Impersonarea prin nume de domeniu și rețele sociale implicând .ro: remedii juridice pentru companii străine

Din perspectiva unei companii străine, problema are două componente principale:

• numele de domeniu .ro ales în mod abuziv (cybersquatting, typosquatting, înregistrarea de domenii defensive „în avans” de către terți);
• impersonarea pe platformele de social media (pagini oficiale false, anunțuri sponsorizate frauduloase, conturi care se prezintă ca „reprezentant oficial” în România).

Ghidul de față își propune să ofere companiilor străine un plan clar de acțiune, pornind de la instrumentele specifice pentru disputele privind numele de domeniu .ro, continuând cu pretențiile de marcă și concurență neloială și terminând cu strategia probatorie și de litigiu în fața instanțelor române.

.ro Domain Disputes and Policies

Cine administrează domeniile .ro și ce înseamnă asta pentru branduri

Registrul național de domenii .ro este administrat de Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Informatică – ICI București, prin serviciul RoTLD (Romania Top Level Domain). RoTLD asigură înregistrarea și administrarea domeniilor .ro și menționează în mod expres că respectă practicile internaționale în materie de mărci și drepturi de proprietate intelectuală.

Regulile de înregistrare RoTLD se bazează pe principiul „primul venit, primul servit”, dar subliniază că instanțele din România sunt competente pentru rezolvarea litigiilor legate de numele de domeniu, iar înainte de calea judecătorească este posibilă o procedură de mediere sau arbitraj conform politicii de rezolvare a disputelor publicate pe site-ul registrului.

Contractul pentru înregistrare și obligațiile titularului

La înregistrarea unui domeniu .ro, solicitantul acceptă „Contractul pentru Înregistrare” și „Regulile de Înregistrare” RoTLD. Printre altele, aceste documente prevăd că:

• titularul numelui de domeniu este responsabil pentru folosirea acestuia și pentru respectarea legislației aplicabile, inclusiv în materia proprietății intelectuale;
• în cazul unui litigiu de domeniu cu un terț, titularul se obligă să despăgubească registrul în conformitate cu Politica de Dispute;
• litigiile privind numele de domeniu sunt de competența instanțelor române, fără a exclude soluționarea alternativă (ADR).

Din punctul de vedere al unei companii străine, aceste prevederi sunt relevante pentru că fixează forul competent (instanțele române) și recunosc posibilitatea unei proceduri de soluționare alternativă a litigiilor (ADR) înainte sau în paralel cu instanța.

Politica de rezolvare a disputelor RoTLD și rolul WIPO

RoTLD are o Politică de Rezolvare a Disputelor pentru numele de domeniu .ro. Aceasta prevede că o persoană care dorește să conteste înregistrarea unui domeniu .ro o poate face fie prin procedura de soluționare alternativă a litigiilor, fie prin proceduri judiciare. Titularul numelui de domeniu este obligat să participe la procedura ADR atunci când un reclamant susține că:

• domeniul este identic sau similar până la confuzie cu o marcă protejată, o indicație geografică protejată sau un alt drept recunoscut prin legislație; și
• deținătorul domeniului nu are drepturi sau interese legitime asupra acestuia; și
• domeniul a fost înregistrat și este folosit cu rea-credință.

Procedura ADR pentru .ro este administrată de Centrul de Arbitraj și Mediere al OMPI (WIPO), în baza unei politici inspirate de Uniform Domain Name Dispute Resolution Policy (UDRP). Pentru companiile străine acest lucru este foarte important: chiar dacă domeniul este național (.ro), infrastructura de soluționare a litigiilor este familiară, fiind apropiată de UDRP, cu reguli procedurale clare și un set consistent de decizii anterioare la care se poate raporta.

