Recuperarea creanțelor în România pentru creditori din străinătate: notificare, proceduri rapide, măsuri asigurătorii și executare

Acest articol este un ghid practic pentru creditori din UE și din afara UE care urmăresc recuperarea unei creanțe de la un debitor cu domiciliu/sediu sau active în România. Ne concentrăm pe pașii care cresc șansele de încasare: (1) pregătirea pre-litigioasă și notificarea, (2) alegerea procedurii potrivite (inclusiv proceduri rapide), (3) măsuri asigurătorii pentru a preveni „dispariția” banilor sau bunurilor și (4) executarea silită. Pentru context juridic, procedura ordonanței de plată și cererea cu valoare redusă sunt reglementate în Codul de procedură civilă (Cartea a VI-a), iar măsurile asigurătorii și recunoașterea hotărârilor străine sunt reglementate tot acolo (Cartea a VI-a, respectiv Cartea a VII-a). Codul de procedură civilă (Portal Legislativ)

Pentru informații și articole conexe, puteți urmări și Blog avocat.

Cadrul „mare” al recuperării transfrontaliere: UE vs non-UE

1) Dacă aveți deja o hotărâre judecătorească din UE

În multe situații, cea mai rapidă cale nu este să rejudecați fondul în România, ci să folosiți instrumentele UE de recunoaștere și executare. Pentru hotărâri în materie civilă și comercială, Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 („Bruxelles I bis”) simplifică recunoașterea și executarea între statele membre (în logica „circulației” hotărârilor). Pentru orientare practică și formulare, e util și portalul e-Justice dedicat aplicării Bruxelles I bis. Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 (EUR-Lex) e-Justice: Bruxelles I bis (informații practice)

În anumite dosare, dacă creanța este necontestată, poate fi relevant și „Titlul executoriu european” (European Enforcement Order) pentru creanțe necontestate. Regulamentul (CE) nr. 805/2004 (EUR-Lex)

2) Dacă nu aveți hotărâre, dar creanța e transfrontalieră în UE

În UE există proceduri standardizate pentru obținerea rapidă a unui titlu: ordinul european de plată (European Payment Order) și procedura europeană a cererilor cu valoare redusă (European Small Claims). Acestea pot fi alternative la procedurile interne românești, în funcție de domiciliul părților, natura creanței și strategia de executare. Regulamentul (CE) nr. 1896/2006 (EUR-Lex ELI) Regulamentul (CE) nr. 861/2007 (EUR-Lex)

3) Dacă hotărârea este dintr-un stat non-UE (sau dintr-o jurisdicție arbitrală)

În principiu, pentru hotărâri din state nemembre UE, dreptul român prevede condiții și o procedură de recunoaștere/executare („exequatur”), inclusiv cerințe privind caracterul definitiv, competența instanței străine, reciprocitatea și respectarea dreptului la apărare. Aceste reguli sunt în Codul de procedură civilă, Cartea a VII-a, Titlul III. CPC: art. 1.094–1.110 (Portal Legislativ)

De exemplu, Codul definește „hotărâri străine” (în acest titlu) ca acte de jurisdicție ale instanțelor/autoritaților dintr-un stat nemembru UE și stabilește condițiile de recunoaștere (inclusiv reciprocitatea pentru anumite situații) și motivele de refuz. CPC: art. 1.094–1.097 (Portal Legislativ)

Notă despre comunicarea actelor și administrarea probelor în UE

Dacă trebuie să comunicați acte în alt stat membru sau să obțineți probe din alt stat membru, există regulamente UE recast (aplicabile de la 1 iulie 2022, conform informațiilor sintetice ale Comisiei în e-LSU și textelor oficiale): Regulamentul (UE) 2020/1784 (comunicarea actelor) și Regulamentul (UE) 2020/1783 (administrarea probelor). Regulamentul (UE) 2020/1784 (EUR-Lex ELI) Regulamentul (UE) 2020/1783 (EUR-Lex ELI) e-LSU: aplicare de la 1 iulie 2022 (Reg. 2020/1783)

