Dosarele penale pornite din controale fiscale: cum se ajunge de la inspecție ANAF la acuzații de evaziune

În realitate, acest traseu este reglementat destul de clar în legislația fiscală și penală, în special prin Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 126/2024, dar și prin Codul de procedură penală.

Scopul acestui articol este să explice, într-un limbaj accesibil:

• care este cadrul legal al inspecțiilor fiscale și al sesizărilor penale formulate de ANAF;
• ce etape se parcurg de la controlul fiscal până la constituirea unui dosar penal;
• cum este structurată infracțiunea de evaziune fiscală și ce noutăți aduce Legea nr. 126/2024;
• care este rolul avocatului fiscal și al avocatului penalist în aceste proceduri și de ce este importantă colaborarea lor;
• ce drepturi are contribuabilul și ce strategii de apărare sunt posibile, inclusiv prin acoperirea prejudiciului;
• cum se raportează toate acestea la jurisprudența recentă a instanțelor penale și de contencios fiscal.

Pe parcurs, vom face trimitere la resurse publice: textul actualizat al legilor pe Portalul Legislativ, materiale ANAF (cum este broșura ANAF despre modificările Legii nr. 241/2005), analize publicate de profesioniști în fiscalitate și drept penal pe site-uri precum fiscalitatea.ro, contabilul.manager.ro, teaha.ro, pwc.ro sau hotărâri publicate pe jurisprudenta.com și legeaz.net.

1. Cadrul legal: unde se întâlnesc fiscalul și penalul

Punctul de plecare pentru a înțelege cum se ajunge de la control fiscal la dosar penal este identificarea textelor legale relevante și a rolului fiecărei autorități implicate.

1.1. Inspecția fiscală și controlul ANAF – Codul de procedură fiscală

Inspecția fiscală este reglementată în Titlul VI din Codul de procedură fiscală, în special articolele 116–132, care stabilesc: tipurile de inspecții, drepturile și obligațiile contribuabililor, conținutul raportului de inspecție și situațiile în care organul fiscal are obligația să sesizeze organele penale.

Două articole sunt esențiale în contextul trecerii de la fiscal la penal:

• Art. 131 CPF – Rezultatul inspecției fiscale, care arată că rezultatul inspecției se consemnează, de regulă, într-un raport de inspecție fiscală, cu excepția cazului în care se constată fapte penale în legătură cu mijloacele de probă, pentru care sunt aplicabile prevederile art. 132; textul poate fi consultat, de exemplu, pe legislatie.info și ro.wolterskluwer.ro;
• Art. 132 CPF – Sesizarea organelor de urmărire penală, care prevede expres obligația organului de inspecție fiscală de a sesiza organele judiciare atunci când constatările din timpul inspecției pot întruni elementele unei infracțiuni; textul actualizat poate fi văzut, de pildă, pe legislatie.info – art. 132 sau pe ro.wolterskluwer.ro.

Aplicarea practică a acestor articole este detaliată prin Procedura privind aplicarea prevederilor art. 131 alin. (1) CPF, aprobată prin Ordinul ANAF nr. 1.071/2021, explicat și într-o manieră accesibilă pe site-uri precum teaha.ro, contabilul.manager.ro, ceccar.ro sau contzilla.ro.

1.2. Infracțiunea de evaziune fiscală – Legea nr. 241/2005 și modificările prin Legea nr. 126/2024

Infracțiunea de evaziune fiscală este reglementată în Legea nr. 241/2005, care enumeră, în mod detaliat, faptele ce reprezintă evaziune și sancțiunile aferente. Articolele centrale sunt art. 6¹, 8, 9 și 9², iar o sinteză actualizată a textului legii și a modificărilor recente poate fi găsită pe e-juridic.manager.ro sau în broșura ANAF dedicată Legii nr. 126/2024.