Când alegeți ADR WIPO și când mergeți direct în instanță

În fața unui domeniu .ro care imită marca dumneavoastră, aveți în principiu trei opțiuni:

1. Procedura ADR WIPO pentru .ro – vizați în special transferul sau anularea domeniului, într-o procedură relativ rapidă, pe baza înscrisurilor;
2. Acțiune în instanță în România – unde puteți cere nu doar transferul domeniului, ci și despăgubiri, interzicerea altor utilizări, publicarea hotărârii etc.;
3. O combinație a celor două – de exemplu, ADR pentru recuperarea urgentă a domeniului și, în paralel sau ulterior, acțiune în instanță pentru a obține daune și a viza și alte comportamente ilicite (de exemplu, imitarea pe rețelele sociale).

Avantajele procedurii ADR sunt viteza, costurile mai reduse și specializarea paneliștilor în materie de proprietate intelectuală. Dezavantajul este că, de regulă, remediul se limitează la transferul sau anularea domeniului, fără despăgubiri. Instanța națională oferă un spectru mult mai larg de remedii, dar la costuri și durate procedurale mai mari.

Standardele de fond: identitate, lipsa interesului legitim, rea-credință

Structura tipică a cererii într-un litigiu de domeniu .ro este similară cu cea din UDRP:

• identitate sau similitudine până la confuzie între domeniu și marca/semnul protejat al reclamantului;
• lipsa drepturilor sau intereselor legitime ale titularului domeniului (nu este cunoscut sub acel nume, nu există acorduri de licență, nu există o utilizare comercială de bună-credință etc.);
• înregistrarea și utilizarea cu rea-credință (tentativă de a vinde domeniul în mod speculativ, deturnarea traficului, phishing, redirecționarea către competitori, imitarea site-ului oficial al companiei ș.a.).

În zona .ro, un pattern des întâlnit este înregistrarea unui domeniu identic sau foarte apropiat de marca străină (inclusiv cu adăugarea unor termeni descriptivi, cum ar fi „romania”, „oficial”, „shop”, „blackfriday”), urmată de crearea unui site care copiază designul brandului și se promovează prin pagini de social media false.

Particularități ale domeniilor .ro pentru companii străine

Din perspectivă practică, câteva elemente sunt esențiale pentru un brand internațional care vizează piața românească:

• Verificați și securizați din timp domeniile-cheie .ro – nu doar varianta exactă a mărcii, ci și combinații cu termeni evidenți (shop, store, official, romania etc.), pentru a reduce spațiul de manevră al imitatorilor;
• Asigurați-vă că drepturile de marcă sunt extinse la România – fie prin marcă națională OSIM, fie prin marcă a Uniunii Europene, fie prin marcă internațională cu desemnare RO; fără un drept anterior clar, procedura ADR și acțiunile în instanță devin mult mai dificil de susținut;
• Pregătiți fișe de produs și ghiduri vizuale pentru paneliști/instanță – capturi ale site-ului oficial, descrieri ale elementelor distinctive, exemple de confuzie reală (mesaje de la clienți, comenzi plasate din eroare pe site-ul fraudulos);
• Centralizați managementul domeniilor la nivel de grup – pentru a evita situațiile în care afiliatul local sau un distribuitor independent înregistrează pe numele său domenii esențiale, complicând ulterior strategia globală de brand.

Trademark and Unfair Competition Claims

Domeniul .ro ca „semn folosit în comerț”

În dreptul român, numele de domeniu nu este, ca atare, un drept de proprietate intelectuală. Cu toate acestea, el poate funcționa ca un „semn distinctiv folosit în comerț” și poate intra în conflict cu mărci sau alte semne protejate – de exemplu, denumiri comerciale sau nume de societate.

Legea română a mărcilor (actualizată pentru a transpune Directiva (UE) 2015/2436) prevede că titularul unei mărci poate interzice utilizarea fără consimțământ, în activitatea comercială, a unui semn identic sau similar pentru produse/servicii identice sau similare, atunci când există un risc de confuzie. Domeniul .ro utilizat pentru a promova produse/servicii în România intră de regulă în această categorie, mai ales când site-ul copiază identitatea vizuală a brandului.

