Sari la conținut
Sună acum +40 756 248 777

Glosar pentru litigii internaționale cu România: 179 de termeni

Autor: · Publicat: · Actualizat:

Un act primit din străinătate poate folosi un cuvânt cunoscut cu un sens procedural precis. Glosarul explică 179 de intrări în cinci categorii și arată ce trebuie verificat înaintea unui pas practic. Folosește căutarea din browser după termenul român sau corespondentul englez. Definiția ajută orientarea; alegerea procedurii depinde de documente, state și date.

Cum folosești glosarul

  1. Caută termenul și citește categoria în care apare.
  2. Separă instanța, legea aplicabilă, judecata și executarea.
  3. Păstrează actul, anexele și dovada comunicării; nu calcula un termen numai din data înscrisă pe document.
  4. Deschide sursa indicată; verifică domeniul, excepțiile și dispozițiile temporale pentru situația concretă.

Diferențe care schimbă demersul

TermeniDiferența practică
Recunoaștere / executareAcceptarea efectelor actului / realizarea obligației prin constrângere.
Competență / lege aplicabilăCine judecă / după ce lege se analizează raportul.
Domiciliu / reședință obișnuităNoțiuni care au definiții proprii; adresa declarată nu decide orice cauză.
Apostilă / efectele actuluiAutentificarea originii nu confirmă automat conținutul și efectele juridice.
Cerere redusă / somație europeanăCererea redusă poate fi contestată; somația are mecanism de opoziție și alt domeniu.
New York / ICSIDMotivele de refuz din New York nu se transferă automat regimului Convenției ICSID.

Pentru trecerea de la definiții la analiza documentelor, vezi serviciul de consultanță juridică pe acte. Identificarea problemei și a actului primit precedă alegerea procedurii.

Surse și articole de lege: Codul de procedură civilă; Regulamentul (UE) nr. 1215/2012: Bruxelles I reformare; Regulamentul (CE) nr. 593/2008: Roma I; Regulamentul (UE) 2019/1111: Bruxelles IIb; Regulamentul (CE) nr. 861/2007: cereri cu valoare redusă; Regulamentul (CE) nr. 1896/2006: somația europeană de plată; Convenția de la New York din 1958: articolele I–XVI; Convenția de la Washington: articolele 25 și 49–55; Convenția de la Haga din 1961: apostila.

Procedură civilă

1. Acțiune în pretenții

Cererea prin care soliciți instanței o prestație, frecvent plata unei sume. Trebuie explicate obligația, suma și probele, nu doar existența unei neînțelegeri. Procedura obișnuită poate fi potrivită când nu sunt îndeplinite condițiile unei proceduri speciale de recuperare.

2. Adresă de citare

Locul indicat pentru primirea actelor procesuale; nu este documentul numit citație. Articolul 155 din Codul de procedură civilă diferențiază domiciliul, reședința, sediul și alte situații. Pentru o persoană aflată în străinătate se verifică și instrumentul internațional aplicabil comunicării.

3. Amânare

Mutarea judecării ori acordarea unui răgaz în condițiile procedurii. O cerere de amânare nu înseamnă că a fost admisă și nu prelungește singură termenul pentru o cale de atac. Verifică actul prin care instanța a stabilit noul termen.

4. Apel

Cale de atac prin care se cere verificarea unei hotărâri pronunțate în primă instanță, dacă legea o permite. Nu toate hotărârile au aceeași cale sau același termen. Caracterul executoriu și caracterul definitiv se verifică separat de simpla depunere a apelului.

5. Apărare și întâmpinare

Apărarea cuprinde răspunsul la fapte, argumentele juridice, excepțiile și probele. Întâmpinarea este actul prin care pârâtul le prezintă împotriva cererii, potrivit articolului 205. Un mesaj către adversar nu ține loc, prin el însuși, de întâmpinare depusă instanței.

6. Asigurarea probelor

Administrarea anticipată a unei probe care riscă să dispară ori să devină greu de obținut. Articolul 359 permite demersul înaintea sau în timpul procesului; cu acordul adversarului, cererea poate exista și fără urgență. Identifică proba și riscul concret.

7. Autoritatea de lucru judecat

Efectul prin care chestiunea soluționată de instanță nu poate fi ignorată sau judecată din nou în condiții incompatibile cu hotărârea. Articolul 430 o leagă de pronunțare; cât există apel ori recurs, autoritatea poate fi provizorie. Nu apare exclusiv după rămânerea definitivă.

8. Cauțiune

Garanție depusă pentru riscurile unei măsuri procedurale, de exemplu suspendarea executării. Nu este onorariu și nu cumpără admiterea cererii. Cuantumul, momentul depunerii și eventualele excepții depind de măsură; articolul 719 reglementează distinct suspendarea executării silite.

9. Cerere reconvențională

Pretenția proprie a pârâtului, legată de cererea reclamantului prin același raport juridic sau o legătură strânsă. Nu este simpla negare a datoriei. Articolul 209 cere respectarea condițiilor cererii și a momentului de depunere, de regulă odată cu întâmpinarea.

10. Cheltuieli de judecată

Costuri ale procesului, precum taxa, onorariul avocatului și expertiza. Recuperarea de la adversar se cere și se justifică; nu orice sumă plătită se transferă automat integral. Articolele 451 și 453 permit inclusiv ajustarea distribuirii costurilor când cererea este admisă numai parțial.

11. Citare și comunicarea actelor

Procedura prin care persoana este chemată ori primește actele unui dosar. Contează documentul, destinatarul, canalul și dovada îndeplinirii procedurii. Într-un dosar transfrontalier nu este suficient să presupui că un e-mail obișnuit sau o simplă expediere a produs toate efectele.

12. Competență și jurisdicție

Regulile care arată ce autoritate poate judeca și, între instanțe, care este cea potrivită. În România se disting competența generală, materială și teritorială; într-un litigiu internațional se verifică mai întâi și competența internațională. Alegerea legii contractului nu alege automat instanța.

13. Contestație la executare

Cererea împotriva executării, a unor acte ori a refuzului executorului, în condițiile articolului 712. O poate folosi persoana interesată sau vătămată, nu numai debitorul. Termenul și motivele se verifică după ceea ce contești, fără a transforma contestația într-un apel general asupra fondului.

14. Domiciliu și reședință

În Codul civil, domiciliul privește locuința principală declarată, iar reședința locuința secundară. Reședința obișnuită din instrumentele europene este o noțiune distinctă, legată de situația reală. Adresa din actul de identitate nu rezolvă automat competența în orice litigiu de familie.

15. Dosar probator

Denumire practică pentru documentele și celelalte probe organizate în sprijinul unei poziții. Nu este o procedură specială. Leagă fiecare pretenție sau apărare de documentul relevant și păstrează originalele; numărul de fișiere nu arată singur cât de convingătoare este proba.

16. Executare provizorie

Posibilitatea de executare a unei hotărâri înainte să devină definitivă, în cazurile legii ori în condițiile stabilite de instanță. Articolul 448 enumeră situații de executare provizorie de drept. Existența unei căi de atac nu justifică presupunerea că orice executare este interzisă.

17. Expertiză

Evaluare realizată de un specialist pentru împrejurări care cer cunoștințe tehnice. Articolul 330 reglementează încuviințarea ei de către instanță. Întrebările adresate expertului trebuie să privească fapte tehnice relevante; expertul nu preia rolul judecătorului în soluționarea juridică a litigiului.

18. Hotărâre definitivă

Hotărâre care a dobândit acest statut potrivit articolului 634: în funcție de situație, la pronunțare ori la expirarea termenului de apel sau recurs. Nu este sinonimă cu orice hotărâre executorie. Pentru circulația în alt stat se verifică documentul și regimul concret.

19. Înscris

O scriere sau altă consemnare cu date despre un act ori fapt juridic, indiferent de suport, conform articolului 265. Poate exista și în format electronic. Păstrează contextul, emitentul și fișierul relevant; o captură incompletă nu dovedește automat întreaga conversație.

20. Intervenție

Participarea unui terț într-un proces existent pentru un interes propriu ori pentru sprijinirea apărării unei părți. Articolul 61 diferențiază intervenția principală de cea accesorie. Faptul că o persoană este afectată economic de litigiu nu înlocuiește verificarea condițiilor intervenției.

21. Măsuri asigurătorii

Măsuri care păstrează bunuri ori sume disponibile până la rezolvarea pretenției, precum sechestrul și poprirea asigurătorie. Nu reprezintă încasarea creanței și nici confirmarea definitivă că aceasta există. Condițiile diferă de cele ale executării unui titlu deja obținut.

22. Ordonanță președințială

Procedură pentru o măsură urgentă și provizorie, cu aparență de drept, în condițiile articolului 997. Nu poate rezolva fondul litigiului sau impune măsuri ireversibile în sensul normei. Nu orice blocare de cont se cere pe această cale; există instrumente speciale.