Legea nr. 126/2024 a adus modificări importante, inclusiv:

• introducerea unor noi modalități de comitere a evaziunii fiscale, de exemplu legate de folosirea cu rea-credință a sistemului RO e-Factura sau utilizarea de aparate de marcat neconectate ori alterate, astfel cum rezultă din analizele publicate pe noulcodfiscal.ro și fiscalitatea.ro;
• stabilirea unor praguri valorice pentru majorarea limitelor de pedeapsă, în funcție de prejudiciul produs (de exemplu, peste 500.000 euro sau peste 1.000.000 euro echivalent lei, potrivit broșurii ANAF menționate mai sus);
• clarificarea condițiilor în care acoperirea integrală a prejudiciului poate duce la înlăturarea răspunderii penale sau la reducerea substanțială a pedepsei, în baza art. 10 din Legea nr. 241/2005, analizat, de pildă, în articole publicate pe chirita-law.com și consultantavocat.ro;
• reglementarea competenței Direcției Naționale Anticorupție pentru anumite dosare de evaziune cu prejudiciu foarte mare, așa cum reiese din analiza publicată de pwc.ro.

1.3. Procedura penală – Codul de procedură penală și rolul parchetelor

Odată ce organul de inspecție fiscală a sesizat parchetul, procedura urmează regulile generale ale Codului de procedură penală (CPP):

• înregistrarea sesizării și deschiderea urmăririi penale in rem (cu privire la faptă);
• administrarea probelor (documente, declarații, expertize contabile/fiscale);
• extinderea urmăririi penale in personam (cu privire la persoane) atunci când apar indicii că anumite persoane au săvârșit fapta;
• soluția finală a parchetului (clasare, trimitere în judecată, renunțare la urmărire etc.), conform dispozițiilor CPP.

Pe parcurs, raportul de inspecție fiscală și procesul-verbal întocmit de ANAF constituie mijloace de probă, dar instanțele au subliniat, în jurisprudența recentă, că acestea trebuie analizate critic și coroborate cu alte probe, și nu luate ca “adevăr absolut”. Astfel de nuanțe apar, de exemplu, în hotărâri rezumate pe jurisprudenta.com, legeaz.net sau în deciziile Înaltei Curți publicate în Monitorul Oficial.

2. Etapele unui control fiscal: de la aviz la raport

Înainte de a discuta despre sesizarea penală, trebuie să înțelegem pe scurt cum decurge, în mod normal, o inspecție fiscală.

2.1. Avizul de inspecție fiscală și pregătirea contribuabilului

De regulă, inspecția fiscală începe cu transmiterea unui aviz de inspecție fiscală, potrivit art. 117 și următoarele din Codul de procedură fiscală, în care se indică perioada supusă controlului, impozitele și contribuțiile vizate, data începerii inspecției și drepturile contribuabilului. Informații sintetice pot fi găsite pe anaf.ro, precum și în ghidurile pentru contribuabili publicate pe site-urile ANAF sau analizate de consultanți pe fiscalitatea.ro.

În această fază, contribuabilul are posibilitatea să:

• își organizeze documentele contabile și fiscale (registre, balanțe, contracte, facturi, fișiere SAF-T, fișiere e-Factura etc.);
• discute cu contabilul și, ideal, cu un avocat specializat în drept fiscal despre riscurile identificabile;
• stabilească o strategie de comunicare cu inspectorii (cine participă la discuții, cine semnează documentele, cum se formulează punctele de vedere).

2.2. Desfășurarea inspecției: discuții, documente, explicații

În timpul inspecției, ANAF analizează documentele puse la dispoziție, solicită clarificări, comparații între declarații și evidența contabilă, rapoarte din sistemele proprii (e-Factura, e-Transport, case de marcat conectate etc.). Fiecare solicitare se consemnează în procese-verbale, iar contribuabilul poate depune puncte de vedere scrise și documente suplimentare.

Site-uri specializate precum contabilul.manager.ro, infotva.manager.ro sau taxhouse.ro prezintă frecvent spețe privind modul în care organele fiscale interpretează diverse operațiuni (de exemplu facturi de servicii, stocuri lipsă, tranzacții intragrup, diurne etc.).

