Pentru brandurile străine care se extind în Europa Centrală și de Est, România și, mai larg, Uniunea Europeană reprezintă piețe atractive de consum, hub-uri de producție și centre de servicii. Intrarea pe o piață nouă fără o strategie solidă de protecție a mărcii este însă riscantă: concurenții pot înregistra marca înaintea dumneavoastră, contrafacerile pot eroda reputația, iar aplicarea drepturilor pe platforme online sau în instanță devine mult mai dificilă.
Acest ghid practic se adresează companiilor străine, consilierilor juridici interni și managerilor de brand care au nevoie de o imagine clară și acționabilă despre cum se înregistrează și se mențin mărcile în România (OSIM) și la nivelul Uniunii Europene (EUIPO). Ne concentrăm pe trei piloni: alegerea între marcă națională și marcă a UE, înțelegerea cerințelor de depunere, a costurilor și termenelor, precum și gestionarea priorității, opozițiilor și reînnoirilor.
Ne bazăm în principal pe ghidurile oficiale ale Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci din România (OSIM) și ale Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO), precum și pe cadrul legal aplicabil: Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice în România și Regulamentul (UE) 2017/1001 privind marca Uniunii Europene.
Marcă națională (OSIM) vs. marcă a UE (EUIPO)
Înainte de depunere, brandurile străine ar trebui să decidă dacă își protejează semnul ca marcă națională românească (înregistrată la OSIM) sau ca marcă a Uniunii Europene (EUTM), care acoperă toate cele 27 de state membre și este administrată de EUIPO, la Alicante. În practică, mulți titulari sofisticați aleg o combinație a celor două, în funcție de planul de afaceri și de buget.
Cadrul legal și întinderea teritorială
În România, mărcile sunt reglementate de Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, republicată și modificată, împreună cu normele de aplicare aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1134/2010. Cadrul a fost aliniat la dreptul UE, inclusiv la Directiva (UE) 2015/2436. O înregistrare națională la OSIM conferă protecție exclusiv pe teritoriul României; exercitarea și apărarea drepturilor se întemeiază pe dreptul și practica românească.
La nivelul Uniunii Europene, marca UE (EUTM) este reglementată de Regulamentul (UE) 2017/1001 privind marca Uniunii Europene. Marca UE are caracter unitar: oferă protecție în toate statele membre actuale și viitoare și nu poate fi limitată la sau transferată separat pentru anumite state membre. Aplicarea și interpretarea dreptului revin EUIPO și instanțelor UE, dar și oficiile și instanțele naționale joacă un rol în anumite proceduri.
Din punct de vedere teritorial, diferențele esențiale sunt:
- Marcă națională OSIM: protecție limitată la România; aplicare în fața instanțelor și autorităților române; costuri și proceduri locale.
- Marcă UE la EUIPO: protecție în toate cele 27 de state membre printr-o singură înregistrare; proceduri centralizate de opoziție și contestație; posibilitatea unor interdicții și remedii cu efect în mai multe state.
Când alegem OSIM, când alegem EUIPO
În multe cazuri, decizia este una strategică, nu doar juridică. Câțiva factori importanți:
- Amprenta de piață: dacă activitatea este axată în principal pe România (producție locală, lansare într-o singură țară, testarea unui nou brand), o marcă națională la OSIM poate fi suficientă la început și implică taxe oficiale mai reduse.
- Expansiune regională sau paneuropeană: dacă vindeți sau intenționați să vindeți în mai multe state membre (prin e-commerce, distribuție sau franciză), marca UE poate fi mai eficientă din punct de vedere al costurilor decât o serie de înregistrări naționale distincte.
- Managementul riscului: marca UE poate fi vulnerabilă dacă există un drept anterior conflictual într-un singur stat membru, deoarece o opoziție întemeiată pe acel drept poate bloca întreaga aplicație EUTM. În anumite situații, este mai prudent să combinați înregistrări naționale în piețele esențiale cu o marcă UE sau să începeți cu naționale, urmând ca extinderea să vină ulterior.
- Buget și calendar: taxele pentru marca UE sunt mai mari la început, dar acoperirea este mai largă; taxele OSIM sunt mai mici, însă fiecare înregistrare suplimentară în alte țări implică noi costuri și proceduri distincte.
Brandurile străine ar trebui să ia în calcul și aplicarea vamală și politicile platformelor online. Multe marketplace-uri și rețele sociale acceptă atât înregistrări naționale, cât și mărci UE ca dovadă a drepturilor pentru programele de „takedown”. Dacă ținta principală este consumatorul din UE, o combinație între o marcă UE și înregistrări naționale selectate (inclusiv România) oferă, de regulă, protecția cea mai flexibilă.