23. Proba cu martori

Dovedirea unor fapte prin declarațiile unor persoane. Admisibilitatea diferă după obiectul probei; articolul 309 conține limite și excepții pentru acte juridice. O audiere din străinătate cere verificarea procedurii de obținere a probelor, nu doar stabilirea unui apel video privat.

24. Prescripție extinctivă

Limitează, în condițiile legii, posibilitatea de a constrânge prin autoritate publică executarea unei obligații. Nu înseamnă ștergerea automată a datoriei; articolul 2506 prevede că prescripția nu operează de plin drept. Într-un litigiu internațional verifici mai întâi legea aplicabilă.

25. Suspendarea judecății

Oprirea temporară a procesului pentru un motiv recunoscut de procedură. Este diferită de suspendarea executării silite. De exemplu, articolul 411 privește cererea ambelor părți sau lipsa lor în condițiile normei. O negociere privată nu dovedește singură suspendarea dosarului.

26. Taxă judiciară de timbru

Taxa datorată pentru anumite cereri adresate instanței, potrivit regimului de taxare aplicabil. Nu este onorariul avocatului și nici orice cheltuială a procesului. Valoarea, eventualele scutiri și ajutorul public judiciar se verifică pentru cererea efectivă, nu după denumirea generică a litigiului.

27. Admisibilitate

Condițiile care permit examinarea unui demers pe calea aleasă. Este diferită de întrebarea dacă ai dreptate pe fond. Verificarea poate privi calitatea, interesul sau condițiile procedurii speciale; îndeplinirea lor nu garantează că probele vor demonstra pretenția.

28. Arbitrajul și excluderea din Bruxelles I

Regulamentul nr. 1215/2012 exclude arbitrajul din domeniul său. Aceasta nu permite concluzia că orice măsură judecătorească legată de un contract arbitral este exclusă. Separă sentința arbitrală, hotărârea pe fond și măsura de sprijin, apoi identifică regimul fiecăreia.

29. Cerere introductivă

Actul prin care pornești procesul și arăți ce ceri, împotriva cui, pentru ce fapte și cu ce probe. Cererea de chemare în judecată română are cerințele articolului 194. Un instrument european poate cere un formular propriu în locul redactării obișnuite.

30. Comisie rogatorie

Cerere prin care o autoritate solicită altei autorități efectuarea unui act, aici pentru obținerea probelor. În cooperarea civilă europeană se verifică Regulamentul 2020/1783, care distinge solicitarea către altă instanță de obținerea directă. Nu înseamnă orice întrebare adresată unui martor străin.

31. Comunicare electronică

Transmiterea procedurală printr-un canal electronic admis. În comunicarea transfrontalieră, articolul 19 din Regulamentul 2020/1784 impune condiții privind consimțământul și, după modalitate, serviciul calificat ori confirmarea de primire. Existența unei adrese de e-mail nu echivalează cu îndeplinirea tuturor condițiilor.

32. Excepție de necompetență

Argumentul prin care se contestă dreptul instanței sesizate de a judeca. Momentul invocării diferă după tipul competenței; articolele 129–130 nu permit păstrarea oricărei obiecții până la final. Într-o cauză europeană se confruntă și regulile internaționale relevante.

33. Executorialitate: caracter executoriu

Însușirea care permite punerea în executare a titlului în condițiile legii. Nu este identică autenticității sau caracterului definitiv. În Bruxelles I, executorialitatea în statul de origine permite circulația potrivit articolului 39, dar rămân documentele și formalitățile procedurii de executare.

34. Forța probantă

Efectul recunoscut unei probe în stabilirea faptelor. La un înscris autentic, articolul 270 diferențiază constatările personale ale autorității de declarațiile părților. Nu toate afirmațiile dintr-un document notarial sunt imposibil de combătut și nu orice copie are aceleași efecte.

35. Îndreptarea erorilor materiale

Corectarea unor greșeli precum numele, calculul ori alte erori materiale ale hotărârii, potrivit articolului 442. Nu este mijloc de schimbare a soluției fiindcă nu ești de acord cu ea. Înainte de utilizarea în străinătate verifică dacă eroarea afectează identificarea părții ori suma.

36. Interes procesual

Folosul practic urmărit prin cerere, care trebuie să îndeplinească cerințele articolului 33. Norma permite și anumite cereri preventive. Interesul nu este același lucru cu simpla curiozitate și nici cu dovada că solicitantul va câștiga pe fond.

37. Litispendență

Existența unor procese paralele între aceleași părți, cu același obiect și aceeași cauză, în condițiile regimului aplicabil. Nu orice dosar despre același contract este identic. Articolul 138 reglementează situația internă; articolul 29 din Bruxelles I coordonează instanțe din state membre diferite.

38. Mediere în cursul litigiului

Încercare structurată de a ajunge la o înțelegere cu ajutorul unui mediator. Mediatorul nu pronunță o hotărâre împotriva unei părți. Acordul și eventuala lui transformare într-un act executoriu sunt pași diferiți; nu presupune că orice negociere oprește termenele procesului.

39. Nulitate procedurală

Sancțiune pentru un act de procedură care nu respectă cerințele legii. Articolele 174–176 disting situațiile și rolul vătămării. Nu orice imperfecțiune formală anulează automat procesul; identifică norma încălcată, efectul și modalitatea de invocare.

40. Probe și sarcina probei

Mijloacele prin care sunt dovedite faptele: înscrisuri, martori, expertize și celelalte mijloace admise. Articolul 249 pornește de la obligația celui care afirmă de a dovedi, cu excepțiile legii. O afirmație repetată în mai multe documente nu devine automat adevărată.

41. Termen de prescripție

Intervalul în care trebuie exercitat dreptul relevant, cu reguli de început, suspendare și întrerupere. Termenul general român de trei ani are excepții. Pentru contracte, Roma I articolul 12, iar pentru obligații necontractuale Roma II articolul 15 ajută la identificarea legii aplicabile prescripției.

Surse și articole de lege: Codul de procedură civilă; Regulamentul (UE) 2020/1784: comunicarea actelor; Regulamentul (UE) nr. 1215/2012: Bruxelles I reformare; Regulamentul (CE) nr. 593/2008: Roma I; Codul civil; Regulamentul (UE) 2019/1111: Bruxelles IIb; Regulamentul (UE) nr. 655/2014: indisponibilizarea conturilor; Regulamentul (UE) 2020/1783: obținerea probelor; Regulamentul (CE) nr. 864/2007: Roma II; Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013: taxe judiciare; Directiva 2003/8/CE: ajutor judiciar; Regulamentul (CE) nr. 1896/2006: somația europeană de plată; Regulamentul (CE) nr. 861/2007: cereri cu valoare redusă; Directiva 2008/52/CE: mediere.

Instrumente europene și convenții internaționale

42. Bruxelles I reformare

Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 stabilește competența și circulația hotărârilor civile și comerciale în domeniul său. Nu stabilește legea contractului și nu acoperă toate litigiile de familie. Începe cu articolul 1 și verifică apoi regula de competență și data procedurii.

43. Certificat Bruxelles I

Documentul emis de instanța de origine, la cererea persoanei interesate, potrivit articolului 53, folosind anexa I. Pentru executare se verifică împreună cu copia hotărârii și articolul 42. Certificatul nu este o nouă judecată și nu transformă o hotărâre neexecutorie într-una executorie.

44. Roma I

Regulamentul (CE) nr. 593/2008 identifică legea aplicabilă obligațiilor contractuale în situații cu un conflict de legi. Alegerea părților și regulile în lipsa alegerii au condiții și excepții. Convențiile arbitrale și de alegere a instanței sunt excluse; nu le valida doar prin legea contractului.

45. Roma II

Regulamentul (CE) nr. 864/2007 privește legea aplicabilă obligațiilor necontractuale, inclusiv anumite prejudicii din fapte ilicite. Nu este un regulament de competență. Articolul 1 exclude, între altele, atingerile aduse vieții private și drepturilor personalității; o cerere de despăgubiri nu intră automat în domeniul lui.

46. Comunicarea actelor în Uniunea Europeană

Regulamentul (UE) 2020/1784 organizează transmiterea și comunicarea actelor judiciare și extrajudiciare în materie civilă și comercială. Verifică adresa, limba, modalitatea permisă și dovada comunicării. Refuzul pentru limbă are condiții; nu este permisiunea generală de a ignora actele primite.

47. Administrarea probelor în Uniunea Europeană

Regulamentul (UE) 2020/1783 permite cooperarea pentru probe destinate unor proceduri judiciare începute sau preconizate. Distinge solicitarea către instanța altui stat de obținerea directă, care are caracter voluntar potrivit articolului 19. O videoconferință este o modalitate tehnică, nu un temei autonom de constrângere.

