Ieșirea minorului din țară: când ai nevoie de acordul celuilalt părinte și ce faci dacă refuză

În România, ieșirea din țară a unui minor nu este „o formalitate”. Regula este conformitatea strictă cu actele cerute la frontieră, iar lipsa unui singur document poate duce la imposibilitatea plecării chiar în ziua zborului. Din perspectivă legală, deplasarea minorului în străinătate se face cu respectarea Legii nr. 248/2005, iar această trimitere este expresă în Legea nr. 272/2004 (art. 23 alin. (2)).

Obiectivul acestui articol este practic: să știi din timp când ai nevoie de acordul celuilalt părinte, ce trebuie să conțină declarația/procura, ce documente să pregătești pentru situații tipice (vacanță, vizită, tabără/concurs, tratament, schimbare de rezidență) și ce pași legali poți face când refuzul este nejustificat, în acord cu principiul interesului superior al copilului din Legea nr. 272/2004 (art. 2).

Notă utilă: informațiile sunt generale și orientate pe prevenție și conformitate; pentru un plan aplicat pe situația ta (mai ales dacă există hotărâri anterioare, conflicte sau risc de neînapoiere), consultanța juridică punctuală rămâne recomandată.

1) Cadrul legal pe scurt (ce contează efectiv pentru plecare)

• Regula de frontieră: minorul poate ieși din țară însoțit de un adult doar în condițiile prevăzute de Legea nr. 248/2005, art. 30 (inclusiv condițiile de acord și excepțiile).
• Principiul-cheie în orice conflict parental: interesul superior al copilului are prioritate în orice act/demers/decizie privind copilul, inclusiv în cauzele soluționate de instanțe (art. 2 din Legea nr. 272/2004).
• Când părinții nu se înțeleg: deciziile importante se iau de comun acord, iar dacă există neînțelegeri, instanța hotărăște (art. 36 alin. (3)–(8) din Legea nr. 272/2004).
• Măsuri pentru a asigura înapoierea copilului după vizită: instanța poate dispune garanții/măsuri asigurătorii, inclusiv depunerea pașaportului sau a unui act de identitate la o instituție desemnată (art. 20 alin. (1)–(2) din Legea nr. 272/2004).
• Măsuri urgente (când plecarea e iminentă): ordonanța președințială permite măsuri provizorii în cazuri grabnice, cu procedură accelerată (art. 982–985 din Codul de procedură civilă).

2) Când ai nevoie de acordul celuilalt părinte (regula + excepțiile)

În practică, întrebarea nu este „suntem divorțați sau nu?”, ci: cu cine iese minorul din țară și ce documente justifică acordul/reprezentarea. Art. 30 din Legea nr. 248/2005 este punctul de plecare.

2.1. Minorul pleacă împreună cu ambii părinți

În această situație, nu ai problema acordului „celuilalt părinte”, pentru că ambii sunt prezenți. Totuși, rămân obligatorii documentele de călătorie ale minorului (pașaport/act, după caz) și cele uzuale de identificare. Dacă ai neclarități legate de emiterea pașaportului minorului, normele privind pașapoartele prevăd condiții de acord (de exemplu, pentru minorii de 14 ani împliniți, cererea se formulează cu acordul ambilor părinți sau în condițiile speciale enumerate) în H.G. nr. 94/2006 (de exemplu, art. 7 alin. (4)).

2.2. Minorul pleacă împreună cu un singur părinte

Regula generală: minorul poate ieși din România însoțit de unul dintre părinți numai dacă există acordul celuilalt părinte, exprimat prin declarație, în condițiile art. 30 alin. (1) și alin. (4) din Legea nr. 248/2005.

Forma acordului: declarația trebuie să fie autentificată de notar public (sau dată în fața autorităților diplomatice/consulare române), iar din ea trebuie să rezulte acordul, statul/statele de destinație și perioada deplasării (art. 30 alin. (4) din Legea nr. 248/2005).

Atenție la nuanță: art. 30 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 248/2005 permite ieșirea minorului însoțit de un părinte și fără declarație dacă există o hotărâre judecătorească rămasă definitivă prin care instanța s-a pronunțat asupra acordului (practic, hotărârea „înlocuiește” acordul care lipsește).

