Categorii
Uncategorized

Stoparea free-riding-ului și a revânzătorilor neautorizați în România: protecția brandului pentru afaceri e-commerce străine

Articolul explică, într-o manieră practică, cum pot brandurile de e-commerce străine să își protejeze marca în România împotriva free-riding-ului și a revânzătorilor neautorizați pe marketplace-uri și rețele sociale. Sunt detaliate instrumentele juridice disponibile (marcă, concurență neloială, takedown-uri de platformă, acțiuni în instanță) și pașii concreți pentru o intervenție rapidă. ([Măglaș Alexandru Avocat București][1])

Pentru brandurile de e-commerce străine, România este o piață atractivă: adopție digitală ridicată, ecosistem local puternic de marketplace-uri (în special eMAG) și utilizare intensă a rețelelor sociale. Aceiași factori fac însă piața românească un hotspot pentru revânzători neautorizați și chiar contrafăcători, care se „urcă în trenul” reputației și al investițiilor făcute de brand în marketing, calitate și imagine.

De la anunțuri aparent „inocente” de marfă de import paralel pe eMAG sau OLX, până la vânzători pe TikTok și Instagram care împing produse false sau deviate din lanțul oficial, revânzătorii neautorizați pot să strice prețurile, să creeze haos de preț în toată UE, să submineze sistemele de distribuție selectivă și să expună consumatorii la produse nesigure. Pentru brandurile care nu au o subsidiară locală, problema poate părea îndepărtată și greu de controlat.

Acest articol explică, într-o manieră practică, cum pot brandurile de e-commerce străine să își protejeze marca în România, combinând instrumente de marcă și concurență neloială, proceduri de takedown pe platforme și, atunci când este nevoie, acțiuni în instanță și măsuri provizorii. Accentul este pe ceea ce se poate face efectiv, în ce ordine și ce probatoriu este necesar pentru a acționa rapid și eficient.

1. Înțelegerea fenomenului free-riding și a revânzătorilor neautorizați în România

Revânzătorii neautorizați sunt comercianți care vând produse marcă a dumneavoastră fără a fi integrați în rețeaua oficială de distribuție sau licențiere. Ei pot vinde produse originale (de exemplu, surplus sau stoc deviat, importat în UE) sau produse contrafăcute ori „look-alike”. Elementul comun este că funcționează în afara strategiei de distribuție a brandului și se folosesc de reputația și investițiile acestuia.

În contextul UE, revânzătorii neautorizați trebuie deosebiți de importatorii paraleli liciti. În temeiul regimului de epuizare a mărcii în UE, odată ce titularul mărcii a pus produsele pe piața Spațiului Economic European (SEE) sau a consimțit la această punere pe piață, el nu se mai poate prevala, de regulă, de marcă pentru a controla revânzările ulterioare ale acelor produse în interiorul SEE. Acest principiu este prevăzut în legislația mărcilor din UE și a fost dezvoltat în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene privind epuizarea și importurile paralele.

Totuși, titularii de marcă pot să se opună comercializării ulterioare în SEE atunci când există „motive legitime”, de exemplu când starea produselor a fost modificată sau deteriorată, sau când importatorul utilizează marca într-un mod care îi dăunează reputației (reambalare de calitate slabă, comunicare înșelătoare etc.). Cauzele clasice ale CJUE privind reambalarea produselor farmaceutice arată în detaliu când reambalarea și reetichetarea pot constitui în continuare încălcarea mărcii, în pofida epuizării.

În practică, majoritatea problemelor cu care se confruntă brandurile străine pe marketplace-urile din România se încadrează în trei categorii:

  • Produse contrafăcute – bunuri neoriginale care încalcă direct marca înregistrată (produse „fake”).
  • Imitații și „look-alikes” – produse care imită ambalajul, „get-up”-ul sau comunicarea brandului, pentru a genera confuzie sau asociere, de obicei acționabile atât pe marcă, cât și pe concurență neloială.
  • Importuri paralele problematice (sau ilicite) – de exemplu, produse importate din afara SEE fără consimțământul titularului, sau produse originale reambalate ori promovate într-un mod care dăunează brandului.

