Deși, juridic, executarea silită este un mecanism firesc pentru ca un creditor să își recupereze creanța, pentru debitor și pentru familia sa ea are consecințe majore: pierderea unui imobil, riscul de evacuare, afectarea istoricului de creditare și tensiuni în relațiile de familie sau coproprietate. De aceea este esențial ca debitorul și eventualii coproprietari să cunoască etapele procedurii, drepturile pe care le au și ce pot face în concret pentru a-și proteja interesele.
În continuare, vom parcurge, într-un limbaj accesibil, principalele etape ale executării silite imobiliare (încuviințarea, urmărirea imobilului, evaluarea, licitația, distribuirea sumelor), cu trimitere la textele legale relevante și la surse oficiale sau profesionale utile pentru documentare suplimentară.
1. Cadrul legal al executării silite imobiliare
Regulile generale privind executarea silită se găsesc în Cartea a V-a din Codul de procedură civilă, care definește executarea silită ca ansamblul mijloacelor legale prin care obligațiile stabilite printr-un titlu executoriu sunt aduse la îndeplinire cu forța statului. Articolul 622 stabilește principiul legalității executării – executarea se face cu respectarea dispozițiilor legii și a drepturilor părților și ale altor persoane interesate.
Condiția de bază pentru orice executare silită este existența unui titlu executoriu. Potrivit art. 632 Cod procedură civilă, executarea silită se poate face numai în temeiul unui titlu executoriu, iar textul enumeră categoriile de acte care au acest caracter (hotărâri executorii, hotărâri definitive, anumite înscrisuri prevăzute de lege etc.), aspect detaliat în art. 633 privind hotărârile executorii (art. 632 CPC, art. 633 CPC).
Procedura practică de executare este realizată de executorul judecătoresc, profesie reglementată prin Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, completată de regulamente profesionale (Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești – executori.ro). Instanța de executare este, de regulă, judecătoria în a cărei circumscripție se află domiciliul sau sediul debitorului, conform art. 651 CPC (art. 651 CPC).
În ceea ce privește imobilele, procedura de urmărire imobiliară este reglementată în special în Capitolul II „Urmărirea imobiliară” al Titlului II „Urmărirea silită asupra bunurilor debitorului” din Codul de procedură civilă (Capitolul II – Urmărirea imobiliară). Articolul 812 stabilește că pot fi urmărite bunurile imobile, dar și anumite drepturi reale asupra lor (uzufruct, superficie), cu excepția imobilelor declarate neurmăribile prin legi speciale (art. 812 CPC).
Regulile privind cartea funciară și publicitatea imobiliară, esențiale pentru notarea urmăririi și a drepturilor reale, se regăsesc în Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, iar o versiune actualizată este disponibilă și pe site-ul ANCPI.
Ministerul Justiției a publicat o broșură utilă, cu explicații pentru publicul larg, despre executarea silită în materie civilă, inclusiv imobiliară, disponibilă la just.ro.
2. Când poate începe executarea silită imobiliară
Executarea silită imobiliară nu începe automat la neplata unei rate sau a unei facturi. Sunt necesare câteva condiții cumulative, reglementate de Codul de procedură civilă:
- Existența unui titlu executoriu – de exemplu, o hotărâre judecătorească definitivă, un contract de credit bancar investit cu formulă executorie, un bilet la ordin sau cambie în condițiile legii. Cerința rezultă din art. 632 CPC (art. 632 CPC).
- Creanță certă, lichidă și exigibilă – obligația trebuie să fie determinată ca sumă, scadentă și necontestată în privința existenței sale, cel puțin la nivelul necesar pentru declanșarea executării silite (reguli generale privind obligațiile susceptibile de executare silită în Cartea a V-a CPC).
- Cererea de executare formulată de creditor – creditorul se adresează unui executor judecătoresc printr-o cerere care trebuie să conțină elementele prevăzute de art. 663 CPC (datele părților, titlul executoriu, obiectul executării, cuantumul creanței etc.) (art. 663 CPC).
- Încuviințarea executării de către instanța de executare – executorul sesizează instanța competentă (judecătoria – art. 651 CPC) pentru a obține încuviințarea executării; fără această încuviințare, executarea silită este nulă.
Abia după ce instanța încuviințează executarea, executorul poate trece la acte concrete de executare, inclusiv la urmărirea imobilelor debitorului. În practică, prima manifestare vizibilă pentru debitor este somația de plată și comunicarea încheierii de încuviințare a executării.
