Recunoașterea în România a divorțului pronunțat în străinătate: pași, documente, capcane (stare civilă, nume)

Dacă ai divorțat în străinătate, România nu îți actualizează automat starea civilă și actele. Problema se vede fix când ai nevoie de dovadă în România: la reînnoirea actelor, la recăsătorire, la notar (vânzare-cumpărare), la bancă, la succesiuni sau în dosare cu copii.

Pentru formalitățile de apostilă/supralegalizare și traduceri (care apar frecvent în dosare cu element de extraneitate), poți folosi și ghidul intern: Apostilă vs supralegalizare în România: pași, traduceri autorizate, checklist.

1) Două întrebări-cheie: “se recunoaște divorțul?” vs “apare în actele românești?”

Recunoașterea înseamnă ca România să accepte că divorțul produce efecte juridice (în funcție de statul de origine: UE, stat cu tratat, stat non-UE). Înscrierea la stare civilă înseamnă să apară mențiunea de divorț în registrele române și, practic, să se “actualizeze” statutul tău în evidențe. Legea română prevede obligația de a solicita înscrierea mențiunilor intervenite în străinătate (statut civil / nume) în termen de 6 luni, conform Legii nr. 119/1996 privind actele de stare civilă.

Serviciul public pentru înscrierea mențiunilor intervenite în străinătate este descris oficial pe HUB Servicii MAI, iar unele SPCLEP-uri publică liste de acte și atenționări practice (exemplu: depunerea prin împuternicit și declarațiile cerute separat de procură, la SPCLEP Brașov).

2) UE: recunoaștere fără procedură specială (Brussels II ter) și excepția Danemarcei

Pentru divorțuri pronunțate în state membre UE, cadrul principal este “Brussels II ter” – Regulamentul (UE) 2019/1111. Portalul european e-Justice precizează că hotărârile sunt recunoscute în alte state membre fără procedură specială și că Regulamentul se aplică între toate statele membre cu excepția Danemarcei: Brussels IIb Regulation (recast).

Pentru dosare mai vechi, poate fi relevant și instrumentul anterior (“Brussels IIa”) – Regulamentul (CE) nr. 2201/2003. În practică, diferența contează mai ales pentru certificatul standard care însoțește hotărârea și pentru documentele cerute de autorități.

Hotărâre vs certificat: ce să ceri din statul de origine (ca să nu blochezi dosarul)

În mecanismul UE, pe lângă hotărârea/decizia de divorț, este frecvent să fie necesar un certificat standard (formular tip) emis de instanța/autoritatea din statul de origine. Rolul acestui certificat (în logica recunoașterii fără procedură specială) este descris pe portalul e-Justice – Brussels II ter.

Recomandare practică: înainte să pleci din statul unde ai divorțat, cere în mod explicit (1) copia certificată/official copy a hotărârii/actului, (2) dovada că hotărârea este definitivă (unde sistemul o cere) și (3) certificatul standard aferent Regulamentului aplicabil. Dacă ai doar un “extract” sau o copie simplă, multe autorități îți vor cere completări (vezi listele de acte publicate de SPCLEP-uri, de exemplu SPCLEP Brașov).

3) Non-UE: când apare exequatur (recunoașterea în instanță) înainte de stare civilă

Pentru divorțuri din afara UE, nu există o regulă unică “automată”. Pot exista tratate de asistență juridică sau situații în care efectele sunt recunoscute fără proces, dar în multe cazuri ai nevoie de procedura română de recunoaștere a hotărârii străine (exequatur) înainte să poți cere înscrierea mențiunii la stare civilă.

Logica apare inclusiv în Legea nr. 119/1996, care face trimitere la înscrierea hotărârilor străine ale căror efecte sunt recunoscute potrivit legii și la hotărâri străine ale căror efecte sunt recunoscute prin hotărâre pronunțată în România. Regula procedurală generală pentru recunoașterea hotărârilor străine este în Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010) – Cartea VII.

Capcană tipică: începi cu apostilă/traduceri costisitoare, dar ulterior afli că îți lipsește mai întâi hotărârea română de recunoaștere (sau, invers, depui direct la stare civilă când situația cere exequatur). În caz de dubiu, verificarea “regimului” merită făcută înainte de a investi în dosar, raportat la pașii descriși de HUB MAI și la regulile din Codul de procedură civilă.

4) Apostilă / supralegalizare / nimic: ce se aplică documentelor tale

Formalitatea de autentificare depinde de statul emitent și de tipul documentului. În practică ai trei scenarii mari:

UE (anumite documente publice): Regulamentul (UE) 2016/1191 elimină cerința apostilei/legalizării pentru anumite documente publice prezentate între state membre și introduce formulare standard multilingve, prezentate pe e-Justice – Public documents (online forms).
State parte la Convenția Apostilei (Haga 1961): apostila înlocuiește legalizarea tradițională; scopul Convenției este descris de HCCH aici: HCCH – Apostille Section. Repere oficiale în România sunt și pe MAE – Aplicarea apostilei în România.
State care nu sunt parte la Convenția Apostilei: de regulă, intri pe ruta de legalizare/supralegalizare (lanț de autentificări), cu explicații generale publicate de Ministerul Justiției – procedura supralegalizării actelor.

Dacă vrei pașii detaliați (inclusiv ordinea corectă: autentificare → traducere → legalizarea semnăturii traducătorului), folosește ghidul intern: Apostilă vs supralegalizare în România.

5) Traduceri: când ajută formularul multilingv (UE) și când tot ai nevoie de traducere autorizată

În UE, formularele standard multilingve pot funcționa ca “ajutor de traducere” pentru anumite documente publice și pot reduce cerința de traducere, conform explicațiilor e-Justice: Public documents (online forms).

Important: Regulamentul privind documentele publice nu “validează” conținutul/efectele documentului în România; recunoașterea efectelor ține de dreptul aplicabil și de instrumentele de recunoaștere (de exemplu, Brussels II ter). Această limită este explicată expres pe e-Justice – Public documents (domeniu și limite).

6) Unde depui în România și ce obții la final

În practică, cererea de înscriere a divorțului/mențiunilor se depune la autoritatea competentă (SPCLEP/primărie) care are în păstrare actul de stare civilă pe care se operează mențiunea sau prin canalele descrise de MAI, inclusiv prin misiuni diplomatice/oficii consulare. Punctul de intrare oficial (descriere serviciu și pași generali) este pe HUB Servicii MAI.

Un exemplu administrativ (document informativ) este publicat pe platforma e-guvernare: Înscriere divorț străinătate (e-guvernare).

Rezultatul urmărit: mențiunea de divorț apare pe actul românesc de căsătorie și starea civilă se actualizează în evidențe, conform mecanismului de înscriere a mențiunilor din Legea nr. 119/1996 și al procedurilor administrative descrise de HUB MAI.

7) Tabel practic: documente, de unde le iei, cum le pregătești, greșeli frecvente

Document	De unde îl iei	Cum îl pregătești	Greșeli frecvente
Hotărârea/decizia de divorț (sau actul echivalent)	Instanță / autoritate competentă din statul de origine	Solicită copie certificată; cere dovada definitivării (unde e cazul)	Copie simplă/scan; lipsa dovezii de definitivare
Certificat standard (UE) aferent hotărârii	Instanță/autoritate din statul UE care a pronunțat divorțul	Cere certificatul standard pentru recunoaștere (Brussels II ter / Brussels IIa)	Se depune doar hotărârea fără certificat și dosarul se blochează
Apostilă / supralegalizare (după caz)	Autoritatea competentă din statul emitent (apostilă) / lanț legalizări (supralegalizare)	Identifică regimul: UE 2016/1191 / apostilă / supralegalizare; aplică formalitatea pe original/copie certificată	Apostilă pe copie greșită; formalitate nepotrivită statului emitent
Traducere (unde e cerută)	Traducător autorizat (de regulă în RO) / MSF (UE) ca ajutor de traducere	Verifică dacă MSF ajută (UE); altfel, traducere autorizată și, unde se cere, legalizarea semnăturii traducătorului	Traducere neautorizată; lipsa legalizării semnăturii traducătorului când instituția o cere
Cerere + procură specială (dacă depune altcineva)	SPCLEP/primărie/consulat (după competență)	Verifică lista actuală pe HUB MAI și pe site-ul SPCLEP local; dacă depune împuternicitul, fă procură specială	Depunere la instituția greșită; procură necorespunzătoare; declarații cerute separat (unele SPCLEP-uri le cer separat de procură)
Acte românești de identitate + certificat românesc de căsătorie	De la titular (și/sau duplicat de la autorități române)	Asigură coerența identității (nume/prenume/date); păstrează copii pentru dosar	Nume diferit între actele române și cele străine; lipsește actul pe care se operează mențiunea

8) Capcane frecvente: stare civilă, nume, acte de identitate

Rămâi “căsătorit” în evidențe: termenul de 6 luni pentru solicitarea înscrierii mențiunilor intervenite în străinătate este prevăzut de Legea nr. 119/1996.
Confuzie între recunoaștere și stare civilă: chiar dacă divorțul este recunoscut în UE fără procedură specială, actualizarea registrelor române se face prin demers administrativ (vezi HUB MAI și e-guvernare – Înscriere divorț străinătate).
Nume neclar după divorț: dacă hotărârea/actul nu arată limpede ce nume porți după divorț (sau dacă în străinătate ai folosit un nume diferit), apar neconcordanțe între actele românești și cele străine. Regula de fond este în Codul civil (Legea nr. 287/2009).
Autentificare/traduceri în ordine greșită: respingerile apar frecvent când documentul nu este în forma cerută (original/copie certificată) sau când se omite regimul de autentificare. Reperele sunt în Reg. (UE) 2016/1191, în Convenția Apostilei (HCCH) și în procedura supralegalizării (MJ).

9) Checklist rapid pentru diaspora (ca să nu te întorci de trei ori cu dosarul)

✅ Identifică statul de origine: UE (Brussels II ter), UE (Brussels IIa – pentru dosare vechi) sau non-UE. (Reg. 2019/1111; Reg. 2201/2003)
✅ Obține din statul de origine: hotărârea/actul în copie certificată + dovada definitivării + (UE) certificatul standard. (e-Justice – Brussels II ter)
✅ Verifică regimul de autentificare: UE 2016/1191 / apostilă / supralegalizare. (Reg. 2016/1191; HCCH; MJ)
✅ Pregătește traducerile în forma cerută; în UE verifică dacă MSF te ajută. (e-Justice – Public documents (online forms))
✅ Depune cererea la autoritatea competentă și urmărește înscrierea mențiunii în registre. (HUB MAI)

10) Exemple practice

Exemplu UE: ai divorțat în Italia. Hotărârea este recunoscută, în principiu, fără procedură specială în alte state membre, dar pentru România ai nevoie de dosarul de înscriere a mențiunii la stare civilă și, frecvent, de certificatul standard al mecanismului UE. (surse: Reg. 2019/1111; e-Justice – Brussels II ter; HUB MAI).

Exemplu non-UE: ai divorțat în SUA. În multe cazuri, înainte de stare civilă este necesară recunoașterea în instanță (exequatur), iar documentele pot necesita apostilă (dacă se aplică Convenția) sau alte formalități. (surse: Cod procedură civilă – Cartea VII; HCCH – Apostille; MJ – supralegalizare; Legea 119/1996).

11) Când merită analiză strategică (și de ce onorariile sunt “premium” în aceste cazuri)

Sunt situații în care “dosarul de stare civilă” este doar o piesă dintr-un puzzle transfrontalier mai mare. În aceste cazuri, o analiză strategică merită făcută înainte de pași, pentru că o greșeală de document, forum sau timing poate bloca demersul sau poate produce efecte nedorite.

Mobilitate ridicată (mai multe țări de rezidență): trebuie corelată recunoașterea (Brussels II ter / alte instrumente) cu înscrierea în registrele române. (Reg. 2019/1111; HUB MAI)
Cuplu mixt (naționalități diferite) + reguli diferite despre nume: neconcordanțele de identitate sunt frecvente și se rezolvă doar cu documente “curate” și logică coerentă. (Codul civil)
Copii minori: când divorțul este legat de autoritatea părintească, relocare, școală sau pașapoarte, instrumentul UE este relevant și pe partea de parental responsibility. (Reg. 2019/1111)
Active în mai multe jurisdicții: apar legături cu regimul matrimonial, proprietăți și efecte patrimoniale; dosarul de divorț/recunoaștere trebuie aliniat cu strategia pe active.

Concluzii

Un divorț pronunțat în străinătate îți schimbă statutul, dar România are nevoie de un dosar corect ca să îți actualizeze starea civilă și (după caz) numele în evidențe. În UE, recunoașterea este în principiu fără procedură specială (Brussels II ter), însă asta nu înlocuiește înscrierea mențiunii la stare civilă. În non-UE, verifică din start dacă ai nevoie de exequatur și nu investi în traduceri/legalizări până nu e clar regimul actului. (surse: Reg. 2019/1111; Codul de procedură civilă; Legea 119/1996).

Surse

CTA

Dacă vrei o verificare rapidă (UE/non-UE), o listă de documente “cerute în practică” pentru cazul tău și o strategie ca să eviți respingeri la stare civilă (inclusiv pe componenta de nume și actualizare acte), poți trimite un mesaj cu un rezumat scurt și actele esențiale. Datele de contact sunt aici: Contact cabinet de avocat.