Numele de domeniu pe internet și conflictele cu mărcile sau numele comerciale: ce este cybersquatting și cum îl combati

În continuare vom analiza, într-o structură clară, ce este numele de domeniu, cum intră în conflict cu mărcile și denumirile comerciale, ce înseamnă cybersquatting, cum funcționează procedura UDRP și ce opțiuni există în dreptul român (inclusiv pentru domenii .ro și .eu), precum și în fața instanțelor judecătorești.

1. Ce este numele de domeniu și cum se raportează la marcă sau la numele comercial

1.1. Numele de domeniu ca identificator tehnic și comercial

Numele de domeniu este o adresă „umană” în Sistemul de Nume de Domeniu (DNS), care traduce o adresă IP tehnică într-un șir de caractere ușor de reținut (de exemplu, maglas.ro, exemplu.com, firma.eu). Pentru domeniile .ro, registrul național este RoTLD – Romania Top Level Domain, iar pentru .eu registrul este EURid.

Din punct de vedere juridic, în majoritatea jurisdicțiilor (inclusiv România) numele de domeniu este, în esență, un drept de folosință contractual: deținătorul nu devine „proprietar absolut” în sens civil, ci titularul unui drept de utilizare conferit de către registru, în baza unui contract de înregistrare și a regulilor aplicabile acelui domeniu de nivel superior (TLD).

Pentru domeniile .ro, Regulile de înregistrare RoTLD prevăd cine poate înregistra anumite subdomenii (de exemplu, .tm.ro doar pentru mărci înregistrate) și stabilesc principiul „primul venit, primul servit” privind alocarea, în limita respectării regulilor tehnice și de fond prevăzute de registru.

1.2. Marca înregistrată și denumirea comercială

Marca este definită și protejată prin Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, care conferă titularului un drept exclusiv asupra semnului înregistrat pentru produse și servicii specificate. Conform art. 36 din lege, titularul poate cere instanței interzicerea folosirii oricărui semn identic sau similar cu marca sa pentru produse/servicii identice sau similare, atunci când există risc de confuzie sau de asociere.

Denumirea comercială / numele de firmă este, în esență, numele sub care este înregistrată o societate sau un profesionist în registrul comerțului sau în alte registre profesionale. Și acest nume este protejat prin normele de drept civil, comercial și de concurență neloială (inclusiv Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale), împotriva folosirii sale abuzive de către alte persoane în activitatea comercială.

1.3. De ce apar conflictele între nume de domeniu și drepturi anterioare

În majoritatea registrelor de domenii nu există o verificare prealabilă, exhaustivă, a situației juridice a numelui ales. De exemplu, registrul nu verifică în mod sistematic dacă șirul este sau nu deja marcă înregistrată, denumire comercială sau alt drept protejat. Acest model, relativ simplu la nivel tehnic, generează însă frecvent coliziuni: nume de domeniu identice sau similare cu mărci, cu nume de societăți sau cu alte semne distincte.

Jurisprudența românească și internațională arată numeroase cauze în care titularul unei mărci a acționat împotriva deținătorului unui domeniu identic sau similar, atât în instanță, cât și în proceduri UDRP sau în mecanisme alternative de soluționare a litigiilor. O parte dintre aceste hotărâri sunt centralizate și comentate în proiecte precum „Jurisprudența nume de domeniu .ro” sau în articole de specialitate.

2. Tipuri de conflicte între nume de domeniu și mărci sau nume comerciale

2.1. Domeniu identic cu marca unui terț

Cel mai evident scenariu este acela în care o persoană înregistrează un domeniu identic cu o marcă anterioară, pentru a oferi produse sau servicii identice sau similare. De exemplu, cineva înregistrează marca-uneifirme.ro, deși există deja o marcă națională sau a Uniunii Europene „MARCA UNEI FIRME” pentru servicii identice.

În asemenea situații, titularul mărcii se poate baza pe drepturile conferite de Legea nr. 84/1998 pentru a interzice utilizarea numelui de domeniu ca semn distinctiv în comerț și poate invoca, în anumite condiții, și proceduri UDRP sau similare, dacă extensia domeniului permite.

2.2. Domeniu similar cu marca (risc de confuzie, typosquatting)

Conflictele apar frecvent și în ipoteza asemănării, nu doar a identității. Exemple uzuale:

• adăugarea unui cuvânt generic: marcata.com vs. marca-originală.com;
• inversarea unor litere sau greșeli de tastare intenționate (typosquatting): gooogle.ro vs. google.ro, fbok.com etc.;
• adăugări sau prescurtări menite să creeze impresia de legătură oficială: marca-oficială.ro, marca-support.com, marca-shop.eu.