2.3. Minorul pleacă împreună cu un părinte, dar fără acordul celuilalt: excepțiile legale

Există situații în care nu este necesar acordul celuilalt părinte. Aceste excepții sunt limitative și sunt enumerate în art. 30 alin. (3) din Legea nr. 248/2005.

• celălalt părinte este decedat (art. 30 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 248/2005);
• celălalt părinte este decăzut din drepturile părintești (art. 30 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 248/2005);
• celălalt părinte este pus sub interdicție (art. 30 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 248/2005);
• celălalt părinte este declarat dispărut prin hotărâre (art. 30 alin. (3) lit. d) din Legea nr. 248/2005);
• există hotărâre judecătorească definitivă prin care minorul a fost încredințat unuia dintre părinți (pentru hotărârile mai vechi) sau prin care se exercită autoritatea părintească de către un singur părinte (art. 30 alin. (3) lit. e) din Legea nr. 248/2005).

Dacă ești într-unul dintre aceste cazuri, cheia este să ai documentul doveditor (de regulă, hotărârea/actul de stare civilă) care se încadrează exact în ipoteza din art. 30 alin. (3) din Legea nr. 248/2005.

2.4. Minorul pleacă însoțit de un alt adult (bunici, unchi, profesor, antrenor)

Regula este mai strictă: dacă minorul iese din țară însoțit de o altă persoană fizică majoră, este necesar acordul ambilor părinți (art. 30 alin. (1) din Legea nr. 248/2005), exprimat în forma declarației autentificate, cu mențiunile obligatorii (art. 30 alin. (4)).

În astfel de cazuri, recomandarea de conformitate este să pregătești din timp o declarație separată sau o declarație comună (după cum formulează notarul) care să includă toate elementele cerute de art. 30 alin. (4) din Legea nr. 248/2005, plus datele însoțitorului.

3) Cum trebuie să arate acordul: declarație notarială vs. procură (și ce trebuie să conțină)

Legea vorbește în mod practic despre o declarație autentificată (notar/consulat) din care să rezulte acordul, destinația și perioada (art. 30 alin. (4) din Legea nr. 248/2005). În practică, vei auzi și termenul „procură” — important este conținutul și autentificarea, nu eticheta.

3.1. Elementele obligatorii (minimul legal)

• Acordul expres al părintelui/părinților (art. 30 alin. (4) din Legea nr. 248/2005).
• Statul sau statele de destinație (art. 30 alin. (4) din Legea nr. 248/2005).
• Perioada deplasării (art. 30 alin. (4) din Legea nr. 248/2005).
• Autentificare la notar public sau în fața autorităților diplomatice/consulare române (art. 30 alin. (4) din Legea nr. 248/2005).

3.2. Ce e util să mai includă (pentru a preveni blocaje și interpretări)

• Datele complete ale minorului și ale părinților (identificare clară).
• Cu cine pleacă minorul (părinte/însoțitor), inclusiv datele de identificare ale însoțitorului dacă nu este părinte.
• Itinerariu orientativ: orașe, cazare, interval (nu e o cerință expresă în art. 30 alin. (4), dar ajută la prevenție).
• Date de contact în caz de urgență (părintele care rămâne, plus un contact alternativ).
• Mențiunea despre înapoierea minorului la finalul perioadei (în aceeași logică de prevenție și conformitate cu interesul copilului din art. 2 din Legea nr. 272/2004).

Aceste elemente suplimentare nu „înlocuiesc” cerința legală, dar reduc riscul de conflict ulterior și sunt utile mai ales când există tensiuni între părinți (în logica art. 36 din Legea nr. 272/2004, privind deciziile importante și neînțelegerile).

3.3. Declarația dată în străinătate: apostilă/supralegalizare

Dacă declarația este autentificată de o autoritate străină, trebuie respectate cerințele de apostilă (Convenția de la Haga) sau supralegalizare, după caz — exact cum prevede art. 30 alin. (6) din Legea nr. 248/2005. Practic, acesta este unul dintre motivele frecvente pentru care un document „pare în regulă”, dar nu este acceptat: nu are forma de recunoaștere cerută de art. 30 alin. (6).