Tipuri de semne și acoperirea produselor/serviciilor
OSIM și EUIPO pornesc de la același concept: poate constitui marcă orice semn capabil să distingă produsele sau serviciile unei întreprinderi de cele ale altora și care poate fi reprezentat în registru într-un mod clar și precis. Asta include mărci verbale, figurative (logo), combinate cu element figurativ și verbal, mărci tridimensionale și, în anumite condiții, mărci neconvenționale (sunet, multimedia etc.).
În ambele sisteme, produsele și serviciile trebuie clasificate conform Clasificării de la Nisa. Fiecare cerere trebuie să indice clasele și să identifice clar produsele și serviciile pentru care se solicită protecția. Formularea atentă a listei este crucială, deoarece determină întinderea protecției și influențează nivelul taxelor.
Cerințe de depunere, costuri și termene
Deși OSIM și EUIPO se întemeiază pe principii similare, pașii practici, costurile și termenele diferă. Brandurile străine trebuie să înțeleagă nu doar ce documente să pregătească, ci și cât durează, în mod tipic, procedurile și când apar costurile suplimentare.
Cerințe de bază pentru depunere la OSIM (mărci naționale românești)
Potrivit informațiilor OSIM, o cerere de marcă națională poate fi depusă de orice persoană fizică sau juridică. Cererea se poate depune online, prin poștă sau la sediul OSIM. Cerințele oficiale includ: OSIM – Informații de bază privind mărcile
- Datele solicitantului: nume/denumire completă, adresă, date de identificare (pentru entități străine, de regulă, date de registru și persoană de contact).
- Reprezentarea mărcii: pentru marca verbală, cuvântul/cuvintele; pentru marca figurativă sau combinată, imaginea clară a logo-ului; în cazul unei revendicări de culoare, indicarea culorilor.
- Lista produselor și serviciilor: grupată pe clase Nisa, cu formulare clară și precisă. Formulările vagi sau excesiv de generale pot fi contestate sau pot necesita clarificări.
- Revendicarea de prioritate (opțional): informații despre depuneri anterioare pe baza cărora se revendică prioritate (Convenția de la Paris sau prioritate de expoziție): dată, țară, număr.
- Împuternicire: dacă solicitantul este reprezentat de un consilier în proprietate industrială sau de un avocat, se depune o împuternicire; pentru solicitanții străini, reprezentarea este puternic recomandată.
- Dovada plății taxelor oficiale: OSIM solicită plata taxelor de depunere și publicare conform tarifarului aprobat în temeiul O.G. nr. 41/1998, actualizat periodic prin ordine OSIM și anexe de taxe. OSIM – Legislație și taxe pentru mărci
OSIM pune la dispoziție ghiduri de înregistrare și formulare tip, precum și instrucțiuni pentru depunere online sau PDF. Ghidurile oficiale explică și faptul că solicitanții pot cere un referat documentar (căutare de anteriorități) înainte de depunere, contra unei taxe suplimentare, pentru a identifica mărci anterioare conflictuale. OSIM – Ghiduri pentru depunere online (mărci) OSIM – Întrebări frecvente mărci
Termene în procedura OSIM
Conform ghidurilor OSIM, principalele etape și termene pentru o marcă națională sunt:
- Examinarea formală și publicarea: după depunerea cererii și plata taxei de publicare, OSIM publică cererea în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială (BOPI – Secțiunea Mărci). Publicarea are loc, de regulă, în câteva săptămâni, în funcție de încărcarea biroului.
- Examinarea de fond: OSIM examinează cererea pe fond în termen de 6 luni de la data publicării, cu condiția achitării taxei de examinare la fond. Se verifică motivele absolute și relative de refuz, iar OSIM decide admiterea sau respingerea cererii. OSIM – Examinarea cererilor de marcă
- Perioada de opoziție: după publicarea deciziei de admitere la înregistrare, terții interesați au la dispoziție 2 luni pentru a formula opoziții întemeiate pe drepturi anterioare, cu plata taxei legale de opoziție.
- Înregistrarea și certificatul: pentru mărcile admise, după plata taxei de înregistrare, OSIM înscrie marca în Registrul Mărcilor și emite certificatul de înregistrare. Ghidurile OSIM arată că certificatul se eliberează, de regulă, în termen de 30 de zile de la finalizarea procedurii, dacă toate taxele au fost plătite.
