Pentru un proprietar străin, sistemul de carte funciară din România poate părea extrem de tehnic și birocratic. În realitate, este un sistem modern de publicitate imobiliară, aliniat la standardele europene, dar care presupune rigurozitate: actele trebuie să fie corecte, înscrierile trebuie să corespundă realității juridice și tehnice, iar eventualele greșeli trebuie corectate prin proceduri clare, uneori administrative, alteori judiciare.
În acest articol vom explica, într-o manieră orientată către proprietarii din străinătate:
- care sunt cele mai frecvente erori întâlnite în cartea funciară (suprafață greșită, proprietar greșit, servituți lipsă);
- ce diferență există între corectările administrative (la OCPI/BCPI) și corecțiile prin acțiune în instanță;
- ce probe sunt necesare și în ce termene se pot exercita acțiunile de rectificare;
- care sunt consecințele concrete ale erorilor pentru vânzări, ipoteci și moșteniri.
Erori tipice în cartea funciară (suprafață greșită, proprietar greșit, servituți lipsă)
Cartea funciară este registrul public care descrie imobilul (suprafață, vecinătăți, categorie de folosință) și conține toate drepturile reale și sarcinile care îl privesc (proprietari, ipoteci, servituți, interdicții etc.). Această structură este stabilită de Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, care prevede că imobilul este identificat prin număr cadastral și că în cartea funciară se înscriu atât descrierea tehnică, cât și drepturile asupra lui.
Erori de suprafață și de descriere a imobilului
Una dintre cele mai frecvente probleme, mai ales pentru terenuri, este neconcordanța dintre suprafața reală și suprafața înscrisă în cartea funciară. Exemple tipice:
- actul de proprietate (contract de vânzare, titlu de proprietate, hotărâre judecătorească) menționează 1.000 mp, în timp ce cartea funciară arată 800 mp;
- în urma unor noi măsurători cadastrale, se constată o suprafață mai mare sau mai mică decât cea înscrisă inițial;
- categoria de folosință este greșită sau depășită (teren trecut ca arabil, deși de zeci de ani este curți-construcții).
Pentru un proprietar străin, această diferență poate părea „doar o chestiune tehnică”, însă în practică poate afecta prețul de vânzare, impozitele, posibilitatea de autorizare a construcțiilor sau eligibilitatea unei ipoteci. Diferențele mai mari, de exemplu peste 15% față de suprafața inițială, sunt de regulă tratate mai strict și pot necesita implicarea instanței de judecată.
Erori privind proprietarul sau cotele de proprietate
Un alt tip de eroare critică este cel care privește titularul dreptului de proprietate sau cota deținută. Situații des întâlnite:
- în cartea funciară apare o altă persoană decât cea care crede că este proprietar (de exemplu, fostul proprietar sau o persoană cu nume similar);
- moștenirea nu a fost înscrisă complet în cartea funciară, astfel încât mai apare încă autorul decedat, iar moștenitorii nu sunt intabulați;
- cotele de proprietate sunt greșit înscrise (1/2 în loc de 1/3, lipsa unui coindivizar, confuzie între coproprietate și proprietate exclusivă).
În sistemul românesc, înscrierile din cartea funciară au un rol esențial în dobândirea și opozabilitatea drepturilor reale asupra imobilelor: în principiu, drepturile reale tabulare se dobândesc și se sting prin înscriere sau radiere în cartea funciară, pe baza unui titlu valabil. O eroare de titular poate genera litigii complexe, mai ales când la mijloc sunt dobânditori de bună-credință sau contracte succesive.
Servituți, ipoteci și alte sarcini lipsă sau greșite
Cartea funciară are o parte dedicată sarcinilor (ipoteci, interdicții de înstrăinare și grevare, servituți, uzufruct, locațiuni de lungă durată etc.). Erorile frecvente sunt:
- o servitute de trecere stabilită printr-un act vechi, dar niciodată înscrisă în cartea funciară;
- o servitute înscrisă pe un imobil greșit (de exemplu, greșeală de număr cadastral sau de poziție în cartea funciară);
- o ipotecă stinsă de ani de zile, dar neradiată tabular, ceea ce blochează vânzarea sau refinanțarea;
- o interdicție de înstrăinare (de exemplu, dintr-un contract de donație) care a rămas înscrisă, deși condițiile ei au încetat.
