Cabinetul de avocat a luat ființă în București în anul 2020 și a reprezentat o provocare.

În luna februarie a anului 2020 am luat decizia de a înființa începând cu luna martie a aceluiași an Măglaș Alexandru – Cabinet de Avocat. În consecință, s-a formulat solicitarea către Baroul București care a aprobat înființarea cabinetului de avocatură începând cu 1 martie 2020.

Au fost 3 ani (până la data prezentului articol) foarte interesanți și plini de provocări profesionale. Am intrat în contact cu multiple situații dificile – unele aparent chiar imposibile. În unele cauze soluțiile identificate au funcționat, în altele nu, din păcate. Reușita avocatului depinde de foarte mulți factori – nu toți sunt sub controlul avocatului.

Atunci când strategia propusă de avocat se materializează în soluții favorabile pentru client, avocatul cunoaște senzația satisfacției profesionale. Nu trebuie să fie o cauză „mare”, doar problema juridică soluționată să reprezinte o provocare înfrântă. Chiar și micile succese dau culoare activității profesionale a avocatului.

Desigur, însăși înființarea unui cabinet de avocatură bucureștean este o provocare în sine. Piața avocaturii bucureștene este foarte competitivă și presupune formarea anumitor abilități profesionale pentru a „răzbate”. Pe lângă faptul, că activitatea oricărui avocat cred că este o luptă continuă cu sine – de multe ori, fiind sub semnul întrebării dacă continuarea activității este benefică pentru sine.

Pot spune că, până la acest moment, am gustat atât din „dulceața” unor soluții ale instanțelor sau parchetelor bune, dar și din „amărăciunea”  unor soluții mai puțin bune (nu neapărat toate perdante, întrucât în unele nu s-a obținut tot s-a dorit).

Soluțiile „bune” și cele „rele” pentru client sunt o realitate a vieții de avocat.

Activitatea avocatului bucureștean Măglaș Alexandru (titularul cabinetului de avocat) este orientată către dreptul penal, dreptul administrativ, dreptul fiscal, dreptul proprietății intelectuale și dreptul proprietății industriale

Activitatea de drept penal a avocatului este una foarte solicitantă deoarece presupune o analiză atentă a dosarului – respectiv, a probelor și a actelor încheiate de organele judiciare (poliție, parchet, instanță de judecată). Se spune că dreptul penal este dreptul situațiilor de fapt. Totuși, „situația de fapt penală” poate cuprinde uneori un amalgam de respectări sau nerespectări de legi din alte ramuri ale dreptului. Poate presupune verificarea conduitei inculpatului prin raportare la prevederile legii extrapenale. Astfel, stabilirea situației de fapt presupune, de multe ori, pe lângă o analiză a probelor pentru înșiruirea cronologică, și un amplu studiu legislativ și jurisprudențial al tuturor ramurilor de drept.

Activitatea de drept administrativ a avocatului este una preponderent „tehnică” fiind vorba, de multe ori, despre verificarea respectării unor proceduri administrative și a concordanței soluțiilor administrative cu legea. O realitate este că litigiile administrative sunt, de multe ori, o „luptă cu timpul”. Administrația are un „mers” greoi și, de multe ori, este o corvoadă obținerea tuturor actelor și datelor necesare soluționării litigiului. Contenciosul administrativ este, mai mult, un exercițiu al răbdării decât un exercițiu al dreptului.

Activitatea de drept fiscal a avocatului este similară celei de drept administrativ. Realitatea este că actele emise de organele fiscale sunt, cvasipreponderent, acte administrative fiscale. Totuși, are o mare particularitate – respectiv, că legislația fiscală și procesual fiscală derogă în multe aspecte de la legislația administrativă „pură”. De asemenea, este mult mai presărată de calcule matematice privind bazele de impozitare și corecta stabilire a obligațiilor fiscale.

Activitatea de dreptul proprietății intelectuale a avocatului este, de multe ori, una mai puțin creativă decât sună la prima impresie. De multe ori, este o activitate de „anchetă” privind identificarea utilizărilor fără drept și a celor care utilizează fără drept. Așa-zisa activitate de anchetă a avocatului presupune și identificarea posibilităților de argumentare a unor identități sau similarități între materialele originale și cele derivate de utilizatorii fără drept. Există și o componentă „matematică” atunci când aspectele vizează corecta colectare și distribuire a drepturilor cuvenite autorului.

Activitatea de dreptul proprietății industriale a avocatului este, de asemenea, una preponderent tehnică. Este tehnică în sensul în care presupune stabilirea unor legături între elementele creative (marca, brevetul, desenul, modelul etc.) care sunt rezultatul muncii autorului și drepturile titularului care înregistrează respectivul element creativ ca element protejat – titularul nefiind întotdeauna același cu autorul. De multe ori, există o simbioză în drepturile conferite de proprietatea intelectuală și cele conferite de proprietatea industrială.

Fiecare cauză preluată – indiferent că este o cauză penală, o cauză administrativă, o cauză fiscală, de proprietate intelectuală sau de proprietate industrială – reprezintă o provocare pentru un avocat bun

Un avocat bun știe că orice cauză care pare „banală” la prima vedere poate avea anumite particularități sau necunoscute de natură a transforma brusc cauza într-una „complexă”.

Activitatea avocatului este „împletită”, de multe ori, de hazard. Fiecare cauză preluată este o nouă călătorie. Pornești de la „materialul clientului” într-un necunoscut presărat de interesele părții sau părților adverse, de interesele instanței, de interesele statului, de „interesul public” etc. Aceste interese se materializează în acțiuni menite a combate cauza clientului care a angajat avocatul. Se întâmplă să pornești de la premisa că ai probe solide și un caz care este aproape sigur câștigat, dar pe parcurs să parvină probe sau incidente care transforme rezultatul dorit într-unul incert.

De multe ori, cauzele care rămân „banale” rămân din cauza lipsei unei mize a litigiului. Atunci când există miză, cauzele „simple” tind sa escaladeze.

O mare provocare pentru orice avocat și cabinet de avocatură este stabilirea unei bune comunicări și relații avocat-client

Una dintre „marile lecții” oferite de activitatea practică în avocatură este că o bună comunicare cu clientul este mult mai importantă decât soluția finală care va fi dispusă în cauza acestuia.

Buna comunicare este de natură a permite existența încrederii clientului în avocat și în activitatea derulată de acesta. Buna comunicare este de natură a permite clientului să ofere un probatoriu cât mai complet, dar și date importante de care avocatul trebuie să țină cont.

Litigiile sunt, de cele mai multe ori, într-o zonă de gri. Atât avocatul, cât și clientul, trebuie să fie conștienți atât de valențele „albe”, cât și de cele „negre” ale cauzei. Nu există litigii „perfecte”.

Buna comunicare permite clientului să accepte mai ușor chiar și o soluție nefavorabilă. Obligația avocatului este de a depune diligențele necesare. Depunerea diligențelor nu înseamnă automat și câștigarea cazului. Există situații când se pornește la drum cu șanse mici, există situații când apar schimbări de interpretare judiciară a legii, există situații când survin erori judiciare ș.a.m.d.

Comunicarea defectuoasă poate conduce la pierderea unui caz care, în alte condiții, ar fi putut fi câștigat. De asemenea, este mult mai greu pentru client să accepte soluția finală întrucât poate veni ca un „șoc”, dacă nu a fost discutat corespunzător cazul și derularea acestuia.