2.3. Raportul de inspecție fiscală și decizia de impunere

În mod obișnuit, la finalul inspecției, organul fiscal întocmește un raport de inspecție fiscală (art. 131 CPF) și emite o decizie de impunere sau o decizie de nemodificare a obligațiilor fiscale. Raportul detaliază constatări de fapt și de drept, iar contribuabilul are dreptul să prezinte observații înainte de finalizare.

Deciziile de impunere pot fi contestate în procedura administrativă prevăzută de art. 268–270 CPF și ulterior în contenciosul administrativ, după cum este explicat, de exemplu, pe petrea.eu sau fiscalitatea.ro.

3. Momentul de cotitură: când devine controlul fiscal o problemă penală

Trecerea de la simpla discuție fiscală la suspicinea de evaziune apare atunci când, în timpul inspecției, inspectorii observă fapte sau pattern-uri care depășesc sfera unei simple interpretări greșite a legii sau a unei neglijențe și intră în zona intenției de sustragere de la obligațiile fiscale.

3.1. Semnale clasice de risc penal din perspectiva ANAF

În practică, printre indicatorii care pot declanșa discuții de natură penală se regăsesc:

• utilizarea de facturi fictive sau emise de societăți de tip “fantomă”, cu scopul diminuării bazei impozabile, aspect frecvent discutat în analizele publicate pe legal-land.ro și cabinetexpert.ro;
• neînregistrarea sistematică a unor venituri (de exemplu, vânzări în numerar fără bon fiscal sau factură), temă abordată pe larg în articole precum infocontact.ro;
• alterarea sau distrugerea documentelor contabile, a memoriilor aparatelor de marcat sau a altor suporturi de date fiscale, fapte enumerate expres la art. 9 din Legea nr. 241/2005 și explicate în broșura ANAF despre evaziune;
• diferențe majore între stocurile scriptice și cele faptice, fără explicații credibile, cazuri analizate frecvent în practica fiscală publicată pe contabilul.manager.ro;
• reținerea și neplata în termen a impozitelor și contribuțiilor cu stopaj la sursă, faptă care, potrivit art. 6¹ din Legea nr. 241/2005, constituie infracțiune și este sancționată cu închisoare sau amendă, conform explicațiilor din broșura ANAF amintită.

3.2. Diferența dintre eroare fiscală și evaziune

Nu orice diferență constatată de ANAF este evaziune. Este important să deosebim:

• erorile de calcul, interpretările discutabile ale unei prevederi fiscale, omisiunile neintenționate – care pot duce la sume suplimentare, dobânzi și penalități, dar nu atrag, în principiu, răspundere penală;
• conduitele sistematice și deliberate, urmărite să reducă artificial baza impozabilă (facturi fictive, dublă contabilitate, ascunderea unor venituri semnificative, manipularea documentelor), care intră în sfera evaziunii fiscale.

În multe spețe, granița dintre neglijență și intenție este analizată fin în instanță, pe baza probelor – inclusiv a expertizelor contabile și fiscale – așa cum reiese, de exemplu, din hotărâri ale Înaltei Curți publicate pe legeaz.net – Decizia ÎCCJ nr. 39/2023 sau din alte decizii rezumate pe jurisprudenta.com.

4. Procedura de sesizare penală: art. 132 CPF și Ordinul ANAF nr. 1.071/2021

Atunci când inspectorii fiscali constată indicii de infracțiuni, nu este la latitudinea lor dacă să sesizeze sau nu parchetul: au obligația legală să o facă, în condițiile art. 132 din Codul de procedură fiscală.

4.1. Ce spune art. 132 CPF

Potrivit art. 132 CPF – Sesizarea organelor de urmărire penală, organul de inspecție fiscală este obligat să sesizeze organele judiciare competente cu privire la constatările făcute în inspecție care pot întruni elementele constitutive ale unei infracțiuni, în condițiile prevăzute de legea penală. În acest scop:

• se întocmește un proces-verbal de constatare, cu prezentarea clară a faptelor și a temeiului legal;
• procesul-verbal este însoțit de documentele relevante (contracte, facturi, extrase, registre etc.);
• acest proces-verbal constituie act de sesizare și stă la baza documentației transmise parchetului, aspect subliniat și în analiza pwc.ro privind Ordinul 1.071/2021.

