Perspectivă privind importanța corectei întocmiri a rechizitoriului ca act de sesizare a instanței penale

În sistemul judiciar penal român, rechizitoriul reprezintă actul de sesizare a instanței penale. Rechizitoriul se întocmește când procurorul decide trimiterea cauzei în fața judecătorului.

Atunci când vă confruntați cu o cauză penală, indiferent de calitatea pe care o aveți în dosarul penal, vă interesează ca rechizitoriul să fie corect întocmit.

Corecta întocmire a rechizitoriului va avea impact asupra limitelor judecății și a modului în care se derulează procedura în fața instanței.

Despre cuprinsul rechizitoriului

Rechizitoriul este unul dintre principalele acte de procedură într-un proces penal.

De principiu, el conține o sinteză a întregii urmăririi penale. În termeni simpli, este baza trimiterii unui inculpat în judecată și baza însăși judecății.

Rechizitoriul trebuie să se limiteze la fapta şi persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală (a se vedea art. 328 Cod procedură penală român).

Potrivit art. 328 alin. (1) Cod procedură penală, conținutul trebuie să fie, de principiu, următorul:

• denumirea parchetului din care face parte procurorul şi data emiterii rechizitoriului;
• numele, prenumele şi calitatea procurorului care întocmește rechizitoriul;
• fapta sau faptele inculpatului care a făcut obiectul urmăririi penale;
• încadrarea juridică a faptei sau faptelor pentru care a fost efectuată urmărirea penală;
• încadrarea juridică a faptei sau faptelor pentru care inculpatul este trimis în judecată;
• probele și mijloacele de probă care au fost administrate și care au fost reținute în acuzare;
• datele privitoare la persoana inculpatului;
• motivele de fapt şi de drept care stau la baza soluției dispuse de procuror;
• date referitoare la măsurile asigurătorii, măsurile de siguranţă cu caracter medical şi măsurile preventive luate în cursul urmăririi penale;
• propunerea procurorului de luare, menținere, revocare ori de înlocuire a unei măsuri preventive sau a unei măsuri asigurătorii pe durata judecății;
• dacă este necesar, propunerea procurorului de luare a unei măsuri de siguranţă cu caracter medical față de inculpat;
• stabilirea cheltuielilor de judecată pe durata urmăririi penale;
• orice alte mențiuni necesare soluționării cauzei penale;
• dacă există constituire de parte civilă în cauză;
• date relevante soluționării laturii civile a procesului penal;
• să poarte semnătura procurorului care a întocmit rechizitoriul.

Cum se întocmește rechizitoriul?

Prevederile legale stabilesc ca rechizitoriul să se întocmească de către procuror pe baza conținutului dosarului de urmărire penală întocmit în urma anchetei penale.

Totuși, urmărirea penală poate fi realizată de către un organ de urmărire penală (de regulă, poliția judiciară) sub îndrumarea procurorului. Într-o astfel de situație, organul de urmărire penală întocmește un referat de terminare a urmăririi penale. Rechizitoriul poate prelua multe aspecte din referatul organului de urmărire penală.

De ce este important să se stabilească corect situația de fapt?

Deosebit de important este ca rechizitoriul să redea corect situația de fapt.

Principial, procurorul trebuie să analizeze judicios probele și mijloacele de probă administrate în urmărire penală. Această analiză trebuie să fie efectivă și atunci când procurorul verifică activitatea organului de cercetare penală și a referatului aferent.

Erorile privind situația de fapt sunt de natură a afecta echitatea judecății și soluției pronunțate în cauză.

De asemenea, o situație de fapt eronată afectează dreptul inculpatului de a opta pentru procedura simplificată și, implicit, de dreptul de a beneficia de o pedeapsă cu limite reduse.

De ce este important să se stabilească corect infracțiunile aferente faptelor reținute?

De multe ori, faptele comportă nuanțe care pot fi încadrate în forme mai „ușoare” a unor infracțiuni sau în forme agravate.