Invizibilitatea în cartea funciară a unei servituți poate fi catastrofală pentru cumpărător: acesta plătește pentru un teren pe care, ulterior, descoperă că trec utilități sau drumul de acces al vecinilor. Pe de altă parte, lipsa unei ipoteci deși banca consideră că a constituit-o corect poate genera litigii costisitoare între creditor și proprietar.
Alte erori tipice: identificare, suprapuneri, vechi titluri
În practică apar și alte probleme, mai tehnice, dar cu efecte la fel de serioase:
- date personale greșite ale proprietarului străin (nume scris greșit, transliterare diferită din alfabetul latin sau chirilic, lipsa pașaportului sau a CNP-ului atribuit în România);
- confuzii între imobile cu denumiri similare (străzi care și-au schimbat numele, numerotări vechi vs. noi);
- suprapuneri de suprafețe între două imobile învecinate, provenind din măsurători vechi sau titluri emise de comisiile de fond funciar; acestea pot impune corectarea coordonatelor cadastrale;
- erori de transcriere din vechile registre de publicitate (de exemplu, trecerea de la cartea funciară veche sau registrul de transcripțiuni-inscripțiuni la sistemul actual).
În toate aceste cazuri, primul pas pentru un proprietar străin este să obțină un extras de carte funciară actualizat (în mod ideal, printr-un avocat sau notar din România) și să compare informațiile cu titlul său de proprietate și cu situația de pe teren.
Corectări administrative vs. corectări judiciare
Dreptul român distinge clar între două mari categorii de corecții în cartea funciară:
- îndreptarea erorilor materiale și modificările tehnice/descrierea imobilului (proceduri în principal administrative, prin oficiile de cadastru și publicitate imobiliară – OCPI/BCPI);
- rectificarea înscrierilor de carte funciară în sensul Codului civil, atunci când înscrierea nu corespunde situației juridice reale (proceduri care pot fi amiabile sau judiciare).
Îndreptarea erorilor materiale și corecții tehnice
Noul Cod civil prevede expres posibilitatea îndreptării erorilor materiale, altele decât cazurile clasice de rectificare. În practică, în această categorie intră situații precum:
- greșeli de tastare în numele proprietarului sau în adresa imobilului;
- inversări de cifre în numărul cadastral sau în suprafață, atunci când titlul și documentația cadastrală sunt corecte;
- introducerea eronată a unei litere sau a unei abrevieri în descrierea imobilului.
Asemenea erori pot fi corectate, de regulă, printr-o cerere adresată biroului de cadastru și publicitate imobiliară competent, însoțită de documentele care dovedesc eroarea (titlul de proprietate, actele de identitate, documentația cadastrală). Oficiul poate îndrepta aceste greșeli la cerere sau chiar din oficiu, dacă le constată, în conformitate cu procedurile interne și cu regulamentul emis de Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară.
Modificarea descrierii imobilului: suprafață, destinație, categorii de folosință
Pe lângă erorile materiale, legea permite modificarea mențiunilor din cartea funciară referitoare la descrierea imobilului, inclusiv suprafața și destinația acestuia. Proprietarul poate cere actualizarea acestor elemente atunci când:
- a efectuat o documentație cadastrală nouă, cu măsurători exacte, care arată altă suprafață decât cea din cartea funciară;
- a avut loc o schimbare de categorie de folosință (de exemplu, din teren agricol în curți-construcții, potrivit documentației de urbanism și construcțiilor);
- s-au clarificat limitele de hotar prin înțelegeri cu vecinii sau prin hotărâri judecătorești.
În situațiile în care diferențele de suprafață sunt semnificative sau când există suprapuneri cu imobilele vecine, OCPI poate cere completări tehnice și juridice, iar, în final, litigiul poate ajunge în instanță (de exemplu, pe calea unei acțiuni în grănițuire sau a unei acțiuni în rectificare de carte funciară).
Rectificarea înscrierilor de carte funciară pe cale amiabilă
Codul civil prevede că, dacă o înscriere nu corespunde situației juridice reale, se poate cere rectificarea ei. Rectificarea înseamnă radierea, îndreptarea sau modificarea unei înscrieri inexacte, pentru a pune de acord cartea funciară cu realitatea juridică. Legea distinge între:
- rectificare pe cale amiabilă, când titularul dreptului înscris își recunoaște eroarea și își dă acordul la corectare printr-o declarație autentică notarială;
- rectificare pe cale judiciară, atunci când lipsește acest acord sau când există un conflict de drepturi (de exemplu, două persoane pretind același imobil).