Mai mult, doctrina și practica judiciară au recunoscut în mod repetat că folosirea unui domeniu identic cu o marcă poate constitui contrafacere și concurență neloială, iar instanțele au dispus transferul domeniului către titularul mărcii, precum și interzicerea utilizării lui în viitor.

Concurență neloială: când nu există marcă înregistrată sau când trebuie extinse pretențiile

Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale pornește de la ideea că „orice act sau fapt contrar bunelor practici în activitatea industrială sau comercială” constituie concurență neloială. Această formulare largă permite instanțelor să sancționeze comportamente noi, care nu sunt acoperite exhaustiv de legislația specială (de exemplu, scheme sofisticate de impersonare online).

În contextul numelor de domeniu .ro și al rețelelor sociale, fapte de concurență neloială pot fi, de exemplu:

• crearea unui site sau cont social media care se prezintă ca „reprezentanță oficială” a unei companii străine, fără vreo relație contractuală cu aceasta;
• imitarea designului, logourilor, sloganurilor și materialelor de marketing ale brandului, astfel încât consumatorul mediu român să creadă că se află pe site-ul oficial;
• folosirea intensă a brandului în campanii de social media (sponsorizări, giveaway-uri) pentru a colecta date personale sau a promova produse contrafăcute;
• „încălecarea” rezultatelor din motoarele de căutare: când domeniul .ro fraudulent este optimizat SEO astfel încât apare imediat lângă sau chiar peste site-ul oficial al companiei.

Chiar și atunci când marca nu este încă înregistrată, dacă brandul are o anumită notorietate și este folosit în mod constant pe piață, se poate construi un caz de concurență neloială bazat pe parazitism economic, confuzie și exploatarea neautorizată a reputației.

Impersoanarea pe social media ca încălcare de marcă și faptă ilicită

Platformele mari (Facebook, Instagram, X, TikTok etc.) au introdus în ultimii ani reguli tot mai stricte împotriva conturilor care se dau drept altcineva, inclusiv branduri. Din punct de vedere juridic, impersonarea pe social media ridică două planuri distincte:

1. Planul contractual – raportul dintre utilizator și platformă, guvernat de Termenii și Condițiile platformei și de politicile de community standards; aici instrumentul principal este notice-and-takedown (raportarea contului/ conținutului, cu dovada drepturilor);
2. Planul dreptului național – raportul dintre brand și imitator, care poate atrage răspundere civilă delictuală (pentru prejudiciul de imagine și economic), precum și încălcarea mărcii și concurență neloială.

În practică, majoritatea companiilor străine tratează rețelele sociale ca un prim front de reacție rapidă: raportează paginile false, blochează campaniile de publicitate frauduloase și limitează expunerea consumatorilor la conținutul problematic. Totuși, atunci când impersonarea este coordonată cu folosirea unui domeniu .ro (site clonă, shop neautorizat), o abordare exclusiv „platform-based” nu este suficientă. Este nevoie de:

• conectarea dovezilor de pe social media cu cele din zona domeniului .ro;
• identificarea persoanei din spatele domeniului și a conturilor;
• formularea unor pretenții unitare în instanță (marcă, concurență neloială, eventual răspundere civilă delictuală).

Remediile disponibile: de la transferul domeniului la despăgubiri

În acțiunile de marcă și concurență neloială, legislația română și cea europeană permit o gamă largă de remedii, printre care:

• interzicerea utilizării domeniului .ro și a oricărui alt semn similar care creează confuzie;
• transferul domeniului către titularul mărcii (când acest lucru este solicitat și justificat);
• interzicerea creării sau administrării de conturi social media care folosesc marca sau elementele distinctive ale companiei fără autorizație;
• distrugerea sau retragerea din comerț a materialelor publicitare, ambalajelor și altor instrumente folosite pentru impersonare;
• plata de despăgubiri, inclusiv pentru pierderi efective, câștig nerealizat, îmbogățire fără justă cauză și prejudiciu de imagine;
• publicarea hotărârii pe cheltuiala pârâtului, inclusiv online, pentru anunțarea publicului cu privire la deznodământul litigiului.

