Sechestrările vamale de mărfuri contrafăcute în România: ghid pentru titularii străini de drepturi

Acest ghid explică, într-o logică practic-orientată, cum funcționează sechestrările vamale de mărfuri contrafăcute în România și ce pași concreți pot face titularii străini pentru a-și proteja drepturile la frontieră. Ne concentrăm pe trei piloni:

• Cereri de măsuri la frontieră adresate autorității vamale române – cum se depune cererea de intervenție și ce informații sunt esențiale;
• Procedura după reținere și termenele – ce se întâmplă după ce bunurile sunt reținute și care sunt termenele critice pentru reacție;
• Acțiuni în instanță și distrugerea bunurilor – când devin necesare procedurile judiciare și cum se obțin distrugerea definitivă și despăgubiri.

Cadrul legal este dat, în principal, de Regulamentul (UE) nr. 608/2013 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală de către autoritățile vamale și de Legea nr. 344/2005 privind unele măsuri pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală în cadrul operațiunilor de vămuire. Aceste instrumente se aplică unei game largi de drepturi de proprietate intelectuală și pot fi folosite de titularii străini ale căror mărci, desene, brevete sau alte drepturi sunt protejate pe teritoriul României, fie ca drepturi naționale, fie ca drepturi la nivelul Uniunii Europene.

Cereri de măsuri la frontieră către autoritatea vamală română

Cadrul european: Regulamentul (UE) nr. 608/2013

Enforcement-ul vamal al drepturilor de proprietate intelectuală la nivelul UE este armonizat prin Regulamentul (UE) nr. 608/2013 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală de către autoritățile vamale. Regulamentul, aplicabil din 1 ianuarie 2014, stabilește reguli comune privind modul în care autoritățile vamale pot suspenda eliberarea sau pot reține mărfuri suspecte de încălcarea unor drepturi de proprietate intelectuală atât timp cât acestea se află sub supraveghere vamală.

În esență, Regulamentul:

• definește drepturile de proprietate intelectuală acoperite (mărci, desene și modele, drepturi de autor și drepturi conexe, brevete, indicații geografice și alte drepturi recunoscute de dreptul UE sau național);
• creează un formular standard de cerere de intervenție (Application for Action – AFA), pe care titularii trebuie să îl depună pentru ca vama să poată acționa proactiv în numele lor;
• stabilește proceduri pentru reținere, notificarea titularului și a declarantului/deținătorului, precum și pentru procedura simplificată de distrugere;
• prevede reguli speciale pentru trimiteri de mică valoare (small consignments) și pentru mărfuri perisabile;
• clarifică repartizarea costurilor și răspunderea autorităților vamale.

O sinteză oficială a Comisiei Europene cu privire la enforcement-ul vamal al drepturilor de proprietate intelectuală subliniază că depunerea unei AFA este, în general, obligatorie: în lipsa ei, vama poate acționa din oficiu doar în condiții limitate și pe perioade scurte. Sistemul este gândit să încurajeze titularii să se implice proactiv și să furnizeze informațiile operaționale necesare pentru analiza de risc și selectarea transporturilor suspecte.

Implementarea în România: Legea nr. 344/2005

În România, Regulamentul (UE) nr. 608/2013 este completat de Legea nr. 344/2005 privind unele măsuri pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală în cadrul operațiunilor de vămuire. Legea stabilește competențele autorității vamale române, procedurile de urmat la nivel național și introduce sancțiuni administrative în anumite situații.

Potrivit textului Legii nr. 344/2005 și prezentărilor din bazele de date internaționale de drept al proprietății intelectuale, actul normativ:

• desemnează autoritatea vamală națională ca fiind competentă să primească și să gestioneze AFA-urile, precum și procedurile ulterioare de reținere;
• reglementează suspendarea vămuirii și reținerea mărfurilor suspecte;
• stabilește obligații de informare față de titularii de drepturi, declaranti și deținători;
• preia termenele din Regulamentul (UE) nr. 608/2013 (10 zile lucrătoare, cu posibilitate de prelungire, respectiv 3 zile pentru mărfuri perisabile);
• introduce sancțiuni pentru titularii care nu notifică vămii încetarea protecției unui drept în România în termenul prevăzut.