Pentru proprietarii străini, varianta amiabilă este de preferat ori de câte ori este posibilă, deoarece este mai rapidă și mai puțin costisitoare. Exemple:
- contactarea fostului proprietar care apare încă în cartea funciară și obținerea unei declarații autentice prin care recunoaște că a vândut bunul și este de acord cu rectificarea;
- căderea de acord între coproprietarii înscriși greșit asupra cotelor (de pildă, 1/2 – 1/2 în loc de 1/3 – 2/3) și semnarea unei declarații de rectificare la notar;
- recunoașterea unei servituți neînscrise, printr-un act autentic de constituire sau recunoaștere, urmat de notarea acesteia în cartea funciară.
Rectificarea înscrierilor prin acțiune în instanță
Atunci când nu există acord sau când problema depășește o simplă eroare materială, singura cale rămâne acțiunea în rectificare de carte funciară, reglementată de Codul civil. Această acțiune poate avea mai multe temeiuri:
- actul în baza căruia s-a făcut înscrierea nu este valabil (de exemplu, contract nul, lipsă de consimțământ, incapacitate, lipsa formei autentice la o vânzare de imobil);
- dreptul înscris a fost greșit calificat (de exemplu, a fost înscrisă proprietate acolo unde, în realitate, trebuia înscrisă o servitute sau un drept de superficie);
- s-a înscris un drept care nu există sau a încetat (de exemplu, o ipotecă stinsă, dar neradiată);
- înscrierea nu corespunde cu hotărârea judecătorească sau cu titlul invocat (de exemplu, s-a intabulat alt imobil decât cel descris în hotărâre).
Acțiunea poate fi formulată atât împotriva dobânditorului nemijlocit (persoana înscrisă greșit), cât și împotriva terților dobânditori, în condițiile și termenele prevăzute de Codul civil. Pentru un proprietar din străinătate, acest tip de litigiu se gestionează, în practică, printr-un avocat român, în baza unei procuri autentice.
Cerințe de probă și termene
Orice corecție în cartea funciară (administrativă sau judiciară) se bazează pe două elemente esențiale: (1) un titlu sau un ansamblu de documente care să arate cum ar trebui să arate, în mod corect, cartea funciară și (2) respectarea termenelor legale, acolo unde acestea există. Pentru proprietarii străini, dificultatea principală este de obicei colectarea documentelor din mai multe țări (acte de stare civilă, hotărâri de divorț sau de succesiune, certificate de moștenitor, acte notariale întocmite în străinătate etc.).
Documente pentru corecții administrative
În cazul erorilor materiale și al modificărilor tehnice (suprafață, destinație, categorii de folosință), oficiul de cadastru solicită, de regulă, următoarele categorii de documente:
- titlul de proprietate: contract de vânzare-cumpărare, schimb, donație, proces-verbal de adjudecare, titlu de proprietate emis în baza legilor fondului funciar, certificat de moștenitor, hotărâre judecătorească definitivă sau alte acte administrative;
- documentație cadastrală întocmită de un expert autorizat, în formatul cerut de ANCPI, care să arate suprafața și configurația reală a imobilului;
- acte de identitate ale proprietarului străin (pașaport, eventual CNP dacă a fost atribuit), pentru corectarea numelui și a datelor personale;
- dovezi suplimentare, acolo unde se invocă erori de transcriere sau de transfer din vechiul sistem (de exemplu, extrase vechi de carte funciară, înscrisuri de la arhive, planuri vechi).
Aceste documente sunt depuse la biroul de cadastru competent, împreună cu o cerere de îndreptare a erorii sau de modificare a datelor, urmând ca registratorul de carte funciară să emită o încheiere de admitere sau respingere, în limitele termenului legal (de regulă, maximum 30 de zile de la înregistrarea cererii, exceptând situațiile de completare a dosarului).