3. Etapele urmăririi imobiliare
Codul de procedură civilă structurează urmărirea imobiliară în mai multe etape distincte: identificarea imobilului, notarea urmăririi, evaluarea, licitația publică și distribuirea sumelor. Prezentarea de mai jos este una generală; în dosare concrete pot apărea particularități.
3.1. Somația și identificarea bunurilor imobile
După încuviințarea executării, executorul trimite debitorului o somație de plată și îl informează că, în lipsa achitării sumelor, se va proceda la urmărirea bunurilor sale. În paralel, executorul identifică bunurile imobile ale debitorului, în special prin interogarea registrelor de publicitate (cartea funciară) și a evidențelor fiscale locale.
Informațiile despre imobile se verifică, de regulă, prin extrase de carte funciară eliberate de oficiile de cadastru și publicitate imobiliară, în baza Legii nr. 7/1996. Cartea funciară cuprinde descrierea imobilului și înscrierile privind drepturile reale, ipotecile și alte sarcini.
3.2. Notarea urmăririi în cartea funciară
Atunci când imobilul este înscris în cartea funciară, urmărirea imobiliară se notează în cartea funciară, în temeiul dispozițiilor din Capitolul II „Urmărirea imobiliară” al Codului de procedură civilă (Capitolul II CPC) și al Legii cadastrului. Notarea urmăririi are rol de publicitate: orice potențial cumpărător sau creditor care consultă cartea funciară află că imobilul este urmărit silit.
În plus, art. 817 CPC reglementează urmărirea imobilelor proprietate comună: creditorii unui debitor coproprietar sau codevălmaș nu pot urmări direct cota sa, ci trebuie să solicite mai întâi partajul, urmărirea fiind suspendată până la finalizarea partajului (art. 817 CPC). Acest lucru este important pentru protecția coproprietarilor neîndatorați.
3.3. Evaluarea imobilului urmărit
Înainte de licitație, imobilul trebuie evaluat. Codul de procedură civilă prevede ca, în lipsa unui acord al părților asupra prețului, executorul să desemneze un expert evaluator, care stabilește valoarea de piață a imobilului în raport de caracteristicile sale (suprafață, zonă, starea construcției, utilități etc.). Evaluarea este esențială, deoarece de ea depinde prețul de pornire al licitației.
Practica și doctrina arată că raportul de evaluare este un act de executare care poate fi contestat în instanță, prin contestație la executare, dacă debitorul consideră că imobilul a fost subevaluat. Există numeroase articole și opinii doctrinare care confirmă posibilitatea contestării evaluării, de exemplu analize publicate pe avocatnet.ro sau pe site-uri de practică judiciară (exemplu analiză contestare evaluare).
Debitorul are astfel interesul să verifice cu atenție raportul de evaluare și, dacă îl consideră nerealist, să discute cu un avocat despre oportunitatea unei contestații la executare care să vizeze inclusiv raportul de evaluare.
3.4. Fixarea termenului și publicitatea vânzării
După stabilirea prețului imobilului, executorul fixează, prin încheiere, termenul pentru vânzare. Art. 838 CPC stabilește că termenul trebuie fixat în 5 zile de la stabilirea prețului, iar licitația nu poate avea loc mai devreme de 20 de zile și nici mai târziu de 40 de zile de la data afișării publicației de vânzare (art. 838 CPC; vezi și comentariile de la Legal Land).
Publicitatea vânzării este reglementată de art. 839 CPC. Publicația de vânzare trebuie afișată la sediul executorului, al instanței de executare, la locul unde se află imobilul și la sediul primăriei în raza căreia este situat imobilul, precum și, dacă este cazul, la locul unde se desfășoară licitația (art. 839 CPC; analiză art. 839). Publicația poate fi publicată și în presă sau pe site-uri specializate în anunțuri de vânzări imobiliare.
În practică, anunțurile de licitații imobiliare se găsesc atât pe site-urile birourilor executorilor, pe platforme speciale de licitații și uneori în presa locală sau națională. Unele birouri de executori sau portaluri dedicate licitațiilor imobiliare oferă informații detaliate despre condițiile de participare, de exemplu executari-silite-iasi.ro sau platforme similare.
4. Licitația publică: prețul de pornire, garanția și desfășurarea
4.1. Condițiile de participare la licitație
Potrivit regulii generale, orice persoană cu capacitate deplină de exercițiu poate participa la licitație, cu excepția persoanelor cărora legea le interzice în mod expres să cumpere anumite bunuri (de exemplu, anumite categorii de funcționari pentru bunurile administrate de ei). Articolele din CPC privind licitația și adjudecarea impun obligația depunerii unei garanții de participare, de regulă 10% din prețul de pornire al licitației, înainte de termenul fixat (explicații licitație și adjudecare).
Garanția se depune de obicei în contul indicat de executor (cont de consemnare), iar dovada depunerii trebuie atașată ofertei de cumpărare. Neplata garanției atrage imposibilitatea participării la licitație.
4.2. Prețul de pornire și scăderea prețului la termenele următoare
Prețul de pornire la prima licitație este, în principiu, cel stabilit prin raportul de evaluare și menționat în publicația de vânzare. Dacă la termenul de licitație nu se obține acest preț sau nu se prezintă niciun ofertant, Codul de procedură civilă permite organizarea unor noi termene, cu posibilitatea diminuării prețului de pornire, potrivit art. 845–846 CPC (art. 846 CPC; comentariu art. 845).
Din interpretările doctrinare și practice reiese că la termenele ulterioare prețul de pornire poate coborî până la aproximativ 50% din prețul de pornire al primei licitații, cu anumite nuanțe și particularități privind situația în care adjudecatarul este chiar creditorul urmăritor (explicații despre 75% și 50%; consultantavocat.ro). Unele surse subliniază că, în cazul creditorilor-adjudecatari, există o limită minimă de 75% din prețul de evaluare (analiză Conso).
În practică, modul concret de aplicare a acestor reguli poate ridica discuții; de aceea, este recomandabil ca debitorul sau potențialii cumpărători să verifice publicația de vânzare și să ceară clarificări executorului sau unui avocat cu privire la prețul de pornire și la pasul de licitare pentru termenul respectiv.
4.3. Desfășurarea licitației și adjudecarea imobilului
La termenul stabilit, executorul deschide licitația, verifică identitatea participanților și existența garanției, apoi anunță prețul de pornire. Ofertele se fac, de regulă, verbal, iar executorul consemnează în procesul-verbal ofertele succesive și persoana care le formulează. Dacă există cel puțin doi licitatori, bunul se vinde celui care oferă cel mai mare preț admis de lege pentru acel termen.
La termenele ulterioare, în condițiile art. 846 CPC, licitația poate începe de la un preț redus (de exemplu, 50% din prețul inițial de pornire), iar bunul poate fi vândut la cel mai mare preț oferit, chiar dacă acesta este sub valoarea creanței, sub rezerva limitelor aplicabile în cazul în care adjudecatarul este creditor (art. 846 CPC).
După adjudecare și plata prețului (integral sau, în anumite cazuri, în rate), executorul întocmește actul de adjudecare, act de procedură care materializează vânzarea silită și transferul dreptului de proprietate către adjudecatar, conform art. 852 CPC (analiză act de adjudecare). Actul de adjudecare stă la baza intabulării în cartea funciară a noului proprietar și, ulterior, a evacuării debitorului dacă acesta nu părăsește benevol imobilul.
5. Drepturile debitorului în executarea silită imobiliară
Deși executarea silită este un procedeu de constrângere, debitorul nu este lipsit de drepturi. Codul de procedură civilă și practica judiciară recunosc o serie de mecanisme prin care debitorul își poate apăra interesele.
5.1. Dreptul de a fi informat și de a achita datoria
Debitorul are dreptul să primească somație, copii ale actelor de executare (încheierea de încuviințare, publicația de vânzare etc.) și să cunoască în orice moment situația creanței și a cheltuielilor de executare. În orice moment, înainte de adjudecarea imobilului, debitorul poate stinge integral datoria (inclusiv cheltuieli și dobânzi), ceea ce conduce, în principiu, la încetarea urmăririi silite asupra imobilului.
În plus, debitorul poate încerca să negocieze cu creditorul o eșalonare sau o restructurare a datoriei. În cazul creditelor ipotecare de consum, se poate analiza, în anumite condiții, și aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată, care permite stingerea datoriilor prin transmiterea imobilului ipotecat către creditor, cu condițiile și limitările prevăzute de lege (prezentare Legea 77/2016).
5.2. Contestația la executare
Instrumentul principal de apărare este contestația la executare, procedură reglementată de art. 712–719 CPC. Contestația poate viza atât legalitatea executării în sine (de exemplu, inexistența sau nulitatea titlului executoriu, prescripția, erori de calcul), cât și legalitatea anumitor acte de executare (evaluarea, publicația de vânzare, licitația etc.). Art. 713 CPC stabilește condițiile de admisibilitate, iar art. 719 reglementează efectele și posibilitatea suspendării executării (art. 713 CPC; art. 719 CPC).
Instanța competentă este instanța de executare (judecătoria stabilită conform art. 651 CPC). Termenele de formulare sunt, în general, scurte (de regulă 15 zile de la data când debitorul a luat cunoștință de actul pe care îl contestă), iar nerespectarea lor poate duce la respingerea contestației ca tardivă. Din acest motiv, este important ca debitorul să se adreseze rapid unui avocat după primirea primelor acte de executare.
5.3. Suspendarea executării
Pe lângă contestație, debitorul poate cere suspendarea executării silite până la soluționarea contestației, în condițiile art. 719 CPC. Suspendarea se poate dispune pentru „motive temeinice”, iar instanța poate condiționa suspendarea de depunerea unei cauțiuni (garanții bănești) de către debitor (art. 719 CPC; legislatie.info – art. 719).
Dacă instanța admite suspendarea, licitația nu poate avea loc până la pronunțarea soluției în contestația la executare, ceea ce oferă debitorului timp suplimentar pentru a-și pregăti apărarea sau pentru a negocia cu creditorul.
5.4. Contestarea evaluării și a licitației
Raportul de evaluare și actele privind licitația (publicația de vânzare, procesul-verbal de licitație, actul de adjudecare) pot fi, la rândul lor, atacate prin contestație la executare, dacă se invocă vicii de procedură sau abuzuri. Practica instanțelor arată numeroase cazuri în care evaluarea a fost reanalizată, licitația a fost anulată sau actul de adjudecare a fost desființat pentru încălcări ale Codului de procedură civilă, inclusiv nerespectarea termenelor și a formalităților de publicitate (avocatnet.ro – contestarea evaluării; exemplu de analiză privind licitația).
6. Drepturile coproprietarilor și ale soțului/soției
Executarea silită imobiliară este frecvent complicată de situațiile de coproprietate (între soți sau între rude/terți). Codul de procedură civilă și Codul civil acordă anumite garanții coproprietarilor care nu sunt debitori.
6.1. Coproprietate și proprietate devălmașă
Art. 817 CPC prevede că, în cazul imobilelor aflate în proprietate comună, creditorii personali ai unui coproprietar nu pot urmări direct cota ideală a acestuia, ci trebuie să solicite partajul bunului, iar urmărirea se suspendă până la soluționarea partajului (art. 817 CPC; consultantavocat.ro – urmărirea imobiliară). Această regulă are rolul de a proteja coproprietarii care nu sunt debitori, evitând vânzarea întregului imobil fără clarificarea drepturilor fiecăruia.
În cazul soților, bunurile dobândite în timpul căsătoriei sunt, de regulă, bunuri comune în devălmășie; creditorul personal al unuia dintre soți trebuie, în principiu, să promoveze partajul pentru a putea urmări partea debitorului, cu nuanțele specifice dreptului familiei și jurisprudenței recente.
6.2. Drepturile procesuale ale coproprietarilor
Coproprietarii care nu sunt debitori au dreptul:
- să fie informați cu privire la urmărire și licitație, mai ales atunci când sunt înscriși în cartea funciară ca proprietari sau titulari de drepturi reale;
- să participe la procedură, să formuleze intervenții sau să introducă contestații la executare în măsura în care executarea le afectează drepturile proprii;
- să solicite suspendarea executării până la clarificarea drepturilor lor (de exemplu, până la finalizarea unui partaj în curs);
- să participe, la rândul lor, ca licitatori la vânzarea imobilului, dacă doresc să păstreze bunul în patrimoniul lor.
În practică, coproprietarii afectați ar trebui să consulte rapid un avocat pentru a formula la timp contestații sau cereri de intervenție, astfel încât instanța de executare să poată analiza efectiv impactul executării asupra drepturilor lor.
7. Distribuirea sumelor obținute din vânzarea imobilului
După adjudecare și încasarea prețului, sumele obținute trebuie distribuite între creditori și, eventual, debitor. Capitolul III „Eliberarea și distribuirea sumelor realizate prin urmărirea silită” din Codul de procedură civilă (art. 864–868) reglementează ordinea de preferință și modul de întocmire a proiectului de distribuire (Capitolul III CPC).
7.1. Cazul cu un singur creditor urmăritor
Art. 864 CPC prevede că, dacă există un singur creditor urmăritor, după reținerea cheltuielilor de executare, suma obținută se eliberează acestuia până la acoperirea integrală a creanței, iar diferența se predă debitorului (art. 864 CPC; consultantavocat.ro – distribuirea sumelor).
Cheltuielile de executare includ onorariul executorului, costurile de publicitate, onorariile experților, eventuale cheltuieli de asigurare a bunului și alte costuri autorizate legal. Acestea se plătesc cu prioritate, ceea ce înseamnă că debitorul nu primește nimic până la acoperirea integrală a acestor cheltuieli și a creanței creditorului (dacă prețul o permite).
7.2. Cazul cu mai mulți creditori și ordinea de preferință
Atunci când la distribuire participă mai mulți creditori (de exemplu, un creditor ipotecar, un creditor chirografar, statul, creditori salariali), Codul de procedură civilă instituie o ordine de preferință. Art. 864 CPC stabilește principiile generale, iar art. 865–866 detaliază rangul creanțelor cu preferință generală și al creanțelor garantate (art. 865 CPC; art. 866 CPC).
Pe scurt, ordinea tipică de distribuire este următoarea (exemplificativ):
- cheltuielile de executare;
- anumite creanțe privilegiate (de exemplu, obligații de întreținere, salarii, despăgubiri pentru vătămări corporale), în condițiile stabilite de lege;
- creanțele garantate cu ipotecă, gaj sau alte drepturi reale de garanție asupra bunului vândut (art. 866 CPC);
- creanțele chirografare (fără garanții speciale), care se vor plăti proporțional dacă fondurile rămase nu acoperă integral toate aceste creanțe.
Statul și unitățile administrativ-teritoriale au, de asemenea, posibilitatea de a declara creanțe privilegiate în termen de 15 zile de la începerea executării, conform art. 866 CPC privind declararea creanțelor statului (art. 866 – declararea creanțelor statului).
Executorul întocmește un proiect de distribuire în termen de 5 zile de la expirarea termenului pentru depunerea titlurilor de creanță, iar creditorii și debitorul pot formula obiecțiuni, care se soluționează de instanța de executare (Capitolul III CPC).
7.3. Ce se întâmplă dacă prețul nu acoperă datoria
Dacă prețul obținut din vânzarea imobilului nu acoperă integral creanța principală și accesoriile, creditorul poate continua urmărirea silită asupra altor bunuri ale debitorului (mobile, alte imobile, venituri salariale – poprire etc.), în limitele stabilite de Codul de procedură civilă (de exemplu, art. 728 CPC privind limitele urmăririi veniturilor bănești – art. 728 CPC).
Prin urmare, vânzarea imobilului nu garantează, în sine, stingerea datoriei; este posibil ca debitorul să rămână cu un rest de datorie, în funcție de raportul dintre prețul obținut și valoarea totală a creanței.
8. Resurse practice și recomandări pentru debitori și coproprietari
Executarea silită imobiliară este o procedură tehnică, cu multe termene și condiții de formă. O parte importantă din disputele din instanță se poartă tocmai pe respectarea acestor condiții. Pentru a-și proteja drepturile, debitorii și coproprietarii ar trebui să țină cont de câteva recomandări practice:
- Nu ignorați somațiile și actele primite de la executor – termenele pentru contestație curg, de regulă, de la comunicarea actelor; pierderea termenului poate însemna pierderea definitivă a unor mijloace de apărare.
- Verificați titlul executoriu și calculul datoriei – uneori, executarea pornește de la titluri contestabile sau la sume greșit calculate; analiza unui avocat poate identifica astfel de probleme.
- Verificați raportul de evaluare – dacă imobilul este subevaluat, prețul de pornire la licitație va fi mai mic, ceea ce crește riscul ca debitorul să piardă imobilul la un preț mult sub valoarea de piață (exemplu analiză evaluare).
- Analizați posibilitatea unei contestații la executare – dacă există motive legale (prescripție, nulitatea titlului, vicii de procedură, abuz de drept), contestația poate suspenda sau chiar desființa executarea.
- Coproprietarii să acționeze activ – partajul, intervențiile în dosarul de executare și contestațiile proprii pot preveni vânzarea abuzivă a unui bun comun în condiții dezavantajoase.