Pentru o strategie eficientă în România, brandul trebuie să își cartografieze drepturile de PI, să înțeleagă cadrul juridic și apoi să combine instrumente cu fricțiune redusă (takedown-uri de platformă) cu instrumente de impact mai mare (măsuri provizorii în instanță, acțiuni în vamă etc.).

2. Cadrul legal în România pentru brandurile de e-commerce străine

Legislația română în materie de proprietate intelectuală și concurență este în mare măsură aliniată la cadrul juridic al UE. Pentru brandurile de e-commerce străine, actele normative cheie sunt:

  • Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice (cu modificările ulterioare) – actul principal care reglementează protecția mărcilor în România. Transpune directivele UE în materie de mărci și recunoaște atât mărcile naționale, cât și protecția mărcilor Uniunii Europene și a înregistrărilor internaționale cu desemnare România sau UE.
  • Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale – normă generală care sancționează actele contrare uzanțelor cinstite în activitatea industrială și de comerț, inclusiv concurența parazitară, confuzia, comunicările înșelătoare și valorificarea nelegitimă a reputației unui alt comerciant.
  • Codul civil și Codul de procedură civilă – care conțin regulile generale privind răspunderea civilă, despăgubirile și instrumentele procedurale (ordonanțe, măsuri provizorii etc.).
  • Regulile UE privind vamale și aplicarea drepturilor de PI – inclusiv Regulamentul (UE) nr. 608/2013 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală de către autoritățile vamale și Directiva privind aplicarea drepturilor de PI (IP Enforcement Directive), aplicate în România prin Legea nr. 84/1998 și procedura civilă.

Persoanele fizice și juridice străine cu domiciliul sau sediul în afara României beneficiază de protecția integrală a Legii mărcilor, în acord cu convențiile internaționale. Cu alte cuvinte, un brand străin care deține o marcă UE, o înregistrare internațională sau o marcă națională românească poate invoca direct aceste drepturi împotriva revânzătorilor neautorizați în România.

România și-a modernizat legislația în materie de mărci pentru a o alinia reformelor europene, inclusiv prin introducerea procedurilor administrative de decădere și anulare la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci (OSIM), cu control judiciar în fața Tribunalului București și a Curții de Apel București. Deși aceste proceduri vizează în principal validitatea mărcilor, ele arată o tendință clară: litigiile de PI sunt tot mai structurate și specializate.

În ceea ce privește competența, litigiile privind mărcile și concurența neloială sunt soluționate de instanțele civile, o mare parte a cazurilor de PI fiind concentrată la Tribunalul București și Curtea de Apel București, care au complete specializate în proprietate intelectuală și experiență bogată în materie. Această concentrare este un avantaj pentru brandurile străine: același sistem de instanțe tratează constant atât încălcări online, cât și offline și este familiarizat cu conceptele de drept al mărcilor la nivelul UE.

3. Instrumente de marcă și concurență neloială

3.1. Înregistrarea și consolidarea drepturilor de marcă

Protecția unui brand în România începe cu asigurarea faptului că semnele esențiale sunt protejate pe teritoriul românesc. O afacere de e-commerce străină are trei rute principale pentru a obține protecție în România: (i) înregistrarea națională la OSIM, (ii) mărcile UE înregistrate la EUIPO și (iii) înregistrările internaționale cu desemnarea UE sau România în cadrul Sistemului de la Madrid.