4) Documente uzuale pentru ieșirea minorului din țară (setul minim + setul de siguranță)

Setul exact depinde de scenariu (cu cine pleacă minorul și dacă există hotărâri judecătorești relevante). Mai jos ai o listă practică, gândită pentru prevenție: „minimul legal” plus documente care îți pot salva plecarea dacă apare o întrebare suplimentară.

4.1. Setul minim (aproape întotdeauna)

• Documentul de călătorie al minorului (pașaport/act aplicabil).
• Actul de identitate al adultului însoțitor.
• Declarația notarială de acord (când e cazul), în forma cerută de art. 30 alin. (4) din Legea nr. 248/2005.

4.2. Setul de siguranță (recomandat în special când părinții sunt separați)

• Copie a certificatului de naștere al minorului (util pentru dovada filiației, dacă apar neclarități).
• Copie/ extras relevant din hotărârea judecătorească privind autoritatea părintească/locuința minorului/programul (când există). Dacă te bazezi pe excepțiile din art. 30 alin. (3) lit. e) din Legea nr. 248/2005, documentul doveditor devine esențial.
• Dovada itinerariului (rezervări, bilete, asigurare) — prevenție, utilă mai ales dacă pregătești un demers în instanță pe ideea interesului copilului (art. 2 din Legea nr. 272/2004).

Dacă minorul nu are încă pașaport și problema reală este emiterea pașaportului (nu doar ieșirea din țară), normele privind pașapoartele prevăd explicit situații în care instanța poate suplini acordul celuilalt părinte pentru eliberare (de exemplu, art. 7 alin. (4) lit. c) din H.G. nr. 94/2006) și situații speciale pentru pașaport temporar, inclusiv fără acord, în cazuri strict indicate (de exemplu, trimiterile din H.G. nr. 94/2006, art. 8 alin. (3)–(4)).

5) Situații tipice și ce pregătești concret

5.1. Vacanță în străinătate cu un singur părinte

Ce se cere, în esență: acordul celuilalt părinte prin declarație autentificată (art. 30 alin. (1) și (4) din Legea nr. 248/2005), dacă nu ești într-o excepție din art. 30 alin. (3).

• Declarație notarială: statul/statele + perioada (obligatoriu prin art. 30 alin. (4) din Legea nr. 248/2005).
• Recomandat: rezervări/bilete + asigurare (prevenție, utile și dacă apare un conflict ulterior, în logica interesului copilului din art. 2 din Legea nr. 272/2004).

5.2. Minorul pleacă cu bunicii / rude / prieteni de familie

Regulă: acordul ambilor părinți este necesar dacă minorul e însoțit de alt adult (art. 30 alin. (1) din Legea nr. 248/2005), în forma declarației autentificate, cu destinație și perioadă (art. 30 alin. (4)).

• Declarație cu datele însoțitorului + date minor + destinații + perioadă (art. 30 alin. (4) din Legea nr. 248/2005).
• Recomandat: date de contact, adresă cazare, mențiune privind înapoierea minorului (prevenție; în aceeași logică a garanțiilor pe care instanța le poate impune pentru înapoiere, art. 20 din Legea nr. 272/2004).

5.3. Vizită la părintele care locuiește în alt stat (program de relații personale)

Aici apar des conflicte: un părinte solicită plecarea pentru vizită, celălalt se teme de neînapoiere. Legea recunoaște dreptul copilului de a menține relații personale cu ambii părinți, cu prioritatea interesului copilului (art. 19 din Legea nr. 272/2004), iar instanța poate dispune măsuri asigurătorii sau garanții pentru înapoierea copilului (art. 20 alin. (1)–(2) din aceeași lege).

Documentele de plecare rămân cele din Legea nr. 248/2005 (art. 30): declarație de acord, dacă pleacă doar cu un părinte și nu există o hotărâre definitivă care să suplinească acordul (art. 30 alin. (2) lit. b)).

Prevenție utilă în conflicte: dacă tema este „înapoierea”, discută cu avocatul despre măsuri de tipul celor enumerate în art. 20 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 (de exemplu, depunerea pașaportului/actului de identitate la o instituție desemnată sau garanții), mai ales dacă există deja litigii sau suspiciuni rezonabile.