Checklist: dosarul minim al creditorului (înainte să începeți)

• Identificarea exactă a debitorului: denumire completă, CUI/număr registru (dacă e societate), adresă oficială, persoane de contact, conturi cunoscute.
• Contractul/ordinul/acceptarea: contract semnat sau documente echivalente (comandă acceptată, termeni acceptați, e-mailuri de confirmare), plus condiții de plată.
• Documente de livrare/prestare: avize, CMR, procese-verbale, rapoarte de livrare, acceptanță, loguri de utilizare (SaaS), orice dovadă obiectivă.
• Facturi și scadențe: facturi emise, scadențe, dobândă/penalități dacă sunt prevăzute.
• Istoricul plăților și reconcilierea: extrase, chitanțe, confirmări, sold final (un „statement of account”).
• Probe despre comunicări: notificări, somații, e-mailuri, confirmări de primire, curier, scrisoare recomandată.
• Indici despre active în România: conturi, clienți/terți debitori, bunuri, stocuri, sediu/puncte de lucru, vehicule, imobile (dacă sunt cunoscute).
• Traduceri: pregătiți traduceri autorizate pentru documentele esențiale atunci când instanța/executorul le cere (în practică, e aproape inevitabil în dosare transfrontaliere).

Pașii pre-litigioși: notificări, negociere, probe și conservarea evidențelor

1) Notificarea corectă: mai mult decât „un e-mail de reminder”

În multe dosare, primul obiectiv este să obțineți o plată voluntară (sau măcar o recunoaștere scrisă) fără a pierde timp și fără a slăbi poziția probatorie. Pentru ordonanța de plată, Codul prevede explicit o somație comunicată debitorului, cu termen de 15 zile de la primire, transmisă prin executor sau prin scrisoare recomandată cu conținut declarat și confirmare de primire; dovada comunicării este esențială în procedură. CPC: art. 1.015 și art. 1.017 alin. (2) (Portal Legislativ)

Recomandare practică: chiar dacă urmăriți o soluție amiabilă, redactați notificarea ca pe o piesă de dosar, cu structură clară: (a) baza juridică (contract, livrare, factură), (b) suma principală și accesorii, (c) termen final ferm, (d) opțiuni de plată (cont, referință), (e) avertisment privind procedura aleasă (ordonanță de plată/valoare redusă/drept comun) și (f) anexarea probelor-cheie (fără „dump” de 300 pagini).

2) Negocierea și „deal-ul” care nu vă sabotează executarea

Negocierea e utilă dacă obțineți: recunoașterea datoriei, un grafic de plăți realist, garanții sau o tranzacție executorie. În procedura ordonanței de plată, dacă părțile ajung la o înțelegere, instanța poate consemna înțelegerea și poate pronunța hotărâre de expedient care constituie titlu executoriu (în logica art. 1.020). CPC: art. 1.020 (Portal Legislativ)

Exemplu realist (fără nume reale): un furnizor din Germania livrează echipamente unui distribuitor din România, cu facturi scadente la 30 zile. Debitorul invocă probleme de cash-flow. Creditorul acceptă eșalonare în 3 tranșe, dar cere recunoaștere a datoriei, penalități contractuale și un mecanism rapid de executare dacă se ratează o tranșă (de ex., tranzacție consemnată în instanță sau un instrument echivalent permis de lege). În practică, această „disciplină” face diferența între o recuperare în 60–90 zile și un dosar care se întinde pe ani.

3) Probele: cum pregătiți dosarul ca să reziste unei contestări

Procedurile rapide sunt, prin design, orientate spre creanțe „clare” și demonstrabile cu înscrisuri. Pentru ordonanța de plată, Codul cere ca creanța să fie certă, lichidă și exigibilă și să rezulte dintr-un contract constatat printr-un înscris (sau documente echivalente), iar cererea trebuie să includă înscrisurile care atestă cuantumul datoriei. CPC: art. 1.014 și art. 1.017 (Portal Legislativ)

În dosare transfrontaliere, un punct sensibil este dovada livrării/prestării și dovada comunicărilor. Dacă vă bazați pe e-mail, păstrați antetele (headers), confirmările de livrare, logurile de trimitere și, ideal, o arhivare „read-only” (export). Pentru curier/recomandată, păstrați confirmarea de primire și conținutul declarat (acolo unde folosiți această metodă).

4) Conservarea evidențelor și „momentul” pentru măsuri asigurătorii

Dacă există risc real ca debitorul să își ascundă sau să își risipească averea, amânarea măsurilor asigurătorii este una dintre cele mai costisitoare greșeli. Codul permite sechestrul asigurător inclusiv fără titlu executoriu, dacă aveți creanța constatată în scris și exigibilă și dovediți că ați introdus acțiunea; instanța poate impune cauțiune, iar în anumite situații sechestrul poate fi încuviințat chiar și când creanța nu este exigibilă (dacă există pericol de sustragere/risipire). CPC: art. 953 (Portal Legislativ)

Proceduri rapide: ordonanța de plată și cererea cu valoare redusă (când merită)

Ordonanța de plată: când e „cea mai bună” și când devine capcană

Ordonanța de plată este potrivită când aveți o creanță bănească ce rezultă dintr-un contract și este susținută de înscrisuri, iar debitorul fie nu contestă serios, fie contestarea lui este slabă pe înscrisuri. Domeniul de aplicare vizează creanțe certe, lichide și exigibile, constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil (inclusiv între profesionist și autoritate contractantă, în condițiile legii), cu excluderi precum creanțele din insolvență. CPC: art. 1.014 (Portal Legislativ)

Pas obligatoriu: comunicarea somației către debitor, cu termen de 15 zile de la primire, prin executor sau scrisoare recomandată cu conținut declarat și confirmare de primire. Lipsa dovezii comunicării atrage inadmisibilitatea cererii. CPC: art. 1.015 și art. 1.017 alin. (2) (Portal Legislativ)

Termene cheie (util pentru planificare): dacă debitorul nu contestă prin întâmpinare, ordonanța de plată trebuie emisă în cel mult 45 de zile de la introducerea cererii (fără a include timpul de comunicare și întârzierile cauzate de creditor). CPC: art. 1.023 (Portal Legislativ)

Ce obțineți: instanța emite ordonanța și stabilește un termen de plată între 10 și 30 de zile de la comunicare (cu excepții limitate, de regulă pentru anumite creanțe de întreținere/asociații). CPC: art. 1.022 alin. (3) (Portal Legislativ)

Cum se apără debitorul: debitorul poate formula cerere în anulare în 10 zile de la comunicare; cererea în anulare nu suspendă executarea, dar suspendarea poate fi încuviințată cu cauțiune. CPC: art. 1.024 (Portal Legislativ)

În practică, capcana apare când debitorul ridică apărări care necesită probe complexe (expertiză, martori, interogatoriu extins). Codul permite instanței să respingă ordonanța dacă apărările presupun administrarea altor probe decât înscrisuri și explicațiile părților, trimițând creditorul către dreptul comun. CPC: art. 1.021 (Portal Legislativ)

Procedura cererilor cu valoare redusă: pentru creanțe mai mici, cu o limită explicită

În România, procedura „cererilor de valoare redusă” este o procedură internă, utilă când suma (fără dobânzi, cheltuieli și accesorii) nu depășește 50.000 lei la data sesizării instanței (limită actualizată prin modificare legislativă în 2025, conform textului Codului). CPC: art. 1.026 alin. (1) (Portal Legislativ)

Avantajul tipic: procedură mai simplă, cu accent pe formulare standardizate și pe administrarea eficientă a dosarului, fiind potrivită pentru facturi mici/medii, servicii recurente, abonamente, prestații necontestate sau contestate limitat. Reclamantul are, însă, caracter alternativ: poate alege această procedură sau dreptul comun. CPC: art. 1.027 (Portal Legislativ)

Când merită: (1) suma se încadrează sub plafon, (2) dosarul e „curat” pe documente, (3) aveți nevoie de un titlu relativ repede și costurile trebuie ținute sub control, (4) debitorul nu are un comportament litigios agresiv.

Cum alegeți între ordonanța de plată, valoare redusă și drept comun (regulă practică)

• Alegeți ordonanța de plată dacă aveți contract + facturi + dovada livrării/prestării și doriți presiune rapidă; este esențială somația de 15 zile și „curățenia” probelor. CPC: art. 1.014–1.025 (Portal Legislativ)
• Alegeți cererea cu valoare redusă dacă suma e sub 50.000 lei (fără accesorii) și doriți o procedură simplificată. CPC: art. 1.026–1.033 (Portal Legislativ)
• Alegeți dreptul comun dacă anticipați dispute de fond care cer expertize și probe complexe (calitate, conformitate, compensări, reziliere, neexecutare esențială etc.).

Măsuri asigurătorii: poprire/sechestru și condiții practice

De ce măsurile asigurătorii sunt „game changer” pentru creditori din străinătate

În recuperarea transfrontalieră, problema reală nu este doar să obțineți o hotărâre, ci să găsiți ceva executabil la final. Dacă debitorul își golește conturile, își mută stocurile sau își înstrăinează bunurile, un titlu executoriu poate deveni inutil. Măsurile asigurătorii (sechestru și poprire asigurătorie) sunt concepute să indisponibilizeze bunuri până obțineți titlul executoriu. CPC: art. 952 și art. 958 (Portal Legislativ)

Sechestrul asigurător: condiții legale și „realitatea” probelor

Codul definește sechestrul asigurător ca indisponibilizarea bunurilor mobile/imobile urmăribile ale debitorului (aflate la el sau la un terț) în scopul valorificării lor după ce obțineți titlu executoriu. CPC: art. 952 (Portal Legislativ)

Fără titlu executoriu, puteți cere sechestru dacă: (a) creanța este constatată în scris și exigibilă și dovediți că ați introdus acțiunea, cu posibilitatea ca instanța să impună cauțiune; (b) dacă creanța nu e constatată în scris, puteți totuși cere sechestru, dar trebuie cauțiune de jumătate din valoarea reclamată; (c) în unele situații, sechestrul poate fi încuviințat chiar și pentru creanțe neexigibile dacă există risc de sustragere/ascundere/risipire. CPC: art. 953 (Portal Legislativ)

Procedural, cererea se judecă de urgență în camera de consiliu, fără citarea părților, prin încheiere executorie; instanța poate fixa suma, cauțiunea și termenul de depunere. CPC: art. 954 (Portal Legislativ)

Executarea sechestrului asigurător se face de executor judecătoresc, fără somație ori înștiințare prealabilă a debitorului, iar sechestrul se înscrie în registrele de publicitate (carte funciară, registrul comerțului, AEGRM etc.), ceea ce îl face opozabil terților. CPC: art. 955 (Portal Legislativ)

Poprirea asigurătorie: „înghețarea” sumelor datorate debitorului

Poprirea asigurătorie poate viza sume de bani, titluri de valoare sau alte bunuri mobile incorporale datorate debitorului de o a treia persoană (inclusiv sume viitoare, în temeiul unor raporturi juridice existente), în condițiile stabilite pentru sechestru (prin trimitere). CPC: art. 970 și art. 953 (Portal Legislativ)

Un avantaj practic important: în cererea de poprire bancară, creditorul nu este dator să individualizeze terții popriți (în logica art. 971 alin. (2)), ceea ce poate conta când nu știți banca exactă a debitorului. CPC: art. 971 alin. (2) (Portal Legislativ)

Cauțiunea: de ce există și cum o gestionați

Cauțiunea este instrumentul prin care legea echilibrează urgența creditorului cu riscul unui abuz. Codul prevede expres posibilitatea/obligația cauțiunii pentru sechestru asigurător (în cuantumul fixat de instanță) și, în anumite ipoteze, un cuantum minim (jumătate din valoarea reclamată când creanța nu e constatată în scris). CPC: art. 953 (Portal Legislativ)

Recomandare practică: pregătiți încă de la început o „mapare” a riscului (de ce există pericolul de sustragere/risipire), pentru a susține proporționalitatea măsurii și a reduce riscul unei cauțiuni excesive.

Exemplu realist: poprire asigurătorie înainte de „golirea” contului

O companie IT din Franța are facturi restante la un client român. Observă că debitorul începe să plătească selectiv și își schimbă frecvent conturile. Creditorul introduce acțiunea și, în paralel, solicită poprire asigurătorie asupra conturilor și asupra sumelor datorate debitorului de un integrator local (terț). Poprirea blochează fluxul de numerar și crește semnificativ șansele de negociere rapidă, înainte ca debitorul să „închidă” firma sau să transfere activele.

Executarea silită: popriri, sechestre, valorificări și blocaje uzuale

1) De la titlu executoriu la executor: ce se întâmplă, în mod tipic

Executarea silită în România se face, de regulă, prin executor judecătoresc, în baza unui titlu executoriu (hotărâre, ordonanță de plată executorie, tranzacție cu efect executoriu etc.). În cazul ordonanței de plată, Codul prevede că ordonanța este executorie chiar dacă e atacată cu cerere în anulare și că devine definitivă prin neintroducerea sau respingerea cererii în anulare. CPC: art. 1.025 (Portal Legislativ)

Chiar și după ce ați obținut titlul, viteza recuperării depinde de localizarea activelor și de măsurile de urmărire potrivite (poprire conturi, poprire venituri, urmărire bunuri mobile/imobile, valorificare). Reguli generale privind executarea silită (Cartea a V-a) și contestația la executare sunt în Codul de procedură civilă. CPC: Cartea a V-a (Portal Legislativ)

2) Poprirea în executare: cel mai des folosit instrument

Poprirea (în executare) este, de obicei, prima măsură încercată când debitorul are conturi bancare sau venituri predictibile. Blocaje uzuale: (a) conturi fără disponibil, (b) rulaje mici și plăți imediat „scoase” după încasare, (c) debitorul operează prin mai multe entități, (d) debitorul intră în insolvență (caz în care executările individuale pot fi afectate de regulile speciale ale insolvenței; acest articol nu tratează în detaliu insolvența).

3) Sechestru și valorificare: când poprirea nu ajunge

În lipsa banilor în conturi, următorul pas este urmărirea bunurilor mobile/imobile: sechestru, evaluare și vânzare. Chiar și în faza asigurătorie, Codul precizează că valorificarea bunurilor sechestrate nu se poate face decât după obținerea titlului executoriu. CPC: art. 958 (Portal Legislativ)

4) Blocaje uzuale în executare (și cum le preveniți)

• Activele nu sunt în România: dacă debitorul nu are bunuri/conturi în România, executarea locală va fi limitată; de aceea, „asset tracing” înainte de litigiu este critic.
• Debitorul intră în insolvență: creanțele pot trebui înscrise la masa credală, iar executările individuale sunt supuse regulilor procedurii; pentru ordonanța de plată, Codul exclude explicit creanțele înscrise la masa credală din domeniul ei de aplicare. CPC: art. 1.014 alin. (2) (Portal Legislativ)
• Contestații la executare: debitorul poate ataca acte de executare; pregătirea corectă a dosarului (titlu, calcul, comunicări) reduce riscurile.
• Debitorul „se ascunde” procedural: comunicările transfrontaliere și traducerile pot încetini; pentru UE, regulile de comunicare recast sunt relevante. Regulamentul (UE) 2020/1784 (EUR-Lex ELI)

Recunoașterea și executarea hotărârilor străine non-UE în România: repere utile pentru creditori

Dacă hotărârea este dintr-un stat nemembru UE, Codul prevede o arhitectură clară: (a) recunoaștere (Capitolul I), (b) executare (Capitolul II). De regulă, instanța română nu rejudecă fondul, ci verifică condițiile legale (de ex., definitivat, competență, reciprocitate, drept la apărare) și motivele de refuz. CPC: art. 1.096–1.098 (Portal Legislativ)

Documente: cererea de recunoaștere trebuie însoțită de copia hotărârii, dovada caracterului definitiv, dovada comunicărilor către partea lipsă (dacă e cazul) și alte acte pentru condițiile legale; actele sunt însoțite de traduceri autorizate și, de regulă, supralegalizate (cu excepții). CPC: art. 1.100 (Portal Legislativ)

Executarea efectivă: hotărârile străine neexecutate voluntar pot fi puse în executare pe teritoriul României pe baza încuviințării date de tribunalul locului executării, iar hotărârile străine cu măsuri asigurătorii sau executare provizorie nu pot fi puse în executare în România în acest cadru. CPC: art. 1.103 alin. (1)–(2) (Portal Legislativ)

Cronologie orientativă (depinde de caz): de la notificare la încasare

Avertisment important: timpii de mai jos sunt orientativi, pentru planificare internă; durata reală depinde de instanță, complexitate, comunicări, apărările debitorului, cauțiune, localizarea activelor și eventuale contestații. Singurele termene „fixe” sunt cele expres prevăzute de lege (de ex., 15 zile pentru somația din ordonanța de plată, 45 de zile în anumite condiții pentru emitere, 10 zile pentru cererea în anulare), iar acestea nu includ timpii de comunicare/întârzierile procedurale. CPC: art. 1.015, art. 1.023, art. 1.024 (Portal Legislativ)

Greșeli frecvente ale creditorilor din străinătate (și cum le evitați)

• Notificare fără dovadă solidă: pentru ordonanța de plată, dovada somației și a comunicării este esențială; lipsa dovezii poate duce la inadmisibilitate. CPC: art. 1.015 și art. 1.017 alin. (2) (Portal Legislativ)
• Documente „slabe” pentru proceduri rapide: ordonanța de plată funcționează când creanța e demonstrabilă cu înscrisuri; apărările ce necesită probe complexe trimit cauza spre dreptul comun. CPC: art. 1.021 (Portal Legislativ)
• Întârzierea măsurilor asigurătorii: dacă există risc de sustragere/risipire, sechestrul/poprirea asigurătorie pot fi decisive și se judecă de urgență. CPC: art. 953–955 (Portal Legislativ)
• Subestimarea traducerilor și formalităților: pentru hotărâri non-UE, documentele pot necesita traduceri autorizate și (de regulă) supralegalizare, conform Codului. CPC: art. 1.100 alin. (2) (Portal Legislativ)
• Alegerea greșită a traseului UE/non-UE: uneori e mai eficient să executați o hotărâre UE în România prin instrumentele Bruxelles I bis decât să reintroduceți procesul pe fond. Reg. 1215/2012 (EUR-Lex)
• Confuzie între procedura internă „valoare redusă” și procedura europeană „small claims”: sunt instrumente diferite, cu condiții diferite; alegeți după domiciliu, natură și strategia de executare. CPC: art. 1.026 (Portal Legislativ) Reg. 861/2007 (EUR-Lex)

Costuri și taxe: ce puteți estima și ce trebuie verificat punctual

În România, taxele judiciare de timbru sunt reglementate prin act normativ special, iar cuantumul depinde de natura cererii și, frecvent, de valoarea pretențiilor; înainte de depunere, e recomandat un calcul punctual pentru cazul dvs. OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru (Portal Legislativ)

Dacă apar implicații fiscale (de ex., tratamentul TVA, ajustări, deductibilitate, facturi storno), informațiile sunt orientative și depind de situația concretă; pentru aceste aspecte, este recomandată consultanță de specialitate (fiscal/contabil).

Pentru mai multe materiale juridice practice, puteți urmări și Blog avocat.

Întrebări frecvente

1) Pot recupera o creanță în România dacă sunt creditor din afara UE?

Da. Dacă debitorul are domiciliu/sediu sau bunuri în România, puteți acționa în instanță în România sau puteți cere recunoașterea și executarea unei hotărâri non-UE, în condițiile Codului de procedură civilă privind eficacitatea hotărârilor străine. CPC: art. 1.094–1.110 (Portal Legislativ)

2) Pentru ordonanța de plată este obligatorie notificarea prealabilă?

Da, în practică trebuie respectată somația prevăzută de Cod, comunicată prin executor sau prin scrisoare recomandată cu conținut declarat și confirmare de primire, cu termen de 15 zile; dovada comunicării se atașează cererii, altfel cererea poate fi respinsă ca inadmisibilă. CPC: art. 1.015 și art. 1.017 alin. (2) (Portal Legislativ)

3) În cât timp se emite ordonanța de plată?

Dacă debitorul nu contestă prin întâmpinare, Codul prevede emiterea ordonanței în cel mult 45 de zile de la introducerea cererii, fără a include timpul de comunicare și întârzierile cauzate de creditor. CPC: art. 1.023 (Portal Legislativ)

4) Debitorul poate bloca executarea ordonanței de plată prin cerere în anulare?

Poate formula cerere în anulare în 10 zile de la comunicare, dar cererea în anulare nu suspendă executarea; suspendarea se poate cere, de regulă, cu cauțiune, în condițiile Codului. CPC: art. 1.024 (Portal Legislativ)

5) Care este plafonul pentru cererea cu valoare redusă în România?

Procedura internă a cererilor de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii (fără dobânzi, cheltuieli și accesorii) nu depășește 50.000 lei la data sesizării instanței, conform Codului de procedură civilă. CPC: art. 1.026 alin. (1) (Portal Legislativ)

6) Pot cere sechestru asigurător în România fără titlu executoriu?

Da, dacă îndepliniți condițiile legale (de ex., creanța constatată în scris și exigibilă, dovada introducerii acțiunii, posibilă cauțiune) sau, în anumite situații, chiar dacă creanța nu e exigibilă, dacă există risc de sustragere/risipire a averii. CPC: art. 953 (Portal Legislativ)

7) Pot institui poprire asigurătorie pe conturi fără să știu banca debitorului?

Codul prevede că în cererea de poprire bancară creditorul nu este dator să individualizeze terții popriți cu privire la care solicită înființarea popririi, ceea ce poate ajuta în practică atunci când banca nu este cunoscută. CPC: art. 971 alin. (2) (Portal Legislativ)

8) Dacă am o hotărâre dintr-un stat non-UE, o pot executa direct în România?

În principiu, aveți nevoie de o procedură de recunoaștere/încuviințare a executării în România, cu documente și condiții prevăzute de Cod; competența aparține, de regulă, tribunalului, iar hotărârile străine cu măsuri asigurătorii sau executare provizorie nu pot fi puse în executare în acest cadru. CPC: art. 1.100 și art. 1.103 (Portal Legislativ)

9) Ce acte sunt esențiale pentru recunoașterea unei hotărâri non-UE în România?

Codul enumeră, între altele, copia hotărârii străine, dovada caracterului definitiv, dovada comunicării actelor către partea lipsă (dacă e cazul) și alte acte necesare, cu traduceri autorizate și, de regulă, supralegalizare, în condițiile legii. CPC: art. 1.100 (Portal Legislativ)

Surse

• Codul de procedură civilă (Portal Legislativ)
• OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru (Portal Legislativ)
• Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 (Bruxelles I bis) (EUR-Lex)
• European e-Justice Portal: Bruxelles I bis (informații practice)
• Regulamentul (CE) nr. 805/2004 (Titlul executoriu european) (EUR-Lex)
• Regulamentul (CE) nr. 1896/2006 (Ordin european de plată) (EUR-Lex ELI)
• Regulamentul (CE) nr. 861/2007 (Cererile europene cu valoare redusă) (EUR-Lex)
• Regulamentul (UE) 2020/1784 (comunicarea actelor) (EUR-Lex ELI)
• Regulamentul (UE) 2020/1783 (administrarea probelor) (EUR-Lex ELI)
• Rezumat oficial (e-LSU) pentru Regulamentul (UE) 2020/1783 (EUR-Lex)