Pragul valoric (pentru abuzul în serviciu) pentru a stabili competența DNA

Direcția Națională Anticorupție (DNA) este o structură de parchet puternic mediatizată. S-a aflat în ultimele două decenii intens în atenția presei. Uneori, mai mult decât activitatea oricărui alt parchet sau instanțe. A fost poate mai mediatizată decât Curtea Constituțională a României și Înalta Curte de Casație și Justiție. Cu atât mai mult, cu cât au fost subiectul dezbaterii pentru publicul larg. Discuții intense fiind purtate pe chestiuni juridice de o tehnicitate destul de ridicată.

Competența DNA a fost subiectul unor modificări legislative importante. Una ditre ele a fost stabilirea de praguri valorice pentru competență. Un astfel de prag a fost stabilit pentru infracțiunea de abuz în serviciu. De fapt, trei praguri. Este poate o modificare legislativă controversată.

Pragurile pentru stabilirea competenței DNA sunt:

• indiferent de sumă, atunci când făptuitorul are una dintre calitățile indicate în art. 13 alin. (1) lit. b) din OUG nr. 43/2002 și a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit: indiferent de sumă;
  • art. 13 alin. (1) lit. b) din OUG nr. 43/2002 prevede următoarele calități:
    • deputaţi;
    • senatori;
    • membrii din România ai Parlamentului European;
    • membrul desemnat de România în Comisia Europeană;
    • membri ai Guvernului, secretari de stat ori subsecretari de stat şi asimilaţii acestora;
    • consilieri ai miniştrilor;
    • judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi ai Curţii Constituţionale;
    • ceilalţi judecători şi procurori;
    • membrii Consiliului Superior al Magistraturii;
    • preşedintele Consiliului Legislativ şi locţiitorul acestuia;
    • Avocatul Poporului şi adjuncţii săi;
    • consilierii prezidenţiali şi consilierii de stat din cadrul Administraţiei Prezidenţiale;
    • consilierii de stat ai prim-ministrului;
    • membrii şi auditorii publici externi din cadrul Curţii de Conturi a României şi ai camerelor judeţene de conturi;
    • guvernatorul, prim-viceguvernatorul şi viceguvernatorii Băncii Naţionale a României;
    • preşedintele şi vicepreşedintele Consiliului Concurenţei;
    • ofiţeri, amirali, generali şi mareşali; ofiţeri de poliţie;
    • preşedinţii şi vicepreşedinţii consiliilor judeţene;
    • primarul general şi viceprimarii municipiului Bucureşti;
    • primarii şi viceprimarii sectoarelor municipiului Bucureşti;
    • primarii şi viceprimarii municipiilor;
    • consilieri judeţeni; prefecţi şi subprefecţi;
    • conducătorii autorităţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale şi persoanele cu funcţii de control din cadrul acestora, cu excepţia conducătorilor autorităţilor şi instituţiilor publice de la nivelul oraşelor şi comunelor şi a persoanelor cu funcţii de control din cadrul acestora;
    • avocaţi;
    • comisarii Gărzii Financiare;
    • personalul vamal;
    • persoanele care deţin funcţii de conducere, de la director inclusiv, în cadrul regiilor autonome de interes naţional, al companiilor şi societăţilor naţionale, al băncilor şi al societăţilor comerciale la care statul este acţionar majoritar, al instituţiilor publice care au atribuţii în procesul de privatizare şi al unităţilor centrale financiar-bancare;
    • persoanele prevăzute la art. 293 şi 294 din Codul penal.
• atunci când făptuitorul abuzului în serviciu este funcționar public (altul decât cei de mai sus) și a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit: echivalentul în lei a minimum 200.000 euro
• în celelalte situații pragul este echivalentul în lei a minimum 1.000.000 euro.

Redăm două hotărâri ale Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Încheierea ICCJ – Secția penală nr. 33 din 20 ianuarie 2021 – prag abuz în serviciu

În conformitate cu dispoziţiile art. 13 alin. (3) din O. U. G. nr. 43/2002, infracţiunea de abuz în serviciu încadrată în art. 297 alin. (1) C. pen., inclusiv în cazul reţinerii formei continuate şi al aplicării prevederilor art. 35 alin. (1) C. pen., este de competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie, numai în ipoteza în care s-a cauzat o pagubă materială mai mare decât echivalentul în lei a 1.000.000 euro. Incidenţa dispoziţiilor art. 13 alin. (1) lit. a) teza I din O. U. G. nr. 43/2002 – potrivit cărora sunt de competenţa Direcției Naționale Anticorupție infracțiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000, dacă, indiferent de calitatea persoanelor care le-au comis, au cauzat o pagubă materială mai mare decât echivalentul în lei a 200.000 euro – implică reţinerea prevederilor art. 132 din Legea nr. 78/2000 în încadrarea juridică a faptei de abuz în serviciu.

