Cabinet de avocatură București. Despre percheziție corporală, ce are voie polițistul să facă și ce drepturi am?

1. Percheziția corporală: Când poate fi efectuată și cum să vă protejați drepturile

Percheziția corporală este unul dintre procedeele probatorii permise de Codul de procedură penală român.

Percheziția corporală este reglementată ca „Alte forme de percheziție” și este reglementată de articolele 165 și următoarele din Codul de procedură penală.

Când se poate efectua o percheziție corporală? Atunci când există o suspiciune rezonabilă că prin efectuarea unei percheziţii corporale vor fi descoperite urme ale infracţiunii, corpuri delicte ori alte obiecte ce prezintă importanţă pentru aflarea adevărului în cauză [art. 165 alin. (2) Cod procedură penală].

Percheziția corporală este definită destul de exact de către art. 165 alin. (1) Cod procedură penală și presupune examinarea corporală externă a unei persoane, a cavităţii bucale, a nasului, a urechilor, a părului, a îmbrăcămintei, a obiectelor pe care o persoană le are asupra sa sau sub controlul său, la momentul efectuării percheziţiei.

Protejarea drepturilor pe durata percheziției depinde de ce anume se întâmplă concret în timpul acesteia:

  • Dacă încălcarea drepturilor ține de „formalismul” procedeului de precheziționare corporală, atunci mecanismul este de ordin procedural și presupune formularea de cereri și excepții în cadrul camerei preliminare pentru excluderea probelor obținute nelegal;
  • Dacă încălcarea drepturilor constituie prin ea însăși o infracțiune (cercetare abuzivă prin aplicarea unor violențe fizice, verbale, psihologice) trebuie să sesizați organele în drept utilizând serviciul 112 sau prin formularea de plângeri penale ori disciplinare la unitățile din care fac parte organele care vă percheziționează.

Este important de reținut că Legea nr. 218/2002 privind funcționarea Poliției Române permite organelor de poliție să efectueze controale corporale sumare (care prezintă diferențe față de percheziția corporală).

Controlul sumar poate fi operat atunci când:

  • Se urmărește ridicarea bunurilor supuse confiscării, interzise la deţinere, căutate potrivit legii sau care pot fi utilizate ca probe într-o procedură judiciară, atunci când există motive verosimile pentru a bănui că persoana are asupra sa ori sub controlul său astfel de bunuri;
  • Se urmărește identificarea şi ridicarea unor arme, obiecte sau substanţe, ce pot fi folosite împotriva poliţistului, a altor persoane sau pentru autovătămare, atunci când persoana face obiectul măsurii conducerii la sediul poliţiei ori al unui mandat de aducere, ordonanţe de reţinere, mandat de arestare sau de executare a pedepselor;
  • Se urmărește identificarea unor documente sau înscrisuri care pot servi la stabilirea identităţii unei persoane aflate în stare de inconştienţă;
  • Se urmărește identificarea sau ridicarea unor arme, obiecte sau substanţe periculoase, atunci când persoana încearcă să pătrundă sau se află în locuri în care este interzis accesul cu acestea.

Pe lângă diferențierea prin scopul controlului corporal față de scopul percheziției corporale, cele două se diferențiază și prin modul de îndeplinire.

Astfel, controlul corporal se efectuează, cu respectarea demnităţii umane, de către o persoană de acelaşi sex cu persoana controlată şi presupune examinarea externă a corpului şi îmbrăcămintei unei persoane, vizual, precum şi prin palpare şi apăsare, îmbrăcămintea groasă putând fi examinată separat. Atunci când prin examinare sunt identificate obiecte, la solicitarea poliţistului, persoana este obligată să le prezinte. [Art. 35 alin. (3) din Legea nr. 218/2002]

Dacă persoana controlată corporal refuză, poliţistul poate proceda personal la efectuarea activităţilor solicitate, inclusiv prin folosirea forţei.