În practică, autoritățile vamale române aplică un sistem „mixt” UE–național: acolo unde Regulamentul (UE) nr. 608/2013 este detaliat, acesta are prioritate, iar Legea nr. 344/2005 completează aspectele procedurale interne, inclusiv comunicarea cu alte autorități de enforcement.

Ce drepturi pot fi protejate la frontieră

Regimul vamal de enforcement al UE acoperă o paletă largă de drepturi de proprietate intelectuală. În contextul românesc, printr-o AFA pot fi vizate, printre altele:

• mărci – mărci românești și mărci ale Uniunii Europene (EUTM);
• desene și modele – desene și modele naționale și desene și modele comunitare înregistrate;
• drepturi de autor și drepturi conexe – de exemplu asupra graficii, logourilor, ambalajelor, software-ului sau altor creații;
• brevete și modele de utilitate – în special pentru produse tehnice cu risc ridicat de contrafacere (piese auto, unelte, echipamente);
• indicații geografice și denumiri de origine protejate;
• alte drepturi recunoscute de dreptul UE sau de legislația română.

În practică, măsurile la frontieră sunt folosite cel mai des pentru mărci, având în vedere volumele uriașe de produse contrafăcute care imită branduri cunoscute (haine, încălțăminte, bunuri de larg consum). Totuși, titularii care se bazează pe desene, drepturi de autor sau brevete pot utiliza aceleași mecanisme. De exemplu, proprietarii de desene înregistrate pentru articole de modă sau ambalaje pot solicita reținerea produselor care copiază aceste desene, iar titularii de drepturi de autor pot viza DVD-uri, cărți sau alte suporturi piratate.

Depunerea unei cereri de intervenție (AFA) pentru România

Pentru ca autoritățile vamale române să poată acționa în mod efectiv, titularii străini trebuie, de regulă, să depună o AFA prin IP Enforcement Portal (IPEP) al EUIPO. Portalul funcționează ca o interfață unică ce conectează titularii de drepturi și reprezentanții acestora cu autoritățile vamale și de poliție din întreaga UE.

Prin IPEP, titularii pot:

• înregistra datele companiei și o rețea de persoane de contact interne sau externe;
• încărca detalii despre drepturile lor de proprietate intelectuală (mărci, desene, drepturi de autor, brevete) și atașa certificate sau extrase din registre;
• crea și transmite AFA-uri care desemnează unul sau mai multe state membre, inclusiv România, și clarifică dacă cererea are acoperire națională sau la nivel UE;
• pune la dispoziție fișe de produs cu imagini ale produselor autentice și ale contrafacerilor cunoscute (fotografii, elemente de securitate, ambalaje tipice, coduri de bare, numere de serie);
• actualiza constant informațiile privind producătorii autorizați, licențiați sau distribuitori, precum și rutele sau operatorii cu risc ridicat.

Regulamentul (UE) nr. 608/2013 prevede explicit utilizarea sistemelor electronice pentru AFA-uri, iar ghidurile Comisiei Europene confirmă că toate statele membre au implementat astfel de soluții. Pentru România, IPEP este canalul principal, chiar dacă pot exista interfețe naționale. Important este că, prin acest portal, inspectorii vamali români au acces rapid la informații actualizate despre drepturi și produse în activitatea lor curentă de analiză de risc.