Probele necesare într-o acțiune în rectificare de carte funciară
În rectificarea judiciară, sarcina probei revine, în principiu, reclamantului (proprietarul sau altă persoană interesată). Tipic, instanța va avea în vedere:
- titlul de proprietate al reclamantului (actul pe baza căruia acesta pretinde că este proprietar sau titular al unui alt drept real);
- titlul persoanei înscrise în cartea funciară (de exemplu, contractul acelei persoane sau certificatul său de moștenitor);
- extrase de carte funciară actualizate, pentru a dovedi starea tabulară la momentul introducerii acțiunii;
- eventuale hotărâri judecătorești anterioare (de exemplu, prin care s-a constatat nulitatea unui contract sau s-a stabilit existența unei servituți);
- rapoarte de expertiză topografică, atunci când există probleme de suprafață, hotar sau suprapuneri;
- martori, înscrisuri, corespondență, orice alt mijloc de probă admis de Codul de procedură civilă.
În plus, Codul civil prevede că situația juridică reală, în baza căreia se cere rectificarea, trebuie să rezulte fie din recunoașterea titularului înscrierii (prin declarație autentică), fie dintr-o hotărâre judecătorească prin care s-a admis acțiunea de fond (nulitate, revendicare, partaj etc.). De aceea, uneori rectificarea este „grefată” pe o acțiune principală (de exemplu, o acțiune în revendicare), iar alteori acțiunea în rectificare are un caracter autonom, dar trebuie totuși dovedită cauza juridică.
Termene pentru acțiunea în rectificare
Codul civil reglementează un regim specific al termenelor pentru acțiunea în rectificare de carte funciară. Pe scurt:
- față de dobânditorul nemijlocit (persoana care a fost înscrisă direct greșit) și față de terțul dobânditor de rea-credință, acțiunea în rectificare este, în principiu, imprescriptibilă, sub rezerva prescripției acțiunii de fond;
- față de terțele persoane de bună-credință care au dobândit drepturi reale prin donație sau legat cu titlu particular, acțiunea trebuie introdusă în termen de 5 ani de la înregistrarea cererii lor de înscriere;
- față de alți terți dobânditori de bună-credință, acțiunea întemeiată exclusiv pe vicii ale înscrierii (de exemplu, nevalabilitatea încheierii sau greșita calificare a dreptului) este supusă unor termene mai scurte, de regulă de 3 ani sau chiar de 1 an în anumite situații procedurale.
Aceste termene sunt, în bună parte, termene de decădere, nu de prescripție, ceea ce înseamnă că, odată expirate, dreptul de a cere rectificarea împotriva anumitor terți este pierdut definitiv. Pentru proprietarii străini, acest lucru este crucial: dacă descoperiți o eroare de carte funciară în contextul unei achiziții sau al unei moșteniri, nu amânați consultarea unui avocat, pentru că trecerea timpului poate consolida drepturile unor terți de bună-credință.
Durata procedurilor în practică
Dincolo de termenele legale, interesul practic al proprietarilor este: „Cât durează?”. În linii mari:
- o procedură de îndreptare de eroare materială sau de modificare tehnică la OCPI durează, în mod obișnuit, până la 30 de zile de la depunerea cererii complete, cu posibilitatea prelungirii dacă se solicită completări;
- un litigiu de rectificare de carte funciară poate dura, realist, între 1 și 3 ani, în funcție de complexitate, de numărul părților, de expertizele necesare și de eventualele căi de atac (apel, recurs);
- pentru proprietarii care locuiesc în străinătate, durata poate fi influențată și de timpul necesar pentru obținerea procurilor autentice, a traducerilor și a apostilelor sau supralegalizărilor.
În consecință, este recomandabil ca orice eroare descoperită în cartea funciară să fie atacată cât mai devreme, de preferat înainte de a iniția o vânzare, un credit ipotecar sau o succesiune complexă.
Consecințe pentru vânzări, ipoteci și moșteniri
Erorile din cartea funciară nu sunt doar o problemă „tehnică” – ele au consecințe directe asupra tranzacțiilor imobiliare, garanțiilor reale și succesiunilor. Într-un sistem în care publicitatea imobiliară se face prin carte funciară, cumpărătorul, banca și moștenitorii se bazează pe exactitatea și completitudinea înscrierilor tabulare.