48. Somație europeană de plată

Procedura Regulamentului (CE) nr. 1896/2006 pentru creanțe bănești determinate și scadente la introducerea cererii, în cauzele transfrontaliere din domeniul său. Pârâtul poate formula opoziție în 30 de zile de la comunicarea somației. Opoziția schimbă traseul procedural; nu dovedește singură că datoria nu există.

49. Formulare pentru somația europeană de plată

Formularul A pornește cererea, iar formularul F privește opoziția. Alege tipizatul procedurii și versiunea oficială, verificând instanța, limba și canalul acceptat. Completarea unui formular pe portal nu dovedește depunerea lui la instanță. Păstrează confirmarea transmiterii și actele comunicate.

50. Cerere europeană cu valoare redusă

Procedura Regulamentului (CE) nr. 861/2007 poate privi și o creanță contestată. Plafonul este de 5.000 EUR, fără dobânzi, cheltuieli și alte costuri, la primirea formularului de către instanța competentă. Verifică separat caracterul transfrontalier și excluderile, inclusiv dreptul muncii și succesiunile.

51. Formulare pentru cererea europeană redusă

Formularul A descrie cererea și probele; nu este formularul A al somației europene de plată. Articolul 4 reglementează și completarea ori rectificarea informațiilor insuficiente. Verifică documentele justificative și instrucțiunile instanței, în loc să presupui că orice fișier generat a fost și depus.

52. Titlu executoriu european

Certificarea prevăzută de Regulamentul (CE) nr. 805/2004 pentru anumite hotărâri, tranzacții judiciare și acte autentice privind creanțe necontestate. Articolul 3 definește situațiile de necontestare, iar articolul 6 condițiile pentru hotărâri. O factură necontestată în corespondență nu devine astfel, singură, titlu executoriu european.

53. Ordonanță asigurătorie europeană asupra conturilor

Instrumentul Regulamentului (UE) nr. 655/2014, cunoscut prin abrevierea engleză EAPO, indisponibilizează fonduri în condițiile sale. Nu transferă automat banii creditorului. Articolul 7 cere urgență și risc real pentru executare; fără titlul prevăzut de normă se verifică și probabilitatea succesului pe fond.

54. Insolvență în Uniunea Europeană

Regulamentul (UE) 2015/848 coordonează procedurile de insolvență din domeniul său, competența, recunoașterea și cooperarea. Nu este o procedură individuală de încasare a unei facturi. Pentru creditor contează dacă trebuie să declare creanța și cum afectează deschiderea procedurii executarea individuală.

55. Obligații de întreținere în Uniunea Europeană

Regulamentul (CE) nr. 4/2009 privește întreținerea rezultată din relații de familie, rudenie, căsătorie sau alianță. Include reguli de competență și circulație a hotărârilor. Regimul recunoașterii depinde inclusiv de obligațiile statului de origine în temeiul Protocolului de la Haga din 2007; nu se aplică aceeași formulă în orice situație.

56. Succesiuni în Uniunea Europeană

Regulamentul (UE) nr. 650/2012 stabilește, în domeniul său, competența, legea aplicabilă și circulația actelor succesorale. Se verifică succesiunile persoanelor decedate la 17 august 2015 sau după această dată și dispozițiile tranzitorii. Existența unui bun în România nu impune automat legea română întregii moșteniri.

57. Bruxelles IIb

Regulamentul (UE) 2019/1111 privește divorțul, separarea de drept, anularea căsătoriei și răspunderea părintească; completează și Convenția din 1980 pentru anumite răpiri de copii. Nu reglementează întreținerea ori adopția. Articolul 100 folosește reperul 1 august 2022 și menține vechiul regulament pentru situațiile descrise acolo.

58. Mediere în cadrul european

Directiva 2008/52/CE privește medierea transfrontalieră din domeniul său. Acordul scris poate dobândi caracter executoriu prin mecanismul permis de lege; simpla participare nu obligă adversarul să accepte soluția. Separă confidențialitatea medierii, efectele asupra termenelor și formalizarea acordului.

59. Asistență judiciară transfrontalieră

Directiva 2003/8/CE stabilește reguli de acces la ajutor judiciar pentru persoane fizice în litigii civile și comerciale transfrontaliere. Eligibilitatea și costurile acoperite se verifică potrivit normelor aplicabile. Existența unui proces în alt stat nu dovedește automat dreptul la avocat și traduceri gratuite.

60. Măsuri de protecție în materie civilă

Regulamentul (UE) nr. 606/2013 permite recunoașterea unor măsuri de protecție civile fără procedură specială. Sunt necesare documentele articolului 4, inclusiv certificatul. Efectele recunoașterii sunt limitate la 12 luni de la eliberarea certificatului, chiar dacă măsura are o durată mai mare.

61. Regimuri matrimoniale: cooperarea consolidată

Regulamentul (UE) 2016/1103 se aplică în statele participante, potrivit articolului 70 și deciziilor relevante. România nu figurează în lista autorizată prin Decizia 2016/954. Nu îl aplica automat unei instanțe române; pentru o instanță participantă, legea desemnată poate fi și română, prin articolul 20.

62. Parteneriate înregistrate: efecte patrimoniale

Regulamentul (UE) 2016/1104 privește efectele patrimoniale în cooperarea consolidată dintre statele participante. Nu obligă orice stat să creeze parteneriate înregistrate și nu este aplicabil automat oricărui proces din România. Identifică instituția străină, instanța sesizată, participarea statului și datele relevante.

63. Roma III

Regulamentul (UE) nr. 1259/2010 stabilește legea divorțului și separării de drept în statele participante la cooperarea consolidată. România participă. Competența instanței și chestiunile privind copilul, întreținerea ori bunurile au analize distincte; nu sunt rezolvate integral prin alegerea legii divorțului.

64. Portalul european e-Justiție

Punct oficial de acces la informații despre proceduri, autorități și formulare. Pagina de orientare ajută la găsirea documentelor, dar nu înlocuiește textul regulamentului ori verificarea instanței concrete. Distinge explicația portalului de formularul anexat unui act normativ.

65. Formulare online europene

Instrumente pentru pregătirea tipizatelor anumitor proceduri. Verifică numărul regulamentului, funcția formularului, limba și anexele. Generarea unui PDF, semnarea lui și depunerea la autoritatea competentă sunt operațiuni diferite; funcționarea unui portal nu înseamnă că orice instanță acceptă orice canal electronic.

66. Excluderi din Bruxelles I

Articolul 1 exclude, între altele, arbitrajul, insolvența, întreținerea, succesiunile și anumite chestiuni privind persoanele ori regimurile patrimoniale. Identifică obiectul real al cererii. Faptul că litigiul privește bani ori societăți nu dovedește singur că intră în regulament.

67. Convenție a Conferinței de la Haga

Tratat pentru un domeniu precis, precum comunicarea actelor, alegerea instanței sau protecția copiilor. Nu există o singură procedură „Haga” pentru toate problemele. Verifică textul, statele, relațiile dintre ele, rezervele și momentul relevant; apartenența unui stat la organizație nu echivalează cu participarea la fiecare convenție.

68. Convenția de la Haga din 2005

Privește acordurile de alegere exclusivă a instanței în situații internaționale civile și comerciale din domeniul său și circulația hotărârilor rezultate. Are excluderi și reguli temporale proprii. O hotărâre britanică nu intră automat în convenție numai pentru că este ulterioară Brexitului.

69. Convenția de la Haga din 2019

Privește recunoașterea și executarea anumitor hotărâri străine, fără să unifice în general competența directă. Articolul 16 cere ca instrumentul să producă efecte între state la introducerea acțiunii în statul de origine. Verifică și relațiile convenționale prevăzute de articolul 29, nu doar două ratificări.

70. Tabelul de statut al unei convenții

Evidența depozitarului privind semnături, ratificări, aderări, intrări în vigoare și trimiteri la declarații. Semnarea nu este echivalentă intrării în vigoare. Citește și notele, extinderile teritoriale și eventualele obiecții; simpla prezență a două state în tabel nu încheie analiza aplicabilității.

71. Formular standard

Tipizat prevăzut pentru un anumit demers, cu informații și rubrici stabilite de instrumentul aplicabil. Verifică dacă îl completează partea sau îl emite instanța. Același nume ori aceeași literă într-o altă procedură nu face formularele interschimbabile.

72. Măsuri provizorii în context european

Articolul 35 din Bruxelles I permite solicitarea măsurilor provizorii ori asigurătorii prevăzute de dreptul unui stat membru, chiar dacă fondul aparține instanțelor altui stat membru. Competența pentru măsură, condițiile naționale și circulația ei sunt verificări separate; urgența nu elimină toate celelalte condiții.