Conținutul minim al unei AFA

Formularul standard de AFA – și echivalentul său electronic din IPEP – cere titularilor să furnizeze, cel puțin:

• datele de identificare ale titularului și, după caz, ale reprezentantului autorizat (inclusiv numere de telefon și adrese de e-mail pentru contact rapid);
• lista drepturilor de proprietate intelectuală pentru care se solicită protecție la frontieră (numere de înregistrare pentru mărci, desene, brevete; referințe pentru drepturi de autor acolo unde este cazul);
• o descriere clară a produselor autentice, inclusiv fotografii, specificații tehnice, etichete, ambalaje standard, sigilii de securitate și alte elemente anti-contrafacere;
• informații privind tiparele de contrafacere și produsele contrafăcute cunoscute, cu imagini comparative, diferențe de ambalaj, greșeli de ortografie frecvente etc.;
• detalii privind lanțul legitim de aprovizionare: producători autorizați, parteneri logistici, licențiați și distribuitori, rute și proceduri vamale uzuale;
• rute de risc ridicat cunoscute sau suspectate, țări de origine și tranzit, istoric de enforcement privind anumiți operatori;
• opțiunile titularului cu privire la procedura simplificată de distrugere și la tratamentul trimiterilor de mică valoare.

Ghidurile UE și materialele explicative arată că, cu cât informațiile sunt mai operaționale și mai precise, cu atât intervenția vamală va fi mai eficientă. Funcționarii vamali pot avea la dispoziție doar câteva minute pentru a decide dacă interceptează sau nu un transport, astfel că instrumentele practice – fotografii clare, liste de „red flags”, persoane de contact receptive – fac diferența.

Acțiunea din oficiu a vămii române

Legea nr. 344/2005 permite, de asemenea, intervenția din oficiu a vămii române în anumite situații. Dacă nu există încă o AFA în vigoare, sau în perioada în care o cerere este analizată, autoritatea vamală poate suspenda vămuirii sau reține mărfurile pentru o perioadă scurtă atunci când are motive întemeiate să suspecteze o încălcare a unui drept de proprietate intelectuală.

În astfel de cazuri:

• vama notifică titularul suspectat al dreptului, dacă acesta poate fi identificat, și pe declarantul sau deținătorul mărfurilor;
• se acordă un termen scurt, de regulă până la 3 zile lucrătoare, în care titularul poate confirma încălcarea și poate depune o AFA;
• dacă în acest termen nu se depune o AFA și nu există alte temeiuri legale pentru reținere, mărfurile pot fi eliberate.

Acest mecanism permite intervenția proactivă chiar și atunci când titularii nu au o strategie formalizată de enforcement la frontieră. Totuși, acțiunea din oficiu este extrem de sensibilă la timp, iar titularii trebuie să fie pregătiți să reacționeze rapid – de regulă printr-un reprezentant local – pentru a transforma reținerea provizorie într-o procedură completă în temeiul Regulamentului (UE) nr. 608/2013.

Procedura după reținere și termene

Ce se întâmplă când vama reține bunuri suspecte

După ce vama română identifică mărfuri suspecte de a încălca un drept de proprietate intelectuală – fie în temeiul unei AFA, fie din oficiu – poate suspenda eliberarea sau poate reține bunurile în timp ce acestea se află sub supraveghere vamală. Pașii esențiali ai procedurii sunt similari cu cei din alte state membre:

1. Detectarea – Prin verificarea documentelor, controale fizice sau analiză de risc, inspectorii vamali identifică mărfuri care ridică suspiciuni (de exemplu produse de marcă cu rute neobișnuite, valori declarate foarte mici sau ambalaj de slabă calitate).
2. Suspendarea eliberării sau reținerea – Vama suspendă eliberarea în liberă circulație sau reține bunurile într-un depozit sub control vamal și întocmește actele interne relevante.
3. Notificarea titularului și a declarantului/deținătorului – Vama trimite notificări formale titularului indicat în AFA (sau titularului suspectat, în procedura din oficiu) și declarantului sau deținătorului, cu informații de bază despre transport.
4. Transmiterea de mostre sau fotografii – Acolo unde este necesară o analiză mai detaliată, vama poate transmite mostre, fotografii de înaltă rezoluție sau descrieri tehnice titularului sau reprezentantului acestuia.
5. Începerea curgerii termenelor – De la data notificării încep să curgă termene stricte în care titularul trebuie să confirme dacă bunurile sunt contrafăcute și să aleagă între procedura simplificată de distrugere și acțiune în instanță.

