1. Despre consimțământ
Consimțământul este un element esențial pentru formarea raporturilor juridice legale atât în dreptul civil, cât și civil, în special în ceea ce privește relațiile sexuale. Conform dexonline.ro, prin consimțământ se înțelege aprobare, asentiment, încuviințare ori, în sens juridic, acord de voință a persoanelor care încheie un contract. Art. 1204 Cod civil stabilește că, în cazul contractelor, consimțământul părţilor trebuie să fie serios, liber şi exprimat în cunoștință de cauză.
În contextul relațiilor sexuale, consimțământul presupune abilitatea victimei de a se apăra și de a-și exprima voința. Fără consimțământ, orice act sexual se încadrează în categoria infracțiunilor, putând fiind considerat viol.
În practica „clasică” a instanțelor de judecată (vechiul cod penal), infracţiunea de viol era considerată o infracţiune complexă al cărei element material al laturii obiective se poate realiza fie prin două acţiuni conjugate (actul sexual – scop, realizat prin acţiunea de constrângere – acţiune mijloc) fie, printr-o acţiune (actul sexual) realizată în anumite condiţii care exclud consimţământul victimei (imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa) – ICCJ, Secția Penală, Dec. nr. 2613/2013 din 06.09.2013.
În prezent, infracțiunea standard de viol este definită legal [art. 218 alin. (1) Cod penal] ca raportul sexual, actul sexual oral sau anal cu o persoană, săvârșit prin constrângere, punere în imposibilitate de a se apăra ori de a-şi exprima voința sau profitând de această stare, se pedepseşte cu închisoarea de la 5 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
Se observă că, deși nu se precizează expres condiția lipsei de consimțământ, contextele constrângerii victimei, punerii în imposibilitate de a se apăra ori de a-şi exprima voința sau de a profita de această stare sunt situații concrete de lipsă a consimțământului.
2. Despre proba consimțământului
După cum am arătat, în sfera infracțională, consimțământul este un element esențial în definirea infracțiunii de viol. Legislațiile statelor lumii, de regulă, definesc violul ca un act sexual impus prin forță, amenințare sau manipulare, adică fără consimțământul victimei.
Esențial pentru legalitatea consimțământului este capacitatea legală a persoanei de a-l oferi. Acesta trebuie să fie acordat de o persoană care nu este într-o stare de incapacitate, care ar putea fi generată de influența alcoolului, drogurilor sau a altor substanțe care îi pot afecta capacitatea de a lua decizii informate. Este important de menționat și următorul lucru: consimțământul nu poate fi obținut prin coerciție, intimidare sau abuz de autoritate.
Este adevărat că, în procesele care vizează violuri sau alte infracțiuni din sfera sexualității, sarcina de a demonstra lipsa consimțământului poate cădea pe umerii victimei, ceea ce poate fi un proces dificil din cauza naturii subiective a consimțământului. Astfel, de multe ori, se apelează la probe externe care să trădeze o manifestare concretă a lipsei de consimțământ și a opoziției victimei.
Direcțiile moderne de legiferare tind să ofere mai mult sprijin victimelor prin recunoașterea diverselor forme de constrângere și manipulare psihologică ca fiind incompatibile cu consimțământul.
3. Exemple de factori care pot influența consimțământul
Capacitatea de a consimți poate fi influențată de factori precum:
- Presiunea socială și culturală. Indivizii, în special femeile, pot fi puse în situații în care le este greu să refuze avansurile sexuale fără a se teme de repercusiuni sociale sau personale.
- Influenta substanțelor. precum alcoolul și drogurile este un alt factor important. Aceste substanțe pot afecta capacitatea unei persoane de a lua decizii informate și de a-și exprima consimțământul în mod clar. În multe cazuri de viol, victima poate fi sub influența acestor substanțe, complicând și mai mult problema consimțământului.
- Diferențe de putere și autoritate. joacă, de asemenea, un rol crucial. Situațiile în care există un dezechilibru de putere – cum ar fi între un angajator și un angajat, un profesor și un student sau un adult și un minor – sunt deosebit de susceptibile la abuzuri. În astfel de cazuri, consimțământul poate fi viciat de teama de consecințe negative, ceea ce înseamnă că acordul aparent al victimei nu este de fapt liber și informat.
4. Exemple de mituri privind violul
Din păcate, există și mituri, dar și concepții greșite despre viol și consimțământ care pot afecta modul în care sunt percepute și tratate cazurile de viol.
Un prim mit comun este că violul ar putea fi comis cel mai adesea de oameni necunoscuți pe teren „neutru”. Realitatea, în schimb, arată că există un număr semnificativ de cazuri de viol sunt comise de persoane cunoscute victimelor, inclusiv prieteni, parteneri sau membri ai familiei.
Un alt mit este că nu există viol atât timp o persoană care nu opune rezistență fizică activă. În multe cazuri, victimele violului pot fi paralizate de frică sau pot decide că opoziția activă ar putea să le pună viața în pericol. Deși rezistența fizică activă este un element important pentru dovada lipsei de consimțământ, s-a apreciat în unele situații că lipsa de opoziție fizică nu înseamnă consimțământ.
De asemenea, există situații în care se poate aprecia o percepție greșită că modul în care se îmbracă o persoană sau comportamentul anterior al acesteia care ar putea justifica violul. Este discutabil de la caz la caz măsura în care consimțământul poate fi dedus din îmbrăcăminte, comportament sau istoricul sexual. Astfel de elemente ambigue pot fi interpretate atât în sensul existenței unei consimțământ, cât și în sensul lipsei acestuia, în funcție de circumstanțele concrete.
5. Importanța educației și prevenției
Prevenția în materie de acte sau agresiuni sexuale neconsimțite necesită eforturi concertate de educație și sensibilizare.
Educația sexuală trebuie să includă informații clare despre consimțământ. Educația este esențială pentru a învăța tinerii despre respectul pentru integritatea corporală a celorlalți și despre importanța acordului explicit în toate relațiile sexuale.
Campaniile de sensibilizare publică pot avea un rol important. Ele pot ajuta la înțelegerea miturilor despre viol, inclusiv la promovarea unei expresii și înțelegeri mai bune a consimțământului. Este important ca ambii indivizi implicați în raportul de natură sexuală să știe să-și exprime reciproc existența sau inexistența consimțământului.
Corecta educare pentru comunicarea consimțământului între indivizi este esențială pentru a preveni infracționalitatea sexuală, dar și pentru a reprima falsele acuzații de viol.
Politicile împotriva hărțuirii și violenței sexuale, împreună cu implementarea unor proceduri eficiente pentru raportarea și investigarea plângerilor, sunt esențiale pentru prevenirea infracționalității sexuale.
6. Concluzie
Consimțământul în materie de viol, dar și de infracționalitate sexuală în genere, este un concept complex și totuși esențial pentru protejarea integrității fizice și psihice a indivizilor.
Înțelegerea și respectarea consimțământului sunt fundamentale pentru prevenirea violului și diminuarea cazurilor de viol.
Totuși, există și realitatea în care există acuzații false de viol. De exemplu, folosirea faptului consumării unui act sexual ca element de șantaj al presupusului „infractor” de către o presupusa „victimă”.
Pentru stabilirea unui onorariu avocațial corespounzător speței dumneavoastră, utilizați următoarele mijloace de contact:
Telefon sau WhatsApp: +40756248777
E-mail: alexandru@maglas.ro