5.4. Tabără, concurs sportiv, excursie școlară

Dacă minorul pleacă însoțit de profesor/antrenor/alt adult, intri în regula „altă persoană fizică majoră” și ai nevoie de acordul ambilor părinți (art. 30 alin. (1) din Legea nr. 248/2005), în formă autentică, cu destinație și perioadă (art. 30 alin. (4)).

• Declarații autentificate (ambii părinți) + date însoțitor.
• Recomandat: adresă organizație, program, date contact organizator (prevenție).

5.5. Tratament medical / urgențe / situații speciale legate de pașaport

Uneori, problema nu este acordul pentru ieșirea din țară, ci lipsa pașaportului emis la timp. Normele privind pașapoartele prevăd condiții speciale pentru eliberarea pașaportului simplu temporar în anumite situații, inclusiv cu documente medicale/studii și chiar fără acordul celuilalt părinte în ipoteze strict prevăzute (a se vedea trimiterile din H.G. nr. 94/2006, inclusiv art. 8 alin. (3)–(4)).

Chiar și când obții documentul de călătorie, ieșirea efectivă a minorului rămâne supusă regulilor din art. 30 din Legea nr. 248/2005 (acord/hotărâre/excepții).

5.6. Schimbarea rezidenței/locuinței copilului în alt stat (mutare pe termen lung)

Aici nu mai vorbim doar de „o plecare în vacanță”, ci, de regulă, de o decizie importantă privind copilul. Legea nr. 272/2004 tratează deciziile importante ca fiind luate de comun acord în exercitarea autorității părintești, iar în caz de neînțelegere instanța decide (art. 36 alin. (3)–(8)). Interesul superior al copilului rămâne principiul prioritar (art. 2 din aceeași lege).

Din perspectivă de conformitate, o mutare în alt stat fără acord sau fără o hotărâre care clarifică situația crește masiv riscul de litigiu și de măsuri restrictive. Dacă există conflict, traseul legal corect este să tratezi mutarea ca pe o decizie care necesită acord/hotărâre, în logica art. 36 din Legea nr. 272/2004, nu ca pe o simplă „deplasare” de weekend.

6) Ce faci dacă celălalt părinte refuză acordul (și refuzul pare nejustificat)

Cheia este să acționezi în etape, astfel încât să rămâi în zona de prevenție și conformitate: demonstrezi că plecarea este rezonabilă, limitată, transparentă și în interesul copilului (art. 2 din Legea nr. 272/2004), iar dacă acordul lipsește, folosești mecanismele legale de soluționare a neînțelegerii (art. 36 alin. (8) din aceeași lege).

6.1. Pasul 1: Cerere scrisă, clară, cu informații complete (și dovadă)

• Trimite o solicitare în scris (email/mesaj + confirmare) care să includă: destinații, perioadă, cine însoțește, date cazare, date contact, modul de transport.
• Atașează dovezi (rezervări, invitație, program concurs, asigurare). Acestea ajută să arăți caracterul previzibil și limitat al deplasării, în logica interesului copilului (art. 2 din Legea nr. 272/2004).
• Propune un termen rezonabil de răspuns (de exemplu, 48–72 ore), astfel încât să poți programa notarul.

6.2. Pasul 2: Oferă garanții de înapoiere (mai ales când refuzul invocă teama de neînapoiere)

Dacă refuzul se bazează pe teama că minorul nu se mai întoarce, tratează direct această temere. În plan juridic, există instrumente de garanție pe care instanța le poate dispune pentru înapoiere la finalul perioadei de vizită (art. 20 alin. (1)–(2) din Legea nr. 272/2004), inclusiv depunerea pașaportului/actului de identitate la o instituție desemnată (art. 20 alin. (2) lit. c)).

• Oferă detalii verificabile: bilete dus-întors, cazare, date de contact.
• Acceptă o formulare strictă în declarație (perioadă scurtă, destinații clare) — exact elementele cerute și de art. 30 alin. (4) din Legea nr. 248/2005.
• Dacă există un program de relații personale, propune recuperarea zilelor sau ajustări rezonabile, pentru a proteja relațiile personale ale copilului (art. 19 din Legea nr. 272/2004).