În baza Legii nr. 344/2005, titularii pot solicita, printr-o cerere scrisă, informații despre bunuri și despre persoanele implicate în expediție, cum ar fi numele și adresa destinatarului și expeditorului sau originea și proveniența bunurilor. Aceste informații sunt cruciale pentru cartografierea rețelelor de distribuție și pentru planificarea măsurilor ulterioare.

Termenele-cheie: 10 zile lucrătoare (cu posibilitate de prelungire)

Regulile europene și române impun termene strânse pentru a evita întârzieri nejustificate și costuri excesive, dar și pentru a asigura o protecție efectivă:

• 10 zile lucrătoare – Ca regulă generală, titularul are 10 zile lucrătoare de la notificare pentru a confirma în scris că bunurile reținute încalcă un drept de proprietate intelectuală și pentru a solicita distrugerea acestora sau pentru a dovedi că a demarat o acțiune în instanță pe fond;
• Prelungire – Acest termen de 10 zile poate fi prelungit cu încă 10 zile lucrătoare, la cererea motivată a titularului, dacă legislația națională permite. Legea nr. 344/2005 prevede în mod expres o astfel de posibilitate pentru România;
• Mărfuri perisabile – Pentru mărfurile perisabile se aplică un termen redus, de 3 zile lucrătoare, tocmai pentru a evita degradarea și costurile suplimentare de depozitare.

Dacă titularul nu răspunde în termenul aplicabil, vama română va elibera, de regulă, bunurile, cu excepția cazului în care alte norme legale (de exemplu în materie de siguranță a produselor sau penal) justifică menținerea sechestrului. De aceea, este esențial să existe proceduri interne clare și un reprezentant (sau o echipă) pregătit(ă) să gestioneze prompt notificările vamale.

Procedura simplificată de distrugere

Regulamentul (UE) nr. 608/2013 încurajează utilizarea procedurii simplificate de distrugere ca soluție standard în multe cazuri, pentru a evita procesele costisitoare și de durată atunci când nu există un litigiu real privind caracterul contrafăcut al bunurilor.

În cadrul acestei proceduri:

• titularul confirmă în scris, în termen, că bunurile sunt contrafăcute sau altfel încalcă drepturile sale de proprietate intelectuală și solicită distrugerea lor;
• vama solicită acordul declarantului sau al deținătorului; dacă aceștia își exprimă acordul sau nu formulează obiecții în termen, consimțământul se consideră tacit;
• bunurile sunt distruse sub supraveghere vamală, de regulă pe cheltuiala declarantului sau deținătorului (în practică, titularii pot avansa sau împărți costurile pentru a accelera procesul);
• cazul se închide fără o hotărâre judecătorească pe fond, fără a afecta dreptul titularului de a solicita ulterior despăgubiri.

În România, practica arată că procedura simplificată este utilizată extensiv, în special pentru produse de consum cu valoare redusă sau cu rotație rapidă, pentru care un litigiu ar fi disproporționat. Această abordare reduce costurile de depozitare și eliberează spațiu în depozitele vămii.

Trimiteri de mică valoare și e-commerce

Extinderea comerțului electronic și a achizițiilor individuale online a dus la o explozie a trimiterilor poștale și de curierat de mică valoare care conțin produse contrafăcute. Regulamentul (UE) nr. 608/2013 include dispoziții speciale pentru astfel de trimiteri, permițând statelor membre să implementeze proceduri simplificate atunci când titularul a optat în acest sens prin AFA.