4.2. Procedura specială aprobată prin Ordinul 1.071/2021

Procedura aprobată prin Ordinul ANAF nr. 1.071/2021 detaliază pas cu pas ce trebuie să facă inspectorii atunci când apar indicii de infracțiuni, astfel încât:

• se identifică impozitele, taxele și perioadele vizate de faptele cu caracter penal;
• se stabilește dacă se întocmește sau nu raport de inspecție fiscală pentru toate perioadele sau doar pentru cele care nu sunt afectate de faptele penale;
• contribuabilul este informat că, pentru anumite perioade sau tipuri de obligații, raportul nu se întocmește încă, deoarece s-a întocmit proces-verbal în vederea sesizării penale;
• termenul de prescripție fiscală se suspendă pentru perioadele și obligațiile acoperite de procesul-verbal, în condițiile art. 111 alin. (2) lit. e) CPF, aspect explicat pe larg în analizele CECCAR și în articole precum cel de pe teaha.ro.

4.3. Ce primește efectiv contribuabilul

În practică, contribuabilul poate primi:

• un raport de inspecție fiscală pentru anumite perioade sau tipuri de obligații, însoțit de decizie de impunere;
• o înștiințare că pentru alte perioade sau impozite inspecția nu a fost finalizată și că a fost întocmit un proces-verbal care a stat la baza unei sesizări penale;
• eventual, comunicări ulterioare privind suspendarea prescripției fiscale și referințe la numărul dosarului penal deschis.

În această etapă, este esențial ca societatea/administratorul să consulte rapid un avocat cu dublă competență fiscală și penală sau o echipă mixtă avocat fiscal – avocat penalist, pentru a înțelege atât consecințele fiscale (decizii de impunere, contestații), cât și pe cele penale (urmărire penală, posibile măsuri preventive).

5. De la sesizarea ANAF la dosarul penal de evaziune: etapele penale

După ce procesul-verbal ANAF ajunge la parchet, se deschide o nouă etapă, guvernată de Codul de procedură penală.

5.1. Înregistrarea sesizării și urmărirea penală in rem

Sesizarea formulată de ANAF se înregistrează la parchet și conduce, de regulă, la începerea urmăririi penale in rem (cu privire la faptă). La acest moment:

• se identifică faptele semnalate (de exemplu, emiterea și utilizarea de facturi fictive, sustragerea de la plata TVA și impozit pe profit, nereținerea/neplata contribuțiilor etc.);
• se studiază documentația transmisă de ANAF (proces-verbal, copii de pe documente, eventual raport de inspecție fiscală parțial);
• se pot dispune verificări suplimentare: solicitări de documente, interogări ale bazelor de date (RO e-Factura, e-Transport), informații de la bănci etc.

5.2. Audierea persoanelor și extinderea in personam

Pe măsură ce se administrează probe, procurorul poate aprecia că există indicii că anumite persoane (administratori, asociați, contabili, alte persoane implicate) au săvârșit fapta. În acest moment, urmărirea penală este extinsă in personam, iar persoanele pot fi:

• citate pentru a fi audiate în calitate de suspecți sau inculpați;
• subiect al unor măsuri procesuale (percheziții, ridicarea de înscrisuri, măsuri asigurătorii etc.), în condițiile Codului de procedură penală;
• beneficiare ale unor drepturi esențiale (dreptul la tăcere, dreptul de a fi asistat de avocat, dreptul de a propune probe), explicate în ghiduri și articole publicate pe e-juridic.ro, consultantavocat.ro sau avocatura.com.