Puncte practice esențiale:

  • Verificați ca marca pe care o folosiți efectiv online să fie înregistrată – inclusiv logo-uri stilizate sau mărci de gamă care sunt vizibile în listings și pe ambalaje.
  • Acoperiți clasele corecte din Clasificarea de la Nisa pentru produsele și, unde este cazul, serviciile dumneavoastră (de exemplu, aplicații software care susțin produsele).
  • Aliniați mărcile cu domeniile și handle-urile de social media – domeniul principal și numele de utilizator de pe rețelele sociale ar trebui să fie cât mai apropiate de marca înregistrată; acest lucru ajută și în procedurile de platformă, și în instanță.

Un portofoliu clar și actualizat de înregistrări nu este important doar pentru litigii, ci și pentru instrumentele de takedown ale platformelor, care, de regulă, cer prezentarea certificatelor sau a extraselor oficiale înainte de a permite raportarea la scară a listings-urilor care încalcă drepturi.

3.2. Folosirea acțiunii în contrafacere împotriva revânzătorilor neautorizați

Odată ce drepturile de marcă sunt în ordine, ele pot fi folosite în România împotriva mai multor tipuri de revânzători neautorizați:

  • Vânzători de produse contrafăcute – atunci când produsele nu sunt originale, avem o încălcare evidentă a mărcii. Instanțele pot dispune încetarea folosirii semnului, retragerea de pe piață, distrugerea produselor contrafăcute și acordarea de despăgubiri, iar platformele reacționează, de regulă, rapid la sesizări bine fundamentate.
  • Imitații și produse confuzorii – chiar dacă denumirea diferă, un produs care imită ambalajul, forma sau aspectul general poate încălca marca (inclusiv marca tridimensională) sau poate constitui, cel puțin, concurență neloială. Instanțele române au recunoscut protecția formei produsului și a ambalajului prin mărci în dosare ce implică branduri internaționale.
  • Importuri paralele neepuizate sau prezentate necorespunzător – titularul poate să se opună importurilor din afara SEE când nu a consimțit la prima punere pe piață în SEE sau atunci când revânzătorii reambalează, elimină informații de siguranță sau nu respectă cerințele legale, afectând astfel reputația mărcii.

În practică, acțiunea în contrafacere este de obicei combinată cu pretenții de concurență neloială, în special atunci când conduita revânzătorului arată un free-riding evident pe campaniile de marketing, reputația și sistemul de distribuție selectivă al brandului.

3.3. Acțiuni în concurență neloială pentru free-riding și diluarea brandului

Legea nr. 11/1991 definește ca fiind acte de concurență neloială orice fapte care contravin uzanțelor cinstite în activitatea industrială sau de comerț și care pot cauza prejudicii competitorilor sau consumatorilor. Aceasta oferă brandurilor străine un instrument flexibil pentru a ataca comportamente care nu se încadrează perfect într-o categorie clasică de contrafacere, cum ar fi:

  • Politici de preț agresive și comunicări de preț care sugerează în mod fals o relație specială cu brandul (de tipul „outlet oficial”, „direct de la producător”) în lipsa unei astfel de relații.
  • Folosirea materialelor de marketing, fotografiilor sau „poveștii de brand” ale titularului în anunțuri locale, fără autorizație, creând impresia de afiliere.
  • „Călărirea” campaniilor de marketing ale brandului prin cumpărarea de reclame sau folosirea de cuvinte cheie cu numele brandului, pentru a redirecționa trafic către oferte neautorizate.

Pretențiile întemeiate pe concurență neloială pot viza încetarea practicilor, rectificarea mesajelor înșelătoare și acordarea de despăgubiri. În cauzele cu mai mulți pârâți (de exemplu, un grup de revânzători și operatori logistici afiliați), concurența neloială poate ajuta la fundamentarea răspunderii celor care facilitează în mod conștient free-riding-ul.

3.4. Instrumente contractuale: distribuție selectivă și controlul vânzărilor online

Multe branduri folosesc sisteme de distribuție selectivă și politici de platformă pentru a proteja poziționarea și calitatea produselor. Deși dreptul concurenței al UE impune limite (de exemplu, cu privire la interdicțiile absolute de vânzări online), clauzele de distribuție selectivă continuă să fie importante în România, mai ales în sectoare premium (cosmetice, fashion de lux, electronice etc.).