Pentru trimiterile de mică valoare adresate consumatorilor din România, aceasta înseamnă că vama poate, în anumite condiții, să distrugă produsele contrafăcute fără a consulta titularul de fiecare dată, atât timp cât opțiunea a fost bifată în AFA și sunt respectate condițiile din Regulament și din legea națională. Acest instrument este deosebit de util pentru brandurile afectate de mii de expediții individuale de contrafaceri, imposibil de gestionat manual, caz cu caz.

Accesul la informații și confidențialitatea

Legea nr. 344/2005 oferă titularilor acces, la cerere scrisă, la anumite informații privind expediția și persoanele implicate, inclusiv:

• numele și adresa destinatarului;
• originea și proveniența bunurilor reținute;
• anumite declarații vamale sau documente de transport, în limitele permise de lege.

Aceste informații trebuie utilizate exclusiv în scopul aplicării drepturilor de proprietate intelectuală în contextul Regulamentului (UE) nr. 608/2013 și al legii naționale. Titularii trebuie să respecte regulile privind protecția datelor și confidențialitatea; folosirea abuzivă a informațiilor (de exemplu, în scop de marketing sau pentru alte interese comerciale nelegate de enforcement) poate atrage răspunderea acestora.

Depozitare, logistică a distrugerii și costuri

În practica românească, se poate constata un decalaj semnificativ între momentul confirmării contrafacerii și distrugerea efectivă a bunurilor, mai ales în cazul volumelor mari. Printre limitări se numără capacitatea redusă a depozitelor, necesitatea grupării transporturilor similare pentru distrugere eficientă și procedurile administrative pentru contractarea serviciilor de distrugere.

Câteva aspecte practice importante pentru titularii străini:

• Costurile de depozitare – În principiu, acestea sunt în sarcina declarantului sau deținătorului, însă titularul poate fi uneori rugat să avanseze sau să garanteze anumite sume pentru a grăbi procedura;
• Metodele de distrugere – Variează în funcție de natură bunurilor (incinerare pentru țigarete și anumite bunuri de consum, tocare pentru textile, demontare pentru electronice etc.), dar trebuie să garanteze că bunurile nu pot reintra în comerț;
• Durata – Unele transporturi pot fi distruse în câteva luni, altele pot rămâne în depozit mai mult timp; este recomandată o comunicare constantă cu vama și cu furnizorii de servicii pentru monitorizare.

Un buget realist pentru enforcement-ul vamal în România trebuie să țină cont nu doar de onorariile juridice, ci și de aceste costuri logistice, mai ales în sectoarele în care produsele contrafăcute sunt voluminoase sau necesită proceduri speciale de eliminare (de exemplu, substanțe chimice sau produse farmaceutice).

Acțiuni în instanță și distrugerea bunurilor

Când devin necesare acțiunile în instanță

Procedurile vamale și distrugerea simplificată funcționează bine atunci când nu există dispute reale privind caracterul contrafăcut al bunurilor, iar părțile acceptă explicit sau tacit soluția. Acțiunile în instanță devin necesare în special atunci când:

• declarantul sau deținătorul se opune distrugerii simplificate sau neagă încălcarea;
• există un litigiu serios cu privire la validitatea dreptului invocat (de exemplu o marcă supusă unei acțiuni de anulare);
• titularul urmărește remedii suplimentare, în special despăgubiri, publicarea hotărârii sau interdicții extinse.

În astfel de situații, Regulamentul (UE) nr. 608/2013 și Legea nr. 344/2005 cer titularului să introducă, în termenele relevante (de obicei în interiorul aceluiași interval de 10 zile lucrătoare, cu posibila prelungire), o acțiune pe fond în fața instanțelor române competente. În caz contrar, vama poate fi obligată să elibereze bunurile, cu excepția situației în care intervin alte temeiuri pentru menținerea sechestrului (de exemplu deschiderea unei anchete penale de către autorități).