În astfel de cazuri, analiza se concentrează pe existența riscului de confuzie sau de asociere în percepția publicului, similar cu testele folosite în litigiile de marcă.

2.3. Domeniu în conflict cu denumirea comercială sau cu un semn neînregistrat

Uneori, numele de domeniu intră în conflict nu cu o marcă înregistrată, ci cu un nume de societate sau cu un semn distinctiv care, deși neînregistrat ca marcă, a dobândit caracter de marcă notorie sau este protejat prin reguli de concurență neloială. De exemplu, un competitor înregistrează denumirea-firmei-tale.ro și încearcă să profite de reputația deja creată în piață.

În astfel de situații, titularul denumirii sau al semnului neînregistrat se poate baza pe:

• protecția conferită de Legea nr. 11/1991, în măsura în care folosirea domeniului constituie practică de concurență neloială (parazitarea clientelei, crearea de confuzie, denigrare etc.);
• dispozițiile Codului civil privind dreptul la nume sau la denumire și răspunderea delictuală pentru fapta ilicită.

2.4. Folosirea numelui de domeniu pentru activități frauduloase

O categorie deosebit de gravă de conflicte este cea în care numele de domeniu este folosit în scopuri frauduloase: phishing, imitarea site-urilor bancare sau ale unor servicii populare, colectarea de date de acces, vânzarea de produse contrafăcute. Dincolo de încălcarea drepturilor asupra mărcii, intră în discuție și infracțiuni informatice și înșelăciuni, cu consecințe penale, nu doar civile sau administrative.

3. Ce este cybersquatting-ul și cum îl recunoști

3.1. Definiție și context

Termenul de cybersquatting descrie, în linii mari, practica de a înregistra nume de domeniu identice sau similare cu mărci, nume comerciale sau nume celebre ale unor persoane, fără un interes legitim, pentru a le revinde cu prețuri exagerate, pentru a bloca titularul să le folosească sau pentru a direcționa trafic și clienți către alte servicii.

Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale (WIPO) descrie cybersquatting-ul ca „abusive registration and use of domain names” și administrează de peste 20 de ani mii de cazuri UDRP, fiind unul dintre principalii furnizori de soluționare a litigiilor de acest tip la nivel global.

3.2. Indicatori tipici de cybersquatting

În practica UDRP și a procedurilor similare, instanțele și panourile arbitrale au identificat o serie de indicii frecvente de cybersquatting, cum ar fi:

• înregistrarea unui nume de domeniu identic/similar cu o marcă sau un nume notoriu, fără legătură reală cu titularul;
• oferirea expresă spre vânzare a domeniului către titularul mărcii (sau competitori ai acestuia), pentru un preț mult peste costurile de înregistrare;
• „parcarea” domeniului pe pagini cu reclame (pay-per-click) care exploatează confuzia creată cu marca;
• redirecționarea către site-uri ale concurenților sau către conținut degradant, pentru a forța titularul mărcii să cumpere domeniul;
• un istoric al deținătorului de înregistrări multiple de domenii care imită branduri cunoscute (un „portofoliu” de domenii abuzive).

3.3. Statistici și tendințe

WIPO arată, în rapoartele sale, că numărul de cazuri de cybersquatting solutionate prin UDRP și proceduri similare se menține ridicat, reflectând creșterea numărului de domenii înregistrate și importanța tot mai mare a prezenței online. În prezent, WIPO a administrat peste 50.000 de cazuri UDRP, acoperind aproape 100.000 de nume de domeniu, iar cifra continuă să crească de la an la an.

4. Cadrul normativ: UDRP, .ro, .eu și alte proceduri

4.1. UDRP – Uniform Domain Name Dispute Resolution Policy

UDRP este politica adoptată de ICANN (Internet Corporation for Assigned Names and Numbers) pentru rezolvarea litigiilor privind nume de domeniu înregistrate în gTLD-uri (generic Top-Level Domains) precum .com, .net, .org și în alte domenii care au optat să o adopte. Textul oficial poate fi consultat pe site-ul ICANN: Uniform Domain Name Dispute Resolution Policy.

UDRP este integrată în contractele de înregistrare încheiate între registranți și registrari acreditați ICANN, astfel încât deținătorul unui domeniu acceptă din start că poate fi chemat într-o procedură UDRP dacă cineva susține că domeniul este abuziv.

