Înșelăciunea este o infracțiune foarte „versatilă” și, deși este simplă în aparență, ea are un grad de complexitate practică destul de ridicat.
Dacă ne uităm într-un dicționar (dexonline.ro), principalul înțeles al termenului de „înșelăciune” este de inducere în eroare. Prin extensiune, înșelăciunea poate însemna escrocherie sau fraudă.
Etimologic, noțiunea de înșelăciune își are originea în verbul a înșela. Apelând tot la dicționar(dexonline.ro), observăm multiple înțelesuri ale verbului:
- A induce în eroare, a abuza de buna-credință a cuiva.
- A nu (mai) funcționa bine, a da o imagine eronată, neconformă realității.
- A falsifica
- A nu (mai) funcționa bine, a da o imagine eronată, neconformă realității.
- A-și forma o părere eronată despre cineva sau ceva; a se păcăli, a se amăgi.
- A încălca fidelitatea conjugală.
- A fi necredincios în dragoste.
- A ademeni, a seduce o fată, o femeie.
- A jigni prin încălcarea fidelității conjugale.
Se observă că acțiunea de a înșela presupune, de regulă, o activitate intenționată a subiectului activ al acțiunii. Se deosebește fundamental de noțiunea de eroare care se regăsește în definiția înșelării.
Totuși, la nivel abstract acțiunea de înșelare conformă înțelesului lingvistic ar putea fi realizată și din culpă, deși a înșela din culpă sau a înșela din neștiință ar avea mai mult o conotație stilistică (metaforică). Discuția ar fi în aria acțiunilor de formare a unei păreri eronate (păcălire) în mod neintenționat.
Făcând apel iarăși la dicționar, eroarea semnifică:
- Cunoștință, idee, părere, opinie greșită; ceea ce e greșit.
- Falsă reprezentare asupra unei situații de fapt ori asupra existenței unui act normativ.
- Diferența dintre valoarea reală a unei mărimi și valoarea calculată a acestei mărimi.
Sub aspectul erorii, conduita psihologică presupune fie o culpă, fie o încredere firească într-o aparență creată de imposibilitatea obiectivă de a depista reprezentarea eronată sau greșită a realității.
Ce înseamnă infracțiunea de înșelăciune?
Să vedem totuși cum se transpun aspectele teoretice de mai sus în materie infracțională, penală.
Codul penal prevede și pedepsește 2 infracțiuni fundamentate pe noțiunea de înșelare, înșelăciune – respectiv, înșelăciunea (art. 244 Cod penal) și înșelăciunea privind asigurările (art. 245 Cod penal)
Infracțiunile de înșelăciune menționate se comit numai sub forma intenției, Codul penal neprevăzând comiterea sub forma de vinovăție a culpei a celor două infracțiuni.
Elementele materiale (acțiunile concrete) pedepsite de legea penală sunt:
- Înșelăciune (art. 244 C.pen.)
- Inducerea unei eroare a unei persoane
- Modalitatea incriminată a inducerilor în eroare sunt:
- În forma simplă a infracțiunii: prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate
- În formă agravată: prin folosirea de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase
- Modalitatea incriminată a inducerilor în eroare sunt:
- Deși nu face parte din elementul material, textul art. 244 CP condiționează existența infracțiunii atât de un scop calificat, dar și de un rezultat:
- Scopul calificat al înșelăciunii este: în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust
- Rezultatul necesar pentru a se reține incriminarea infracțiunii este: pricinuirea unei pagube
- Inducerea unei eroare a unei persoane
- Înșelăciunea privind asigurările (art. 245 C.pen.)
- în forma simplă: Distrugerea, degradarea, aducerea în stare de neîntrebuinţare, ascunderea sau înstrăinarea unui bun asigurat împotriva distrugerii, degradării, uzurii, pierderii sau furtului
- în forma atenuată: simularea, cauzarea sau agravarea leziunii sau vătămării corporale produse de un risc asigurat
- Și art. 245 CP prevede un scop calificat – respectiv, a obţine, pentru sine sau pentru altul, suma asigurată
Se observă că incriminarea penală comportă mai multe condiționări pentru a se putea reține infracțiunea de înșelăciune pentru faptele (acțiunile) unei persoane care înșeală, în sens lingvistic.
Este relevant să aducem în discuție și conceptul de eroare în sensul legislației penale. Art. 30 din Codul penal consacră mai multe ipoteze în care făptuitorul unei fapte prevăzută de legea penală poate fi în eroare:
- Când făptuitorul nu cunoştea existenţa unei stări, situaţii ori împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei ori a unei dispoziții legale extrapenale[art. 30 alin. (1) Cod penal];
- Este important de menționat că se pedepsește făptuitorul dacă necunoașterea este rezultatul propriei culpe, în cazul în care legea penală pedepsește infracțiunea reespectivă comisă din culpă, [art. 30 alin. (2) Cod penal]
- Nu constituie circumstanţă agravantă sau element circumstanţial agravant starea, situaţia, împrejurarea ori prevederea legală extrapenală pe care infractorul nu a cunoscut-o în momentul săvârşirii infracţiunii [art. 30 alin. (3) Cod penal];
- Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârşită ca urmare a necunoaşterii sau cunoaşterii greşite a caracterului ilicit al acesteia din cauza unei împrejurări care nu putea fi în niciun fel evitată [art. 30 alin. (5) Cod penal]
Astfel, când însuși făptuitorul se afla în eroare, în sensul art. 30 C.pen., în cazul infracțiunilor de înșelăciune (art. 244 C.pen.) sau înșelăciune privind asigurările (art. 245 C.pen.), nu se poate reține că fapta ar fi fost comisă cu vinovăția prevăzută de lege.