În cazurile grave sau de amploare (de exemplu, scheme de fraudă cu pagini de social media și site-uri .ro care vând produse contrafăcute), poate interveni și răspunderea penală pentru contrafacere de marcă, în paralel cu remediile civile.

Evidence and Court Strategy

De ce sunt probele digitale atât de importante

Atunci când vorbim despre impersonare online, multe dintre dovezi sunt efemere: pagini de Facebook care dispar, campanii de ads care sunt oprite, domenii .ro care sunt redirecționate peste noapte, clipuri video care sunt șterse. De aceea, viteza în colectarea și conservarea probelor face diferența între un dosar solid și unul fragil.

Din perspectivă românească, câteva categorii de probe contează în mod special:

• capturi de ecran datate ale site-ului și conturilor social media (ideal cu URL complet și dată/ora vizibilă);
• procese-verbale de constatare întocmite de un executor judecătoresc, care „îngheață” starea de fapt la un moment dat și au o forță probantă superioară
• istorice WHOIS și alte date disponibile prin RoTLD sau prin instrumente specializate (în măsura în care legislația datelor cu caracter personal permite);
• mesaje de la consumatori care au fost induși în eroare (e-mailuri, comentarii pe social media, reclamații la service sau call center etc.);
• statistici de trafic și rapoarte de analytics (de exemplu, creșteri bruște de trafic pe cuvinte-cheie brand, corespondente cu lansarea unui site .ro fraudulos);
• rapoarte de monitorizare online realizate de furnizori specializați, care pot identifica, în timp, pattern-uri de impersonare pe multiple platforme;
• decizii anterioare (WIPO sau instanțe române/străine) care atestă notorietatea mărcii sau un comportament repetitiv al aceluiași contrafăcător.

Corelarea procedurilor: RoTLD/WIPO, social media și instanțe

Din punct de vedere strategic, pentru un brand străin afectat de impersonare care implică atât domenii .ro, cât și social media, abordarea recomandată este să nu privească aceste canale izolat, ci integrat. Un posibil „timeline” de acțiune ar putea fi:

1. Reacție imediată (0–48 ore)

• colectarea probelor (screenshots, PV executor, exporturi de comentarii, analytics);
• raportarea paginilor și conținutului problematic direct pe platforme (impersonare, încălcarea mărcii, phishing etc.);
• blocarea eventualelor campanii de advertising fraudulos (de exemplu, raportarea ads-urilor către Meta sau TikTok);
• identificarea datelor de bază despre domeniul .ro (registrar, date WHOIS, redirecționări).

2. Consolidare juridică (2–10 zile)

• analiza drepturilor de marcă aplicabile (OSIM, EUIPO, WIPO) și a altor semne anterioare (denumiri comerciale, nume de societate);
• pregătirea unei cereri ADR WIPO pentru domeniul .ro, dacă strategia o impune;
• trimiterea unor cease-and-desist letters către titularul domeniului (dacă este identificabil) și către administratori de pagini social media (când există date de contact);
• stabilirea unei strategii de litigiu în România (inclusiv evaluarea amplorii prejudiciului și a fezabilității unei acțiuni în instanță).

3. Litigii și follow-up (10 zile și ulterior)

• lansarea procedurii ADR WIPO pentru .ro (dacă nu a fost deja inițiată);
• introducerea unei acțiuni în fața instanțelor române (de regulă în materie de marcă și concurență neloială, eventual cu solicitarea de măsuri provizorii);
• monitorizarea implementării deciziilor de către platforme (takedown-uri, blocări de conturi) și de către RoTLD (transfer/anulare domeniu);
• adaptarea strategiei pe baza reacției contrafăcătorului – de exemplu, dacă acesta replică schema cu alte domenii sau alte platforme.