Dacă aceste nuanțe sunt interpretate greșit, există posibilitatea trimiterii în judecată a inculpatului pentru o faptă mai gravă și să suporte sancțiuni mai aspre decât ar fi trebuit.

Mai mult, în cazul unei situații de fapt greșite, în mod evident, se pot reține mai multe infracțiuni și forme mai grave a infracțiunilor decât acestea sunt de fapt.

Astfel de greșeli sunt de natură a afecta drepturile și libertățile inculpatului, care va trebui să suporte sancțiuni mai aspre.

Există posibilitatea schimbării încadrării juridice a faptelor, dar acest lucru presupune un efort probatoriu din partea inculpatului pentru a dovedi încadrările corecte.

Și în ipoteza greșitei încadrări juridice este afectat dreptul inculpatului de a opta pentru procedura simplificată și, implicit, de dreptul de a beneficia de o pedeapsă cu limite reduse. Acest risc survine din cauza faptului că inculpatul trebuie să accepte și încadrările date de parchet.

Un proces penal poate avea și o componentă civilă (de regulă, repararea daunelor morale și materiale)

Legea prevede că în cadrul unui proces penal poate avea și o acțiune civilă.

De regulă, acțiunea civilă vizează repararea daunelor morale și a celor materiale. Totuși, printre măsurile reparatorii se pot regăsi și alte forme de reparație decât achitarea unor sume de bani. Cu titlu de exemplu, se poate solicita instanței să desființeze anumite înscrisuri.

Rechizitoriul cuprinde informații privind întinderea daunelor și măsurile de reparație solicitate.

Corecta stabilire a aspectelor civile și a pretențiilor este importantă, în primul rând, pentru  că afectează patrimonial inculpatul. Sumele de bani la care este obligat inculpatul trebuie să fie proporționale. De asemenea, când discutăm de desființarea unor înscrisuri, este important să se desființeze strict actele care au stat la baza infracțiunii. Desființarea mai multor înscrisuri decât trebuie poate atrage costuri în sarcina inculpatului.

Repararea prejudiciilor stabilite prin hotărârea de condamnare pot avea impact asupra menținerii suspendării sub supraveghere a unei pedepse cu închisoarea și a soluției luate în ipoteza eliberării condiționate.

Ce poate dispune procurorul prin rechizitoriu?

Dispozițiile procurorului din rechizitoriu vizează latura penală, acesta putând dispune:

• în mod obligatoriu, trimiterea în judecată a cel puțin un inculpat pentru o faptă;
• clasarea sau renunțarea la urmărire penală pentru fapte și/sau persoane care nu pot fi trimise în judecată.

De asemenea, procurorul poate formula și anumite propuneri, cum ar fi cele privind:

• măsurile preventive;
• măsurile asigurătorii;
• măsurile medicale;

Comunicarea și analizarea rechizitoriului de către inculpat este, de asemenea, importantă

Comunicarea rechizitoriului către inculpat este importantă deoarece este o garanție a contradictorialității procedurii penale.

Inculpatul are oportunitatea de a analiza rechizitoriul pentru a reclama eventualele erori și de a formula cereri și excepții pe marginea acestuia în procedura de cameră preliminară.

Este important ca inculpatul să speculeze acest moment pentru a evita o judecată în limite greșite, care-i pot afecta drepturile procesuale.

Analiza rechizitoriului este importantă și pentru celelalte părți care pot fi implicate în proces (parte civilă, parte responsabilă civilmente etc.) întrucât de corectitudinea datelor din rechizitoriu va depinde soluția instanței de judecată.

Evoluția dosarului penal și soluția pronunțată în cauză depinde de cum este întocmit rechizitoriul.

Persoanele vizate trebuie să înțeleagă importanța acestui act de procedură.

Este recomandat să stabilească o legătură cu un avocat penalist și să colaboreze cu acesta pentru stabilirea strategiei. Analiza rechizitoriului de către un avocat este utilă inculpatului pentru că îl poate ajuta în înțelegerea rechizitoriului, dar și în constatarea avizată a erorilor din cadrul acestuia, precum și identificarea unor posibile cereri și excepții care pot fi formulate pe marginea acestuia.