Câți ani de închisoare puți face pentru înșelăciune în România?
Răspunsul teoretic și scurt ar fi de la 2 luni și 20 de zile la 16 ani și 3 luni sau chiar mai mult, în funcție de acuzațiile concrete.
Detalierile sunt importante:
- Pentru a se acorda minimul indicat de 2 luni, trebuie să se îndeplinească următoarele:
- Sub aspect substanțial, fapta să constituie o formă simplă de înșelăciune (art. 244 alin. 1) sau o formă atenuată a infracțiunii de înșelăciune privind asigurările (art. 245 alin. 2) : 6 luni
- Inculpatul să opteze pentru procedura simplificată (cu recunoașterea vinovăției), când limitele infracțiunii se mai scad încă o dată cu o treime (art. 396 alin. 10 Cod procedură penală): limitele prevăzute de lege se scad cu o treime, rezultând 4 luni;
- să se aplice circumstanțele atenuante, când limitele pedepsei se reduc cu o treime (art. 76 alin. 1 CP) : limitele prevăzute de lege se mai scad încă o dată cu o treime – adică 40 de zile [1/3 din 4 luni (120 de zile)], rezultând 2 luni și 20 de zile.
- Pentru a se ajunge la o condamnare de 16 ani și 3 luni, trebuie să se îndeplinească următoarele:
- Să se comită înșelăciune în formă agravată (art. 244 alin. 2 C.pen.) sau înșelăciune privind asigurările în formă simplă (art. 245 alin 1 C.pen.), iar judecătorul să opteze pentru pedeapsa maxima: pedeapsa maxima este de 5 ani.
- Infracțiunea să aibă consecințe deosebit de grave (prejudiciul să fie mai mare de 2 milioane de lei – art. 183 Cod penal): limita maximă se majorează cu jumătate, rezultând 7 ani și 6 luni.
- Inculpatul să fie în stare de recidivă postexecutorie (art. 43 alin. 5 C.pen.): limita se majorează încă o dată cu jumătate, rezultând 11 ani și 3 luni.
- Infracțiunea să fie comisă în formă continuată, iar judecătorul să se orienteze către majorarea maximului cu 3 ani (art. 36. Alin. 1 Cod penal), rezultând 14 ani și 3 luni.
- Să existe circumstanțe agravante, iar judecătorul să se orienteze către majorarea suplimentară a maximului cu încă 2 ani (art.78 alin. 1 Cod penal), rezultând 16 ani și 3 luni.
Pedeapsa finală poate fi și mai mare când există multiple acțiuni de înșelăciune, iar instanța reține că numai o parte sunt în formă continuată, iar altele sunt infracțiuni de sine stătătoare. Într-o astfel de ipoteză se aplică regulile concursului de infracțiuni.
De asemenea, trebuie avut în vedere că, de multe ori, infracțiunile de înșelăciune merg „mână-n mână” cu alte infracțiuni – de regulă, infracțiuni de fals, constituire de grup infracțional organizat, infracțiuni de corupție etc.
Apărare proces penal pentru înșelăciune. Când pot să scap de închisoare (când nu se dispune condamnarea sau condamnarea poate fi neprivativă de libertate)? Este importantă consultarea cu un avocat penalist.
Apărările concrete care pot fi formulate împotriva acuzațiilor de înșelăciune depind foarte mult de situația de fapt (ce s-a întâmplat), de probele administrate, de persoana inculpatului și chiar de conduita pe durata procesului.
Este important să se discute apărările și să se stabilească strategia de apărare cu un avocat penalist (avocat de drept penal) care să asiste și să reprezinte inculpatul în procesul penal.
Astfel, principalele apărări la care poate apela un avocat sunt:
- Stabilirea corectă a situației de fapt;
- Interpretarea corectă a probelor;
- Legalitatea administrării probelor;
- Corecta identificare a prejudiciului;
- Identificarea și probarea circumstanțelor atenuante, cum ar fi repararea prejudiciului;
- Realizarea unei împăcări, care înlătură răspunderea penală;
- Recunoașterea faptelor comise de către inculpat;
- Participarea inculpatului la aflarea adevărului și repararea prejudiciului;
- Circumstanțele personale ale inculpatului, cum ar fi conduita socială și procesuală a inculpatului;
- Inexistența istoricului infracțional al inculpatului;
- Identificarea și probarea unei posibile erori sau culpe a inculpatului;
Apărările depind foarte mult de dosarul penal concret și de acuzațiile concrete. Este dificil pentru un inculpat sau suspect să realizeze efectiv apărările menționate mai sus de unul singur. Este recomandabil să fie asistat și, eventual, reprezentat de un avocat în aceste demersuri.
Cât durează un proces penal (dosar penal) pentru înșelăciune?
Durata unui proces penal (dosar penal) care are drept obiect acuzații de înșelăciune depinde foarte mult de:
- Probele care trebuie administrate;
- Numărul de inculpați;
- Numărul de fapte de înșelăciune sau înșelăciune privind asigurările reținute;
- Dacă sunt supuse acuzației penale și alte fapte penale;
- Conduita procesuală a suspectului sau inculpatului.
În teorie, un astfel de dosar penal poate dura de la câteva luni (dacă urmărirea penală se derulează „rapid”, dacă nu există aspecte contestate și dacă se apelează la procedura „simplificată”) la mai mulți ani.
Pentru stabilirea unui onorariu avocațial corespounzător speței dumneavoastră, utilizați următoarele mijloace de contact:
Telefon sau WhatsApp: +40756248777
E-mail: alexandru@maglas.ro