73. Recunoaștere fără procedură specială

Efectul prevăzut, de exemplu, de articolul 36 din Bruxelles I. Nu înseamnă încasare automată și nu exclude motivele de refuz prevăzute de regulament. Pentru executare se verifică separat caracterul executoriu, certificatul și documentele, apoi procedura din statul unde se află bunurile.

74. Act autentic

Act a cărui autenticitate este stabilită în condițiile legii, nu orice document semnat ori ștampilat. Bruxelles I definește actul autentic și reglementează la articolul 58 circulația celor executorii în statul de origine. Autenticitatea, forța probantă și posibilitatea executării rămân întrebări distincte.

75. Tranzacție judiciară

Înțelegere aprobată de instanță ori încheiată în fața ei în condițiile definiției Bruxelles I. Articolul 59 privește circulația tranzacției executorii în statul de origine. Un acord privat de negociere nu dobândește automat acest regim doar pentru că există un proces.

76. Alegerea strategică a instanței: forum shopping

Denumire pentru compararea forurilor disponibile după cost, procedură și alte avantaje. Alegerea rămâne limitată de normele de competență, clauze și protecțiile părților. Preferința pentru instanța română nu este un temei de competență; identifică mai întâi opțiunile juridic admise.

77. Clauză de alegere a instanței

Acord care desemnează instanța ori instanțele pentru litigii dintr-un raport determinat. În Bruxelles I se verifică articolul 25, forma, validitatea și limitele, inclusiv competențele exclusive și protecțiile speciale. Clauza de lege aplicabilă nu este, singură, o clauză de instanță.

78. Alegere exclusivă a instanței în Haga 2005

Articolul 3 privește desemnarea instanțelor unui stat contractant cu excluderea altora, în forma cerută. Alegerea este considerată exclusivă dacă părțile nu prevăd expres contrariul, în condițiile articolului. Citește clauza completă și verifică separat domeniul convenției și reperele temporale.

79. Cooperare judiciară

Mecanisme prin care autoritățile transmit acte, solicită probe ori își coordonează activitatea. Regulamentele comunicării și probelor au funcții diferite. Cererea părții, solicitarea instanței și confirmarea îndeplinirii sunt acte distincte; păstrează traseul și dovada fiecărei operațiuni.

80. Certificat european

Expresie generală care poate desemna documente diferite. Certificatul articolului 53 din Bruxelles I, certificatul de titlu executoriu european și certificatul european de moștenitor nu sunt același act. Identifică regulamentul, emitentul și scopul înainte să soliciți ori să traduci certificatul.

81. Găsirea instanțelor și autorităților prin e-Justiție

Informațiile naționale de pe portal ajută la identificarea autorităților și canalelor pentru instrumentul ales. Confirmă competența prin norma relevantă și datele actuale ale instanței. Un formular trimis unei autorități nepotrivite nu trebuie considerat depus corect numai fiindcă adresa a fost găsită online.

82. Reguli tranzitorii

Norme care aleg regimul după un eveniment și o dată precise: începerea procesului, încheierea acordului, decesul ori alt reper. Data hotărârii nu este întotdeauna decisivă. De exemplu, Bruxelles IIb articolul 100 și Haga 2019 articolul 16 folosesc repere proprii; verifică documentul care le dovedește.

83. Indisponibilizarea provizorie a banilor din cont

Păstrează fonduri disponibile, fără să soluționeze definitiv creanța. Ordonanța europeană din Regulamentul nr. 655/2014 este distinctă de poprirea executorie română. Identifică dacă urmărești conservarea banilor sau plata efectivă și verifică pentru fiecare măsură competența, garanția și remediile.

84. Circulația hotărârilor de familie în Uniune

Alege instrumentul după obiect: Bruxelles IIb pentru materiile lui, Regulamentul nr. 4/2009 pentru întreținere. O hotărâre poate avea mai multe dispoziții, fiecare necesitând analiza propriului regim. Nu folosi certificatul pentru divorț ca dovadă suficientă pentru executarea oricărei obligații bănești din același dosar.

85. Centrul intereselor principale în insolvență

Locul unde debitorul își administrează în mod obișnuit interesele și care poate fi verificat de terți. Articolul 3 din Regulamentul 2015/848 îl folosește pentru procedura principală și prevede prezumții, cu limite după mutări recente. Sediul din registru nu este o concluzie absolută.

86. Procedură principală și procedură secundară de insolvență

Principala se leagă de centrul intereselor principale. O procedură secundară în alt stat membru presupune condițiile articolului 3, inclusiv un sediu în acel stat, și are efecte teritoriale limitate. Prezența unui bun nu echivalează singură cu existența sediului cerut de regulament.

87. Recunoașterea deschiderii insolvenței

Articolul 19 din Regulamentul 2015/848 prevede recunoașterea hotărârii de deschidere în condițiile lui. Efectele se analizează potrivit articolului 20 și celorlalte dispoziții, inclusiv pentru executări individuale. Nu presupune că orice datorie dispare; verifică declararea creanței și drepturile garantate.

88. Folosirea practică a certificatului de moștenitor european

Certificatul poate dovedi într-un alt stat membru calitatea și drepturile moștenitorului, legatarului, executorului testamentar ori administratorului, în condițiile articolului 63. Originalul rămâne la emitent. Copiile certificate au, de regulă, valabilitate de șase luni potrivit articolului 70; verifică data înscrisă și excepția aplicabilă.

89. Protecție transfrontalieră a persoanei

Pentru o măsură civilă din domeniul Regulamentului nr. 606/2013 se verifică măsura, certificatul și, după caz, traducerea. Nu confunda acest instrument cu regimul penal al ordinului european de protecție. Mutarea într-un alt stat nu înlocuiește pregătirea actelor necesare și identificarea autorității competente.

Surse și articole de lege: Regulamentul (UE) nr. 1215/2012: Bruxelles I reformare; Regulamentul (CE) nr. 593/2008: Roma I; Regulamentul (CE) nr. 864/2007: Roma II; Regulamentul (UE) 2020/1784: comunicarea actelor; Regulamentul (UE) 2020/1783: obținerea probelor; Regulamentul (CE) nr. 1896/2006: somația europeană de plată; Regulamentul (CE) nr. 861/2007: cereri cu valoare redusă; Regulamentul (CE) nr. 805/2004: titlul executoriu european; Regulamentul (UE) nr. 655/2014: indisponibilizarea conturilor; Regulamentul (UE) 2015/848: procedurile de insolvență; Regulamentul (CE) nr. 4/2009: întreținere; Regulamentul (UE) nr. 650/2012: succesiuni; Regulamentul (UE) 2019/1111: Bruxelles IIb; Directiva 2008/52/CE: mediere; Directiva 2003/8/CE: ajutor judiciar; Regulamentul (UE) nr. 606/2013: măsuri civile de protecție; Regulamentul (UE) 2016/1103: regimuri matrimoniale; Decizia (UE) 2016/954: statele autorizate pentru cooperare; Regulamentul (UE) 2016/1104: efectele patrimoniale ale parteneriatelor; Regulamentul (UE) nr. 1259/2010: Roma III; Convenția de la Haga din 2005: textul anexat Deciziei 2009/397/CE; Convenția de la Haga din 2019: textul anexat Deciziei (UE) 2022/1206; Codul de procedură civilă.

Termenul apare într-un act primit?

Pregătește actul integral, anexele și dovada comunicării. O analiză poate identifica procedura, întrebările deschise și documentele lipsă înaintea răspunsului.

Arbitraj

90. Arbitraj comercial internațional

Soluționarea unui litigiu prin arbitri în temeiul unei convenții arbitrale, cu elemente internaționale relevante. Nu orice litigiu poate fi arbitrat, iar instituția administratoare nu este întotdeauna cea care judecă. Verifică acordul, sediul juridic, regulile, costurile și regimul executării sentinței.

91. Clauză arbitrală

Acordul inclus în contract pentru trimiterea anumitor litigii la arbitraj. Se distinge de compromisul încheiat pentru un litigiu deja apărut. Verifică forma, părțile, litigiile acoperite, sediul și regulile; alegerea unei instituții într-un e-mail izolat nu dovedește întotdeauna un acord arbitral valabil.

92. Convenția de la New York din 1958

Tratat privind convențiile arbitrale și recunoașterea ori executarea sentințelor arbitrale străine din domeniul lui. Articolul IV privește documentele, iar articolul V motivele de refuz. Verifică statele și rezervele aplicabile; convenția nu garantează existența unor bunuri urmăribile sau recuperarea efectivă.

93. Articolul V al Convenției de la New York

Cuprinde motive de refuz precum convenția nevalabilă, notificarea neregulată, imposibilitatea apărării, depășirea acordului ori probleme ale procedurii. Separă motivele dovedite de partea împotriva căreia se invocă sentința de arbitrabilitate și ordine publică, pe care autoritatea le poate examina. Nu este un apel general asupra fondului.