6.3. Pasul 3: Dacă refuzul persistă — instanța poate decide

Când părinții nu se înțeleg, cadrul legal spune explicit că instanța hotărăște (art. 36 alin. (8) din Legea nr. 272/2004). În contextul ieșirii din țară, această soluție se leagă practic de art. 30 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 248/2005, care permite ieșirea însoțit de un părinte dacă există hotărâre judecătorească rămasă definitivă prin care instanța s-a pronunțat asupra acordului.

În practică, există două rute (alegerea depinde de urgență și de ce vrei să obții):

• Ruta pe fond (soluție de durată): cerere prin care instanța să tranșeze neînțelegerea parentală privind deplasarea (în logica art. 36 alin. (8) din Legea nr. 272/2004), raportat la interesul copilului (art. 2).
• Ruta urgentă (pentru plecări apropiate): ordonanță președințială, care permite măsuri provizorii în cazuri grabnice (art. 982 alin. (1) din Codul de procedură civilă), este provizorie și executorie (art. 982 alin. (2)), se judecă de urgență (art. 984 alin. (3)), iar în caz de urgență deosebită poate fi dată chiar în aceeași zi (art. 984 alin. (2)–(3)).

Important pentru conformitate: pentru trecerea frontierei, textul art. 30 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 248/2005 vorbește despre hotărâre rămasă definitivă. De aceea, dacă plecarea este foarte apropiată, strategia procedurală trebuie gândită astfel încât să ai în mână actul utilizabil la frontieră (și să eviți situația în care ai o soluție executorie, dar încă nedefinitivă).

6.4. Ce probe sunt, de regulă, utile când ceri instanței să suplinească acordul

Instanța va analiza în mod prioritar interesul superior al copilului (art. 2 din Legea nr. 272/2004) și va decide asupra neînțelegerii (art. 36 alin. (8)). Ca prevenție, construiește dosarul astfel încât să fie clar că plecarea este predictibilă, limitată și fără risc real de neînapoiere.

• Itinerariu complet: destinații, durată, cazări, transport.
• Dovezi de întoarcere: bilete dus-întors, dovada școlii/grădiniței, programul de după revenire.
• Istoricul cooperării: acorduri anterioare, plecări anterioare fără incidente, respectarea programului de relații personale.
• Dacă există temeri legitime: propuneri de garanții/măsuri inspirate din art. 20 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 (garanție, depunere pașaport/act, etc.).

6.5. Termene și dinamica ordonanței președințiale (de ce e utilă în practică)

Ordonanța președințială este gândită pentru urgențe: instanța poate ordona măsuri provizorii „în cazuri grabnice” pentru a preveni o pagubă/iminență (art. 982 alin. (1) din Codul de procedură civilă), se judecă de urgență (art. 984 alin. (3)), pronunțarea se poate amâna cel mult 24h și motivarea se face în cel mult 48h (art. 984 alin. (4)). Calea de atac este, de regulă, apelul în 5 zile (art. 985 alin. (1)).

Din perspectiva plecării cu minorul, ordonanța președințială este de multe ori instrumentul procedural folosit atunci când plecarea este iminentă și refuzul acordului nu mai poate fi depășit pe cale amiabilă, în timp util, fără a compromite interesul copilului (art. 2 din Legea nr. 272/2004).

7) Checklist: „Cu 7 zile înainte de plecare”

• ✅ Verifică documentul de călătorie al minorului (valabilitate, stare, disponibilitate).
• ✅ Stabilește scenariul legal: pleacă cu ambii părinți / cu un părinte / cu alt adult (art. 30 alin. (1) din Legea nr. 248/2005).
• ✅ Dacă pleacă doar cu un părinte: obține declarația de acord autentificată, cu destinații și perioadă (art. 30 alin. (4) din Legea nr. 248/2005), sau verifică dacă ești într-o excepție din art. 30 alin. (3).
• ✅ Dacă pleacă cu alt adult: pregătește acordul ambilor părinți, autentificat, cu elementele obligatorii (art. 30 alin. (1) și (4) din Legea nr. 248/2005).
• ✅ Dacă declarația vine din străinătate: verifică apostila/supralegalizarea (art. 30 alin. (6) din Legea nr. 248/2005).
• ✅ Pregătește setul de siguranță: copie certificat naștere, hotărâri relevante (dacă te bazezi pe art. 30 alin. (3) lit. e) din Legea nr. 248/2005).
• ✅ Dacă există risc de refuz: documentează solicitarea acordului (email/mesaje) și pregătește dosarul minimal pentru instanță, raportat la interesul copilului (art. 2 din Legea nr. 272/2004).
• ✅ Dacă plecarea e iminentă și refuzul persistă: discută urgent despre ordonanța președințială (art. 982–985 din Codul de procedură civilă) și despre obiectivul practic: un act utilizabil conform art. 30 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 248/2005.