Impactul asupra vânzărilor și donațiilor
În România, regula generală este că drepturile reale asupra imobilelor se dobândesc, se modifică și se sting prin înscrierea lor în cartea funciară, în temeiul unui act sau fapt juridic valabil. În consecință:
- dacă titlul este valabil, dar înscrierea este greșită (de exemplu, s-a înscris altă suprafață sau alt proprietar), cumpărătorul sau donatarul poate cere rectificarea, fie pe cale amiabilă (dacă există acord cu titularul înscris), fie pe cale judiciară;
- dacă titlul însuși este afectat de nulitate (de exemplu, vânzătorul nu avea capacitate, nu era proprietar sau actul nu are forma cerută de lege), problema nu se rezolvă doar prin rectificare, ci printr-o acțiune de fond (nulitate, revendicare), căreia i se asociază cererea de rectificare;
- un cumpărător de bună-credință care s-a bazat pe cartea funciară poate fi protejat față de anumite cereri de rectificare, în condițiile și termenele prevăzute de Codul civil; cu alte cuvinte, după un anumit interval, dreptul său rămâne neclintit, chiar dacă la origine a existat o eroare în cartea funciară.
În practică, pentru un cumpărător străin, analiza juridică prealabilă a imobilului (due diligence) în România ar trebui să includă, în mod obligatoriu:
- obținerea unui extras de carte funciară pentru informare (înainte de negocierea contractului) și a unui extras pentru autentificare (folosit de notar la semnare);
- compararea datelor din cartea funciară cu titlul vânzătorului, cu situația de pe teren și, dacă este cazul, cu planul urbanistic;
- clarificarea eventualelor suprapuneri, litigii sau sarcini prin consultarea unui avocat sau a notarului.
Impactul asupra ipotecilor și finanțărilor bancare
Ipoteca imobiliară se constituie prin înscrierea sa în cartea funciară, în baza unui contract autentic notarial. Pentru bănci, cartea funciară este „harta” garanțiilor reale. Erorile importante pot avea efecte serioase:
- dacă suprafața înscrisă este mai mică decât cea reală, banca ar putea considera că valoarea garanției este mai mică, ceea ce afectează gradul de acoperire a creditului;
- dacă proprietarul înscris nu este același cu debitorul sau garantul real, ipoteca poate fi lovită de nulitate sau poate fi contestată de adevăratul proprietar;
- dacă există servituți sau alte sarcini neînscrise (de exemplu, drept de trecere, rețele edilitare), acestea pot afecta valorificarea bunului în caz de executare silită.
În practică, băncilor le este dificil să accepte imobile cu probleme nerezolvate în cartea funciară. Proprietarii străini care doresc să finanțeze achiziția sau modernizarea unei proprietăți în România ar trebui, așadar, să rezolve erorile înainte de semnarea contractului de ipotecă, sau să accepte că banca va impune condiții suplimentare (garanții alternative, sume blocate, condiții suspensive privind rectificarea).
Impactul asupra succesiunilor și moștenirilor transfrontaliere
În cazul moștenirilor, cartea funciară este, din nou, esențială. Pentru ca un moștenitor (român sau străin) să fie înscris ca proprietar, notarul sau instanța trebuie să coreleze titlurile defunctului cu cartea funciară:
- dacă defunctul este corect înscris ca proprietar, certificatul de moștenitor sau hotărârea judecătorească vor sta la baza intabulării moștenitorilor;
- dacă defunctul nu apare în cartea funciară, dar are un titlu vechi (contract, titlu de proprietate, hotărâre), este nevoie mai întâi de intabularea defunctului sau de o soluție juridică echivalentă (uneori implicând rectificare, alteori o acțiune în constatare sau în revendicare);
- dacă în cartea funciară apare o altă persoană decât defunctul (de exemplu, fostul proprietar sau o persoană cu nume asemănător), succesiunea nu poate fi soluționată corect până nu se clarifică această situație prin rectificare.
Regulamentul (UE) nr. 650/2012 privind succesiunile permite folosirea Certificatului european de moștenitor pentru a dovedi calitatea de moștenitor în statele membre ale Uniunii Europene. Totuși, pentru înscrierea în cartea funciară română, oficiile de cadastru se raportează la legislația internă (Cod civil, Legea nr. 7/1996), astfel încât pot solicita adaptări sau completări (de exemplu, recunoașterea hotărârilor străine, traduceri legalizate).
Proprietarii străini ar trebui să aibă în vedere că, în cazul unei moșteniri, erorile „moștenite” în cartea funciară (suprafețe greșite, titluri neintabulate, servituți lipsă) se transmit practic către următoarea generație și se pot amplifica. De aceea, este de multe ori oportun să se rezolve aceste probleme chiar în timpul vieții proprietarului, nu să fie lăsate „cadou” moștenitorilor.