94. Sediul juridic al arbitrajului

Legătura juridică a arbitrajului cu un stat și cu instanțele sale de control. Nu este obligatoriu locul fiecărei audieri sau al serverului videoconferinței. Verifică formularea clauzei și hotărârile privind sediul înainte să stabilești legea procedurală ori instanța pentru anulare.

95. Legea arbitrajului: lex arbitri

Ansamblul normelor legale care guvernează procedura arbitrală și controlul judecătoresc, în legătură cu sediul. Se distinge de regulile instituției și de legea contractului. Pentru un arbitraj cu sediu în România se verifică dispozițiile aplicabile din Codul de procedură civilă și eventualele convenții relevante.

96. Legea contractului: lex contractus

Legea folosită pentru drepturile și obligațiile contractuale, inclusiv interpretare și consecințele neexecutării. Instanța și tribunalul arbitral nu identifică întotdeauna această lege prin aceeași normă. Roma I este relevant pentru instanțele din domeniul lui; convenția arbitrală are o analiză distinctă.

97. Acțiune în anularea sentinței arbitrale

Controlul judecătoresc permis de legea aplicabilă arbitrajului, distinct de refuzul executării în alt stat. Pentru arbitrajul supus normelor române se verifică articolul 608 și regulile conexe. Existența unei cereri de anulare nu înseamnă că sentința este deja anulată ori că orice executare s-a oprit.

98. Recunoașterea sentinței arbitrale străine

Demersul prin care se invocă în România efectele unei sentințe străine, potrivit tratatului și normelor aplicabile. Articolele 1126 și 1128 din Codul de procedură civilă privesc instanța și documentele. Prioritatea convenției relevante trebuie verificată înainte de cerințe suplimentare privind forma actelor.

99. Încuviințarea executării unei sentințe

Separă procedura pentru recunoașterea și executarea sentinței străine de autorizarea executării prin executor, reglementată de articolul 666. Sunt întrebări diferite, cu instanțe și acte ce trebuie identificate concret. Un titlu acceptat pentru executare nu înseamnă că executorul a identificat deja conturi sau bunuri.

100. Ordine publică în arbitraj

Limită întemeiată pe principiile fundamentale ale sistemului unde se cere recunoașterea sau executarea. Articolul V alineatul 2 litera b din Convenția de la New York o prevede distinct. Dezacordul cu interpretarea unui contract nu dovedește, singur, încălcarea ordinii publice.

101. Arbitrabilitate

Posibilitatea legală ca un anumit litigiu să fie soluționat prin arbitraj. În dreptul român, articolul 542 exclude, între altele, starea civilă, dezbaterea succesorală și relațiile de familie. Un litigiu evaluabil în bani nu este automat arbitrabil; contează natura dreptului și normele aplicabile.

102. Competența tribunalului de a-și verifica propria competență

Principiul numit competență-competență. Articolul 579 permite tribunalului arbitral să verifice dacă poate soluționa litigiul. Nu înlătură orice control al instanțelor statale. Păstrează obiecția și momentul invocării, potrivit procedurii aplicabile, fără să presupui că problema poate fi ridicată oricând.

103. Separabilitatea clauzei arbitrale

Clauza are o autonomie față de contractul principal. Articolul 550 din Codul de procedură civilă precizează că validitatea clauzei compromisorii este independentă de valabilitatea contractului. Nulitatea contractului nu desființează automat clauza; aceasta poate avea totuși propriile motive de nevalabilitate.

104. Instituție arbitrală

Organism care administrează arbitrajul potrivit propriilor reguli, de exemplu pentru numiri, taxe și gestionarea dosarului. Tribunalul arbitral soluționează litigiul. Verifică denumirea exactă, regulile aplicabile și versiunea lor; o instituție, o listă de arbitri și locul audierii nu au aceeași funcție.

105. Arbitraj ad-hoc

Arbitraj organizat fără administrarea permanentă a unei instituții, potrivit acordului și legii aplicabile. Poate folosi reguli convenite, inclusiv UNCITRAL. Pregătește mecanismul numirii arbitrilor și soluția pentru blocaje; lipsa instituției nu înseamnă lipsa normelor sau lipsa oricărui sprijin judecătoresc.

106. Regulile de arbitraj UNCITRAL

Reguli de procedură pe care părțile le pot conveni pentru arbitraj, inclusiv ad-hoc. Sunt distincte de Legea-model UNCITRAL, destinată legiuitorilor. Identifică versiunea convenită și clauza; citarea Legii-model nu dovedește că România a înlocuit Codul de procedură civilă cu acel text.

107. Centrul internațional pentru reglementarea diferendelor relative la investiții

Instituția cunoscută ca ICSID administrează mecanisme pentru litigii privind investițiile. Competența din Convenția de la Washington cere condițiile articolului 25, inclusiv consimțământul scris relevant. Nu orice contract cu un stat și nu orice dosar administrat de Centru produce o sentință supusă articolelor 54–55 ale Convenției.

108. Sentință pronunțată în temeiul Convenției ICSID

Articolul 54 cere recunoașterea caracterului obligatoriu și executarea obligațiilor pecuniare ca în cazul unei hotărâri naționale definitive. Articolul 55 păstrează normele privind imunitatea la executare. Nu aplica automat motivele de refuz din Convenția de la New York unei sentințe supuse acestui regim.

109. Imunitate la executare

Protecția juridică ce poate împiedica urmărirea anumitor bunuri ale unui stat. Este distinctă de competența tribunalului de a soluționa litigiul. Articolul 55 al Convenției ICSID nu o elimină; identifică proprietarul bunului, folosirea lui și regulile aplicabile măsurii de executare.

110. Copie certificată a sentinței ICSID

Articolul 54 alineatul 2 cere o copie certificată de secretarul general, prezentată instanței ori autorității desemnate de stat. Nu este un certificat Bruxelles I și nici un nou titlu emis de un executor. Verifică actul certificat, desemnarea relevantă și eventualele suspendări.

111. Ratificarea Convenției ICSID de România

Decretul nr. 62/1975 este actul român de ratificare a Convenției de la Washington. El identifică angajamentul convențional, fără să demonstreze singur competența pentru orice litigiu de investiții. Condițiile convenției, consimțământul și normele privind executarea se verifică separat pentru dosarul concret.

112. Clauză cu etape prealabile arbitrajului

Clauză care cere, de exemplu, negociere sau mediere înaintea arbitrajului. Efectele nerespectării depind de text, lege și reguli: nu orice mențiune a unei discuții amiabile este o condiție obligatorie. Păstrează notificările și dovezile demersurilor; nu presupune suspendarea termenelor doar pentru că negociezi.

113. Confidențialitatea arbitrajului

Regimul privind accesul și divulgarea documentelor ori dezbaterilor, stabilit prin lege, reguli și acorduri. Articolul 565 reglementează răspunderea arbitrilor pentru încălcarea confidențialității în condițiile lui. Nu deduce o interdicție universală pentru orice persoană; procedurile judiciare de sprijin ori executare pot ridica probleme distincte.

114. Măsuri provizorii în arbitraj

Măsuri pentru păstrarea drepturilor sau probelor înainte de soluția finală. Posibilitatea solicitării la tribunalul arbitral ori la instanța statală depinde de lege și regulile aplicabile. Distinge ordinul arbitrilor de executarea lui împotriva unui terț; puterile lor nu sunt identice celor ale executorului.

115. Recunoaștere și executare în arbitraj

Recunoașterea privește acceptarea efectelor sentinței; executarea urmărește realizarea obligației prin constrângere. Convenția de la New York le reglementează împreună, dar operațiunile practice rămân distincte. Pentru rezultat contează și actele cerute, eventualele motive de refuz și existența bunurilor urmărite.

116. Imunitatea statului: jurisdicție și executare

Expresia engleză sovereign immunity poate privi aspecte diferite. Acordul pentru arbitraj și protecția unor bunuri la executare nu se confundă. În regimul ICSID, articolul 55 păstrează explicit normele privind imunitatea la executare; analiza trebuie făcută pentru statul, bunul și măsura concrete.

117. Anulare în cadrul ICSID

Remediu intern al Convenției, soluționat de un comitet ad-hoc pe motivele articolului 52. Nu este apel general pe fond și nu este acțiunea de anulare la instanța sediului folosită în arbitrajul comercial. Termenele și eventuala suspendare se verifică după motiv și actele procedurii.

118. Interpretare și rectificare în cadrul ICSID

Articolul 50 privește disputa asupra sensului sau întinderii sentinței; articolul 49 alineatul 2 privește omisiuni și erori materiale, aritmetice ori similare. Sunt remedii distincte de anulare. O cerere nu dovedește singură suspendarea executării; verifică mecanismul și decizia aplicabile.