Aceste instrumente contractuale nu pot fi opuse direct revânzătorilor neautorizați cu care nu aveți o relație contractuală. Dar sunt utile în două moduri:

  • Întăresc argumentul privind „motivele legitime” în sensul dreptului mărcilor, arătând că modul de comercializare al revânzătorului afectează negativ sistemul de distribuție selectivă.
  • Oferă temei solid pentru acțiuni împotriva distribuitorilor autorizați care alimentează revânzători neautorizați; odată ce „închideți robinetul” la sursă, restul enforcement-ului devine mult mai eficient.

3.5. Strategia probatorie în acțiunile de marcă și concurență neloială

Instrumentele juridice sunt la fel de puternice ca probatoriul care le susține. Pentru litigiile din România, brandurile străine ar trebui să colecteze sistematic:

  • Capturi de ecran ale listings-urilor problematice (pagina completă, cu URL, dată, preț, denumirea vânzătorului și orice afirmații înșelătoare).
  • Cumpărări test însoțite de facturi, confirmări de comandă și ambalaje; în cazurile mai grave, teste de laborator sau rapoarte de expertiză tehnică privind siguranța sau autenticitatea.
  • Documente oficiale – certificate de marcă, contracte de distribuție, materiale de marketing și dovezi ale reputației (premii, cheltuieli de publicitate, cifre de vânzări, recenzii online).
  • Conservarea probelor digitale – în dosarele de valoare ridicată, merită luată în calcul o constatare la executor judecătoresc sau notar a conținutului online, pentru a fixa proba înainte ca vânzătorii să șteargă listings-urile.

Un dosar probatoriu robust nu doar că va convinge platformele să acționeze mai repede, dar va face și procedurile în fața instanțelor române mult mai fluide și previzibile.

4. Proceduri de takedown pe platforme și probatoriu

Înainte de a apela la instanțe, majoritatea brandurilor încearcă să controleze revânzătorii neautorizați prin mecanismele interne ale platformelor. Consumatorii români cumpără masiv de pe eMAG Marketplace, OLX și din social media (Facebook, Instagram, TikTok), astfel că modul în care vă protejați marca aici este esențial.

4.1. eMAG Marketplace și eMAG Brand Portal

eMAG este marketplace-ul dominant în România, cu prezență regională în mai multe țări. Pentru a lista produse pe eMAG Marketplace, vânzătorii trebuie să accepte termeni și condiții care impun, printre altele, respectarea drepturilor de proprietate intelectuală și a obligațiilor legale.

Pentru titularii de marcă, eMAG pune la dispoziție eMAG Brand Portal, un instrument dedicat prin care drepturile pot fi înregistrate, documentele pot fi încărcate și pot fi raportate mai eficient listings-urile care încalcă drepturile. Odată ce marca este înregistrată în portal, sesizările pot fi depuse într-un flux simplificat, fără a reatașa aceleași documente de fiecare dată, iar statusul lor poate fi urmărit din cont.

Pași practici pentru branduri:

  • Înregistrați-vă mărcile în Brand Portal, încărcând certificatele (naționale, UE sau internaționale) și dovada calității de titular sau reprezentant autorizat.
  • Pregătiți modele standard de sesizări, în care descrieți tipul de încălcare (contrafacere, revânzător neautorizat, listare înșelătoare etc.) și indicați drepturile încălcate.
  • Monitorizați sistematic listings-urile eMAG prin căutări după cuvinte cheie sau prin instrumente dedicate, și faceți raportări în masă acolo unde este posibil.

eMAG pune la dispoziție și formulare generale de contact prin care titularii de drepturi pot raporta probleme juridice, inclusiv încălcări de PI, însoțite de declarații pe proprie răspundere privind exactitatea informațiilor. Pentru brandurile mari, combinarea raportărilor prin Brand Portal cu o monitorizare mai largă a marketplace-ului și cu escaladări juridice periodice este de obicei foarte eficientă.