Măsuri provizorii în instanțele române

Directiva 2004/48/CE privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală, transpusă în dreptul român, prevede posibilitatea unor măsuri provizorii rapide pentru a preveni continuarea încălcării. În contextul impersonării online și al domeniilor .ro, astfel de măsuri pot include:

• suspendarea utilizării unui nume de domeniu .ro (de exemplu, prin obligarea titularului să îl dezactiveze, eventual cu notificarea registrului);
• interzicerea utilizării anumitor conturi sau pagini social media (în măsura în care pârâtul le controlează direct);
• ordonanțe de „înghețare” a conținutului, astfel încât probatoriul să nu dispară până la judecata pe fond;
• măsuri de conservare a probelor digitale, inclusiv obligarea unor terți (furnizori de hosting, platforme, agenții media) să păstreze log-uri și date relevante.

În practică, succesul unor astfel de măsuri depinde mult de viteza de reacție și de calitatea probelor inițiale. De aceea, implicarea timpurie a unui avocat local familiarizat cu atât cu mecanismele RoTLD/WIPO, cât și cu cultura digitală a platformelor, este esențială.

Coordonarea cu politicile platformelor de social media

Deși articolul se concentrează pe zona juridică, nu poate fi ignorat faptul că multe dispute de impersonare se câștigă sau se pierd în practică la nivel de brand protection tools oferite de platforme, nu neapărat în instanță. Câteva idei-cheie:

• Facebook și Instagram (Meta) – au politici clare împotriva conturilor care se prezintă în mod fals ca o persoană sau o entitate și oferă formulare specifice pentru raportarea încălcărilor de marcă și a impersonării. Meta a extins și instrumentele interne de protecție a brandurilor (Brand Rights Protection), care permit monitorizarea ad-urilor și a conținutului ce utilizează marca, chiar și fără logo explicit.
• Instagram și TikTok – includ în Termenii de utilizare și în politicile de proprietate intelectuală interdicții explicite privind încălcările de marcă și contrafacerea, cu mecanisme de raportare a conținutului sau conturilor care folosesc fără drept marca sau identitatea vizuală a brandului.
• X (fost Twitter) – are o politică actualizată privind „misleading and deceptive identities”, care interzice conturile ce se dau drept alte persoane sau entități fără a indica clar că sunt parodii sau fan accounts. Platforma oferă formulare distincte pentru raportarea impersonării și a încălcărilor de marcă.

Bineînțeles, aceste proceduri sunt autonome și nu substituie demersurile legale, dar o strategie eficientă de protecție a brandului va îmbina:

• reacția rapidă pe platformă (takedown, suspendare cont, blocarea ad-urilor);
• recuperarea domeniului .ro prin ADR sau instanță; și
• acțiuni legale țintite, acolo unde prejudiciul justifică efortul (de exemplu, când sunt implicate volume considerabile de vânzări sau scheme de fraudă recurente).

Aspecte practice pentru companiile străine: organizare internă și local partner

Dincolo de norme și proceduri, experiența arată că diferența între un brand protejat și unul vulnerabil stă în organizare și viteză. Câteva recomandări concrete:

• Desemnați un „incident owner” intern – o persoană sau o echipă (legal, compliance, brand protection) responsabilă să preia rapid cazurile de impersonare .ro și social media și să coordoneze răspunsul;
• Stabiliți un protocol scris – un „playbook” intern care să descrie pașii de urmat, persoanele de contact, nivelurile de escaladare, criteriile pentru a decide când se ajunge în instanță sau ADR;
• Încheiați un acord-cadru cu un avocat local – astfel încât, în momentul în care apare problema, să nu pierdeți zile întregi căutând consultanță și negociind onorarii; ideal, acest partener local să fie deja familiarizat cu modul în care funcționează RoTLD, WIPO și principalele platforme social media;
• Centralizați dovezile – utilizați un sistem intern (de exemplu, un folder securizat sau o aplicație dedicată) în care să fie păstrate cronologic toate capturile, rapoartele de monitorizare, răspunsurile de la platforme și documentele legale;
• Comunicați proactiv cu piața – în cazurile grave, este util să publicați pe site-ul oficial și pe conturile de social media un avertisment către clienți cu privire la paginile și domeniile false identificate, precum și o listă de canale oficiale.