Risc de litigii și blocaje pentru proprietarii străini
Erorile de carte funciară pot genera un cerc vicios pentru proprietarii străini:
- nu pot vinde proprietatea la prețul pieței, din cauza unei ipoteci vechi neradiate sau a unei suprafețe neclare;
- nu pot obține credit ipotecar sau refinanțare, pentru că imobilul nu este considerat eligibil de bancă;
- succesiunea este blocată, pentru că defunctul nu apare corect în cartea funciară sau pentru că există suprapuneri cu terenurile vecinilor;
- în caz de litigiu, durata procedurilor și costurile (onorarii de avocat, expertize, traduceri, deplasări) sunt semnificative.
Pe de altă parte, ignorarea erorilor poate fi și mai costisitoare pe termen lung. Odată ce intervin terți dobânditori de bună-credință, anumite acțiuni în rectificare nu mai pot fi exercitate sau au șanse reduse de succes. Pentru un proprietar străin, principiul de bază ar trebui să fie: „Ce este greșit în cartea funciară se corectează imediat ce este descoperit, nu se amână.”
Recomandări practice pentru proprietarii din străinătate
Din perspectivă strategică, un proprietar străin care deține sau intenționează să achiziționeze un imobil în România poate urma câțiva pași simpli, dar eficienți:
- verificați cartea funciară înainte de orice decizie – cereți un extras actualizat și, ideal, analiza unui avocat sau notar;
- comparați datele tabulare cu titlul și cu situația de pe teren – orice discrepanță este un semnal de alarmă;
- folosiți reprezentanți în România (avocat, notar, mandatar) prin procuri autentice, pentru a nu fi nevoie să călătoriți pentru fiecare demers;
- acționați rapid dacă descoperiți o eroare, mai ales în contextul unei tranzacții sau al unei succesiuni;
- nu semnați acte importante (vânzări, ipoteci, partaje) până când nu ați clarificat, pe cât posibil, toate problemele de carte funciară identificate.
Concluzii
Sistemul cărții funciare din România oferă un cadru robust de protecție a drepturilor reale imobiliare, dar acest cadru funcționează corect doar dacă înscrierile sunt exacte și actualizate. Pentru proprietarii străini, distanța geografică, bariera de limbă și diferențele de sistem juridic pot transforma o simplă „greșeală de carte funciară” într-o sursă majoră de stres și costuri.
Înțelegerea diferenței dintre corecțiile administrative (erori materiale, modificări de descriere) și rectificarea judiciară (când situația juridică reală nu corespunde înscrierii), cunoașterea probelor necesare și a termenelor, precum și evaluarea impactului asupra tranzacțiilor, ipotecilor și succesiunilor sunt esențiale pentru a proteja investiția făcută în România.
Mesajul central pentru proprietarul străin este simplu: cartea funciară nu este un detaliu birocratic, ci „radiografia juridică” a proprietății dumneavoastră. Verificați-o regulat, corectați orice eroare de îndată ce o identificați și colaborați cu profesioniști locali – avocați, notari, experți cadastrali – care cunosc atât dreptul român, cât și așteptările investitorilor internaționali. Astfel, veți transforma un potențial risc într-un avantaj: un titlu curat, ușor de valorificat prin vânzare, ipotecă sau transmitere către următoarea generație.
Surse (selecție orientativă)
- Legea nr. 7/1996 a cadastrului și a publicității imobiliare (republicată)
- Codul civil – art. 885–888 privind înscrierea drepturilor tabulare
- Codul civil – art. 907–915 privind rectificarea înscrierilor de carte funciară
- Codul civil – art. 913–914 privind îndreptarea erorilor materiale și modificarea descrierii imobilului
- Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară – informații și regulamente (inclusiv Ordinul nr. 600/2023)
- Regulamentul (UE) nr. 650/2012 privind succesiunile și certificatul european de moștenitor
- Legea nr. 312/2005 privind dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor de către cetățeni străini și apatrizi
- Analiză practică: Cum se poate realiza rectificarea cărții funciare
- Ghid practic: Cum să corectezi o eroare în cartea funciară
- Articol doctrinar: Efectele înscrierilor în cartea funciară