Diferențele dintre regimurile sentințelor sunt dezvoltate în ghidul recunoașterii și executării sentințelor arbitrale.

Surse și articole de lege: Codul de procedură civilă; Convenția de la New York din 1958: articolele I–XVI; Regulamentul (CE) nr. 593/2008: Roma I; UNCITRAL — explicația oficială a edițiilor Regulilor de arbitraj; Convenția de la Washington: articolele 25 și 49–55; Decretul nr. 62/1975: ratificarea Convenției ICSID; Directiva 2008/52/CE: mediere.

Executare

119. Executare silită

Procedura prin care obligația dintr-un titlu executoriu este realizată prin constrângere, în condițiile legii. De regulă intervine executorul judecătoresc. Separă titlul, autorizarea executării și măsurile concrete; o hotărâre favorabilă nu dovedește singură existența bunurilor ori suma efectiv recuperabilă.

120. Titlu executoriu

Act căruia legea îi recunoaște puterea de a fundamenta executarea, precum anumite hotărâri sau alte înscrisuri. Nu orice contract ori factură este titlu. Pentru un act străin identifică mai întâi instrumentul de circulație; nu orice hotărâre europeană cere o procedură separată de exequatur.

121. Executor judecătoresc

Profesionist învestit cu atribuții legale pentru executare și alte operațiuni prevăzute de lege. Verifică competența pentru măsura cerută și documentele necesare. Executorul nu rejudecă fondul titlului și nu poate transforma orice pretenție contestată într-o datorie executorie prin simpla deschidere a unui dosar.

122. Încuviințarea executării silite

Autorizarea judiciară reglementată de articolul 666, solicitată instanței prin executor. Sunt verificate condițiile prevăzute de lege, inclusiv existența titlului și impedimentele. Nu se confundă cu pronunțarea unei hotărâri noi asupra datoriei ori cu procedura de circulație a unui titlu străin.

123. Poprire

Urmărirea unor sume sau bunuri datorate debitorului ori deținute pentru el de un terț, în condițiile articolului 781. Poate privi conturi bancare, dar nu se limitează la acestea. Verifică limitele și sumele exceptate; blocarea și plata către creditor sunt momente diferite.

124. Sechestru

Indisponibilizarea unor bunuri în condițiile procedurii aplicabile. Poate avea scop asigurător înaintea obținerii titlului ori poate interveni în urmărirea silită. Sechestrul judiciar are un regim distinct. Identifică scopul și bunul; aceeași denumire nu înseamnă aceleași condiții și efecte în orice procedură.

125. Urmărire mobiliară

Executare asupra bunurilor mobile urmăribile ale debitorului. Identificarea, sechestrarea și valorificarea trebuie făcute potrivit procedurii, cu respectarea bunurilor exceptate și a drepturilor terților. Faptul că un bun se găsește într-un spațiu folosit de debitor nu rezolvă automat problema proprietății.

126. Urmărire imobiliară

Executare asupra unui imobil sau drept imobiliar urmăribil, cu formalități de publicitate, evaluare și valorificare. Verifică titularul, sarcinile și drepturile altor persoane. Pentru creanțele de cel mult 10.000 lei, articolul 813 impune condiții suplimentare; existența unei case nu permite automat vânzarea ei imediată.

127. Valorificarea bunurilor

Transformarea bunului urmărit în bani, prin modalitățile permise de lege, precum vânzarea amiabilă, directă ori licitația în situațiile aplicabile. Prețul estimat nu este suma garantat încasată. Verifică evaluarea, costurile, sarcinile și distribuirea înainte de a calcula recuperarea probabilă.

128. Contestație la executare în România

Calea de verificare a executării ori actelor sale în condițiile articolelor 712 și următoarele. Termenul uzual de 15 zile are repere diferite în articolul 715 și excepții. Păstrează actul și dovada primirii; data titlului nu este automat începutul termenului de contestare.

129. Suspendarea executării

Oprirea temporară dispusă potrivit regimului aplicabil, distinctă de anularea executării. Articolul 719 cere motive temeinice și, de regulă, cauțiune, dar prevede excepții. Introducerea contestației nu înseamnă singură suspendare; verifică încheierea și întinderea măsurii.

130. Dobândă legală

Dobânda al cărei nivel rezultă din lege în situația relevantă. Articolul 1535 din Codul civil privește întârzierea la plata banilor; regimul concret cere și actele speciale aplicabile. Nu există un procent unic pentru toate creanțele: verifică legea, raportul juridic, perioada și eventuala clauză contractuală.

131. Penalități și clauză penală

Prestația convenită pentru neexecutare, potrivit articolului 1538 din Codul civil și regulilor conexe. Nu orice penalitate cerută este datorată integral. Articolul 1541 permite reducerea în condiții precise, inclusiv pentru caracter vădit excesiv; verifică și regulile privind cumulul cu executarea obligației.

132. Cheltuieli de executare

Costurile procedurii, precum onorariile, comunicările și evaluările, stabilite și dovedite în condițiile articolului 670. Distribuirea lor depinde de situație, inclusiv conduita părților și încetarea demersului. Nu orice cost indicat de creditor se recuperează automat; actul de stabilire poate fi contestat potrivit legii.

133. Cesiune de creanță

Transferul creanței de la creditorul cedent la cesionar, potrivit articolului 1566 și regulilor aplicabile. Cesiunea, dovada ei și efectele față de debitor sunt verificări distincte. Noul creditor trebuie să justifice dreptul invocat; schimbarea numelui dintr-o notificare nu dovedește singură întregul transfer.

134. Compensație între datorii

Stingerea datoriilor reciproce până la concurența celei mai mici, când sunt îndeplinite condițiile legii. Articolul 1617 privește datorii certe, lichide și exigibile cu obiectul prevăzut acolo. O pretenție de despăgubire încă nedovedită nu anulează automat factura adversarului prin simpla invocare a compensației.

135. Garanție reală

Drept asupra unor bunuri pentru garantarea unei obligații, precum ipoteca sau gajul în condițiile lor. Se distinge de garanția personală, de exemplu fideiusiunea. Constituirea, publicitatea și rangul contează separat; existența cuvântului „garanție” într-un contract nu dovedește prioritatea asupra oricărui bun.

136. Ipotecă

Drept real care poate greva bunuri mobile sau imobile, potrivit articolelor 2343 și 2350 din Codul civil. Nu este numai garanția asupra unei case. Identifică bunul, obligația, forma, publicitatea și rangul; ipoteca nu înseamnă transferul automat al proprietății către creditor la neplată.

137. Gaj

Garanție care, potrivit articolului 2480 din Codul civil, poate privi bunuri mobile corporale ori titluri negociabile emise în formă materializată. Nu acoperă generic orice bun mobil prin simpla denumire. Verifică modul de constituire și diferența față de ipoteca mobiliară.

138. Prioritate și rang al creditorilor

Ordinea de preferință la distribuirea sumelor, stabilită prin normele aplicabile și natura creanței ori garanției. Nu depinde exclusiv de cine cere primul plata. Verifică publicitatea, privilegiile, costurile și eventuala insolvență înainte să estimezi cât rămâne pentru un creditor.

139. Exequatur pentru hotărâri străine

Denumire folosită pentru procedura de declarare a caracterului executoriu, acolo unde regimul aplicabil o cere. Se distinge de simpla recunoaștere. Începe cu tratatul ori regulamentul relevant și regulile temporale; eticheta „stat din afara Uniunii” nu dovedește singură că se aplică exclusiv dreptul intern.

140. Apostilă

Certificare pentru acte publice din domeniul Convenției de la Haga din 1961. Privește autenticitatea semnăturii, calitatea semnatarului și sigiliul, fără să confirme adevărul conținutului ori toate efectele juridice. Verifică mai întâi dacă există scutire, de exemplu pentru anumite documente în Uniune.

141. Supralegalizare

Lanț de atestări diplomatice ori consulare pentru documente, când este cerut de regimul aplicabil. Nu este obligatoriu pentru orice act străin fără apostilă: pot exista scutiri convenționale ori legale. Verifică statul emitent, destinația, tipul actului și scopul folosirii înainte de a comanda formalități.

142. Traducere autorizată și traducere certificată

Traducerea realizată de un traducător autorizat și formalitățile cerute pentru folosirea ei sunt întrebări diferite. Pentru un act procesual verifică norma și cererea autorității, inclusiv limba și certificarea conformității. Apostila originalului nu înlocuiește traducerea și nici nu certifică automat fidelitatea ei.

143. Identificarea activelor debitorului

Stabilirea bunurilor, veniturilor și drepturilor ce ar putea fi urmărite prin mijloace legale. Executorul are atribuțiile prevăzute de lege, fără să existe acces privat nelimitat la date. O estimare de recuperare trebuie să țină seama și de proprietate, sarcini, imunități și costuri.