5.3. Rolul expertizei contabile și fiscale

În numeroase dosare de evaziune, una dintre probele centrale este expertiza contabilă sau fiscală, prin care se stabilește:

• realitatea operațiunilor (dacă bunurile/serviciile facturate au existat, dacă prețurile sunt rezonabile etc.);
• valoarea prejudiciului fiscal (TVA, impozit pe profit, impozit pe venit, contribuții etc.);
• eventual, diferențele față de stabilirile din raportul de inspecție fiscală al ANAF.

Instanțele au subliniat în repetate rânduri că expertiza independentă poate răsturna sau nuanța concluziile ANAF, iar decizii precum Decizia ÎCCJ nr. 39/2023 sau Decizia nr. 66/2021 a ÎCCJ privind aplicarea art. 10 din Legea 241/2005 sunt relevante pentru modul în care prejudiciul și acoperirea acestuia influențează soluția penală.

5.4. Căi de finalizare a dosarului penal

În funcție de probe, de poziția procesuală a persoanei și de modul în care este gestionată acoperirea prejudiciului, dosarul penal poate avea mai multe finalități:

• clasare (de exemplu, dacă se constată că fapta nu există, nu este prevăzută de legea penală sau nu există probe suficiente), cu trimitere la art. 16 CPP;
• renunțarea la urmărire penală sau renunțarea la aplicarea pedepsei, în anumite condiții;
• trimitere în judecată, cu judecarea cauzei în fața instanței penale;
• încetarea procesului penal în cazul aplicării unei cauze de nepedepsire prevăzute de art. 10 din Legea 241/2005, atunci când prejudiciul este acoperit integral, în condițiile textului legal și ale modificărilor aduse de Legea 126/2024, elemente explicate și în analiza chirita-law.com.

6. Infracțiunea de evaziune fiscală: tipologii, praguri și efectul plății prejudiciului

Legea nr. 241/2005, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 126/2024, configurează un regim sancționator sever, dar în același timp oferă mecanisme prin care, în anumite condiții, răspunderea penală poate fi evitată sau pedepsele pot fi reduse.

6.1. Principalele fapte de evaziune relevant legate de controalele ANAF

Dintre faptele enumerate de lege, cele mai frecvent întâlnite în practică, în urma inspecțiilor fiscale, sunt:

• evidențierea în acte contabile sau alte documente legale a operațiunilor fictive sau a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale (art. 9 alin. 1 lit. c din Legea 241/2005), explicat, de exemplu, în broșura ANAF privind noutățile aduse de Legea 126/2024;
• alterarea, distrugerea sau ascunderea de acte contabile sau a memoriilor aparatelor de marcat, fapte de asemenea prevăzute la art. 9 alin. 1 (broșura ANAF şi articolele de pe fiscalitatea.ro);
• reținerea și neplata impozitelor și contribuțiilor cu stopaj la sursă, reglementată ca infracțiune prin art. 6¹ din Legea 241/2005, cu pedepse de la 1 la 5 ani sau amendă, după cum reiese din broșura ANAF și articolele de pe contabilul.manager.ro;
• utilizarea cu rea-credință a sistemului RO e-Factura sau a aparatelor de marcat neconectate ori alterate, tipologii detaliate pe noulcodfiscal.ro;
• omiterea, în întregime sau în parte, a evidențierii operațiunilor comerciale sau a veniturilor realizate, infracțiune clasică de evaziune analizată pe larg în articolele de pe e-juridic.ro.

6.2. Praguri valorice și competența DNA

Legea 126/2024 a modificat substanțial modul în care valoarea prejudiciului influențează nivelul pedepselor și competența organelor de urmărire penală. Potrivit materialelor publicate de ANAF și analizelor de pe fiscalitatea.ro și pwc.ro:

• dacă prejudiciul depășește anumite praguri (ex. 500.000 euro, respectiv 1.000.000 euro echivalent în lei), limitele de pedeapsă prevăzute de art. 9 se majorează, cu câțiva ani la minim și maxim;
• dacă prin infracțiunile de evaziune s-a produs o pagubă materială mai mare de 10 milioane lei, competența de urmărire penală aparține Direcției Naționale Anticorupție, conform art. 13 din OUG nr. 43/2002, astfel cum a fost modificat prin Legea 126/2024, aspect reflectat și în analiza de pe anaf.ro.