În esență, un titular de marcă poate depune o plângere UDRP la un centru acreditat (de exemplu, WIPO Arbitration and Mediation Center sau alte entități recunoscute de ICANN) pentru a obține transferul sau anularea unui nume de domeniu înregistrat cu rea-credință.

4.2. Elemente de bază pentru succesul unei plângeri UDRP

UDRP stabilește trei condiții cumulative pe care reclamantul (titularul mărcii) trebuie să le dovedească:

1. Domeniul este identic sau similar până la confuzie cu o marcă sau o marcă de servicii asupra căreia reclamantul are drepturi.
2. Deținătorul domeniului nu are drepturi sau interese legitime în legătură cu numele de domeniu.
3. Domeniul a fost înregistrat și este utilizat cu rea-credință („registered and used in bad faith”).

Aceste elemente sunt explicate și în Ghidul WIPO pentru UDRP și în numeroase analize doctrinare și practice.

4.3. Exemple de „rea-credință” în sensul UDRP

Politica UDRP oferă câteva exemple – neexhaustive – de situații care pot demonstra înregistrarea și utilizarea cu rea-credință a numelui de domeniu:

• circumstanțe care indică faptul că domeniul a fost înregistrat în primul rând pentru a fi vândut, închiriat sau transferat către titularul mărcii sau către un competitor al acestuia, pentru un preț mai mare decât costurile de înregistrare;
• înregistrarea domeniului pentru a împiedica titularul mărcii să-și reflecte marca într-un nume de domeniu corespunzător, în cazul în care există un tipar de astfel de comportament;
• înregistrarea domeniului cu scopul principal de a perturba activitatea comercială a unui concurent;
• folosirea domeniului pentru a atrage, în scop de profit, utilizatori de internet pe un site prin crearea unei probabilități de confuzie cu marca reclamantului (inclusiv prin pagini de tip click-through ads).

4.4. Procedura UDRP, pe scurt

În linii mari, o procedură UDRP urmează pașii:

1. Reclamantul depune o plângere la un furnizor acreditat (de regulă online), anexând dovezi privind marca, domeniul și comportamentul deținătorului.
2. Centrul verifică formal plângerea, iar registrul „blochează” domeniul pentru a preveni transferuri în timpul litigiului.
3. Deținătorul domeniului primește notificarea și are un termen (de regulă 20 de zile) pentru a trimite un răspuns.
4. Cazul este analizat de un panou (unul sau trei experți), care pronunță o decizie motivată, publicată ulterior.
5. Remediile posibile sunt, în principal, transferul domeniului către reclamant sau anularea acestuia. Nu se acordă despăgubiri bănești prin UDRP.
6. Dacă partea nemulțumită dorește, poate sesiza o instanță judecătorească competentă; în anumite condiții, aceasta poate suspenda sau împiedica punerea în aplicare a deciziei UDRP.

4.5. .ro și procedurile WIPO pentru ccTLD-uri

Pe lângă gTLD-uri, o serie de domenii naționale (ccTLD) au adoptat proceduri inspirate din UDRP sau chiar UDRP propriu-zis. WIPO menționează în mod expres, pe pagina „Domain Name Dispute Resolution Service for Country Code Top-Level Domains (ccTLDs)”, acordurile încheiate cu diferite registre, inclusiv pentru .RO, pentru care WIPO oferă servicii de soluționare a disputelor legate de nume de domeniu.

Aceste proceduri sunt adaptate regulilor interne ale fiecărui registru (RoTLD, în cazul .ro) și pot avea particularități față de UDRP clasic (de exemplu, în privința categoriilor de drepturi protejate, a probelor sau a termenelor).

4.6. .eu și procedura ADR

În cazul domeniilor .eu, legislația specifică (inclusiv Regulamentul (UE) 2019/517) prevede un mecanism de Alternative Dispute Resolution (ADR) pentru litigii privind numele de domeniu. Platforma oficială ADR pentru .eu este operată de Czech Arbitration Court (CAC), iar informații suplimentare se găsesc și pe site-ul registrului EURid.

ADR pentru .eu are un rol similar UDRP: permite contestarea înregistrărilor speculative sau abuzive, pe baza unor motive precum încălcarea drepturilor anterioare (mărci, denumiri comerciale etc.) sau lipsa îndeplinirii condițiilor de eligibilitate. Și aici remedii tipice sunt transferul sau revocarea domeniului.