144. Garnishment: corespondentul popririi

Termen englez folosit pentru urmărirea printr-un terț a sumelor ori bunurilor debitorului. Într-un dosar român se verifică poprirea din Codul de procedură civilă, nu efectele presupuse ale unei proceduri străine cu același nume. Ordonanța europeană asigurătorie asupra conturilor are altă funcție.

145. Cererea și dosarul pentru pornirea executării

Expresia engleză writ nu desemnează un formular român universal. Identifică titlul, cererea către executor, reprezentarea, certificatul străin și documentele cerute de regimul aplicabil. Încheierea de încuviințare are propria funcție; lipsurile nu sunt reparate de simpla traducere a unui act cu nume asemănător.

146. Executare împotriva statului ori unei entități publice

Calitatea debitorului poate atrage norme speciale și, pentru anumite bunuri, imunitate. Separă statul străin, statul român și entitatea cu patrimoniu propriu. Articolul 55 din Convenția ICSID păstrează imunitatea la executare; nu permite concluzia că orice bun public poate fi urmărit după o sentință favorabilă.

147. Indisponibilizarea conturilor prin ordonanța europeană

Măsura din Regulamentul nr. 655/2014 păstrează fondurile în condițiile instrumentului. Nu este o hotărâre finală de plată și nu echivalează cu orice poprire română. După emitere rămân pașii de punere în aplicare, documentele și dreptul debitorului la remedii.

148. Obținerea informațiilor despre conturi

Articolul 14 din Regulamentul nr. 655/2014 permite, în condiții precise, solicitarea informațiilor prin instanță și autoritatea desemnată. Nu este o căutare generală disponibilă oricărui pretins creditor. Sunt relevante titlul obținut, motivele privind conturile din statul indicat și, în cazul excepției, urgența și riscul cerute.

149. Ordonanță de plată română

Procedură internă pentru creanțe bănești certe, lichide și exigibile din raporturile descrise la articolul 1014. Are condiții documentare și procedurale proprii, inclusiv verificarea somației prealabile din articolul 1015. Se distinge de somația europeană; nu presupune că orice factură permite ambele proceduri.

150. Titlu străin

Denumire generală pentru un act emis în alt stat și invocat în România. Identifică dacă este hotărâre judecătorească, sentință arbitrală, act autentic sau alt document. Bruxelles I, convențiile de la Haga, New York și ICSID au condiții diferite; țara emitentă nu este singurul criteriu.

Surse și articole de lege: Codul de procedură civilă; Regulamentul (UE) nr. 1215/2012: Bruxelles I reformare; Codul civil; Convenția de la Haga din 2019: textul anexat Deciziei (UE) 2022/1206; Convenția de la Haga din 1961: apostila; Regulamentul (UE) 2016/1191: documente publice; Convenția de la New York din 1958: articolele I–XVI; Regulamentul (UE) nr. 655/2014: indisponibilizarea conturilor; Convenția de la Washington: articolele 25 și 49–55.

Familie și succesiuni

151. Răpire internațională de copii

Deplasare sau reținere ilicită în sensul Convenției de la Haga din 1980, legată de încălcarea și exercitarea drepturilor de încredințare. Convenția încetează să se aplice când copilul împlinește 16 ani. Procedura înapoierii nu soluționează fondul custodiei, potrivit articolului 19; între statele relevante se verifică și Bruxelles IIb.

152. Reședința obișnuită a copilului

Legătură cu situația reală de viață, folosită pentru competență, distinctă de simpla adresă declarată ori cetățenie. Bruxelles IIb articolul 7 pornește de la reședința obișnuită la sesizarea instanței, sub rezerva excepțiilor sale. Documentele privind școala, îngrijirea și istoricul mutărilor trebuie evaluate în context.

153. Răspundere părintească

Drepturile și obligațiile privind persoana ori bunurile copilului, incluzând încredințarea și vizitarea potrivit definiției Bruxelles IIb. Nu aparțin automat aceleiași persoane în orice sistem. Identifică titularii, temeiul drepturilor și hotărârile existente înainte de decizii privind școala, tratamentul ori mutarea copilului.

154. Drept de vizită și legături personale

Posibilitatea de a menține relații cu copilul în limitele drepturilor și măsurilor aplicabile. Definiția europeană include luarea copilului pentru o perioadă limitată în alt loc. Nu echivalează cu dreptul unilateral de mutare permanentă în alt stat; verifică programul, consimțămintele și hotărârea.

155. Custodie și încredințare

Termeni folosiți pentru drepturi privind îngrijirea copilului și, în definiția Bruxelles IIb, stabilirea reședinței sale. Nu îi traduce mecanic prin toate instituțiile române ale autorității părintești. Citește dispozitivul actului străin și legea relevantă pentru a stabili cine poate lua fiecare decizie.

156. Măsuri de protecție a persoanei în familie

Un ordin pentru protejarea unei persoane poate necesita folosire în alt stat. Pentru măsurile civile din domeniul Regulamentului nr. 606/2013 se verifică certificatul și limita efectelor recunoașterii. Protecția copilului și măsurile penale pot avea alte instrumente; identifică natura exactă a actului.

157. Pensie și obligație de întreținere

Prestație de sprijin rezultată din raporturile de familie relevante. Regulamentul nr. 4/2009 privește competența și circulația hotărârilor din domeniul său; nu stabilește o sumă identică pentru toate familiile. Separă legea aplicabilă, cuantumul, scadențele și executarea restanțelor.

158. Recunoașterea hotărârilor de familie

Acceptarea în alt stat a efectelor unei hotărâri, după regimul materiei. Divorțul, răspunderea părintească și întreținerea nu circulă toate prin același certificat. Verifică statele și datele, iar pentru Bruxelles IIb reperul articolului 100; o traducere nu înlocuiește documentele cerute de instrument.

159. Divorț transfrontalier

Desfacerea căsătoriei într-o situație cu legături relevante în mai multe state. Verifică separat instanța competentă, legea divorțului și efectele asupra copiilor ori bunurilor. Bruxelles IIb și Roma III au funcții diferite; naționalitatea română a unuia dintre soți nu răspunde singură tuturor acestor întrebări.

160. Regim matrimonial

Normele care organizează raporturile patrimoniale dintre soți și, după caz, cu terții. Nu se confundă cu pensia de întreținere sau divorțul în sine. Regulamentul 2016/1103 funcționează în cooperarea consolidată a statelor participante; pentru o cauză română verifică normele efectiv aplicabile, fără importarea lui automată.

161. Parteneriat înregistrat

Instituție creată potrivit dreptului unui stat, ale cărei existență și efecte trebuie identificate concret. Regulamentul 2016/1104 privește efectele patrimoniale în statele participante la cooperarea consolidată. Nu rezolvă automat toate întrebările de statut, recunoaștere și patrimoniu într-un litigiu aflat în România.

162. Succesiune transfrontalieră

Moștenire cu legături în mai multe state, prin reședința defunctului, bunuri ori persoane interesate. Regulamentul nr. 650/2012 coordonează aspectele din domeniul său. Separă competența, legea moștenirii și înscrierea drepturilor în registre; faptul că există bunuri în două state nu impune automat două legi succesorale.

163. Certificat european de moștenitor

Document pentru dovedirea în alt stat membru a calității ori drepturilor succesorale și a atribuțiilor prevăzute de articolul 63. Nu înlocuiește obligatoriu documentele naționale în toate situațiile. Verifică emitentul, conținutul și copia certificată valabilă, fără a presupune că rezolvă orice litigiu privind bunurile.

164. Legea aplicabilă moștenirii

În Regulamentul nr. 650/2012, articolul 21 pornește de la reședința obișnuită a defunctului la deces, cu excepția legăturii vădit mai strânse și a celorlalte dispoziții relevante. Articolul 22 permite o alegere determinată. Legea statului unde se află casa nu este automat legea întregii succesiuni.

165. Testament

Act pentru dispoziții după deces; în dreptul român, articolul 1034 îl caracterizează ca unilateral, personal și revocabil. Într-un context internațional, forma și fondul cer verificări distincte. O traducere și o apostilă nu confirmă automat capacitatea, valabilitatea dispozițiilor sau respectarea rezervei succesorale.

166. Rezervă succesorală

Partea protejată de lege pentru moștenitorii rezervatari. Dacă se aplică dreptul român, articolele 1087–1088 identifică beneficiarii și rezerva de jumătate din cota legală corespunzătoare fiecăruia. Nu este jumătate din întreaga moștenire pentru orice rudă; stabilește mai întâi legea și componența familiei.

167. Partaj

Încetarea proprietății comune prin împărțire în condițiile legii, amiabil ori prin procedura judiciară relevantă. Într-o succesiune internațională se verifică legea, competența, bunurile și cotele. Identificarea unui moștenitor nu atribuie automat fiecăruia un bun individual și nici nu înlocuiește formalitățile registrelor.

