Categorii
Uncategorized

Refuzuri concrete în UE privind recunoașterea efectelor hotărârilor penale române (EAW/execu­tare pedepse/confiscări): cazuri publice, motive și lecții practice

Pornind de la cazuri publice, articolul arată când și de ce instanțele din alte state UE refuză să execute mandate europene, pedepse sau confiscări dispuse în România. Vezi ce cântărește în practică: condițiile de detenție, garanțiile procedurale, individualizarea pedepsei, caracterul definitiv al hotărârii și modul în care sunt prezentate informațiile de către autoritățile române.

Lead

În ultimele două decenii, instanțe din mai multe state membre UE au refuzat predarea sau executarea efectelor hotărârilor penale române—cel mai des prin neexecutarea unui Mandat European de Arestare (EAW) ori blocarea extrădării—invocând riscuri privind condițiile de detenție, lipsa unor garanții reale de rejudecare în caz de in absentia, ori folosirea greșită a canalelor de cooperare. Mai jos sunt exemple publice și verificabile, fiecare cu instanța, data, soluția și motivul determinant, urmate de repere CJUE/CEDO care au modelat aceste soluții.


12 cazuri publice de refuz (sau blocaj) – pe scurt

1) Țările de Jos – Rechtbank Amsterdam, 18 octombrie 2018 (ECLI:NL:RBAMS:2018:8944)

Soluție: refuzul predării către România.
Motiv: risc real de tratament inuman/degradant, în special spațiul personal sub pragul de 3 m² și alte condiții de detenție; garanțiile nu au disipat riscul. (uitspraken.rechtspraak.nl)

2) Germania – Curtea Constituțională Federală (BVerfG), 1 decembrie 2020 & 30 decembrie 2020

Soluție: admiterea plângerilor constituționale contra predării către România; reanalizare strictă a riscului privind condițiile de detenție înainte de orice predare.
Motiv: obligația unei evaluări individualizate, în linia Aranyosi/Căldăraru și Dorobanțu. (Curtea Constituțională Federală)

3) Regatul Unit – High Court, 29 aprilie 2021 (Iancu)

Soluție: menținerea refuzului de extrădare către România.
Motiv: condiții de detenție considerate inumane/degradante; confirmarea descărcării dispuse de instanța inferioară. (Doughty Street Chambers)

4) Regatul Unit – Supreme Court, 7 octombrie 2024 (Merticariu v Judecătoria Arad)

Soluție: anularea ordinului de extrădare și descărcarea persoanei.
Motiv: în condamnările in absentia, dreptul la rejudecare trebuie să fie necondiționat; nu este suficient ca rejudecarea să depindă de constatarea ulterioară că absența nu a fost deliberată. (Curtea Supremă a Regatului Unit)

5) Belgia – Curți de apel (cauzele „AR” și „HL”), 18 ianuarie 2024 → trimiteri preliminare; CJUE, 10 iulie 2025

Soluție: refuzuri ale executării EAW-urilor (inclusiv emise de România), pe motiv de risc privind condițiile de detenție; chestiunea a ajuns la CJUE.
Motiv: risc individual serios pentru drepturile fundamentale în penitenciarele statelor emitente. (Curia Europaea)

6) Italia – jurisprudență constantă (ex. Cass. pen., 31 octombrie 2016; note de practică ulterioare)

Soluție: blocarea EAW-ului către România în lipsa garanțiilor efective privind condițiile de detenție; instituirea unui filtru „3 m²” consolidat în practică.
Motiv: risc Art. 3 CEDO și insuficiența asigurărilor; verificare strictă a spațiului personal/condițiilor. (Liberties)

7) Italia – Curți de apel & impact CJUE, 4 septembrie 2025 (C-305/22, Marea Cameră)

Soluție (context): unele instanțe italiene au preferat recunoașterea în Italia a pedepsei române (FD 2008/909) în locul predării; CJUE a stabilit că neexecutarea EAW pentru a executa pedeapsa în statul de rezidență este permisă doar dacă se respectă procedurile specifice de preluare a executării (nu prin simplă substituire).
Motiv: primatul EAW și condițiile stricte pentru „executare la domiciliu” fără consimțământul statului emitent. (EUR-Lex)

8) Cipru – Court of Appeal, 3 noiembrie 2023 (Steinmetz)

Soluție: refuz al extrădării către România; eliberare imediată.
Motiv: riscul de tratament inuman/degradant în detenție; adecvarea garanțiilor. (Reuters)

9) Grecia – Areios Pagos (Curtea Supremă), 5 martie 2025 (Steinmetz)

Soluție: anulare a ordinului de extrădare dispus anterior; eliberare.
Motiv: evaluare consolidată a riscului și a regularității cererilor române. (Reuters)

10) Irlanda (trimitere utilă la practică din Irlanda de Nord) – High Court, 15 decembrie 2020

Soluție: hotărârea notează că, pe același EAW, o instanță din Irlanda de Nord (15 februarie 2019) a refuzat predarea către România din motive de condiții de detenție și „asigurări” insuficiente.
Motiv: risc Art. 3 CEDO; informație relevantă ca precedent factual în procedura ulterioară.

11) Franța – consecința CEDO asupra practicii (Bivolaru & Moldovan v. France, 25 martie 2021)

Soluție (CEDO): constatarea unei încălcări a Art. 3 pentru că instanțele franceze nu au făcut o evaluare suficient de riguroasă a riscului privind condițiile din România înainte de a dispune predarea (în cazul Moldovan).
Efect practic: a ridicat standardul de analiză în statele membre și a alimentat refuzuri ulterioare în cauze similare. (HUDOC)

12) Germania – context Dorobanțu (CJUE, 15 octombrie 2019, C-128/18)

Soluție (CJUE): executarea EAW impune garanții concrete privind penitenciarul de destinație, suprafața/celula și condițiile de viață; mutual trust nu înlătură analiza individualizată.
Efect practic: a justificat filtre mai severe în instanțele naționale când sunt vizate predări către România. (EUR-Lex)


Ce tipare se văd („de ce se refuză”)

  1. Condiții de detenție (Art. 3 CEDO / Art. 4 Cartă): spațiu sub 3 m², supraaglomerare, acces medical, igienă—fără garanții individualizate și verificabile (penitenciar nominal, suprafață, regim, monitorizare) predarea se refuză sau se amână. Standardul a fost articulat în Aranyosi/Căldăraru și detaliat în Dorobanțu; e reflectat în soluțiile din NL, DE, UK, IT, BE, CY, GR. (EUR-Lex)
  2. In absentia / dreptul la rejudecare: dacă rejudecarea nu este necondiționată, instanțele refuză. Merticariu (UKSC, 2024) e reper major pentru standardul cerut de instanțele din common law și reverberează în UE prin argumentație CEDO/Cartă. (Curtea Supremă a Regatului Unit)
  3. „Substituirea” predării cu executarea pedepsei în statul de rezidență: după C-305/22 (CJUE, 2025), executarea locală fără respectarea regimului specific de recunoaștere (FD 2008/909) și fără consimțământ/procedură adecvată nu poate înlocui EAW—refuzurile de predare trebuie încadrate corect juridic. (EUR-Lex)
  4. Asigurări „generice” vs. individualizate: formulele standard („condiții conforme în sistemul X”) nu mai sunt suficiente; curțile cer date concrete, altfel refuză. E vizibil în hotărâri UK/IT/NL și în practica belgi­ană trimisă la CJUE. (Doughty Street Chambers)

Cum se transformă aceste refuzuri în practică pentru dosarele cu element românesc

  • Pentru apărare:
    • Cereți de la început garanții individuale: penitenciarul exact, spațiul în m², regimul (semi-deschis/închis), acces la tratament; atașați dovezi verificabile și propuneți monitorizare post-predare. (EUR-Lex)
    • În condamnări in absentia, demonstrați că rejudecarea nu depinde de o probă prealabilă a „absenței nedeliberate” – dacă depinde, invocați Merticariu. (Curtea Supremă a Regatului Unit)
    • Dacă instanța tinde să „execute local” pedeapsa, amintiți cadrul C-305/22: e posibil doar pe calea (și condițiile) FD 2008/909, nu ca ocolire a EAW. (EUR-Lex)
  • Pentru autoritățile române/emitente:
    • Evitați certificate incomplete; oferiți asigurări punctuale conform Dorobanțu (suprafață, penitenciar, fotografie/planuri standardizate, protocoale medicale) și actualizați-le dacă executarea se amână. (EUR-Lex)
    • Pentru condamnări in absentia, formulați garanții explicite de rejudecare, în linie cu dreptul UE și jurisprudența CEDO/UKSC. (Curtea Supremă a Regatului Unit)
    • Dacă se are în vedere executarea pedepsei în alt stat (rezidență), utilizați FD 2008/909 (nu substituiți EAW-ul); altfel, riscați refuzul/anularea. (EUR-Lex)

Repere jurisprudențiale care au setat ștacheta

  • CJUE – Dorobanțu (C-128/18, 15 oct. 2019): standardul asigurărilor individualizate privind condițiile de detenție, chiar între state membre UE; nu e suficient „mutual trust” abstract. (EUR-Lex)
  • CEDO – Bivolaru & Moldovan v. France (25 mart. 2021): sancționează executarea EAW fără o analiză serioasă a riscului concret; efect de „ridicare a standardelor” în practica internă din UE. (HUDOC)
  • CJUE – C-305/22 (4 sept. 2025): nu poți opri predarea doar ca să execuți pedeapsa în statul de rezidență dacă nu urmezi procedurile de recunoaștere și preluare prevăzute de alt instrument UE (FD 2008/909). (EUR-Lex)

Concluzie operațională

„Mutual recognition” nu mai este un automatism în cauzele care implică hotărâri penale române. Refuzurile din NL, DE, UK, IT, BE, CY și GR confirmă că standardele de drepturi fundamentale (Art. 3 CEDO / Art. 4 Cartă) și garanțiile efective de rejudecare cântăresc decisiv. Soluția practică: dovadă tehnică, garanții individualizate, instrumentul corect (EAW vs. FD 2008/909) și documentație impecabilă în certificare. În lipsa lor, refuzul executării/predării rămâne probabil, iar hotărârea penală română rămâne fără efecte în statul solicitat. (uitspraken.rechtspraak.nl)


Bibliografie orientativă & surse (selectiv)

NL (ECLI:NL:RBAMS:2018:8944) – refuz predare: (uitspraken.rechtspraak.nl)
DE (BVerfG 2020) – filtre consolidate înainte de predare: (Curtea Constituțională Federală)
UK (Iancu, 2021) – refuz confirmat de High Court: (Doughty Street Chambers)
UK (Merticariu, 2024) – rejudecare necondiționată: (Curtea Supremă a Regatului Unit)
BE (AR/HL, 2024–2025) – refuzuri EAW, trimiteri CJUE: (Curia Europaea)
IT (Cass. 2016; practică ulterioară) – refuz pe Art. 3/3 m²: (Liberties)
CY (Curtea de Apel, 2023) – refuz extrădare Steinmetz: (Reuters)
GR (Areios Pagos, 2025) – anulare extrădare Steinmetz: (Reuters)
CJUE – Dorobanțu (2019): (EUR-Lex)
CJUE – C-305/22 (2025): (EUR-Lex)
CEDO – Bivolaru & Moldovan v. France (2021): (HUDOC)


De Alexandru Măglaș

Avocat titular al Măglaș Alexandru - Cabinet de Avocat
Telefon (Phone): +40 756 248 777
E-mail: alexandru@maglas.ro

Exit mobile version