5. Strategii practice pentru titularii de mărci și antreprenori

5.1. Prevenția: verificări și înregistrări coordonate

Cel mai bun mod de a evita conflictele costisitoare este să gândești proactiv strategia de brand:

• înainte de a investi într-un nume de marcă, verifică disponibilitatea lui ca nume de domeniu (.ro, .com, .eu etc.) folosind instrumentele registrilor și portalurile registrarilor;
• în paralel, verifică disponibilitatea ca marcă în bazele oficiale: OSIM, EUIPO eSearch, WIPO Global Brand Database;
• înregistrează cât mai devreme marca și numele de domeniu corespunzătoare, cel puțin pe extensiile critice (.ro, .com, .eu, în funcție de planurile de dezvoltare).

În practică, o strategie minimală pentru o firmă românească ar trebui să includă, în funcție de buget și planuri, cel puțin:

• un domeniu .ro și, eventual, .com sau .eu pentru brandul principal;
• o marcă națională la OSIM sau o marcă a Uniunii Europene la EUIPO, dacă se vizează piața europeană;
• monitorizarea periodică a noilor înregistrări de domenii care conțin marca sau denumirea comercială.

5.2. Negociere și soluționare amiabilă

Nu orice conflict trebuie dus imediat în UDRP sau în instanță. În multe cazuri, o abordare etapizată dă rezultate mai bune:

1. Contact informal sau prin e-mail, explicând drepturile anterioare și solicitând renunțarea la domeniu sau modificarea denumirii.
2. Transmiterea unei notificări formale (cease and desist) prin avocat sau consilier în proprietate intelectuală, anexând dovada mărcii și eventual jurisprudență relevantă.
3. Propunerea unei soluții de compromis (de exemplu, schimbarea domeniului în termen rezonabil, coexistență limitată etc.), atunci când și cealaltă parte are anumite interese legitime.

Totuși, în cazurile de cybersquatting evident, în care deținătorul cere sume foarte mari sau folosirea domeniului este clar abuzivă, abordarea amiabilă trebuie dublată rapid de pregătirea unei proceduri UDRP sau ADR, pentru a nu pierde timp și pentru a reduce prejudiciile.

5.3. Alegerea procedurii potrivite: UDRP, ADR, instanță

Pentru un deținător de marcă, alegerea procedurii depinde de:

• extensia domeniului: gTLD (.com, .net, .org etc.) → UDRP; .eu → ADR CAC; .ro → mecanisme specifice (WIPO ccTLD + instanțe); alte ccTLD-uri → regulile fiecărui registru;
• obiectivul principal: dacă vrei doar transferul sau anularea domeniului, UDRP/ADR sunt de regulă mai rapide și mai puțin costisitoare; dacă urmărești și despăgubiri bănești, ai nevoie de acțiune în instanță;
• complexitatea situației: dacă disputa implică multe fapte contestate, probe complexe sau chestiuni de drept național sensibile, instanța poate fi forumul mai potrivit decât UDRP.

6. Acțiuni în instanțele române – când și cum

6.1. Acțiuni întemeiate pe încălcarea mărcii

Când un nume de domeniu este folosit ca semn distinctiv în comerț, în condițiile în care reproduce sau imită o marcă anterioară, titularul poate introduce în România o acțiune în contrafacere de marcă, întemeiată pe Legea nr. 84/1998. Se poate cere interzicerea folosirii semnului (inclusiv ca nume de domeniu) și, după caz, daune-interese pentru prejudiciul cauzat.

Instanțele pot dispune, de exemplu:

• obligarea pârâtului să înceteze folosirea numelui de domeniu și să nu mai utilizeze semnul în activitatea sa comercială;
• măsuri de publicare a hotărârii;
• daune materiale și morale, în funcție de prejudiciu și de probatoriul administrat.

Deși instanța nu „transferă” în mod direct numele de domeniu (aceasta rămânând o chestiune contractuală cu registrul), în practică hotărârea poate fi folosită pentru a convinge registrul sau registrarul să anuleze sau să transfere domeniul, conform regulilor interne.

6.2. Acțiuni întemeiate pe concurență neloială sau fapte ilicite

În afara drepturilor asupra mărcii, folosirea unui nume de domeniu poate fi atacată și ca practică de concurență neloială sau ca fapt ilicit în sensul Codului civil (art. 1349 și urm.). De exemplu:

• registrantul folosește un domeniu foarte apropiat de numele comercial al reclamantului, pentru a induce în eroare clienții și a deturna clientela;
• site-ul aferent domeniului conține afirmații denigratoare sau informații false despre competitor;
• este creată impresia că site-ul este „oficial”, deși nu există nicio legătură cu titularul mărcii sau al denumirii comerciale.