Durata totală de la depunere la înregistrare variază, de regulă, între 8 și 12 luni, în funcție de eventuale refuzuri, opoziții și de rapiditatea cu care solicitantul răspunde la notificări și achită taxele.
Taxele oficiale OSIM
Taxele OSIM pentru mărci sunt stabilite în lei și se actualizează periodic, ținând cont inclusiv de cursul de schimb RON/EUR. Tariful oficial prevede taxe pentru depunere, clase suplimentare, examinare la fond, publicare, opoziție, înregistrare și alte operațiuni (transcriere cesiuni, licențe etc.). Valoarea efectivă depinde de:
- numărul de clase Nisa indicate în cerere;
- tipul mărcii (verbală, figurativă alb-negru, figurativă color);
- posibilitatea solicitării unor servicii accelerate;
- necesitatea unor servicii suplimentare (căutări documentare, extrase, reînnoiri, înregistrarea de cesiuni sau licențe).
Deoarece aceste cuantumuri se actualizează periodic (de exemplu prin anexe de taxe valabile de la 1 ianuarie ale anumitor ani), brandurile străine ar trebui să consulte întotdeauna tabelul oficial în vigoare și, la nevoie, să utilizeze instrumentele OSIM sau să ceară unei case locale de proprietate intelectuală o estimare actualizată. OSIM – informații privind taxele și procedurile
Cerințe de depunere, costuri și termene la EUIPO (marcă UE)
Pentru marca Uniunii Europene, cererile se depun direct la EUIPO, printr-un formular online în oricare limbă oficială a UE, cu desemnarea unei a doua limbi dintre cele cinci limbi oficiale ale EUIPO. Cerințele de bază includ: datele solicitantului, reprezentarea clară a mărcii, lista produselor și serviciilor (clasificate Nisa) și plata taxei de depunere în termenul prevăzut.
EUIPO subliniază că taxa de depunere trebuie plătită în termen de o lună de la data depunerii; abia după aceea oficiul examinează cererea și comunicările aferente. EUIPO – Taxes and payments pentru mărci EUIPO – FAQ privind taxele
Principalele etape în procedura EUIPO sunt:
- Depunerea și verificarea formală: EUIPO verifică îndeplinirea cerințelor minime (identificarea solicitantului, reprezentarea mărcii, lista de produse/servicii, plata taxei de bază). Dacă lipsesc elemente, se transmite o notificare de remediere, iar data de depozit poate fi afectată dacă remedierea întârzie.
- Examinarea pe motive absolute: oficiul verifică distinctivitatea, caracterul nedescriptiv, lipsa caracterului înșelător, neconformitatea cu ordinea publică sau bunele moravuri etc.
- Publicarea: dacă cererea trece de examinare, este publicată în Buletinul Mărcilor UE.
- Perioada de opoziție: de la data publicării curge o perioadă de 3 luni, în care titularii de drepturi anterioare pot formula opoziții. EUIPO – Procedura după depunerea mărcii
- Înregistrarea: dacă nu se depune nicio opoziție sau dacă opozițiile sunt respinse sau retrase, marca UE este înregistrată, iar EUIPO emite un certificat electronic de înregistrare.
În cazurile simple, fără obiecții sau opoziții, înregistrarea mărcii UE poate fi finalizată, frecvent, în 4–6 luni de la depunere, deși procedura se poate prelungi în prezența unor obiecții, opoziții sau evenimente procedurale complexe.
Taxele oficiale EUIPO
Structura de taxe EUIPO pentru mărci UE este transparentă și bazată pe plata per clasă. Conform grilei aflate în vigoare, principalele taxe sunt: EUIPO – Lista taxelor pentru mărci
- Taxa de bază (online): 850 EUR pentru o singură clasă de produse sau servicii.
- A doua clasă: 50 EUR pentru a doua clasă.
- De la a treia clasă în sus: 150 EUR per clasă suplimentară.
Aceste taxe nu sunt rambursabile dacă cererea este respinsă sau retrasă după plată. EUIPO percepe taxe distincte pentru opoziții, apeluri, acțiuni de decădere sau nulitate și pentru reînnoiri. De exemplu, taxa de opoziție este, în prezent, 320 EUR. EUIPO – Opoziție
EUIPO și Comisia Europeană derulează, de regulă, un SME Fund prin care o parte din taxele oficiale pentru mărci și desene pot fi rambursate IMM-urilor din UE care depun cereri la oficiile naționale, EUIPO sau WIPO. Condițiile concrete, valorile voucherelor și tipurile de taxe eligibile se modifică periodic, astfel încât brandurile care au filiale în UE sau se încadrează ca IMM-uri ar trebui să verifice ultima ediție a programului. EUIPO – SME Fund pentru mărci și desene
Prioritate, opoziții și reînnoiri
Dincolo de depunerea inițială, brandurile trebuie să își planifice modul de gestionare a revendicărilor de prioritate, al opozițiilor (atât formulate, cât și primite) și al reînnoirilor pentru păstrarea drepturilor pe termen lung. OSIM și EUIPO aplică standarde internaționale similare, dar cu nuanțe procedurale specifice fiecărui sistem.