- Consultați surse oficiale și profesionale – pe lângă Codul de procedură civilă (Portal Legislativ), există broșuri ale Ministerului Justiției (broșura MJ) și explicații detaliate pe site-uri juridice specializate (coduri.juridice.ro, petrea.eu, projurista-plus.com).
9. Întrebări frecvente (FAQ) despre executarea silită imobiliară
1. Ce este executarea silită imobiliară, pe scurt?
Executarea silită imobiliară este procedura prin care un creditor valorifică, prin vânzare forțată (de regulă la licitație publică), un imobil din patrimoniul debitorului pentru a-și recupera creanța. Procedura este reglementată în Cartea a V-a din Codul de procedură civilă, în special Capitolul II „Urmărirea imobiliară” (Capitolul II CPC).
2. Cât durează executarea silită imobiliară?
Nu există un termen fix; durata depinde de complexitatea dosarului, de numărul de licitații, de eventualele contestații la executare și de timpul necesar pentru încuviințare, evaluare, publicitate și vânzare. Practic, procedura poate dura de la câteva luni la peste un an, mai ales dacă intervin contestații și suspendări.
3. Pot opri executarea dacă plătesc datoria?
Da. Dacă debitorul achită integral creanța (inclusiv dobânzi, penalități și cheltuielile de executare) înainte de adjudecarea imobilului, executarea silită asupra acelui imobil încetează, în principiu, deoarece titlul executoriu a fost executat. Este important ca plata să fie făcută prin modalitățile indicate de executor și să fie consemnată în dosarul de executare.
4. Pot contesta raportul de evaluare al imobilului?
În general, da. Evaluarea este un act de executare, iar debitorul poate formula contestație la executare pentru a o ataca, dacă există argumente serioase că imobilul este subevaluat. Practica și doctrina confirmă posibilitatea contestării evaluării în cadrul contestației la executare (avocatnet.ro).
5. Ce drepturi are soțul/soția sau coproprietarul care nu este debitor?
Coproprietarii nu pot fi ignorați. Conform art. 817 CPC, creditorul personal al unui coproprietar trebuie, de regulă, să ceară partajul bunului comun înainte de a-l urmări, iar urmărirea se suspendă până la finalizarea partajului (art. 817 CPC). Coproprietarii au dreptul să intervină în dosar, să formuleze contestații și să ceară suspendarea executării dacă le sunt afectate drepturile.
6. Cum aflu dacă un imobil este scos la licitație?
În mod formal, informațiile se regăsesc în publicația de vânzare afișată la sediul executorului, al instanței, la imobil și la primărie, conform art. 839 CPC (art. 839 CPC). În practică, multe birouri de executori publică anunțuri și pe site-urile proprii sau pe platforme dedicate licitațiilor imobiliare.
7. Pot cumpăra imobilul la licitație dacă sunt debitorul?
Regula generală nu interzice debitorului să participe la licitație, însă în practică situația este rară și poate fi complicată prin prisma relației cu creditorul și a eventualelor contestații. În schimb, o soluție frecventă este ca membri ai familiei sau coproprietari să participe ca licitatori, respectând condițiile legale (garanție de 10% etc.), pentru a păstra imobilul în familie.
8. Ce se întâmplă dacă prețul obținut nu acoperă toată datoria?
Dacă suma obținută la licitație, după scăderea cheltuielilor de executare, nu acoperă integral creanța, diferența rămâne, în principiu, în sarcina debitorului. Creditorul poate continua executarea asupra altor bunuri sau venituri ale debitorului, în limitele prevăzute de Codul de procedură civilă (de exemplu, poprire pe salariu în limitele art. 728 CPC).
10. Surse și linkuri utile
- Legea nr. 134/2010 – Codul de procedură civilă (Portal Legislativ)
- Cartea a V-a – Despre executarea silită (coduri detaliate)
- Coduri.juridice.ro – comentarii articole executare silită
- Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești
- Legea nr. 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare
- Text actualizat Legea 7/1996 – ANCPI
- Broșura MJ – Executarea silită în materie civilă
- Analiză: Executarea silită asupra bunurilor imobile
- Projurista Plus – Executarea silită imobiliară
- ConsultantAvocat – Licitația și adjudecarea imobilului
- avocatnet.ro – articole despre executare silită
- Legea nr. 77/2016 – darea în plată
