depunerii.

1. Memoriu împotriva propunerii inițiale

2. Cerere de consultare și timp pentru apărare

3. Contestație împotriva încheierii privind arestarea

4. Obiecții la prelungire și verificarea sesizării

5. Cerere de revocare documentată

6. Înlocuire cu alternativă și plan real de respectare

7. Constatarea încetării de drept

8. Înștiințare pentru ocrotirea unei persoane dependente

9. Cerere privind evaluarea medicală și tratamentul

10. Informarea drepturilor, interpret și contact consular

Surse și articole de lege: Codul de procedură penală: arestare preventivă, căi de atac, durate și alternative.

Întrebări frecvente

Poate procurorul să mă aresteze preventiv pentru 30 de zile?

Arestarea preventivă se dispune de judecător. Procurorul sau organul de cercetare poate dispune reținerea, distinctă, de cel mult 24 de ore, în condițiile legii.

Termenul de 48 de ore începe mereu când primesc motivarea?

Nu. Legea prevede pronunțarea sau, după caz, comunicarea. Prezența la pronunțare și comunicarea actului trebuie verificate; nu aștepta automat o motivare ori informația transmisă familiei.

Dacă am contestat, nu se mai execută măsura?

Contestația împotriva luării, prelungirii ori menținerii nu suspendă executarea în condițiile articolelor relevante. Situația unei soluții favorabile contestate de procuror se verifică distinct.

După 180 de zile de la începutul anchetei trebuie să fiu eliberat?

Plafonul urmăririi privește durata privării de libertate relevante, nu simpla vechime a anchetei. Trecerea la camera preliminară și judecată implică alte reguli. Se verifică toate măsurile și etapele, inclusiv perioadele de domiciliu.

Pot cere control judiciar dacă motivele nu au dispărut complet?

Se poate analiza înlocuirea dacă alternativa îndeplinește condițiile și este suficientă pentru scopul preventiv. Aceasta diferă de revocarea întemeiată pe încetarea temeiurilor ori pe noua nelegalitate.

O locuință, un serviciu și un copil garantează alternativa?

Sunt date relevante, care trebuie documentate și legate de riscuri. Nu garantează rezultatul și nu elimină verificarea incompatibilităților locuinței, obligațiilor ori a celorlalte condiții legale.

Exemplele și modelele sunt orientative și trebuie adaptate dosarului, etapei și actelor de comunicare. O regulă de durată nu înlocuiește verificarea necesității măsurii, iar un argument de apărare nu permite anticiparea rezultatului. Asistența juridică se stabilește separat de simpla solicitare de contact.

Surse și articole de lege: Codul de procedură penală: arestare preventivă, căi de atac, durate și alternative; Constituția României, articolul 23: libertatea individuală; Înalta Curte de Casație și Justiție, Decizia nr. 17 din 29 septembrie 2025.

Au fost avute în vedere legislația și jurisprudența disponibile până la 05.11.2026. Pentru situația concretă se verifică și forma aplicabilă la data faptelor sau a procedurii. Materialul are caracter informativ.