Prioritatea: valorificarea depunerilor anterioare
În temeiul Convenției de la Paris, solicitantul care a depus o cerere de marcă într-un stat membru poate revendica prioritate pentru aceeași marcă și aceleași produse/servicii în alte state membre, dacă depune în termen de 6 luni de la prima depunere. Atât OSIM, cât și EUIPO recunosc astfel de revendicări de prioritate, cu condiția furnizării informațiilor necesare și respectării termenelor.
La EUIPO, prioritatea poate fi revendicată la depunerea cererii de marcă UE sau printr-o comunicare separată transmisă în aceeași zi. Solicitantul trebuie să indice numărul, data și țara depunerii anterioare; oficiul poate cere ulterior dovezi. EUIPO – Ghiduri privind revendicarea priorității
La OSIM, pot fi revendicate priorități bazate pe depuneri naționale sau internaționale anterioare și pe prioritate de expoziție, în condițiile prevăzute de Legea nr. 84/1998 și de normele de aplicare. În practică, brandurile care lansează global depun, de regulă, mai întâi în țara de origine, apoi în România și/sau la EUIPO, în termen de 6 luni, astfel încât depunerile ulterioare să beneficieze de aceeași dată de depozit în raport cu mărci anterioare.
Opoziții la OSIM
Opozițiile joacă un rol central în protejarea drepturilor anterioare și în „curățarea” registrului. Sistemul OSIM presupune:
- publicarea cererii în BOPI – Secțiunea Mărci;
- o perioadă de 2 luni de la data publicării deciziei de admitere la înregistrare, în care orice persoană interesată poate formula opoziție întemeiată pe drepturi anterioare, cu plata taxei legale de opoziție; și
- examinarea opoziției pe motive relative, în baza criteriilor din Legea nr. 84/1998 (risc de confuzie, notorietate, existența unor drepturi anterioare etc.). OSIM – Procedura de opoziție
Dacă opoziția este admisă, cererea poate fi respinsă în întregime sau parțial. Deciziile OSIM pot fi, de regulă, atacate la instanțele competente, în termenele prevăzute de lege. Brandurile care intră pe piața românească ar trebui, așadar, să monitorizeze cererile noi depuse la OSIM și să fie pregătite să își apere la rândul lor depunerile împotriva opozițiilor venite din partea concurenților locali.
Opoziții la EUIPO
La nivelul UE, procedurile de opoziție se desfășoară centralizat la EUIPO. Elementele cheie sunt:
- după publicarea cererii de marcă UE, curge o perioadă de opoziție de 3 luni calculate de la data publicării;
- pot formula opoziții titularii de mărci UE, de mărci naționale, de înregistrări internaționale cu desemnarea UE, de mărci notorii și, în anumite condiții, titulari ai altor drepturi;
- opoziția se depune online și este supusă unei taxe de opoziție (în prezent 320 EUR);
- dacă opoziția este admisibilă, EUIPO invită părțile să își prezinte argumentele și probele în etape succesive și poate încuraja soluționarea amiabilă; dacă opoziția este întemeiată, cererea de marcă UE poate fi respinsă total sau parțial. EUIPO – Opoziție EUIPO – FAQ opoziții
Deoarece o opoziție bazată pe un drept anterior într-un singur stat membru poate bloca o marcă UE valabilă pentru toate statele, titularii trebuie să efectueze căutări de anteriorități nu doar în bazele de date TMview sau eSearch ale EUIPO, ci și în registrele naționale și, la nevoie, în baze comerciale și să țină cont de existența unor drepturi neînregistrate în piețele sensibile.
Reînnoiri și obligația de folosire
Drepturile asupra mărcii nu sunt perpetue în mod automat; ele trebuie reînnoite. În același timp, mărcile nefolosite pot fi vulnerabile la acțiuni în decădere pentru nefolosire.
Reînnoiri la OSIM (România)
Potrivit Legii nr. 84/1998, marca națională este înregistrată pentru o perioadă de 10 ani de la data depozitului și poate fi reînnoită la fiecare 10 ani, nelimitat, prin plata taxelor legale. FAQ-ul OSIM confirmă că valabilitatea este de 10 ani și că nu există limită pentru numărul de reînnoiri. OSIM – Valabilitate și reînnoire
Titularii trebuie, în mod obișnuit, să depună o cerere de reînnoire și să plătească taxele înainte de expirare sau în termenul de grație, sub rezerva unor majorări. Este recomandată instituirea unui sistem intern de monitorizare a termenelor, mai ales pentru portofolii cu multe mărci și mai multe jurisdicții.
Reînnoiri la EUIPO (marcă UE)
În mod similar, marca UE este înregistrată pentru 10 ani de la data depozitului și poate fi reînnoită la fiecare 10 ani. Ghidurile EUIPO precizează că taxele de reînnoire trebuie plătite în cele 6 luni anterioare datei de expirare; există și un termen de grație cu suprataxe. Taxele includ o taxă de bază și taxe suplimentare pentru clasele adiționale, cu valori mai reduse pentru reînnoirea online decât pentru depuneri pe hârtie. EUIPO – Ghiduri privind reînnoirea EUIPO – FAQ reînnoiri
EUIPO emite o confirmare scrisă a reînnoirii, iar reînnoirea produce efecte de la data următoare expirării înregistrării anterioare. Dacă marca nu este reînnoită și termenul de grație trece, ea este radiată din registru; în anumite condiții, titularul poate solicita conversia mărcii UE radiate în cereri naționale, contra unor taxe de conversie, într-un interval limitat.
Obligația de folosire și decăderea pentru nefolosire
În ambele sisteme, marca trebuie folosită în mod real pentru produsele și serviciile pentru care este înregistrată. OSIM precizează că, dacă o marcă înregistrată nu este folosită neîntrerupt timp de 5 ani pentru produsele/serviciile pentru care a fost înregistrată, orice persoană interesată poate solicita decăderea totală sau parțială din drepturi pentru nefolosire. OSIM – Folosire și decădere
În dreptul UE, marca UE este expusă la revocare pentru nefolosire dacă nu este utilizată în mod serios în Uniune, pentru o perioadă neîntreruptă de 5 ani după înregistrare, în lipsa unui motiv legitim de nefolosire. Folosirea într-un singur stat membru poate fi suficientă, în anumite condiții, dar aprecierea este caz cu caz. Titularii ar trebui să păstreze dovezi ale folosirii (facturi, materiale promoționale, capturi de ecran ale site-ului, date de vânzări) pentru a-și apăra marca în eventuale proceduri de decădere.
Recomandări practice de strategie pentru branduri străine
Pentru a valorifica la maximum sistemele OSIM și EUIPO, brandurile străine ar trebui să ia în considerare următoarele acțiuni practice:
- Faceți căutări de anteriorități din timp: utilizați bazele de date gratuite ale OSIM (mărci naționale, înregistrări internaționale prin Madrid, mărci UE) și ale EUIPO (TMview, eSearch) pentru a identifica mărci conflictuale înainte de a investi în branding și depunere; pentru piețele cheie, apelați la căutări profesionale.
- Aliniați strategia de marcă la planul de afaceri: dacă România este o piață-pilot, o depunere la OSIM poate fi primul pas, urmată de o marcă UE sau de o înregistrare internațională (Sistemul de la Madrid) pe măsură ce brandul se validează comercial.
- Formulați cu grijă lista de produse/servicii: descrierile vagi sau exagerat de largi pot genera obiecții și pot îngreuna aplicarea drepturilor; adaptați clasele la folosirea reală și planificată.
- Monitorizați noile depuneri și acționați prompt: implementați servicii de watch pentru registrele OSIM și EUIPO, astfel încât să identificați rapid cereri similare și să puteți formula opoziții sau acțiuni de anulare în termen.
- Gestionați reînnoirile și dovezile de folosire: instituiți proceduri interne de management IP (docketing) pentru urmărirea termenelor și arhivarea dovezilor de folosire în fiecare jurisdicție.
O combinație bine gândită între protecția la nivel național, în România, și protecția la nivelul UE oferă brandurilor străine profunzime și acoperire geografică în contextul unei piețe dinamice și competitive. Înțelegând regulile oficiale ale OSIM și EUIPO și corelându-le cu strategia de business, titularii pot obține drepturi solide, ușor de aplicat și pot reduce riscul litigiilor costisitoare.