168. Adopție internațională

Procedură cu elemente internaționale care cere verificarea legislației naționale și, unde este aplicabilă, a Convenției de la Haga din 1993. Convenția din 1996 exclude adopția prin articolul 4. Pentru 1993 contează reședințele obișnuite, statele contractante, garanțiile și cooperarea autorităților; nu o trata ca pe o simplă mutare a copilului.

169. Protecția copilului prin Convenția din 1996

Convenția de la Haga din 1996 privește competența, legea aplicabilă, recunoașterea și cooperarea pentru măsurile de protecție a copilului din domeniul său. Articolul 4 exclude, între altele, adopția și întreținerea. Verifică raportul cu Bruxelles IIb și statele implicate, fără să presupui că instrumentele sunt interschimbabile.

170. Mediere în familie

Încercare de soluționare prin acord cu sprijinul unui mediator. Nu orice drept privind copilul este disponibil liber părților, iar interesul copilului și controlul cerut de lege rămân relevante. Acordul, aprobarea lui și circulația transfrontalieră se verifică separat; negocierea nu dovedește suspendarea termenelor.

171. Localizarea bunurilor moștenirii

Inventarierea bunurilor, drepturilor și datoriilor relevante, pe state, cu dovezi privind titularii și eventualele sarcini. Nu stabilește singură legea succesiunii. Pentru demersuri practice sunt utile actele de proprietate, extrasele, documentele bancare obținute legal și actele succesorale existente, cu evidențierea informațiilor încă neconfirmate.

172. Apostilă pentru acte de stare civilă

Poate autentifica originea actului în condițiile Convenției din 1961, dar nu este obligatoriu primul pas în orice situație. Regulamentul nr. 2016/1191 înlătură cerințe pentru anumite documente publice care circulă între state membre. Verifică tipul actului și scopul, apoi traducerea ori formularul multilingv aplicabil.

173. Folosirea și efectele actelor publice străine

Acceptarea originii autentice a unui document și recunoașterea efectelor lui sunt probleme distincte. Regulamentul nr. 2016/1191 simplifică formalități pentru anumite acte, fără să impună recunoașterea tuturor efectelor juridice ale conținutului. Actele succesorale ori executorii pot avea mecanisme speciale ce trebuie verificate.

174. Alegerea legii succesorale

Articolul 22 din Regulamentul nr. 650/2012 permite alegerea legii cetățeniei deținute la alegere sau la deces; pentru cetățenii multiple există opțiunile prevăzute acolo. Alegerea trebuie exprimată ori să rezulte din dispoziția pentru cauză de moarte. Nu permite alegerea oricărei legi doar pentru taxe mai mici.

175. For de necesitate: forum necessitatis

Competență excepțională când procedura în statul terț nu poate avea loc rezonabil ori este imposibilă, în condițiile instrumentului relevant și cu o legătură suficientă. Exemple: articolul 11 din Regulamentul succesiunilor, articolul 7 din Regulamentul întreținerii și articolul 1070 din Codul de procedură civilă, sub rezerva priorității normelor aplicabile. Nu este o regulă generală din Bruxelles I.

176. Recunoașterea divorțului

Acceptarea efectului desfacerii căsătoriei într-un alt stat, prin regimul aplicabil. În domeniul Bruxelles IIb există recunoaștere fără procedură specială, cu documente și limite proprii. Nu rezultă automat și împărțirea bunurilor, executarea întreținerii ori modificarea tuturor registrelor; verifică fiecare operațiune.

177. Acord parental

Înțelegere privind copilul, ale cărei validitate și efecte depind de lege și formalizare. Pentru circulația în Bruxelles IIb, definiția acordului și articolele 64–65 cer verificări privind înregistrarea, efectul juridic obligatoriu și, pentru răspunderea părintească, caracterul executoriu. O semnătură privată nu dovedește toate aceste condiții.

178. Întreținere transfrontalieră

Obligație de sprijin cu legături între state, de exemplu creditorul și debitorul locuiesc diferit. Regulamentul nr. 4/2009 poate organiza competența și executarea, iar alte relații pot cere convenția relevantă. Pregătește hotărârea, scadențele, plățile și restanțele; nu confunda stabilirea obligației cu recuperarea sumelor.

179. Apostilă, supralegalizare sau scutire în familie

Alege după document, stat și scop. Apostila simplifică autentificarea când Convenția din 1961 se aplică; supralegalizarea poate fi necesară în alte situații, iar unele norme elimină ambele formalități. Niciuna nu înlocuiește singură analiza efectelor unui divorț, ale filiației sau ale unei adopții.

Surse și articole de lege: Convenția de la Haga din 1980; Regulamentul (UE) 2019/1111: Bruxelles IIb; Convenția de la Haga din 1996 — competență și protecția copilului; Regulamentul (UE) nr. 606/2013: măsuri civile de protecție; Regulamentul (CE) nr. 4/2009: întreținere; Regulamentul (UE) nr. 1259/2010: Roma III; Regulamentul (UE) 2016/1103: regimuri matrimoniale; Decizia (UE) 2016/954: statele autorizate pentru cooperare; Codul civil; Regulamentul (UE) 2016/1104: efectele patrimoniale ale parteneriatelor; Regulamentul (UE) nr. 650/2012: succesiuni; Convenția de la Haga din 1993: adopție internațională; Directiva 2008/52/CE: mediere; Convenția de la Haga din 1961: apostila; Regulamentul (UE) 2016/1191: documente publice; Codul de procedură civilă.

Pregătirea întrebării pentru avocat

  • Indică termenul exact și pagina actului în care apare.
  • Precizează ce rezultat urmărești: răspuns, judecată, conservarea unui bun ori executare.
  • Separă datele contractului, cererii, hotărârii, comunicării și primului act de executare.
  • Atașează documentul și anexele relevante; arată ce informație lipsește sau este contestată.

Pentru organizarea dosarului și alegerea etapelor, consultă ghidul litigiului transfrontalier cu România. Pentru navigarea către texte și formulare, folosește resursele oficiale indicate la definiții.

Pentru găsirea resurselor, formularelor și tabelelor oficiale, vezi ghidul resurselor e-Justiție și EUR-Lex. Alege documentul după instrumentul juridic identificat în glosar.

Ai nevoie de încadrarea situației tale?

Descrie problema, statele implicate și stadiul procedurii. Analiza pe acte poate stabili ce verificări sunt necesare și ce demers trebuie pregătit.

Întrebări frecvente

Cui îi este util glosarul?

Persoanelor și companiilor care întâlnesc termeni de litigiu internațional cu legătură în România. Categoriile separă procedura, instrumentele europene, arbitrajul, executarea și familia ori succesiunea.

Definiția stabilește soluția dosarului meu?

Nu. O definiție explică noțiunea. Pentru alegerea demersului trebuie citite actele, identificate statele și verificate domeniul normei, excepțiile și datele relevante.

Cum aleg instrumentul european?

Începe cu obiectul cererii, statele și stadiul: judecată, conservare sau executare. Separă competența de legea aplicabilă și verifică data evenimentului folosită de dispoziția tranzitorie.

De ce sunt citate și convenții de la Haga?

Unele probleme sunt reglementate prin convenții internaționale cu propriile condiții. Ele nu sunt simple înlocuitoare ale oricărui regulament european; trebuie verificat raportul dintre instrumente pentru materia și statele concrete.

De ce apare o noțiune în mai multe categorii?

Aceeași noțiune poate avea funcții diferite. De exemplu, o măsură asigurătorie păstrează bunuri, iar poprirea executorie urmărește realizarea unui titlu. Citește contextul fiecărei intrări înainte de a folosi denumirea.

Este suficient ca două state să apară în tabelul unei convenții?

Nu. Verifică intrările în vigoare, raportul dintre state, teritoriile, declarațiile și regula temporală relevantă. Semnarea, ratificarea și producerea efectelor între cele două state nu sunt același eveniment.

Cum folosesc sursele de la definiții?

Folosește legăturile de la sfârșitul categoriei și articolele indicate în definiție. Deschide textul oficial și verifică definițiile, domeniul, excluderile și dispozițiile temporale. Legătura nu înlocuiește lectura cerințelor aplicabile documentului tău.

De ce New York și ICSID sunt explicate separat?

Convenția de la New York și Convenția ICSID au regimuri diferite pentru sentințele din domeniul fiecăreia. Mai întâi identifici temeiul arbitrajului; numele unei instituții ori prezența unui stat în litigiu nu este suficientă.

Au fost avute în vedere legislația și jurisprudența disponibile până la 05.11.2026. Pentru situația concretă se verifică și forma aplicabilă la data faptelor sau a procedurii. Materialul are caracter informativ.