Costuri, durată și praguri de decizie

Nu în ultimul rând, orice companie străină trebuie să-și stabilească intern praguri de decizie finanțate. De exemplu:

• sub un anumit nivel de impact (ex. un singur cont mic de social media, fără domeniu .ro), poate fi suficientă o abordare soft (takedown, avertisment public);
• atunci când există un domeniu .ro + campanii de ads și volume semnificative de trafic, se justifică ADR WIPO și, eventual, o acțiune în instanță;
• în cazuri de amploare (rețele de site-uri .ro, trafic mare, produse contrafăcute, prejudicii reputaționale majore), se justifică un litigiu complex, inclusiv cu componentă penală și cooperare cu autoritățile (poliție, procuratură, ANPC).

O evaluare realistă a costurilor și beneficiilor – financiară, reputațională și de conformare – este esențială pentru a alege instrumentul potrivit la momentul potrivit.

Concluzii: transformați .ro din vulnerabilitate în instrument de protecție

.ro este, în mod natural, prima opțiune atunci când un brand internațional vizează consumatorul român. Aceeași vizibilitate îl face însă și o țintă predilectă pentru cybersquatteri, imitatori și actori frauduloși. Când adăugăm în ecuație și rețelele sociale – unde paginile false și campaniile agresive de ads pot produce confuzie masivă în câteva ore – rezultă un mediu de risc ridicat pentru companiile străine.

Vestea bună este că, în ultimii ani, instrumentele juridice și operaționale de reacție s-au maturizat: RoTLD are o politică clară de rezolvare a disputelor, domeniile .ro pot fi obiectul unor proceduri ADR administrate de WIPO, legislația română de marcă și concurență neloială este aliniată cu standardele UE, iar platformele de social media au introdus proceduri tot mai eficiente de notice-and-takedown pentru impersonare și încălcarea mărcilor.

Pentru companiile străine, cheia este să nu privească aceste instrumente în izolare, ci să le folosească într-o strategie integrată care combină:

• securizarea proactivă a domeniilor .ro relevante și a drepturilor de marcă pe România;
• monitorizarea continuă a spațiului online (domenii, social media, marketplace-uri);
• proceduri interne clare pentru reacția la impersonare și abuz de marcă;
• colaborarea strânsă cu un partener local specializat în dreptul tehnologiei și al proprietății intelectuale.

Abia atunci .ro și prezența în social media nu mai reprezintă doar potențiale puncte slabe, ci devin parte dintr-un ecosistem controlat de brand protection, în care fiecare incident de impersonare este și o oportunitate de a întări poziția juridică și poziționarea publică a brandului pe piața românească.

Surse

• RoTLD – Politica de Rezolvare a Disputelor pentru domeniile .ro
• RoTLD – Reguli de Înregistrare pentru numele de domeniu .ro
• RoTLD – Contract pentru Înregistrare
• ICI – Prezentare RoTLD și rolul său ca registru .ro
• WIPO – Domain Name Dispute Resolution Service for .RO
• WIPO – Domain Name Disputes (UDRP și politici ccTLD)
• Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale – versiune în limba engleză
• Stalfort – Update of the Romanian trademark law
• World Trademark Review – Trademark procedures and strategies: Romania
• Directiva 2004/48/CE privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală – sinteză UE
• TikTok – Intellectual property policy
• Red Points – How to protect your brand on Instagram
• Corsearch – Protecting your brand: how to remove counterfeits from X (Twitter)