Încheierea ICCJ – Secția penală nr. 33 din 20 ianuarie 2021

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent sa judece recursul în interesul legii

Decizia nr. 26 din 15 noiembrie 2021 (sursa: www.iccj.ro)

Admite recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi stabileşte că:
    În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 13 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, infracţiunea de abuz în serviciu prevăzută în art. 13² din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie raportat la art. 297 din Codul penal, care a cauzat o pagubă materială mai mică sau egală cu echivalentul în lei a 200.000 euro, comisă de o persoană a cărei calitate nu determină incidenţa dispoziţiilor art. 13 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002, este de competenţa parchetului nespecializat, iar nu a Direcţiei Naţionale Anticorupţie.
    Dispoziţiile art. 13 alin. (1) lit. a) teza a II-a din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002, referitoare la valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracţiunii de corupţie, nu sunt incidente în cazul infracţiunii de abuz în serviciu prevăzute în art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 din Codul penal.
    Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 474 alin. (4) din Codul de procedură penală.

Importanța respectării competenței judiciare

Respectarea competenței organelor judiciare este esențială pentru legalitatea procesului penal. Mai exact, un act de procedură efectuat de un organ necompetent este nul. Adică, se poate atrage nulitatea actelor astfel efectuate.

Nulitate acte și legalitate proces penal

Atunci constatate nule nu mai există din punct de vedere juridic. Asta înseamnă că nu se mai poate soluționa cauza în baza lor. Adică nu mai pot fi avute în vedere de procuror sau judecător. Totuși, atragem atenția că nulitățile trebuie constatate sau declarate. Ele trebuie să fie constatate sau declarate de judecător, în funcție de nulitate. Nulitatea nu operează de la sine.

Textul art. 281 din Codul de procedură penală

Articolul 281 – Nulitățile absolute

(1) Determină întotdeauna aplicarea nulității încălcarea dispozițiilor privind:

a) compunerea completului de judecată;

b) competența materială și competența personală a instanțelor judecătorești, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente;

Codul de procedură penală

Ele pot fi, totuși, utilizate ca mijloace de probă pentru a dovedi alte aspecte decât acelea pentru care au fost întocmite, dacă cu prilejul întocmirii acestora au fost comise noi fapte penale.

Redăm în acest sens principiile juridice importante regăsite atât în Constituția României cât și în Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO)

Art. 15 Universalitatea

 Cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea.

            Constituția României

            Art. 6

(1)        Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în mod public şi în termen rezonabil, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunţată în mod public, dar accesul în sala de şedinţă poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părţi a acestuia, în interesul moralităţii, al ordinii publice ori al securităţii naţionale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanţă când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiţiei.

(2)        Orice persoană acuzată de o infracţiune este prezumată nevinovată până ce vinovăţia sa va fi legal stabilită.

(3) Orice acuzat are, mai ales, dreptul: să fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înţelege şi în mod amănunţit, despre natura şi cauza acuzaţiei aduse împotriva sa ;să dispună de timpul şi de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale ;să se apere el însuşi sau să fie asistat de un apărător ales de el şi, dacă nu dispune de mijloacele necesare remunerării unui apărător, să poată fi asistat gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiţiei o cer ; d să audieze sau să solicite audierea martorilor acuzării şi să obţină citarea şi audierea martorilor apărării în aceleaşi condiţii ca şi martorii acuzării ;să fie asistat gratuit de un interpret, dacă nu înţelege sau nu vorbeşte limba folosită la audiere.

Convenția Europeană a Drepturilor Omului

Corecta invocare a necompetenței este importantă pentru asigurarea legalității procesului. Desigur, este important și pentru o procedură corectă. Dar este important și pentru legalitatea actelor aferente procedurii.

Prezintă importanță practică și Decizia RIL nr. 11/2021. Această decizie vizează art. 37 Cod penal privind fapta continuată. O puteți accesa aici.

---

Alexandru Măglaș, Avocat titular al Baroului București – activitatea noastră profesională se concentrează în aria de drept penal, drept administrativ, dreptul proprietății intelectuale și industriale precum, dreptul familiei, dar și alte ramuri de drept.

Experiența noastră relevantă rezultă dintr-un număr semnificativ de cauze penale în care avocatul Măglaș Alexandru a fost implicat, incluzând infracțiuni precum: evaziune fiscală, infracțiuni informatice, constituire grup infracțional, spălare de bani, fals informatic, fals în înscrisuri sub semnătură privată, înșelăciunea, loviri sau alte violențe, vătămare corporală, distrugerea etc.