Evaziunea Fiscală – definiție, pedeapsă, cauze de reducerea pedepsei, cauze de nepedepsire

Evaziunea fiscală este o infracțiune prevăzută de legea română. Aceasta nu este legifertă în codul Penal, ci într-o lege specială. Este vorba despre Legea nr. 241/2005.

Definiție Evaziune Fiscală

Legea pentru combaterea și prevenirea evaziunii fiscale definește infracțiunea la articolul 9:

(1) Constituie infracţiuni de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 8 ani şi interzicerea unor drepturi sau cu amenda următoarele fapte săvârşite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale:

a) ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile;

b) omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate;

c) evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive;

d) alterarea, distrugerea sau ascunderea de acte contabile, memorii ale aparatelor de taxat ori de marcat electronice fiscale sau de alte mijloace de stocare a datelor;

e) executarea de evidenţe contabile duble, folosindu-se înscrisuri sau alte mijloace de stocare a datelor;

f) sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictivă ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate;

g) substituirea, degradarea sau înstrăinarea de către debitor ori de către terţe persoane a bunurilor sechestrate în conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală şi ale Codului de procedură penală.

(2) Dacă prin faptele prevăzute la alin. (1) s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 5 ani.

(3) Dacă prin faptele prevăzute la alin. (1) s-a produs un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 7 ani.

Art. 9 Legea nr. 241/2005.

Articolul enumeră modalitățile laturii materiale a infracțiunii. Sunt 7 litere (a-g) cu acțiuni diferite prin care poate fi comisă infracțiunea. Acestea privesc ascunderea unui sau surse impozabile ori taxabile. Omisiunea în acte a operațiunilor sau veniturilor. Alterarea sau ascunderea de acte contabile. Vânzarea bunurilor sechestrate către terți.

Important! Executarea de evidente contabile duble este și ea incriminată.

Aceeași lege prevede și pedepse pentru alte infracțiuni de natură economică. Unele pedepse sunt reprezentate de pedeapsa cu închisoarea. În schimb, alte infracțiuni au prevăzute pedepse cu amenzi. Criteriul este reprezentat de cuantumul evaziunii și alte elemente care definesc pericolul social concret al faptei.

Variantă agravată evaziune fiscală

Același articol prevede și forme agravate ale infracțiunii. Acestea depind de prejudiciul propus. Prejudiciul se măsoară în sume de bani. Moneda este în euro.

Astfel, în primul caz avem:

(2) Dacă prin faptele prevăzute la alin. (1) s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 5 ani.

Art. 9 alin . (2) Legea nr. 241/2005.

Prejudiciul trebuie să fie mai mare de 100.000 euro. Calculul se face în lei, moneda națională. Se folosește cursul de schimb de la momentul comiterii faptei. Limita minimă se mărește cu 5 ani. La fel și limita maximă a pedepsei cu închisoarea. Pedeapsa va fi deci între 7 și 13 ani de închisoare.

În al doilea caz avem alineatul (3):

(3) Dacă prin faptele prevăzute la alin. (1) s-a produs un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 7 ani.

Art. 9 alin. (3) Legea nr. 241/2005.

În acest caz, pragul prejudiciului trebuie să fie mai mare. De cinci ori mare: 500.000 euro. Și în acest caz se calculează folosind echivalentul în lei al sumei. În acest caz limitele de pedeapsă se măresc mai mult. Limita minimă și limita maximă se măresc fiecare cu 7 ani. Limitele de pedeapsă vor fi atunci între 9 și 15 ani de închisoare.

Cauze de nepedepsire și reducere a pedepsei

Articolul 10 din această lege prevede cauze de nepedepsire și cauze de reducere a pedepsei. Aplicarea lor depinde de acțiunile făptuitorului. Vorbim de cazul în care el comite o faptă de natură penală prevăzută de această lege.

Primul caz vorbește de aplicarea pedepsei cu amenda dacă prejudiciul este de până la 50.000 euro. Acesta are calitatea fie de învinuit, fie de inculpat. Trebuie ca asta să se întâmple până la pronunțarea unei hotărâri definitive.

Atunci când prejudiciul este de până la 100.000 euro, art. 10 alin. (1) permite judecătorului să aplice pedeapsa amenzii. De asemenea, art. 10 alin. (1¹) permite inculpatului să achite prejudiciul majorat cu 20% + dobânzile și penalitățile pentru a nu fi pedepsit.

Trebuie ca persoana să acopere integral prejudiciul. Acest lucru este aplicabil în toate cazurile.

Art. 10.

(1) În cazul săvârşirii unei infracţiuni prevăzute la art. 6¹, 8 sau 9, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecăţii prejudiciul cauzat este acoperit integral, iar valoarea acestuia nu depăşeşte 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se poate aplica pedeapsa cu amendă. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se aplică pedeapsa cu amenda.

(1¹) În cazul în care prejudiciul produs prin comiterea faptelor de la art. 6¹, 8 sau 9 nu depăşeşte valoarea de 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, iar în cursul urmăririi penale sau în cursul judecăţii până la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive, acesta, majorat cu 20% din baza de calcul, la care se adaugă dobânzile şi penalităţile, este acoperit integral, fapta nu se pedepseşte, aplicându-se dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările şi completările ulterioare.

(1²) Dispoziţiile prezentului articol se aplică tuturor inculpaţilor chiar dacă nu au contribuit la acoperirea prejudiciului prevăzut la alin. (1) şi (1¹).

(2) Dispoziţiile prevăzute la alin. (1) şi (1¹) nu se aplică dacă făptuitorul a mai săvârșit o infracțiune prevăzută de prezenta lege într-un interval de 5 ani de la comiterea faptei pentru care a beneficiat de prevederile alin. (1) sau (1¹).

Art. 10 Legea nr. 241/2005.

Important!  De măsurile prevăzute la art. 10 alin. (1) și alin. (1¹) se poate beneficia numai dacă inculpatul nu a mai beneficiat de aceste prevederi 5 ani anterior săvârșirii faptei de evaziune fiscală.