6.3. Plata prejudiciului și efectele asupra răspunderii penale

Un element central în dosarele de evaziune este prejudiciul și, mai ales, modul în care acesta este acoperit. Art. 10 din Legea 241/2005, interpretat și corelat cu modificările aduse de Legea 126/2024, prevede scenarii în care:

• acoperirea integrală a prejudiciului (impozit, TVA, contribuții) și a accesoriilor, până la anumite momente procesuale (de regulă, până la primul termen de judecată), poate conduce la încetarea procesului penal sau la reducerea substanțială a pedepselor;
• în anumite situații, plata integrală făcută de un inculpat poate produce efecte și pentru alți participanți, aspect subliniat în analizele de pe chirita-law.com și în jurisprudența ÎCCJ;
• Înalta Curte a clarificat, prin Decizia nr. 39/2023 și alte hotărâri, situații precum acoperirea prejudiciului prin executare silită și modul în care aceasta se reflectă în aplicarea art. 10.

Aceste aspecte fac ca strategia de apărare să fie strâns legată de discuția privind modul și momentul plății prejudiciului, în combinație cu eventuale contestări ale stabilirii cuantumului acestuia în procedura fiscală.

7. Relația dintre procedura fiscală și dosarul penal

În multe situații, contribuabilul se confruntă simultan cu:

• un litigiu fiscal (contestarea deciziei de impunere, acțiune în contencios administrativ fiscal);
• un dosar penal pentru evaziune sau alte infracțiuni fiscale, în care prejudiciul este calculat, adesea, pornind de la raportul ANAF.

7.1. Pot coexista procedurile fiscală și penală?

Da. Practica a confirmat că procedura fiscală (stabilirea și contestarea obligațiilor) și procedura penală pot să se desfășoare în paralel. Instanțele au fost chemate frecvent să clarifice:

• dacă soluția din contenciosul fiscal (de exemplu, anularea deciziei de impunere) influențează direct dosarul penal;
• dacă instanța penală este ținută de modul în care ANAF a stabilit prejudiciul sau poate face propria evaluare;
• în ce măsură soluția penală (achitare, condamnare, încetare) poate afecta executarea obligațiilor fiscale.

Articole doctrinare și hotărâri relevante pe aceste teme sunt publicate, de pildă, pe legal-land.ro, consultantavocat.ro și în hotărâri ÎCCJ disponibile pe legeaz.net.

7.2. Suspendarea cauzei fiscale în așteptarea rezultatului penal

În practică, unele instanțe de contencios fiscal au considerat oportun să suspende judecata cauzei până la soluționarea dosarului penal, atunci când problema prejudiciului este comună și strâns legată de acuzația penală. Alte instanțe au continuat judecata, apreciind că au suficiente elemente pentru a se pronunța independent asupra legalității deciziei de impunere.

Nu există un răspuns universal valabil, dar riscul unor soluții contradictorii impune o bună coordonare între apărarea fiscală și cea penală, astfel încât argumentele tehnice (de contabilitate și fiscalitate) să fie prezentate coerent în ambele proceduri.

8. Rolul avocatului fiscal și penal: prevenție și apărare integrată

Dosarele penale pornite din controale fiscale se află la intersecția a două lumi: fiscal-contabilă și penal-procesuală. De aceea, apărarea eficientă cere, de cele mai multe ori, o abordare integrată:

• avocatul fiscalist înțelege în detaliu legislația fiscală, practica ANAF, mecanismele de inspecție și contestare a deciziilor de impunere;
• avocatul penalist cunoaște procedura penală, strategia de apărare în fața procurorului și a instanței, modul de administrare și combatere a probelor, inclusiv a expertizelor;
• contabilul sau consultantul fiscal poate asigura reconstrucția corectă a situațiilor financiare și fiscale.

