Sfaturi utile pentru audierea într-un dosar penal în fața polițistului sau procurorului și cum vă poate ajuta avocatul. Cum vă puteți pregăti? Cum puteți gestiona stresul audierii?

Audierile și dările de seamă sunt experiențe stresante pentru oameni. Prezența polițistului sau a procurorului poate fi un factor intimidant pentru persoana audiată.

Este important să vă cunoașteți drepturile și să țineți cont de câteva aspecte practice utile.

Sfaturile indicate în prezentul articol vă este de folos indiferent dacă sunteți audiat/-ă în calitate de acuzat (suspect sau inculpat), victimă (persoană vătămată sau parte civilă) ori martor.

Este important să vă păstrați calmul și să vă controlați emoțiile (pe cât posibil). Eventuala consiliere psihologică vă poate ajuta.

Primul factor stresant este generat de faptul că așteptarea generală este ca informațiile oferite în cadrul audierii să fie cât mai exacte.

Din păcate, creierul uman nu este conceput să înmagazineze acte și fapte cu acuratețe. De regulă, memoria funcționează pe un factor emoțional, iar asocierile în baza căreia funcționează memoria sunt influențate de emoțiile de moment. Din acest motiv, oamenii vor insista asupra unor detalii care au avut impact emoțional asupra lor și nu asupra contextului general. Fiecare declarație este subiectivă.

Important! Dacă nu vă aduceți aminte ceva sau nu sunteți sigur/-ă că vă aduceți aminte exact ceva, este important să indicați acest lucru. Declararea necorespunzătoare a adevărului sau declararea inexactă poate fi folosită împotriva dumneavoastră, atunci când o astfel de declarație este făcută cu știință.

Credibilitatea declarației este dublată de limbajul nonverbal influențat de emoții.

Declarațiile haotice și declarațiile date de o persoană neobișnuit de tensionată sau stresată pot fi percepute ca nefiind credibile, organul care ia declarația poate interpreta că se încearcă ascunderea unor date sau fapte.

Nici declarațiile pregătite în detaliu nu sunt percepute pozitiv. Nu este bine să se „recite” o „poezie”. Persoana care vă audiază poate interpreta ca o încercare de a se contura o poveste nereală prin care să se încerce inducerea în eroare a organelor judiciare. Mai mult, există riscul să apară contradicție cu răspunsurile oferite eventualelor întrebări ale persoanei care audiază.

Menținerea calmului este importantă pentru ca memoria să nu fie afectată și să evite oferirea unor răspunsuri bazate exclusiv pe impulsuri de moment.

Este bine să vă cunoașteți trăsăturile psihologice și să vă exersați calmul prin mijloace care știți că funcționează pentru dumneavoastră (de exemplu, puteți respira adânc pentru a vă liniști). Dacă aveți tulburări anxioase, este bine să aduceți la cunoștință acest lucru înainte de audiere. De asemenea, dacă aveți un psiholog cu care mențineți legătura, este bine să-i cereți sfatul pentru a vă oferi o îndrumare și să aduceți la cunoștința organului de poliție că aveți tulburări de anxietate și că frecventați un psiholog.

În condiții similare, este bine să vă adaptați eventualele exerciții și dacă aveți alte tipuri de tulburări psihologice, care pot genera impulsuri agresive, nervoase etc.

Ideal este să aveți o stare de calm și să acceptați că audierea poate comporta anumite elemente surpriză, care să vă stârnească anumite impulsuri de moment. Trebuie să vă cunoașteți și să vă gestionați corespunzător.

Este important să luați legătura cu un avocat și să vă consiliați corespunzător în privința aspectelor juridice și a potențialelor efecte juridice.

Un avocat practicant de drept penal vă poate oferi sfaturi adaptate situației dumneavoastră concretă. În unele circumstanțe, v-ar putea îndruma să evidențiați anumite detalii care pot părea nesemnificative față de obiectul audierii.

De asemenea, un avocat vă poate consilia cu privire la exercitarea dreptului de a nu da declarație (vedeți mai jos).

Desigur, un avocat vă poate prezenta și modul în care decurge procedura penală în curs (cum va fi soluționat dosarul penal), dar și implicațiile pe care le poate provoca audierea la care veți participa.

În funcție de calitatea în care participați la audiere și de obiectul audierii, vă puteți exercita dreptul de a nu da declarație.