Tipuri de acțiuni și competența instanțelor

Tipul acțiunii depinde de dreptul invocat și de probele disponibile, dar scenariile uzuale includ:

• acțiuni în contrafacere de marcă – întemeiate pe legislația română în materie de mărci sau pe Regulamentul mărcii UE, prin care se solicită constatarea încălcării, interzicerea importurilor viitoare și distrugerea bunurilor;
• acțiuni privind desenele sau drepturile de autor – atunci când bunurile reproduc desene protejate sau elemente protejate prin drepturi de autor (grafică, ambalaje, opere de artă);
• acțiuni în contrafacere de brevet – în sectoarele în care produsele tehnice contrafăcute creează riscuri de siguranță (piese auto, echipamente, unelte specializate).

Normele de procedură civilă române alocă litigiile de proprietate intelectuală unor instanțe cu competență specială, în funcție de valoare, natura dreptului și alte criterii. În multe cazuri, acțiunile vor fi soluționate de secții specializate ale instanțelor din București sau din alte centre regionale cu experiență în IP. Titularii străini acționează, în mod obișnuit, prin avocați români cu experiență în litigii de proprietate intelectuală și enforcement vamal.

Măsuri provizorii și conservarea probelor

Pe lângă acțiunea de fond, titularii pot solicita măsuri provizorii și măsuri pentru conservarea probelor pentru a-și proteja poziția. Inspirate de Directiva 2004/48/CE privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală, aceste măsuri pot include:

• ordonanțe președințiale care împiedică eliberarea bunurilor și interzic importuri sau vânzări ulterioare;
• sechestrarea sau descrierea detaliată a mărfurilor suspecte, a documentelor și a materialelor relevante;
• blocarea unor conturi sau active pentru a garanta plata viitoarelor despăgubiri.

Deoarece bunurile sunt deja sub control vamal, multe dintre aceste măsuri privesc menținerea sechestrului și obținerea informațiilor despre rețelele din spatele transportului. Coordonarea rapidă între vamă, titulari și instanțe este esențială, mai ales în cazul transporturilor de mari dimensiuni.

Ordine definitive de distrugere

Indiferent dacă se recurge la procedura simplificată sau la acțiuni în instanță, obiectivul final al enforcement-ului vamal este, în mod obișnuit, eliminarea definitivă a produselor contrafăcute de pe piață. Instanțele pot dispune, prin hotărâri definitive, ca bunurile care încalcă drepturile de proprietate intelectuală să fie distruse pe cheltuiala contravenientului sau, în situații strict limitate, ca semnele sau elementele infractoare să fie eliminate astfel încât bunurile să poată fi utilizate într-un mod care nu aduce atingere titularului.

În România, la fel ca în restul UE, distrugerea este, în practică, soluția preferată pentru majoritatea mărfurilor contrafăcute, în special pentru produsele de consum care poartă mărci neautorizate. Din perspectiva protecției brandului, distrugerea minimizează riscul ca bunurile să reintre în circuitele ilicite și transmite un mesaj puternic de descurajare către contrafăcători și intermediari.

Despăgubiri și recuperarea costurilor

Dincolo de distrugere, titularii pot urmări obținerea de despăgubiri bănești. Dreptul UE, în special Directiva 2004/48/CE privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală, cere ca despăgubirile să fie suficient de mari pentru a compensa prejudiciul și a avea efect descurajator.

În transpunerea românească a acestor reguli, instanțele vor analiza, de regulă:

• pierderile efective ale titularului, inclusiv vânzări pierdute și eroziunea prețurilor;
• îmbogățirea fără justă cauză a contrafăcătorului (profitul obținut din vânzarea contrafacerilor);
• prejudiciul moral, acolo unde este cazul (afectarea reputației, diluarea brandului);
• cheltuielile rezonabile cu asistența juridică și investigațiile suportate de titular.

În unele cazuri, instanțele pot acorda sume forfetare bazate, de exemplu, pe cuantumul redevențelor care ar fi fost datorate dacă contrafăcătorul ar fi solicitat o licență. Rămân însă esențiale probele solide privind volumele, marjele și impactul pe piață, în special în cazurile transfrontaliere în care rețelele de contrafacere se întind dincolo de România.

Enforcement penal și confiscare

În cazurile grave sau de mare amploare, sechestrările vamale pot declanșa proceduri penale. Dreptul penal român include infracțiuni care vizează încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală, precum și infracțiuni de contrabandă și evaziune fiscală asociate traficului de mărfuri contrafăcute. Poliția de frontieră, autoritatea vamală, parchetele și structurile specializate cooperează frecvent în astfel de anchete.

În cauzele penale, instanțele pot aplica pedepse contravenienților și pot dispune confiscarea bunurilor și a produselor infracțiunii. Studiile privind confiscarea în dreptul român arată că autoritățile pot viza nu doar bunurile contrafăcute, ci și activele rezultate din activitatea infracțională, în baza regulilor privind confiscarea specială și extinsă. Pentru titularii străini, participarea activă ca parte vătămată în dosarele penale poate completa acțiunile civile, în special atunci când se confruntă cu rețele organizate de contrafacere.

Roadmap practic pentru titularii străini

Rezumat într-o strategie pragmatică, un program de enforcement vamal în România pentru titularii străini ar putea arăta astfel:

1. Auditarea și prioritizarea drepturilor de proprietate intelectuală cel mai expuse la contrafacere în sau prin România (mărci, desene, drepturi de autor, brevete).
2. Înscrierea în IPEP și crearea de fișe detaliate pentru produse și enforcement, cu imagini de calitate și descrieri ale elementelor de securitate.
3. Depunerea unei AFA cu acoperire pentru România (națională sau la nivel UE), desemnând clar reprezentanți locali cu autoritate să răspundă rapid la notificările vămii.
4. Stabilirea unui protocol intern de reacție care să precizeze cine verifică e-mailurile de la vamă, cine analizează fotografiile, cine aprobă confirmările de contrafacere și cererile de distrugere.
5. Utilizarea procedurii simplificate ca opțiune implicită în cazurile clare, pentru a reduce costurile și a evita litigii inutile.
6. Escaladarea către acțiuni în instanță atunci când importatorul contestă încălcarea sau când sunt implicate cantități și prejudicii semnificative, urmărind atât distrugerea, cât și despăgubirile.
7. Cooperarea cu autoritățile penale în cazurile de contrafacere organizată sau la scară largă, inclusiv prin participarea ca parte vătămată.
8. Monitorizarea rezultatelor și ajustarea strategiei anual, pe baza cantităților sechestrate, rutelor întrerupte și rezultatelor litigiilor, astfel încât resursele să fie concentrate acolo unde impactul asupra brandului este cel mai mare.

Cu un program bine structurat de enforcement la frontieră, ancorat în Regulamentul (UE) nr. 608/2013 și în Legea nr. 344/2005, titularii străini de drepturi pot transforma poziția strategică a României la frontiera externă a UE din factor de risc într-un instrument important de protecție a brandului.

Surse

• Regulamentul (UE) nr. 608/2013 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală de către autoritățile vamale
• Comisia Europeană – Intellectual property rights: customs enforcement (sinteză oficială)
• Legea nr. 344/2005 privind unele măsuri pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală în cadrul operațiunilor de vămuire
• WIPO Lex – Law No. 344/2005 (Romania) – prezentare în limba engleză
• EUIPO – IP Enforcement Portal (IPEP)
• Comisia Europeană – Manual on Customs Enforcement of Intellectual Property Rights
• World Trademark Review – Romania: customs doubles down on flow of counterfeits across non-EU borders
• Buzescu & Gavra – New Customs Proceedings in Romania Regarding the Protection of Intellectual Property Rights
• Directiva 2004/48/CE privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală – sinteză UE
• Eurojust – Intellectual property criminal enforcement system: Romania