8.1. Intervenția încă din faza de inspecție fiscală

Implicarea avocatului încă din faza de inspecție este, adesea, critică:

• poate ajuta la formularea punctelor de vedere depuse în timpul inspecției, astfel încât să fie clarificate și documentate aspectele sensibile;
• poate identifica riscurile penale ale unor concluzii pe care inspectorii tind să le includă în raport sau în procesul-verbal de sesizare;
• poate consilia contribuabilul cu privire la dreptul de a nu se autoincrimina, în special atunci când i se cer explicații care pot fi ulterior folosite în dosarul penal.

8.2. Strategia de apărare în faza penală

În faza penală, rolul avocatului se extinde la:

• analiza dosarului, corelarea constatărilor ANAF cu alte probe (contracte, corespondență, situații de fapt nereflectate în documentele fiscale);
• propunerea de expertize contabile/fiscale independente sau contraexpertize;
• negocierea, acolo unde este posibil, a unei strategii care implică acoperirea prejudiciului în condițiile art. 10 din Legea 241/2005, pentru a obține o soluție mai favorabilă (de exemplu, încetarea procesului penal sau reducerea pedepsei);
• invocarea eventualelor nereguli de procedură (de exemplu, nelegalitatea inspecției, depășirea competenței, încălcarea dreptului la apărare) care pot afecta valabilitatea probelor fiscale.

9. Exemple practice (simplificate)

9.1. Control TVA și facturi de servicii considerate fictive

O societate este supusă unei inspecții privind TVA și impozitul pe profit. ANAF constată că un furnizor de servicii (marketing, consultanță) nu are personal, nu are resurse materiale și apare într-o listă de societăți cu risc ridicat. Se consideră că facturile emise de acesta sunt fictive, iar societății i se respinge dreptul de deducere a TVA și deductibilitatea cheltuielilor. Sumele suplimentare sunt mari, iar inspectorii întocmesc proces-verbal de sesizare penală pentru evaziune fiscală prin evidențierea de operațiuni fictive.

În astfel de cazuri, apărarea poate avea în vedere:

• dovedirea realității serviciilor (rapoarte, livrabile, corespondență, rezultate concrete);
• analiza proporționalității abordării ANAF raportat la standardele din jurisprudența CJUE (de exemplu, obligația autorităților de a analiza în concret buna-credință a beneficiarului);
• expertize contabile care să compare datele economice reale cu prezumțiile ANAF.

9.2. Reținerea și neplata contribuțiilor sociale

O altă speță frecventă privește societăți care, în perioade de dificultate financiară, plătesc salariile nete, dar nu și contribuțiile sociale și impozitul pe salarii. În prezent, nereținerea sau reținerea și neplata anumitor impozite și contribuții, în termenul prevăzut de lege, constituie infracțiune potrivit art. 6¹ din Legea 241/2005, cu pedepse de la 1 la 5 ani sau amendă, conform broșurii ANAF.

Aici, strategia de apărare poate include:

• analiza situației concrete a fluxurilor de numerar și a deciziilor de management;
• discuția privind intenția (a existat o strategie de a nu plăti niciodată aceste contribuții sau doar întârzieri datorate lipsei temporare de lichiditate?);
• planificarea și realizarea plății integrale a prejudiciului pentru a beneficia de dispozițiile art. 10 (cauze de nepedepsire sau reducere a pedepsei).

9.3. Comerț cu marfă fără documente fiscale

În domenii precum retail, comerț cu amănuntul sau restaurante, controalele pot evidenția vânzări fără bon fiscal, stocuri lipsă, diferențe mari între intrări și ieșiri. În astfel de cazuri, ANAF poate considera că există venituri nedeclarate și poate sesiza parchetul pentru evaziune fiscală prin neînregistrarea veniturilor.

În apărare, sunt esențiale:

• reconstrucția tranzacțiilor reale (fizic, prin inventare, contabil prin documente suplimentare);
• explicarea eventualelor pierderi, promoții, rebuturi, care pot justifica o parte din diferențe;
• analiza modului în care ANAF a estimat veniturile nedeclarate, pentru a identifica eventuale exagerări sau prezumții nevalidate.