În cazul în care aveți calitatea de suspect sau inculpat, exercitarea dreptului de a nu da declarație trebuie cântărită prin prisma acuzațiilor și dacă aveți cunoștință de probatoriul existent la dosarul cauzei. Declarația poate fi folosită împotriva dumneavoastră și din acest motiv declarația trebuie dată în cunoștință de cauză cu privire la riscurile implicate.

Dreptul de a nu da declarație este consacrat de art. 83 pct. a) din Codul de procedură penală român:

În cursul procesului penal, inculpatul are următoarele drepturi: dreptul de a nu da nicio declarație pe parcursul procesului penal, atrăgându-i-se atenția că dacă refuză să dea declarații nu va suferi nicio consecință defavorabilă, iar dacă va da declarații acestea vor putea fi folosite ca mijloace de probă împotriva sa.

Totuși, de regulă, o declarație dată pe parcursul procedurii penale (în faza de urmărire penală, în faza de judecată în fond etc.) este utilă. Exercitarea opțiunii de a nu da declarație fiind, de regulă, o opțiune circumstanțială dosarului penal în care se optează pentru acest lucru.

În cazul în care audierea are loc în calitate de martor, atunci este important de menționat și dreptul martorului de a nu se acuza, reglementat de art. 118 Cod procedură penală român:

Declarația de martor dată de o persoană care, în aceeași cauză, anterior declarației a avut sau, ulterior, a dobândit calitatea de suspect ori inculpat nu poate fi folosită împotriva sa. Organele judiciare au obligația să menționeze, cu ocazia consemnării declarației, calitatea procesuală anterioară.

Art. 118 Cod procedură penală român

Tot în cazul martorului, este important de arătat că, prin Decizia nr. 236/2020, Curtea Constituțională a României a decis că:

3. Admite excepția de neconstituționalitate ridicată de Ioan Racman în Dosarul nr. 436/121/2016 al Tribunalului Galați – Secția penală, de Georgiana Drăghici, Doru Marian Bălășoiu și de Mircea Cristian Meleșteu în Dosarul nr. 46.144/3/2016 al Tribunalului București – Secția I penală, respectiv de Serghei Bulgac în Dosarul nr. 31.983/3/2017 al Tribunalului București – Secția I penală și constată că soluția legislativă cuprinsă în art. 118 din Codul de procedură penală, care nu reglementează dreptul martorului la tăcere și la neautoincriminare, este neconstituțională.

Extras din dispozitivul Deciziei Curții Constituționale a României nr. 236/2020

Soluția Curții Constituțională dă dreptul, în unele situații, martorului să își exercite dreptul la tăcere. Totuși, exercitarea acestui drept trebuie exercitat cu precauție, deoarece, în mod evident, nu poate fi exercitat abuziv și va putea atrage anumite consecințe ulterioare care depind de la caz la caz.

Posibile consecințe ale exercitării dreptului de a nu da declarație

Sub aspect practic, declarația poate fi un element util pentru ca organul care efectuează ancheta penală să obțină date utile pentru a efectua ancheta mai rapid. Lipsa acestor informații poate determină ca ancheta să fie mai laborioasă și să determine mai multe eforturi din partea anchetatorilor. Acest lucru poate fi în detrimentul suspectului sau inculpatului.

Lipsa unei declarații poate să priveze suspectul sau inculpatul de a beneficia de anumite beneficii prevăzute de legea penală pentru persoanele care își recunosc vinovăția.

Lipsa declarației poate determina, de asemenea, ca procesul penal să continue pe anumite piste greșite generate de caracterul interpretabil al probatoriului. Există posibilitatea ca anumite suspiciuni bazate pe aparențe să se transforme în acuzații, iar procesul penal să fie mai complicat.

De regulă, este recomandat să se coopereze cu organele de cercetare penală sau cu organele de urmărire penală.

În privința audierii, de regulă, este util să se ofere informații relevante. Totuși, în contextul audierii se pot comunica luarea unor alte măsuri, cum ar fi măsurile preventive (de exemplu, reținerea pentru 24 de ore sau instituirea controlului judiciar) sau măsuri asigurătorii (de exemplu, instituirea unui sechestru asigurător pentru acoperirea prejudiciului produs prin infracțiuni). Cooperarea în privința măsurilor dispuse nu poate forma obiectul unui refuz și decizia de a nu coopera nu este în favoarea persoanei asupra căreia se ia măsura. Măsurile pot fi contestate prin alte proceduri.

Este important de evidențiat că, indiferent de conținutul declarației, prezumția de nevinovăție consacrată constituțional prin prevederile art. 23 alin. (11) din Constituția româniei operează pe întreaga durată a procesului penal.

Revenind asupra audierii, decizia de a coopera poate ajuta la corecta stabilire a situației de fapt.

Desigur, există situații când prin audiere se pot genera autoincriminări suplimentare. Problematica autoincriminării ar trebui discutată cu avocatul angajat pentru a putea decide strategia legală adecvată acestei situații.

În cadrul audierii, se pot pune întrebări pe care trebuie să le ascultați cu atenție și să le înțelegeți.

Dacă aveți dubii cu privire la întrebările adresate, este bine să le clarificați cu persoana care vă audiază, pentru a ști la ce răspundeți. Când beneficiați de asistența unui avocat, este recomandat să vă consultați și cu acesta pentru a vă asigura că ați înțeles.

Răspunsurile trebuie să se limiteze la aspectele concrete ale întrebării. Rareori, pot exista situații când sunt relevante aspecte care depășesc limitele întrebărilor.

Relatările consemnate în declarație (de suspect, de inculpat, de martor, de persoană vătămată etc.) și răspunsurile la întrebări trebuie să fie sincere (să corespundă adevărului cunoscut)

Oferirea unor răspunsuri nesincere și nereale, în cunoștință de cauză, pot atrage consecințe negative, atât în planul procedurii, cât și în planul unor potențiale noi acuzații. Acest lucru se aplică indiferent de calitatea în care vă aflați.

După cum am precizat, atunci când aveți dubii cu privire la informațiile pe care le dețineți, este bine să aduceți la cunoștință acest lucru. Nu trebuie să cedați presiunii situației și să declarați informații care se pot dovedi a fi nereale.

Audierile date în cursul urmăririi penale sunt supuse principiului secretului urmăririi penale și trebuie evitate discuțiile publice sau private cu privire la audieri. Discuțiile ar trebui purtate numai cu avocatul, în contextul secretului profesional.

Comunicările cu privire la un proces penal în derulare poate influența modul în care este gestionat dosarul penal, dar și soluția finală dispusă sau pronunțată în dosarul penal.

Potrivit art. 285 alin. (2) Cod procedură penală român, procedura din cursul urmăririi penale este nepublică. Caracterul nepublic comportă anumite nuanțe, dar aceste nuanțe depind de la caz la caz.

Pe lângă faptul că se poate încălca secretul urmăririi penale, atunci când se divulgă astfel de informații pot să se genereze reacții sau interpretări nedorite din partea persoanelor la care ajung informațiile.

De asemenea, aceste reacții sau interpretări vor putea fi avute în vedere și de organele judiciare. O astfel de situație, iarăși, poate avea efective negative asupra dosarului penal, dar poate deschide calea unor noi acuzații (dacă se constată că s-a săvârșit o altă infracțiune prin astfel de comunicări)

Este bine să beneficiați de asistența unui avocat și să vă consiliați pe întreaga durată de soluționare a dosarului penal în care sunteți implicat/-ă.

Este important să țineți cont de faptul că deciziile sunt ale dumneavoastră, avocatul neputând să ia decizii esențiale în proces în numele și pe seama dumneavoastră.

Exercitarea concretă a drepturilor depinde de situația și elementele concrete ale dosarului penal în care ați fost implicat/-ă.

Avocatul vă poate ajuta să înțelegeți situația și să vă ofere îndrumare (asistență), dar și să vă reprezinte, cu privire la:

  • actele care trebuie îndeplinite;
  • probele care trebuie propuse;
  • costurile care pot fi incidente în cauză;
  • actele de procedură pe care le semnați în contextul procesului penal;
  • măsurile preventive dispuse în cauză și posibilitățile de contestare;
  • măsurile asigurătorii dispuse în cauză și cum le puteți contesta;
  • lămuriri cu privire la alte aspecte care țin de procesul penal.

Pentru stabilirea unui onorariu avocațial corespounzător speței dumneavoastră, utilizați următoarele mijloace de contact:

Telefon sau WhatsApp: +40756248777

E-mail: alexandru@maglas.ro

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *