Infracțiunile de corupție sunt o realitate în România și vedem frecvent în presă anchete realizate privind fapte penale de corupție.

Putem să ne facem o idee dacă aruncăm o privire asupra raportului de activitate al DNA (Direcția Națională Anticorupție) pentru anul 2022 (disponibil pe site-ul pna.ro), parchetele anticorupție au înregistrat 2952 de dosare noi și au trimis în judecată 404 de dosare privind 779 inculpați pentru comiterea de infracțiuni de corupție.Aceste cifre sunt doar pentru un singur an.

Este important de menționat că faptul că numai 404 dosare au fost trimise în judecată nu înseamnă că în restul dosarelor penale nu au fost luate măsuri preventive sau asigurătorii ori că nu au necesitat eforturi din partea suspecților și inculpaților.

Nu toate infracțiunile de corupție sunt cercetate și trimise în judecată de către DNA, dar este un indicator util pentru aprecierea fenomenului de medie și mare corupție.

Luare de mită și dare de mită: incriminările prevăzute de lege

Luarea de mită este definită de art. 289 alin. (1) din Codul penal ca fiind fapta funcționarului public care, direct ori indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri,

Cu toate că art. 289 alin. (1) din Codul penal ar da de înțeles că numai funcționarul public este cel care poate lua mită, trebuie să avem în vedere definiția funcționarului public dată de Codul penal la art. 175 alin. (1):

Funcţionar public, în sensul legii penale, este persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remuneraţie:

a) exercită atribuţii şi responsabilităţi, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor puterii legislative, executive sau judecătoreşti;

b) exercită o funcţie de demnitate publică sau o funcţie publică de orice natură;

c) exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat, atribuţii legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia.

Luarea de mită de către persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autoritățile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public [funcționarul public asimilat în forma prev. de art. 175 alin. (2) Cod penal] este incriminată ca luare de mită numai atunci este comisă în legătură cu neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale legale sau în legătură cu efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri. [art. 289 alin. (2) Cod penal].

De asemenea, trebuie avute în vedere și prev. art. 308 Cod penal – respectiv:

Art. 308. –   (1) Dispoziţiile art. 289-292, 295, 297-300 şi art. 304 privitoare la funcţionarii publici se aplică în mod corespunzător şi faptelor săvârşite de către sau în legătură cu persoanele care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice prevăzute la art. 175 alin. (2) ori în cadrul oricărei persoane juridice.

   (2) În acest caz, limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime. 

Art. 308 Cod penal instituie faptul că și, de exemplu, un administrator al unei societăți comerciale (un SRL) poate fi subiect activ al luării de mită dacă pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri.

De asemenea, Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancționarea faptelor de corupție cuprinde anumite circumstanțieri ale limitelor de pedeapsă, cum ar fi cele de la art. 7:

Faptele de luare de mită sau trafic de influenţă săvârşite de o persoană care:

a) exercită o funcţie de demnitate publică;

b) este judecător sau procuror;

c) este organ de cercetare penală sau are atribuţii de constatare ori de sancţionare a contravenţiilor;

d) este una dintre persoanele prevăzute la art. 293 din Codul penal se sancţionează cu pedeapsa prevăzută la art. 289 sau 291 din Codul penal, ale cărei limite se majorează cu o treime.

În ceea ce privește, darea de mită, aceasta este incriminată de art. 290 Cod penal ca fiind fapta de a promite, oferi sau de a da bani ori alte foloase, în condițiile infracțiunii de luare de mită.

Important! Promiterea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase în condițiile unei luări de mită nu constituie infracțiune de dare de mită dacă mituitorul a fost constrâns prin orice mijloace de către cel care a luat mita [art. 290 alin. (2) Cod penal]

Mituitorul nu se pedepseşte dacă denunță fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta. [art. 290 alin. (3) Cod penal]. Această facilitate nu există pentru cel care ia mita.

Potrivit art. 290 alin. (4) Cod penal, banii, valorile sau orice alte bunuri date se restituie persoanei care le-a dat dacă:

• A fost constrâns să dea mita, în ipoteza prevăzută de art. 290 alin. (2) C.pen.; sau
• A denunțat fapta înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat [art. 290 alin. (3) C.pen.].

Dosar penal pentru corupție? Apelează la un avocat de penal din București!

Atunci când sunteți acuzat de o infracțiune de corupție în contextul unui dosar penal, fie că este instrumentat de DNA ori de altă structură de parchet, este recomandat să apelați la serviciile unui avocat pentru a vă ajuta în gestionarea drepturilor și intereselor incidente în cazul penal respectiv.

Potrivit art. 5 din Legea nr. 78/2000, sunt infracțiuni de corupție ori infracțiuni asimilate celor de corupție:

Art. 5. –

(1) În înţelesul prezentei legi, sunt infracţiuni de corupţie infracţiunile prevăzute la art. 289-292 din Codul penal, inclusiv atunci când acestea sunt comise de persoanele prevăzute la art. 308 din Codul penal.

(2) În înţelesul prezentei legi, sunt infracţiuni asimilate infracţiunilor de corupţie infracţiunile prevăzute la art. 10-13.

(3) Dispoziţiile prezentei legi sunt aplicabile şi infracţiunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene prevăzute la art. 181-185, prin sancţionarea cărora se asigură protecţia fondurilor şi a resurselor Uniunii Europene.

Pedeapsa maxima pentru dare de mită sau luare de mită. Câți ani de închisoare se pot face pentru dare sau luare de mită?

Pedeapsa maximă care se poate dispune teoretic pentru dare de mită (art. 290 C.pen.) s-ar aplica în următorul scenariu:

• făptuitorul să fie recidivist postexecutoriu;
• darea de mită să aibă caracter continuat;
• să existe circumstanțe agravante.

Într-un astfel de scenariu, s-ar aplica următoarele:

• un spor de 3,5 ani (jumătate din maximul de 7 ani) pentru starea de recidivă.
• un posibil spor de 3 ani pentru caracterul continuat al faptei;
• un posibil spor de 2 ani pentru circumstanțele agravante.

Astfel, s-ar putea ajunge la un maxim ipotetic de 15 ani și 6 luni de închisoare.

În cazul luării de mită (art. 289 C.pen.):

• făptuitorul să aibă calitatea prevăzută la art. 7 din Legea nr. 78/2000;
• făptuitorul să fie recidivist postexecutoriu (greu de admis o astfel de ipoteză, date fiind funcțiile prevăzute la art. 7)
• fapta să aibă caracter continuat;
• să existe circumstanțe agravante.

Într-un astfel de scenariu, s-ar aplica următoarele:

• un spor de 3 ani pentru calitatea specială prev. la art. 7 din L78/2000
• un spor de 6 ani și 6 luni pentru recidivă;
• un spor de 3 ani pentru caracterul continuat al faptei;
• un spor de 2 ani pentru circumstanțele agravante.

Astfel, s-ar putea ajunge la un maxim ipotetic de 24 ani și 6 luni de închisoare.

Cum poți ajunge la achitare într-un dosar de corupție?

Cazurile în care instanța penală poate dispune achitarea sunt expres prevăzute de art. 396 alin. (5) din Codul de procedură penală – respectiv, când sunt incidente situațiile reglementate de art. 16 lit. a-d):

a) fapta nu există;

b) fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege;

c) nu există probe că o persoană a săvârșit infracțiunea;

d) există o cauză justificativă sau de neimputabilitate.