8) Checklist: „În ziua plecării”

• ✅ Original document de călătorie minor + act identitate însoțitor.
• ✅ Original declarație notarială (când e cazul), cu destinații și perioadă (art. 30 alin. (4) din Legea nr. 248/2005).
• ✅ Dacă nu ai declarație, dar te bazezi pe excepție: actul doveditor (deces/hotărâre definitivă etc.) conform art. 30 alin. (3) din Legea nr. 248/2005.
• ✅ Copii de rezervări, bilete, cazare, asigurare (prevenție).
• ✅ Copie certificat naștere (prevenție, mai ales la nume diferite sau situații de familie complexe).
• ✅ Dacă există hotărâre judecătorească prin care instanța s-a pronunțat asupra acordului: copie legalizată/mențiune de definitivare (art. 30 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 248/2005).

9) Întrebări frecvente (practic, fără teorie inutilă)

„Dacă avem custodie comună, pot pleca fără acord?”

Nu, ca regulă. Pentru ieșirea minorului însoțit de un singur părinte, este necesar acordul celuilalt părinte exprimat în declarația autentificată (art. 30 alin. (1) și (4) din Legea nr. 248/2005), cu excepțiile limitative din art. 30 alin. (3) sau dacă există hotărâre definitivă care suplinește acordul (art. 30 alin. (2) lit. b)).

„E suficient un acord pe WhatsApp sau o hârtie semnată?”

Legea cere declarație autentificată la notar sau dată în fața autorităților diplomatice/consulare române (art. 30 alin. (4) din Legea nr. 248/2005), deci un înscris sub semnătură privată nu bifează cerința de formă.

„Dacă celălalt părinte nu răspunde deloc?”

Lipsa răspunsului nu este, în sine, „acord”. Dacă nu ești într-o excepție din art. 30 alin. (3) din Legea nr. 248/2005, soluția legală este să ceri instanței să tranșeze neînțelegerea (art. 36 alin. (8) din Legea nr. 272/2004), iar pentru plecări imediate poate fi relevantă ordonanța președințială (art. 982–985 din Codul de procedură civilă).

„Se poate obține o hotărâre rapidă?”

Procedura rapidă, prin definiție, este ordonanța președințială: se judecă de urgență (art. 984 alin. (3) din Codul de procedură civilă), poate fi dată chiar în aceeași zi în urgență deosebită (art. 984 alin. (2)–(3)), iar motivarea se face în max. 48h (art. 984 alin. (4)). Totuși, pentru utilizarea la frontieră, trebuie corelată cu cerința de „definitiv” din art. 30 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 248/2005, deci strategia trebuie gândită realist.

10) Concluzie: prevenție = plecare fără stres, conformitate = protecție juridică

Dacă reții o singură idee: nu lăsa acordul pentru ultima zi. În majoritatea cazurilor, ieșirea minorului din țară se rezolvă simplu cu o declarație autentică, corect făcută (art. 30 alin. (4) din Legea nr. 248/2005). Când există refuz, traseul legal corect este să te raportezi la interesul superior al copilului (art. 2 din Legea nr. 272/2004) și să folosești mecanismele de soluționare a neînțelegerii (art. 36 alin. (8) din aceeași lege), inclusiv măsuri urgente (ordonanță președințială) atunci când timpul nu mai permite altceva (art. 982–985 din Codul de procedură civilă).

Surse

• Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate (în special art. 30).
• Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului (în special art. 2, art. 20, art. 23, art. 36).
• Codul de procedură civilă (în special art. 982–985 privind ordonanța președințială).
• H.G. nr. 94/2006 (norme relevante în materia pașapoartelor) (de exemplu, art. 7–9 privind acordul pentru eliberarea pașaportului minorului și situații speciale).