4.2. OLX și platformele de anunțuri

OLX este extrem de utilizat în România pentru produse second-hand și noi, inclusiv electronice, fashion, piese auto și altele. Ca parte a OLX Group, platforma are o politică dedicată privind produsele contrafăcute și termeni de utilizare care interzic vânzarea de bunuri care încalcă drepturi de PI și descriu cooperarea cu autoritățile și titularii de drepturi.

Brandurile străine pot folosi:

  • Instrumentele de raportare din interiorul anunțului, accesibile de regulă prin butonul „Raportează” sau similar.
  • Formularele și canalele de suport descrise în termenii de utilizare și în secțiunile de ajutor ale OLX, unde pot fi transmise sesizări juridice detaliate.

Având în vedere natura de platformă de anunțuri, mulți vânzători de pe OLX sunt persoane fizice sau mici comercianți. De aceea, monitorizarea volumelor și analiza tiparelor sunt esențiale: multiple anunțuri cu produse noi, folosirea acelorași fotografii pe conturi diferite sau prețuri neobișnuit de mici pot indica rețele organizate de free-riding sau contrafacere, care merită escaladate dincolo de simple takedown-uri.

4.3. Facebook, Instagram și instrumentele Meta

Rețelele sociale sunt o poartă majoră pentru revânzători neautorizați și contrafăcători care vizează consumatorii din România. Ecosistemul Meta (Facebook, Instagram) include Shops, Marketplace și Ads, toate putând fi folosite pentru vânzarea de produse care încalcă drepturi.

Regulile Meta interzic publicarea de conținut care încalcă drepturi de proprietate intelectuală, inclusiv mărci. Titularii pot utiliza mai multe instrumente:

  • Formulare standard de raportare PI – formulare online pentru raportarea încălcărilor de marcă sau drepturi de autor, aplicabile postărilor, paginilor, anunțurilor din Marketplace și reclamelor plătite.
  • Brand Rights Protection și Commerce & Ads IP Tool – programe și API-uri prin care titularii pot detecta și raporta la scară conținutul care încalcă drepturi pe platformele Meta.
  • Formulare dedicate pentru raportarea contrafacerilor pe Instagram – folosite pentru stories, posts, reels, pagini de profil și reclame.

Pentru portofolii mari, merită investiția în participarea structurată în programele de protecție de brand Meta, combinată cu instrumente interne sau externe de monitorizare care semnalează anunțurile și conturile suspecte care vizează publicul român.

4.4. Cerințe probatorii pentru takedown-uri

Deși fiecare platformă are propriile formulare, cerințele de bază sunt similare și se aliniază la liniile directoare europene privind protecția PI pe marketplace-uri. În practică, trebuie pregătite din timp:

  • Dovada titlului de PI – certificate de marcă, extrase de la OSIM sau EUIPO, detalii privind înregistrările internaționale, contracte de licență (dacă acționați ca licențiat).
  • Identificarea clară a conținutului infractor – URL-urile anunțurilor, capturi de ecran, ID-urile vânzătorilor, denumirile produselor și orice afirmații înșelătoare identificate.
  • Declarație de bună-credință – multe formulare cer o declarație că informațiile furnizate sunt exacte și că aveți o convingere de bună-credință că anunțurile încalcă drepturile, cu asumarea răspunderii pentru declarații false.
  • Datele de contact și reprezentare – date complete despre compania dumneavoastră sau despre reprezentantul legal, inclusiv o adresă de e-mail la care platforma poate trimite răspunsuri sau solicitări de clarificări.

Pentru recidiviști și rețele organizate, păstrați o bază de date internă cu toate conturile raportate, listings-urile și deciziile platformelor. Dacă ajungeți în instanță în România, acest istoric va fi o probă puternică de free-riding persistent și poate justifica despăgubiri mai mari sau măsuri de interdicție mai ferme.

5. Acțiuni în instanță și măsuri provizorii

Takedown-urile pe platforme pot reduce drastic vizibilitatea și vânzările revânzătorilor neautorizați, dar nu rezolvă întotdeauna probleme structurale, cum ar fi scurgerile din lanțul de distribuție, rețelele organizate de contrafacere sau re-listarea constantă sub conturi noi. În aceste situații, brandurile ar trebui să fie pregătite să escaladeze către instanțele din România, folosind atât acțiuni pe fond, cât și măsuri provizorii pentru intervenție rapidă.

5.1. Când merită să mergeți în instanță în România

Acțiunea în justiție este, de regulă, justificată atunci când:

  • Sunt implicate volume mari sau există un risc major pentru siguranța consumatorilor (de exemplu, cosmetice, electronice, suplimente alimentare sau medicamente).
  • Există indicii clare ale unei rețele organizate în spatele mai multor conturi și platforme.
  • Măsurile platformelor au efect limitat sau infractorii reapar rapid sub identități noi.
  • Aveți nevoie de ordine executorii pentru vamă, autorități locale sau furnizori de servicii de plată ori doriți un precedent cu efect de descurajare.

Instanțele române soluționează litigiile de marcă și concurență neloială în procedură civilă, cu complete specializate în proprietate intelectuală la Tribunalul București și Curtea de Apel București. Experiența acestor instanțe în cauze cu elemente de drept al UE este un atu pentru brandurile străine.

5.2. Tipuri de pretenții împotriva revânzătorilor neautorizați

Într-un litigiu tipic împotriva unui revânzător neautorizat, un brand străin poate cumula mai multe capete de cerere:

  • Încetarea încălcării mărcii – solicitarea încetării utilizării semnului, retragerea și distrugerea produselor contrafăcute, rechemarea de la distribuitori și despăgubiri.
  • Concurență neloială – pentru a sancționa comunicările înșelătoare, comportamentul parazitar, crearea confuziei cu privire la afiliere și exploatarea nelegitimă a reputației.
  • Publicarea hotărârii – în cazurile grave, se poate cere publicarea soluției pe cheltuiala pârâtului, ca măsură de corecție și descurajare.
  • Pretenții accesorii – de exemplu, divulgarea surselor de aprovizionare și a clienților, predarea documentelor și registrelor contabile, în temeiul regulilor de enforcement și al procedurii civile.

Din perspectivă strategică, un brand străin poate alege să inițieze un „test case” împotriva unui revânzător foarte vizibil, pentru a obține un precedent puternic, pe care îl poate apoi utiliza în negocieri și în dialogul cu platformele.

5.3. Măsuri provizorii: acțiune înainte de hotărârea pe fond

Aplicarea drepturilor de PI este sensibilă la timp. Așteptarea unei hotărâri definitive poate dura, chiar și în instanțe specializate. Pentru a acoperi acest interval, legislația românească, aliniată la Directiva privind aplicarea drepturilor de PI, permite titularilor să solicite măsuri provizorii, precum:

  • Încetarea imediată a folosirii mărcii (ordonanță provizorie de interdicție).
  • Sechestrul asupra produselor suspectate a fi contrafăcute, inclusiv asupra stocurilor din depozite sau puncte de distribuție.
  • Măsuri de conservare a probelor (ordine de păstrare a datelor digitale, registrelor contabile sau inventarelor de stoc).

Aceste măsuri provizorii pot fi cerute înainte sau în cursul acțiunii principale, titularul trebuind să dovedească, între altele, existența unui drept de PI, o încălcare verosimilă și riscul de prejudicii greu de reparat ori de dificultăți în executarea ulterioară a drepturilor.

În practică, brandurile străine folosesc frecvent ordonanța președințială, procedură specială prevăzută în Codul de procedură civilă pentru cazuri urgente în care măsura solicitată nu anticipează soluția pe fond. Aceasta este deosebit de utilă pentru a bloca temporar utilizarea mărcii într-un anumit canal sau pentru a opri campanii promoționale în jurul unor evenimente majore (Black Friday, campanii sezonale etc.).

5.4. Probe și sarcina probei în instanță

Instanțele se așteaptă la un probatoriu clar și bine structurat. O mare parte din documentația pregătită pentru takedown-uri pe platforme poate fi reutilizată, dar de regulă sunt necesare elemente suplimentare:

  • Documente de PI traduse – pentru mărcile UE sau înregistrările internaționale, este indicat să prezentați extrase oficiale și, unde este nevoie, traduceri în limba română.
  • Cronologie structurată – o linie de timp a apariției revânzătorului, acțiunilor întreprinse pe platforme, re-listărilor, reclamațiilor primite și prejudiciilor suferite (eroziune de preț, plângeri de la clienți, afectarea reputației).
  • Expertize – în sectoarele tehnice, opiniile experților privind autenticitatea, siguranța sau conformitatea produselor sunt esențiale, mai ales când pârâții susțin că vând importuri paralele legitime.
  • Legătura dintre identitățile online și entitățile reale – documente care arată cum se leagă contul de marketplace, numele de domeniu, contul de plată sau profilul de social media de persoana fizică sau juridică pe care o acționați în judecată.

Practicile la nivel UE și jurisprudența instanțelor române arată că sarcina probei privind epuizarea și existența motivelor legitime poate „migra” între părți, în funcție de circumstanțe, în special în litigiile privind importurile paralele. De aceea, identificarea timpurie a lanțurilor de aprovizionare și a canalelor de distribuție este un element strategic crucial.

5.5. Măsuri vamale și penale ca instrumente complementare

Atunci când revânzătorii neautorizați se bazează pe importuri din afara UE, măsurile vamale devin importante. Regulamentul (UE) 608/2013, aplicabil direct și în România, permite titularilor să depună cereri de intervenție la vamă, în baza cărora autoritățile pot reține la frontieră bunurile suspectate că încalcă drepturi de PI.

România a dezvoltat, de asemenea, o strategie națională de aplicare a drepturilor de PI, care pune accent pe cooperarea între autorități și platformele online pentru combaterea vânzărilor de produse contrafăcute. În cazurile grave, mai ales când sunt implicate riscuri pentru sănătate și siguranță sau forme de criminalitate organizată, poate fi avut în vedere și un demers penal, în paralel cu acțiunile civile.

6. Roadmap practic de protecție de brand pentru afaceri e-commerce străine

Punând cap la cap toate aceste instrumente, un brand de e-commerce străin care se confruntă cu revânzători neautorizați și free-riding în România poate urma un plan structurat.

6.1. Pasul 1 – Cartografiați drepturile și amprenta online

  • Auditați portofoliul de mărci și asigurați-vă că aveți protecție pentru brandul principal și liniile de produse esențiale în România (prin mărci naționale, UE sau înregistrări internaționale).
  • Aliniați domeniile web, numele de magazine și handle-urile de social media cu mărcile înregistrate.
  • Identificați canalele relevante în România unde sunteți activ sau unde apar revânzători (eMAG, OLX, Facebook / Instagram, marketplace-uri de nișă).

6.2. Pasul 2 – Construiți rutine de monitorizare și colectare de probe

  • Implementați căutări periodice după cuvinte cheie și imagini pe marketplace-uri și rețele sociale, pentru a depista utilizări neautorizate ale mărcii și ale ambalajelor caracteristice.
  • Stabiliți proceduri de captură și arhivare de capturi de ecran și URL-uri, într-un depozit centralizat de probatoriu.
  • Definiți criterii de escaladare (număr de listings, categorii sensibile de produse, suspiciuni de contrafacere, riscuri pentru consumatori).