Este important de reținut că:

  • În cazul controlului corporal, obiectele se examinează la exterior fără a fi desfăcute sau demontate.
  • În cazul controlului corporal, corespondenţa nu se deschide sau citeşte.
  • Nici în cazul percheziției corporale si nici în cazul controlului corporal, nu se accesează telefonul, un sistem informatic ori alt mijloc de comunicare sau de stocare a datelor.
    • Pentru un astfel de acces dispozitivele trebuie reținute și urmată procedura percheziției informatice.

2. Drepturile în timpul unei percheziții corporale. Ce nu are voie poliția să facă?

În primul rând, percheziția trebuie să respecte demnitatea umană. Nu poți fi supus la umilință, tortură, abuzuri pe durata percheziționării. De asemenea, în spiritul respectării demnității umane, legea procesuală română prevede că perchezițiile corporale se efectuează de persoane de același sex cu persoana percheziționată.

În al doilea rând, ai dreptul să prezinți direct bunurile căutate pentru a evita percheziționarea efectivă. Totuși, în funcție de circumstanțe, se poate proceda la percheziționare și dacă se predau bunurile căutate. După predarea bunurilor solicitate, percheziția corporală poate continua numai dacă există motive rezonabile că vor putea fi găsite și alte obiecte sau urme.

3. Percheziție corporală ilegală. Ce pot invoca când percheziția corporală nu respectă legea?

Atunci când sunt încălcate prevederile legale aplicabile în materie de percheziție corporală se poate invoca nulitatea relativă a percheziției în cadrul procedurii de cameră preliminară pentru eliminarea percheziției nelegale și a probelor.

Teoretic, în cazuri extrem de limitate, ar putea fi incidente și cazurile de nulitate absolută prevăzute în cazul procedurii penale – respectiv când sunt încălcate dispozițiile privind:

  • compunerea completului de judecată;
  • competenţa materială şi competenţa personală a instanţelor judecătoreşti, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente;
  • competenţa materială şi competenţa după calitatea persoanei a organului de urmărire penală;
  • publicitatea şedinţei de judecată;
  • participarea procurorului, atunci când participarea sa este obligatorie potrivit legii;
  • prezenţa suspectului sau a inculpatului, atunci când participarea sa este obligatorie potrivit legii;
  • asistarea de către avocat a suspectului şi a persoanei vătămate, respectiv a inculpatului şi a celorlalte părţi, atunci când asistenţa este obligatorie.

Se poate observa că este destul de greu de identificat ipoteze pertinente în care să se rețină nulitatea absolută în cazul percheziției corporale.

Preponderent, va fi incidentă nulitatea relativă în ipoteza percheziției corporale.

Atenție! Nulitatea relativă presupune dovedirea unei vătămări. Simpla descoperire a adevărului și, implicit, a unei infracțiuni nu reprezintă „vătămare” în sensul legii penale.

4. Percheziția corporală în România: Apleați la un avocat bun pentru a vă proteja drepturile

Din păcate, Codul de procedură penală nu prevede expres dreptul de a fi asistat de un avocat în cazul percheziției corporale și nici obligația organului care efectuează percheziția să aștepte sosirea avocatului.

Astfel, dacă percheziția corporală este spontană trebuie să te bazezi pe propriile cunoștințe și pe propria intuiție. Este destul de greu ca avocatul să poată ajunge în timp util pe durata efectuării percheziției corporale.

În cazul percheziției corporale, asistența avocatului ajută persoana vizată mai mult în privința următoarelor aspecte:

  • identificarea unor posibile nulități și invocarea acestora în termen legal;
  • asistarea persoanei percheziționate în identificarea unor forme de abuz și apelarea la mijloacele legale de constatare și sancționare a acestora;
  • solicitarea unor eventuale despăgubiri pentru prejudicii aduse cu ocazia percheziției corporale, inclusiv o posibilă adresare către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, dacă e cazul.

Pentru stabilirea unui onorariu avocațial corespounzător speței dumneavoastră, utilizați următoarele mijloace de contact:

Telefon sau WhatsApp: +40756248777

E-mail: alexandru@maglas.ro

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *