Pentru un administrator de firmă citat ca suspect ANAF, presiunea este dublă: pe de o parte, decizia fiscală cu sume mari, dobânzi și penalități; pe de altă parte, riscul penal (pedeapsă cu închisoarea, confiscări, sechestru pe conturi și bunuri). Primele 7 zile după ce primești citația ca suspect sunt esențiale pentru felul în care va arăta dosarul tău în următorii ani.
În acest articol discutăm, pe înțelesul administratorilor de firmă și al antreprenorilor:
- cum se leagă inspecția fiscală / verificarea situației fiscale de sesizarea organelor penale;
- care sunt situațiile tipice în care un control ANAF se transformă în dosar penal (evaziune fiscală, TVA, facturi fictive, tranzacții cu firme cu risc etc.);
- ce înseamnă, concret, calitatea de suspect și ce drepturi ai în faza de urmărire penală;
- cum se construiește o strategie coordonată fiscal + penal (contestarea deciziei de impunere vs. apărarea în dosarul penal);
- ce faci, pas cu pas, în primele 7 zile după ce ești chemat la audieri ca suspect după control ANAF.
Pentru o imagine mai amplă asupra părții fiscale, te poate ajuta și articolul deja publicat pe blog:
Controlul fiscal ANAF: ce verifică inspectorii, care sunt drepturile tale și cum te pregătești.
1. De la control ANAF la dosar penal: cum se ajunge să fii suspect
1.1. Inspecția fiscală, verificarea situației fiscale și obligația de sesizare penală
Controlul fiscal clasic (inspecția fiscală) este reglementat în Codul de procedură fiscală, adoptat prin
Legea nr. 207/2015. Titlul VI din acest cod stabilește regulile privind inspecția fiscală, controlul antifraudă și verificarea situației fiscale personale.
În timpul inspecției, ANAF verifică atât forma (dacă există documente, dacă sunt întocmite corect), cât și fondul (dacă operațiunile sunt reale, au substanță economică, nu ascund scheme de eludare a legii). Dacă inspectorii constată indicii că anumite fapte sunt mai mult decât „simple nereguli fiscale” și pot intra în sfera unor infracțiuni (de exemplu, evaziune fiscală, folosirea de facturi fictive, rambursări nejustificate de TVA), ei au obligația de a sesiza organele de urmărire penală, potrivit dispozițiilor din Codul de procedură fiscală privind sesizarea organelor penale.
Inspecția fiscală se finalizează, de regulă, prin:
- un raport de inspecție fiscală, în care sunt descrise constatările de fapt și de drept;
- o decizie de impunere (sau de nemodificare), prin care se stabilesc obligațiile de plată suplimentare;
- eventual, un referat de sesizare penală, trimis la Parchet (ori la DNA/DIICOT, după caz) dacă se apreciază că faptele pot constitui infracțiuni.
Multe dintre aceste etape sunt explicate în detaliu în articolul:
Contestarea deciziilor de impunere și a altor acte ANAF: strategii de apărare înainte de a ajunge în instanță.
1.2. Situații tipice în care controlul ANAF se transformă în dosar penal de evaziune
Cele mai frecvente situații în care un control ANAF s-a transformat în dosar penal sunt:
- Evaziune fiscală clasică – omisiunea evidențierii veniturilor, ascunderea sursei impozabile, evidențierea cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale, distrugerea sau alterarea documentelor contabile etc., fapte descrise în
Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale. - TVA și rambursări nejustificate – solicitarea de rambursări de TVA pe operațiuni nereale sau artificial construite, situații acoperite de art. 8 și art. 9 din Legea nr. 241/2005, mai ales în lanțuri de tranzacții cu „firme fantomă”.
- Folosirea de facturi fictive – înregistrarea de cheltuieli pe baza unor facturi emise de societăți cu comportament fiscal neconform sau chiar inexistente în fapt.
- Tranzacții cu firme cu risc fiscal ridicat – furnizori fără personal, fără sediu real, fără capacitate tehnică, folosiți pentru a crea aparența de legalitate a unor operațiuni.
- Verificarea situației fiscale personale – discrepanțe majore între veniturile declarate și averea/cheltuielile afișate (imobile, mașini, conturi), care pot fi interpretate ca venituri nedeclarate, eventual legate de activități evazioniste.
ANAF a publicat chiar și o broșură dedicată modificărilor aduse Legii nr. 241/2005 prin
Legea nr. 126/2024, unde sunt detaliate noile forme de evaziune și pragurile de prejudiciu, precum și reguli privind nepedepsirea în cazul acoperirii prejudiciului.
1.3. Ce înseamnă „dosar penal evaziune fiscală după control ANAF” în practică
Din punct de vedere procedural, lucrurile se desfășoară, în linii mari, astfel:
- inspectorii finalizează controlul și întocmesc un referat în care descriu faptele considerate suspecte;
- referatul și documentele relevante sunt trimise la Parchet, unde se deschide un dosar penal in rem (se cercetează fapta, fără a fi încă desemnați suspecți anume);
- procurorul folosește, de regulă, raportul de inspecție și decizia de impunere ca punct de plecare, solicitând și alte acte (extrase bancare, contracte, rapoarte contabile);
- după o perioadă (luni, uneori ani), se emite citația: administratorul de firmă (și, eventual, alte persoane) sunt chemați la audieri ca suspecți după control ANAF.
Din acest moment, nu mai ești doar „contribuabil” în discuție cu ANAF, ci persoană cu drepturi și riscuri penale concrete, reglementate de Codul de procedură penală.
2. Calitatea de suspect după un control ANAF: ce înseamnă juridic
2.1. De la „in rem” la „in personam”: când apare numele tău pe citație
Codul de procedură penală, adoptat prin
Legea nr. 135/2010, face distincție între:
- urmăririrea penală in rem – se cercetează fapta („evaziune fiscală”, „înșelăciune”, „folosirea cu rea-credință a creditului societății” etc.), fără a fi indicată încă o persoană anume;
- urmărirea penală in personam – momentul în care organul de urmărire penală apreciază că există indicii rezonabile că o anumită persoană a săvârșit fapta și dispune efectuarea în continuare a urmăririi față de aceasta, conferindu-i calitatea de suspect.
Când primești o citație în care ești menționat expres ca „suspect”, dosarul a trecut în faza in personam. Tot în această etapă, ți se aduc la cunoștință:
- încadrarea juridică provizorie (de exemplu, art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 sau alte infracțiuni conexe din Codul penal);
- faptele concrete reținute (perioada, modul de operare, sumele presupus prejudiciate);
- drepturile procesuale, inclusiv dreptul la tăcere și la avocat.
2.2. Drepturile unui administrator de firmă citat ca suspect ANAF
În momentul în care ești audiat ca suspect, Codul de procedură penală îți recunoaște, printre altele, dreptul:
- de a fi informat, într-o limbă pe care o înțelegi, cu privire la fapta pentru care ești cercetat și încadrarea juridică a acesteia;
- de a avea acces la un avocat ales sau numit din oficiu;
- de a nu face nicio declarație și de a nu te autoincrimina;
- de a consulta dosarul (în condițiile și limitele legale) și de a propune probe în apărare;
- de a formula cereri și plângeri, inclusiv privind măsurile asigurătorii (sechestru, poprire penală).
Aceste drepturi rezultă din dispozițiile Codului de procedură penală privind suspectul și inculpatul și au fost dezvoltate în numeroase decizii ale Înaltei Curți și ale Curții Constituționale privind dreptul la apărare și la un proces echitabil.
2.3. Documentele ANAF ca probe în dosarul penal și invers
În dosarele penale economice pornite din controale fiscale, raportul de inspecție, decizia de impunere și anexele lor devin, practic, „scheletul” dosarului penal. Ele nu sunt însă „adevăr absolut”:
- în dosarul penal, judecătorul nu este ținut de concluziile ANAF; poate dispune expertize contabile și fiscale, audieri de martori, ridicarea altor documente, pentru a verifica realitatea tranzacțiilor;
- în zona fiscală, o eventuală hotărâre penală de achitare sau de încetare a procesului penal pe motiv de lipsă a faptei poate influența strategia de atacare a deciziei de impunere în contencios administrativ;
- în materia evaziunii fiscale, principiul ne bis in idem (să nu fii sancționat de două ori pentru aceeași faptă) joacă un rol important, iar literatura de specialitate și jurisprudența CEDO/CJUE discută în detaliu cumulul procedurilor fiscale și penale pentru același prejudiciu.
Pentru o analiză detaliată a confiscărilor și a efectelor penale asupra patrimoniului, vezi și articolul:
Confiscarea specială și confiscarea extinsă în dosarele economice: cum îți protejezi bunurile și conturile.
3. Primele 7 zile după ce ești chemat la audieri ca suspect după control ANAF
În momentul în care primești citația, timpul începe să curgă împotriva ta. Următoarele 7 zile ar trebui folosite strategic, nu pentru „a vedea ce se întâmplă”.
3.1. Ziua 0: citește cu atenție citația și nu merge singur
- Notează data și ora audierii, organul de urmărire penală (Parchet, DNA, DIICOT) și funcția persoanei care te cheamă (procuror sau organ de cercetare penală).
- Verifică dacă ești citat ca suspect sau într-o altă calitate (martor, reprezentant al persoanei juridice etc.).
- Observă dacă se indică, măcar generic, încadrarea juridică (articolul de lege) și perioada de timp avută în vedere.
Primul reflex, greșit, este: „Mă duc repede să explic, să vadă că nu sunt vinovat”. Problema este că o declarație dată „pe genunchi”, fără analiză, rămâne în dosar, poate fi înregistrată audio/video și va fi folosită ulterior împotriva ta, dacă este contradictorie sau incompletă.
De aceea, în 99% din cazuri, nu este o idee bună să mergi singur la audieri, fără avocat și fără să fi citit dosarul sau documentele fiscale care au stat la baza sesizării.
3.2. Zilele 1–2: contactează un avocat dosar penal ANAF și strânge actele
În primele 48 de ore ar trebui să:
- cauți un avocat dosar penal ANAF, adică un avocat care are experiență atât în dosare penale economice (evaziune fiscală, spălare de bani, delapidare), cât și în litigii fiscale;
- pui la dispoziția avocatului:
- raportul de inspecție fiscală și anexele;
- decizia/deciziile de impunere și dovezile de comunicare;
- corespondența cu ANAF (note explicative, puncte de vedere, obiecțiuni);
- orice decizii de soluționare a contestațiilor sau acțiuni deja introduse în instanță;
- documente contabile relevante (balanțe, registre, contracte, facturi, extrase bancare).
- clarifici cu avocatul dacă există deja:
- contestații administrative depuse împotriva deciziilor ANAF;
- procese pendinte în contencios administrativ-fiscal;
- măsuri asigurătorii (sechestre, popriri) instituite fie de ANAF, fie de procuror.
În paralel, poți reciti articolele de pe blog dedicate popririlor și executării fiscale, pentru a înțelege ce se poate întâmpla pe partea de recuperare a creanței:
Poprirea pe conturi și executarea silită fiscală: ce poate face ANAF și ce poți contesta.
3.3. Zilele 3–5: analiza integrată fiscal + penal și decizia privind plată/contestare
Împreună cu avocatul tău, ar trebui să:
- identificați diferențele dintre ceea ce susține ANAF și realitatea economică a tranzacțiilor;
- evaluați dacă decizia de impunere este sau nu contestată în termen (45 de zile de la comunicare, potrivit Codului de procedură fiscală – termen esențial pentru viitorul dosarului);
- discutați despre mărimea prejudiciului reținut de ANAF și despre posibilitatea de a-l acoperi total sau parțial;
- clarificați dacă faptele se încadrează sau nu în tiparele infracțiunilor prevăzute de Legea nr. 241/2005 (evaziune clasică, rambursări nejustificate de TVA, facturi fictive etc.).
În forma modificată prin Legea nr. 126/2024 și materialele explicative ANAF, art. 10 din Legea nr. 241/2005 prevede situații în care:
- dacă prejudiciul (până la un anumit prag) este achitat integral, majorat cu un procent (15% sau 25%) și cu accesorii, într-un anumit termen, fapta nu se mai pedepsește sau se reduc limitele de pedeapsă;
- în anumite condiții, dacă plata este făcută rapid după control, ANAF nu mai sesizează organele penale, iar dacă dosarul este deja în faza de urmărire penală, se poate ajunge la soluții de încetare a procesului pentru nepedepsirea faptei.
Atenție: aceste mecanisme sunt tehnice, presupun analize de plafon (până la 1.000.000 euro), termene stricte (30 de zile de la finalizarea controlului sau până la primul termen de judecată) și condiții cumulative. Nu lua decizia de a plăti sau nu doar pe baza unei broșuri sau a unui articol de presă – discută punctual cu avocatul tău.
3.4. Zilele 6–7: strategia pentru audiere – declarație sau tăcere?
Înainte de audiere, împreună cu avocatul, trebuie să stabiliți:
- dacă este oportun să dai o declarație detaliată sau să îți exerciți dreptul la tăcere până când veți vedea întregul probatoriu;
- care sunt punctele-cheie de explicat (structura business-ului, fluxurile de TVA, rolul tău ca administrator, modul de lucru cu furnizorii „de risc”);
- ce documente sau explicații contabile pot fi invocate pentru a arăta că tranzacțiile au realitate economică (contracte, documente de transport, dovezi de prestare a serviciilor, corespondență comercială);
- cum te raportezi la concluziile ANAF: ce accepți ca fiind corect, ce contestezi și de ce.
Ideea nu este să „recunoști tot” sau să „negii tot”, ci să construiești o poziție coerentă, care să poată fi susținută atât în procedura fiscală, cât și în cea penală. Orice declarație dată acum va fi pusă în oglindă, mai târziu, cu eventuale declarații ulterioare, cu înscrisuri și cu raportul de expertiză.
4. De ce nu este o idee bună să mergi singur la audieri
4.1. Riscul declarațiilor incomplete sau contradictorii
Mulți administratori pornesc de la premisa: „Dacă le explic totul, vor înțelege că nu sunt vinovat”. În realitate:
- presiunea psihologică a audierii, întrebările insistente, detaliile tehnice contabile și fiscale fac ca mulți oameni să greșească, să uite sau să se contrazică;
- o declarație „confuză” poate fi interpretată ulterior ca încercare de eschivă sau de ascundere a adevărului;
- tendința de a minimaliza rolul propriu („nu știu, s-a ocupat contabilul”) poate ridica alte probleme (de exemplu, neglijența administratorului sau acceptarea unor lovituri de imagine: „administrator-pușculiță”).
4.2. Presiunea de a „promite” lucruri pe loc
În unele situații, organul de urmărire penală poate pune accentul pe acoperirea prejudiciului. Problema este că:
- nu este rolul procurorului sau al polițistului să îți facă un calcul fiscal complet; dacă promiți „plătesc tot” fără să știi exact ce este corect, poți ajunge să achiți sume discutabile;
- poate exista o diferență între prejudiciul real și cel reținut de ANAF, diferență ce poate fi clarificată doar prin expertiză sau printr-un litigiu fiscal;
- un angajament de plată „din gură” nu are aceeași valoare ca un plan de plată documentat (eșalonare, garanții etc.).
4.3. Declarație pregătită vs. discuție informală
Unul dintre cele mai importante roluri ale avocatului este să transforme discuția haotică într-o declarație structurată:
- se stabilesc de la început limitele discuției (perioada, tranzacțiile vizate, rolul tău în firmă);
- se evită „poveștile” irelevante sau potențial dăunătoare (de exemplu, detalii despre alte afaceri, persoane, relații comerciale care nu au legătură cu dosarul);
- se formulează clar poziția ta: ce accepți, ce contești, ce nu poți preciza fără documente suplimentare.
În plus, avocatul veghează ca întrebările să fie puse în limitele legii și să nu se ajungă la presiuni nepermise sau la „promisiuni” informale fără acoperire în textele legale.
5. Strategia combinată fiscal + penal: contestația ANAF, plata și apărarea penală
5.1. Contestarea deciziei de impunere și legătura cu dosarul penal
Decizia de impunere emisă după control se atacă, de regulă, prin contestație administrativă, în termen de 45 de zile de la comunicare, în condițiile Codului de procedură fiscală. Dacă nu respecți termenul, riști să pierzi atât calea administrativă, cât și accesul la instanța de contencios administrativ-fiscal.
Din perspectiva dosarului penal, contestația are mai multe roluri:
- demonstrează că nu ești pasiv și că îți aperi poziția fiscală, nu accepți automat calculul ANAF;
- creează un cadru în care se poate discuta, inclusiv la nivel administrativ și apoi în instanță, diminuarea bazei de impunere și a accesoriilor;
- poate genera hotărâri favorabile (parțiale sau totale) care, ulterior, vor fi folosite ca argumente și în dosarul penal.
Curtea de Casație a explicat, prin decizii pronunțate în recursuri în interesul legii și dezlegări de chestiuni de drept, că raportul dintre procedurile fiscale și penale trebuie analizat atent, tocmai pentru a evita situațiile de dublă sancționare sau de neglijare a soluțiilor dintr-un plan în celălalt.
5.2. Când are sens să plătești integral/parțial pentru a reduce riscurile penale
Decizia de a plăti sau nu (și cât anume) trebuie luată împreună cu avocatul și, ideal, cu sprijinul unui expert contabil. În linii mari:
- Plata integrală în condițiile art. 10 din Legea nr. 241/2005 poate duce la nepedepsirea faptei sau la reducerea semnificativă a limitelor de pedeapsă, dacă sunt îndeplinite toate condițiile privind termenele, pragurile și procentul de majorare.
- Plata parțială nu duce, în sine, la nepedepsire, dar poate conta pentru individualizarea pedepsei (în cazul unei condamnări) și pentru atitudinea organelor judiciare față de tine.
- Refuzul de a plăti poate fi justificat când există argumente solide că sumele sunt greșit calculate sau că nu există, în realitate, un prejudiciu (de exemplu, tranzacții reale, doar greșit încadrate fiscal).
Nu uita că una este să accepți existența unui prejudiciu în materie fiscală (pentru a-l reduce sau eșalona) și alta este să recunoști automat existența faptei penale. Strategia trebuie calibrată fin, pentru a nu te bloca singur în propriile declarații.
5.3. Cum folosești câștigarea procesului fiscal în dosarul penal și invers
Dacă, ulterior, reușești să obții în contencios administrativ-fiscal:
- anularea totală sau parțială a deciziei de impunere;
- reducerea considerabilă a bazei de impunere;
- constatarea unor erori de încadrare fiscală sau de fapt în raportul ANAF,
aceste soluții pot fi argumente extrem de puternice în fața procurorului sau a instanței penale, pentru a demonstra că:
- nu mai există prejudiciu sau acesta este mult mai mic decât cel reținut inițial;
- nu există elementul esențial al infracțiunii (de exemplu, „stabilirea cu rea-credință” a obligațiilor sau „operațiuni fictive”);
- a fost doar o eroare fiscală, nu o fraudă penală.
În sens invers, o hotărâre penală de achitare, întemeiată pe lipsa faptei sau pe lipsa elementului intențional, poate sprijini abordarea ta în litigiile fiscale privind interpretarea tranzacțiilor și a documentelor.
5.4. Coordonarea cu măsurile asigurătorii și cu executarea fiscală
În dosarele penale de evaziune fiscală, procurorul poate dispune:
- sechestru penal pe bunuri și conturi, în temeiul Codului de procedură penală și al Codului penal;
- măsuri asigurătorii care se suprapun cu executarea fiscală – de exemplu, sechestru pe aceleași bunuri pe care ANAF le urmărește și prin executare silită.
În paralel, ANAF poate institui:
- popriri pe conturi, conform titlului privind executarea silită fiscală din Codul de procedură fiscală;
- sechestre fiscale pe bunuri mobile și imobile.
Despre interacțiunea dintre sechestru penal și sechestru/poprire ANAF am scris detaliat în:
Sechestru penal vs sechestru și poprire ANAF: cum îți deblochezi conturile și bunurile când ești prins între dosarul penal și executarea fiscală.
6. Greșeli frecvente ale administratorilor chemați ca suspecți după control ANAF
- Ignorarea citației – neprezentarea la audieri fără o justificare reală poate duce la aducere cu mandat și la tensionarea relației cu organul de urmărire penală.
- Prezentarea fără avocat – sub pretextul „nu vreau să îi provoc”, unii administratori merg singuri, dau declarații haotice și se leagă singuri de propriile cuvinte.
- Declarații „pe genunchi” – asumări de fapte sau sume fără verificare prealabilă, promisiuni de plată nerealiste, recunoașteri imprudente („da, am știut, dar m-am bazat pe contabil”).
- Confuzia între fiscal și penal – fie se tratează totul ca un simplu litigiu fiscal („o să rezolve contabilul”), fie se dramatizează excesiv („dacă nu plătesc mâine, mă arestează”).
- Nerespectarea termenelor – pierderea termenului de 45 de zile pentru contestația fiscală sau a termenelor pentru căile de atac penale (plângere împotriva ordonanțelor, contestații).
- Neglijarea probelor utile – documente care ar dovedi realitatea operațiunilor (contracte, corespondență, documente de transport) sunt lăsate „în cutii”, în loc să fie organizate și folosite eficient.
7. Când și cum te poate ajuta concret un avocat dosar penal ANAF
7.1. Înainte de prima audiere ca suspect
În faza inițială, un avocat specializat poate:
- analiza rapid raportul ANAF, decizia de impunere și citația;
- explicați care este riscul penal realist (amenințarea cu închisoarea efectivă, amenda penală, suspensivul etc.);
- decide, împreună cu tine, dacă e mai bine să dai o declarație sau să îți exerciți dreptul la tăcere;
- participa la audiere, intervenind atunci când întrebările devin neclare, tendențioase sau în afara obiectului cauzei.
7.2. Pe parcursul urmăririi penale și în litigiile fiscale
Pe termen mediu și lung, avocatul coordonează:
- formularea de cereri de administrare a probelor (expertize contabile și fiscale, audieri de martori, ridicări de documente de la terți);
- contestarea măsurilor asigurătorii și a eventualelor măsuri preventive (control judiciar, reținere, arest la domiciliu);
- strategia de atacare a deciziilor ANAF, prin contestație administrativă și apoi în fața instanței de contencios administrativ-fiscal;
- corelarea poziției tale în dosarul penal cu cea din dosarele fiscale, pentru a evita contradicțiile și pentru a valorifica orice soluție favorabilă obținută într-o procedură.
7.3. În negocieri și proceduri simplificate
În anumite situații, poate fi în interesul tău:
- să mergi pe proceduri simplificate (judecata în procedură simplificată sau acord de recunoaștere a vinovăției) pentru a obține o reducere a pedepsei;
- să negociezi, prin avocat, un calendar realist pentru plata prejudiciului, eventual combinat cu eșalonări fiscale și cu diminuarea accesoriilor;
- să eviți măsurile privative de libertate printr-o strategie coerentă (inclusiv plata parțială, recunoașterea unor fapte, contestarea altora).
Toate aceste opțiuni sunt însă tehnice, au consecințe diferite în plan penal și fiscal și nu ar trebui bifate pe baza unui impuls de moment sau a unei discuții informale cu organul de urmărire penală.
FAQ – Întrebări frecvente dacă ești chemat la audieri ca suspect după control ANAF
1. Am fost chemat la audieri ca suspect după control ANAF. Trebuie să mă prezint la data din citație?
În principiu, da. Citația nu este o simplă „invitație”, ci un act procedural oficial. Dacă nu te poți prezenta la data indicată, anunță imediat, prin avocat sau în scris, motivul obiectiv (spitalizare, deplasare în străinătate, alte motive serioase) și solicită reprogramarea. Ignorarea completă a citației poate duce la aducere cu mandat și la tensionarea inutilă a situației tale.
2. Pot să merg singur la audieri dacă dosarul este doar despre control ANAF, nu despre altceva „grav”?
Faptul că dosarul pornește dintr-un control ANAF nu îl face mai puțin serios. Evaziunea fiscală și infracțiunile economice au pedepse ridicate, iar declarațiile date ca suspect pot cântări decisiv. Chiar dacă ai impresia că „nu ai nimic de ascuns”, riscul de a formula declarații incomplete, contradictorii sau imprudente este foarte mare. De aceea, este recomandat să mergi însoțit de un avocat cu experiență în dosare penale fiscale.
3. Ce ar trebui să fac, concret, în primele 7 zile după ce am primit citația ca suspect?
Primele 7 zile ar trebui folosite pentru: (1) a citi atent citația și a înțelege încadrarea juridică; (2) a contacta un avocat specializat în dosare penale economice și controale ANAF; (3) a aduna toate documentele relevante (raport ANAF, decizie de impunere, contestații, acte contabile); (4) a decide, împreună cu avocatul, dacă vei da declarație sau vei păstra tăcerea la prima audiere; (5) a stabiliza situația fiscală (contestații, plăți, eșalonări) pentru a limita efectele negative.
4. Dacă plătesc prejudiciul stabilit de ANAF mai pot avea dosar penal de evaziune fiscală?
Depinde de momentul și condițiile plății. În urma modificărilor aduse Legii nr. 241/2005, există situații în care plata integrală a prejudiciului, majorat cu un anumit procent și accesoriile prevăzute de lege, într-un anumit termen (de exemplu 30 de zile de la finalizarea controlului sau până la primul termen de judecată), poate duce la nepedepsirea faptei sau la reducerea limitelor de pedeapsă. În unele cazuri, organele fiscale nici nu mai sesizează penal. Totuși, aceste mecanisme sunt tehnice și nu se aplică automat, motiv pentru care decizia de plată trebuie luată doar după consultarea unui avocat.
5. Pot folosi contestația împotriva deciziei de impunere ANAF ca apărare în dosarul penal?
Da, contestația fiscală și eventualul proces în contencios administrativ-fiscal fac parte din strategia ta de apărare. Dacă reușești să obții anularea sau modificarea semnificativă a deciziei de impunere, acest lucru poate influența atât existența, cât și întinderea prejudiciului penal. În același timp, argumentele și probele folosite în fiscal trebuie coordonate cu poziția păstrată în dosarul penal, pentru a evita contradicțiile.
6. Ce se întâmplă dacă ignor citația sau dacă refuz să dau declarație ca suspect?
Ignorarea citației poate duce la aducere cu mandat și la emiterea unor acte procedurale fără să îți fie ascultată poziția. Refuzul de a da declarație este, în schimb, un drept legal – ai dreptul la tăcere și nu poți fi sancționat pentru exercitarea acestui drept. Strategia optimă este, de obicei, să te prezinți la audieri însoțit de avocat, să îți exerciți sau nu dreptul la tăcere în funcție de dosar și să te asiguri că orice declarație pe care o dai este gândită și susținută de documente.
7. Ce tip de avocat ar trebui să caut pentru un dosar penal de evaziune fiscală după control ANAF?
În astfel de situații este util să lucrezi cu un avocat care are atât experiență în drept penal, cât și în drept fiscal și contencios administrativ. Dosarele de evaziune fiscală după controale ANAF sunt „bifrontale”: se joacă în același timp în zona fiscală (decizii de impunere, popriri, executări) și în zona penală (urmărire penală, eventual proces penal). Un avocat care înțelege ambele planuri poate coordona strategia astfel încât să nu îți blochezi singur poziția într-un dosar în timp ce încerci să o îmbunătățești în celălalt.
