Poate că ai calitatea de suspect sau inculpat într-un dosar penal și te întrebi care este cuantumul pedepsei închisorii la care să te aștepți.

În general, astfel de „calcule” sunt simple estimări pentru luarea unei decizii privind strategia de apărare a inculpatului.

Atenție! Este nerecomandat să se efectueze

Limita maximă și minimă pentru pedeapsa cu închisoarea. Cum interpretăm limitele din codul penal?

Codul penal român prevede infracțiunile principale în partea sa specială. Legislația penală română, în genere, reglementează infracțiunile și în alte legi (infracțiunile din legi speciale).

Sistemul de stabilire a pedepselor penale în România urmează regula de minim și maxim, cu circumstanțe atenuante și circumstanțe agravante. Circumstanțele atenuante permit stabilirea unei pedepse sub minim, iar circumstanțele agravante permit orientarea judecătorului către pedeapsa maximă și, în funcție de caz, chiar aplicarea unui spor de pedeapsă.

Acest sistem urmează două categorii de limite ale pedepsei: limitele generale și limitele speciale. Limitele generale privesc pedeapsa maximă cu închisoarea care poate fi aplicată indiferent de numărul de infracțiuni pentru care se dispune condamnarea (atât timp cât nu se dispune detențiunea pe viață).

Limitele speciale sunt prevăzute pentru fiecare infracțiune în parte și presupune identificarea textului incriminator și analiza acestuia.

Pedeapsa maximă a închisorii este de 30 de ani, conform art. 65 Cod penal.

Dacă pedeapsa rezultantă în cazul concursului de infracțiuni este de 40 de ani sau mai mare și pentru una dintre fapte legea prevede pedeapsa închisorii de 20 de ani sau mai mare, se poate aplica detențiunea pe viață, conform 39 alin. (2) Cod penal.

Reguli de circumstanțiere pentru pedeapsa cu închisoarea – Când se poate micșora pedeapsa cu închisoarea sau amenda penală (cauze de micșorare a pedepsei)?

Minimalizarea pericolului social produs de fapta penală atât anterior procesului penal, cât și pe durata procesului penal sunt determinante pentru stabilirea unei pedepse penale cât mai mici, în funcție de încadrarea concretă a faptelor.

Există mai multe facilități legale de individualizare a pedepsei astfel încât pedeapsa să fie cât mai mică pentru o anumită faptă prevăzută de legea penală. Dintre acestea amintesc:

• Circumstanțele atenuante (sunt prevăzute de art. 75 Cod penal). Fără să le enumăr pe toate, dau următoarele exemple de circumstanțe atenuante:
  • Provocarea de către persoana vătămată (cu îndeplinirea tuturor condițiilor legale ale provocării)
  • Depășirea limitelor legitimei apărări;
  • Depășirea limitelor stării de necesitate
• Celebrul „a face 16” – când o persoană care este urmărită penal pentru anumite infracțiuni legate de droguri denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri. Între timp „16-le” a devenit „15”.
• Când un inculpat dobândește calitatea de martor denunțător, ca urmare a denunțării și facilitării identificării și tragerii la răspundere penală a unor făptuitori de infracțiuni grave
• Beneficierea de reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime în cazul recunoașterii învinuirii, conform cazurilor și condițiilor prevăzute de Codul de Procedură Penală.

Se poate observa că legea procesuală penală oferă facilități legale pentru reducerea pedepsei cu închisoarea sau cu amenda care urmează a fi aplicate în concret.

Desigur, cel mai bun mod de a „micșora pedeapsa cu închisoarea” este demontarea însăși a acuzației aduse și obținerea unei soluții de clasare ori de achitare cu privire la faptă.

Liberarea condiționată (Eliberarea condiționată) – ce condiții și reguli prevede codul penal?

Legea penală română prevede că se poate dispune liberarea condiționată atât în cazul pedepsei cu închisoarea, cât și în cazul pedepsei cu detențiunea pe viață.

Potrivit art. 99 din Codul penal, liberarea condiționată a condamnatului la detențiune pe viață se poate dispune dacă sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiții:

a) condamnatul a executat efectiv 20 de ani de detenţiune;

b) condamnatul a avut o bună conduită pe toată durata executării pedepsei;

c) condamnatul a îndeplinit integral obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească;

d) instanţa are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat şi se poate reintegra în societate.

Potrivit art. 100 Cod penal, liberarea condiționată a condamnatului la pedeapsa închisorii se poate dispune de către instanța de judecată în cazul îndeplinirii cumulative a următoarelor condiții:

a) condamnatul a executat cel puţin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii care nu depăşeşte 10 ani, sau cel puţin trei pătrimi din durata pedepsei, dar nu mai mult de 20 de ani, în cazul închisorii mai mari de 10 ani;

b) condamnatul se află în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis;

c) condamnatul a îndeplinit integral obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească;

d) instanţa are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat şi se poate reintegra în societate.

Este important de menționat faptul că liberarea condiționată presupune stabilirea unui termen de supraveghere de către instanță, în care liberarea condiționată poate fi revocată în anumite condiții.

De asemenea, instanța de judecată poate impune liberatului condiționat să respecte anumite obligații pe durata termenului de supraveghere.

Concursul de infracțiuni: Cum calculez pedeapsa maximă a închisorii? Câți ani de închisoare prevede legea pentru pedeapsa maximă?

După cum am arătat, în România se poate aplica fie pedeapsa închisorii de maximum 30 de ani, fie detențiunea pe viață. Pedeapsa cu moartea sau „pedeapsa capitală” este abolită.

Totuși, ideea de a calcula pedeapsa maximă posibil a fi aplicată apare în contextul unui dosar penal concret.

Trebuie avut în vedere că pedeapsa maximă aplicabilă într-un caz concret depinde de mai multe criterii, printre care se numără:

• Aplicarea circumstanțelor agravante;
  • Regula circumstanțelor agravante este că se poate aplica o pedeapsă până la maximul special.
  • Dacă maximul special este neîndestulător, în cazul închisorii se poate adăuga un spor până la 2 ani, care nu poate depăși o treime din acest maxim, iar în cazul amenzii se poate aplica un spor de cel mult o treime din maximul special.      
  • A se vedea articolul 78 Cod penal.
• Existența unor forme continuate ale infracțiunilor
  • Maximul de pedeapsă în cazul formei continuate se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii, respectiv cu cel mult o treime în cazul pedepsei amenzii [art. 36 alin. (1) Cod penal].
• Existența concursului de infracțiuni;
  • când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite [art. 39 alin. (1) lit. b) Cod penal]
  • când s-au stabilit numai pedepse cu amendă, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite [art. 39 alin. (1) lit. c) Cod penal]
  • când s-au stabilit o pedeapsă cu închisoare şi o pedeapsă cu amendă, se aplică pedeapsa închisorii, la care se adaugă în întregime pedeapsa amenzii [art. 39 alin. (1) lit. d) Cod penal]
• Existența stării de recidivă postexecutorii
  • Limitele de pedeapsă pentru infracțiunea comisă de recidivist după executarea pedepsei se majorează cu jumătate [art. 45 alin. (5) Cod penal]