6.3. Pasul 3 – Folosiți instrumentele de platformă agresiv, dar strategic

  • Înregistrați-vă brandul în eMAG Brand Portal și folosiți-l ca principal canal pentru a elimina listings-urile neautorizate de pe eMAG Marketplace.
  • Utilizați instrumentele integrate de raportare și cadrul politicii privind contrafacerile ale OLX pentru a elimina anunțurile suspecte sau evident problematice.
  • Aplicați formularele de raportare PI și programele de protecție a brandului ale Meta pentru a combate listings-urile, paginile și reclamele care încalcă drepturile pe Facebook și Instagram.

Documentați toate interacțiunile cu platformele și rezultatele obținute; acestea vor susține eventuale acțiuni în instanță, vor demonstra buna-credință și pot justifica despăgubiri mai mari atunci când se constată persistența încălcării.

6.4. Pasul 4 – Escaladați către acțiuni în instanță pentru infractori persistenți sau situații cu risc ridicat

  • Folosiți notificări de încetare (cease and desist) acolo unde identificați datele de contact, pentru a pune în întârziere revânzătorii și a obține informații suplimentare despre lanțul de aprovizionare.
  • Pentru încălcări grave sau repetate, formulați acțiuni civile în România, combinând contrafacerea de marcă și concurența neloială, îndreptate și împotriva operatorilor-cheie, și împotriva celor care facilitează conștient free-riding-ul.
  • În cazurile urgente, cereți măsuri provizorii (inclusiv ordonanțe președințiale și sechestrul produselor) pentru a opri rapid actele cele mai dăunătoare.

În situațiile în care revânzătorii se bazează pe importuri din afara SEE, coordonați acțiunile civile cu măsurile vamale și, dacă este cazul, cu demersuri penale, mai ales în domeniile cu impact asupra sănătății și siguranței.

6.5. Pasul 5 – Închideți cercul prin distribuție și compliance intern

În final, enforcement-ul online trebuie aliniat cu strategia de distribuție a brandului:

  • Auditați distribuitorii și revânzătorii autorizați, pentru a identifica eventuale scurgeri către vânzători neautorizați online.
  • Consolidați clauzele contractuale privind vânzările online, listarea pe marketplace-uri și utilizarea elementelor de brand, ținând cont de constrângerile impuse de dreptul concurenței al UE.
  • Folosiți jurisprudența și hotărârile obținute în România ca pârghie în negocieri, atât cu revânzătorii, cât și cu platformele.

Abordarea integrată transformă România dintr-o „piață de risc” într-o jurisdicție în care brandul este gestionat proactiv, on și off-platform, în linie cu standardele europene de protecție a proprietății intelectuale și concurență.

7. Concluzie

Free-riding-ul și revânzătorii neautorizați nu sunt un fenomen specific României, dar combinația dintre un marketplace local puternic, platforme de anunțuri active și o utilizare intensă a rețelelor sociale face ca această jurisdicție să fie critică pentru brandurile de e-commerce străine. Vestea bună este că cadrul juridic românesc – construit în jurul Legii nr. 84/1998 privind mărcile, Legii nr. 11/1991 privind concurența neloială și instrumentelor de enforcement aliniate la nivelul UE – oferă o trusă de instrumente robustă, completată de mecanisme de platformă tot mai sofisticate și de o strategie națională de aplicare a drepturilor de PI.

Prin combinarea inteligentă a instrumentelor de marcă și concurență neloială, a procedurilor disciplinate de takedown pe platforme și, acolo unde este cazul, a acțiunilor în instanță și măsurilor provizorii, brandurile străine pot reduce efectiv revânzarea neautorizată, își pot proteja consumatorii și își pot conserva valoarea investițiilor pe piața românească și în întreaga Uniune Europeană.

Surse

 

De Alexandru Măglaș

Avocat titular al Măglaș Alexandru - Cabinet de Avocat
Telefon (Phone): +40 756 248 777
E-mail: alexandru@maglas.ro