Legea nr. 11/1991 furnizează un cadru general pentru sancționarea acestor practici, iar instanțele pot dispune încetarea faptei, eliminarea efectelor și, după caz, plata de despăgubiri.

6.3. Relația dintre UDRP/ADR și instanța judecătorească

Este important de reținut că UDRP și ADR .eu sau .ro sunt proceduri administrative alternative, care nu exclud accesul la instanță. Părțile nemulțumite pot sesiza un tribunal competent, fie înainte de declanșarea procedurii administrative, fie după pronunțarea deciziei, solicitând o soluție diferită.

În practică, însă, multe litigii de cybersquatting se rezolvă definitiv la nivel UDRP/ADR, datorită costurilor și duratei mult mai reduse comparativ cu un proces clasic.

7. Exemple tipice de situații și cum pot fi abordate

7.1. Cineva înregistrează domeniul cu numele mărcii tale pe .com

Ești titularul unei mărci „EXEMPLU” în România și, eventual, la nivelul Uniunii Europene. Descoperi că un terț a înregistrat exemplu.com și îl folosește pentru a vinde produse similare sau pentru a afișa reclame. Pașii posibili:

1. Colectezi probe: capturi de ecran, date WHOIS (în limita regulilor GDPR și a accesului disponibil), arhive web.
2. Trimiți o notificare prin care soliciți încetarea folosirii domeniului și transferul acestuia, invocând drepturile tale asupra mărcii.
3. Dacă nu se ajunge la un acord, pregătești o plângere UDRP la WIPO sau la alt furnizor acreditat, invocând cele trei elemente: identitate/similaritate, lipsa intereselor legitime ale pârâtului, rea-credință.
4. În paralel, analizezi oportunitatea unei acțiuni în instanță, mai ales dacă există un prejudiciu semnificativ și vrei și despăgubiri.

7.2. Domeniu .ro, înregistrat înainte de marcă, dar folosit abuziv ulterior

Sunt relativ frecvente cazurile în care un domeniu .ro a fost înregistrat cu ani înainte ca titularul unei mărci (naționale sau UE) să se formeze sau să-și înregistreze marca. Dacă între timp marca devine notorie, iar deținătorul domeniului începe să-l folosească într-un mod care profită evident de această notorietate, se pun probleme delicate de priorități și de bună-credință.

Soluțiile depind de circumstanțele concrete: dacă există dovezi că registrantul știa de marcă și a ajustat conținutul cu rea-credință, dacă folosirea domeniului este confuzorie sau frauduloasă, dacă există un istoric de cybersquatting etc. În asemenea combinații, poate fi luată în considerare atât o procedură ccTLD la WIPO, cât și acțiuni în instanță, pe temei de marcă și de concurență neloială.

7.3. Domeniu aproape identic cu numele societății, dar fără marcă

Dacă nu ai încă o marcă înregistrată, dar ai construit o reputație puternică sub o anumită denumire comercială, iar un terț înregistrează un domeniu aproape identic pentru a se prezenta ca fiind legat de tine, poți invoca:

• dovada notorietății denumirii comerciale (istoric, facturi, campanii, presă, trafic);
• regulile de concurență neloială (confuzie creată deliberat, parazitarea clientelei, nerespectarea uzanțelor cinstite);
• dacă domeniul permite, eventual, un UDRP sau o procedură ADR bazată pe drepturi neînregistrate, acolo unde aceste proceduri recunosc și astfel de drepturi (de exemplu, anumite variante naționale).

8. Întrebări frecvente (FAQ)

9. Resurse utile

• RoTLD – Reguli de înregistrare pentru domeniile .ro
• RoTLD – Înregistrare domeniu .ro
• WIPO Arbitration and Mediation Center – Domain Name Disputes
• WIPO Guide to the UDRP
• ICANN – Uniform Domain Name Dispute Resolution Policy (UDRP)
• WIPO – ccTLD Domain Name Dispute Resolution Service
• WIPO – Domain Name Dispute Resolution Service for .RO
• EURid – Domain name disputes (.eu)
• Czech Arbitration Court – .EU ADR Platform
• Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice
• Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale
• Jurisprudență nume de domeniu .ro – Legi-Internet