1. De ce contează bancruta pentru administratorii și asociații unei societăți
Intrarea unei societăți în insolvență nu înseamnă automat „infracțiune” sau „fraudă”.
Procedura reglementată de Legea nr. 85/2014 are rolul de a acoperi pasivul debitorului și, când este posibil, de a oferi o șansă de reorganizare.
Totuși, modul în care administratorii și asociații gestionează perioada premergătoare insolvenței și perioada de procedură poate atrage răspundere penală, mai ales sub forma:
2. Cadru legal: Codul penal și Legea 85/2014
2.1. Obligația de a cere deschiderea procedurii de insolvență
Legea nr. 85/2014 prevede că debitorul aflat în stare de insolvență este obligat să ceară deschiderea procedurii într-un termen scurt (în practică, 30 de zile de la apariția stării de insolvență, conform art. 66). Neintroducerea cererii în termen poate constitui element material pentru bancruta simplă, dacă depășește 6 luni termenul prevăzut de lege (vezi art. 240 Cod penal).
2.2. Art. 240 Cod penal – Bancruta simplă
În forma actuală, art. 240 Cod penal sancționează neintroducerea sau introducerea tardivă a cererii de deschidere a insolvenței de către debitor sau reprezentantul legal, dacă întârzierea depășește cu mai mult de 6 luni termenul prevăzut de Legea 85/2014.
Pedeapsa este relativ redusă (închisoare de la 3 luni la 1 an sau amendă), iar acțiunea penală se pornește, de regulă, la plângerea prealabilă a persoanei vătămate (creditor, asociat, eventual administratorul
judiciar).
2.3. Art. 241 Cod penal – Bancruta frauduloasă
Art. 241 Cod penal incriminează fapta persoanei care, „în frauda creditorilor”, falsifică, sustrage sau distruge evidențe ale debitorului, ascunde o parte din activ, înfățișează datorii inexistente sau înstrăinează active în caz de insolvență.
Pedeapsa este mult mai severă: închisoare de la 6 luni la 5 ani. Și aici, acțiunea penală pornește la plângerea prealabilă a persoanei vătămate (de regulă un creditor sau administratorul judiciar).
3. Bancruta simplă vs. bancruta frauduloasă: diferențe esențiale
| Criteriu | Bancrută simplă (art. 240) | Bancrută frauduloasă (art. 241) |
|---|---|---|
| Natura faptei | Neintroducerea sau introducerea tardivă a cererii de insolvență | Acțiuni pozitive de fraudare a creditorilor (ascundere de active, evidențe falsificate etc.) |
| Element subiectiv | De regulă, intenție sau cel puțin acceptarea consecințelor; nu se cere neapărat scop de fraudă | Intenție calificată prin scop – fapta se comite „în frauda creditorilor” |
| Gravitate | Infracțiune relativ atenuată, sancțiune redusă | Infracțiune gravă, asociată cu fraudă deliberată |
| Exemplu tipic | Administratorul nu depune cererea de insolvență timp de peste 6 luni după apariția incapacității de plată | Administratorul scoate active din firmă, le trece pe o firmă „prietena” și lasă societatea în faliment fără bunuri |
4. Exemple practice
4.1. Bancrută simplă – întârzierea cererii de insolvență
Societatea X are datorii față de mai mulți furnizori și față de bugetul de stat, nu mai poate achita scadențele, iar conturile sunt poprite. Administratorul amână constant depunerea cererii de insolvență,
sperând într-un „miracol financiar”, dar timp de peste 6 luni nu reușește să redreseze situația și nici nu depune cererea, deși condițiile din Legea 85/2014 sunt clar îndeplinite.
Un creditor nemulțumit face plângere, iar administratorul poate fi cercetat pentru bancrută simplă, pe motiv că a depășit cu mai mult de 6 luni termenul legal de solicitare a insolvenței.
4.2. Bancrută frauduloasă – „golirea” firmei înainte de faliment
Societatea Y are un imobil valoros și utilaje plătite aproape integral. Administratorul, știind că firma nu mai poate fi salvată, decide să „protejeze” bunurile și le transferă la o altă societate controlată de
aceeași asociați, prin contracte de vânzare la prețuri simbolice.
Când creditorii deschid procedura de insolvență, constată că nu mai există active suficiente. Administratorul poate fi acuzat de bancrută frauduloasă, pentru că a înstrăinat activele în frauda creditorilor.
5. Cine poate răspunde penal pentru bancrută
Subiecții tipici ai infracțiunilor de bancrută sunt:
- administratorii societății (de drept sau de fapt);
- reprezentanții legali (directori cu împuterniciri largi);
- asociații care, în fapt, conduc societatea sau dispun de bunurile acesteia.
De asemenea, persoana juridică (societatea) poate răspunde penal, în condițiile art. 135 Cod penal, dacă faptele sunt săvârșite în interesul sau în numele ei, fără a exclude răspunderea persoanelor fizice.
6. Elemente din practica judiciară
Practica instanțelor a subliniat în repetate rânduri că:
- nu orice management defectuos constituie bancrută frauduloasă – este necesar elementul de fraudă;
- pentru bancruta simplă, se analizează momentul apariției insolvenței și momentul la care debitorul a cerut (sau nu) deschiderea procedurii;
- în cazul bancrutei frauduloase, se analizează atent tranzacțiile cu active din perioada anterioară insolvenței (raportându-se la termenele de „suspiciune” din Legea 85/2014).
7. Cum pot administratorii și asociații reduce riscul de bancrută penală
- monitorizarea permanentă a indicatorilor de lichiditate și solvabilitate;
- consultarea unui practician în insolvență și/sau avocat când apar dificultăți serioase de plată;
- documentarea deciziilor de management (planuri de redresare, motive pentru anumite plăți sau neplăți);
- evitarea transferurilor de active între firme afiliate fără justificare economică reală;
- cooperarea cu administratorul judiciar, comunicarea documentelor și informațiilor cerute.
8. Întrebări frecvente (FAQ)
- Dacă nu știam că societatea este în insolvență, pot răspunde pentru bancrută simplă?
- Instanța va analiza dacă ar fi trebuit să știți, ca administrator, că societatea nu își mai poate plăti datoriile. Lipsa totală de monitorizare nu este, de regulă, o apărare solidă.
- Pot fi urmărit penal doar ca asociat, fără a fi administrator?
- Da, dacă în fapt ați condus societatea, ați dispus de bunurile ei sau ați participat la tranzacții frauduloase (de exemplu, preluarea de active la preț derizoriu).
- Este infracțiune orice transfer de active înainte de insolvență?
- Nu, dar transferurile trebuie să aibă o justificare economică reală, prețuri corecte și să nu urmărească scoaterea bunurilor din patrimoniu pentru a nu mai putea fi urmărite de creditori.
- Poate fi reținută și evaziune fiscală în același dosar cu bancrută frauduloasă?
- Da, este posibil ca aceleași fapte (de exemplu facturi fictive, ascunderea unor venituri) să fie analizate atât sub aspect de evaziune, cât și, ulterior, în contextul insolvenței, sub aspect de bancrută frauduloasă.
- Ce documente sunt esențiale pentru apărare într-un dosar de bancrută?
- Situațiile financiare, rapoartele de audit, corespondența cu creditorii, hotărârile AGA și documentele privind tranzacțiile cu active (contracte, evaluări, plăți efective) sunt, de regulă, esențiale.
