Înființarea unei afaceri în România ca străin

România a devenit o opțiune serioasă pentru antreprenorii străini care își doresc o companie în Uniunea Europeană, cu taxe relativ reduse, acces la piața unică europeană și posibilitatea de a înființa o societate cu un capital social minim. România este stat membru al UE și este integrată în spațiul Schengen, ceea ce simplifică suplimentar călătoriile și logistica transfrontalieră în Europa.

Foarte important, atât cetățenii UE, cât și cei din afara UE pot deține 100% dintr-o companie românească. Persoanele fizice și juridice străine pot deține toate părțile sociale într-o societate cu răspundere limitată (SRL), fără obligația unui „nominal” sau asociat român. De asemenea, nu există, în principiu, obligația de a avea un administrator rezident în România, atât timp cât sunt respectate condițiile generale din legislația societară.

În paralel, procedura de înființare a devenit tot mai digitală. Oficiul Național al Registrului Comerțului (ONRC) permite depuneri online, iar numeroase case de avocatură și firme de servicii corporative oferă înființare 100% online, pe baza unei procuri autentice și a identificării video, astfel încât fondatorii nu sunt nevoiți să călătorească în România.

Acest ghid îți explică pas cu pas cum poate un străin (din UE sau din afara UE) să înființeze o companie în România, ce tipuri de entități există, ce structură are sens în practică și la ce să te aștepți în privința duratei, costurilor și obstacolelor practice.

Disclaimer important: Legislația societară și fiscală din România se modifică frecvent, mai ales regimul microîntreprinderilor. Acest articol are caracter informativ, pe baza informațiilor valabile până în jurul anului 2025. Pentru decizii concrete, este esențial să verifici regulile actualizate direct pe site-urile oficiale precum ONRC, Legea societăților nr. 31/1990 și ANAF sau să soliciți consultanță juridică individuală.

De ce aleg străinii să înființeze firme în România

1. Nivelul impozitelor și regimul microîntreprinderii

Cota standard de impozit pe profit în România este de 16%, o cotă unică relativ stabilă, care se numără printre cele mai reduse cote de impozit pe profit din UE. Cota standard de TVA este de 19%, cu cote reduse pentru anumite bunuri și servicii.

Pentru companiile mici, România aplică regimul de microîntreprindere (impozit pe venit), în locul impozitului pe profit, dacă sunt îndeplinite anumite condiții. În linii mari, arhitectura regimului este următoarea:

Regimul micro este un regim opțional pentru persoanele juridice române care îndeplinesc anumite criterii (plafon de venituri, tip de activitate, structura acționariatului, număr de angajați).
Societatea trebuie, de regulă, să se încadreze sub un plafon de venituri exprimate în euro. Pentru anii fiscali recenți s-a utilizat un plafon de aproximativ 500.000 euro, cu planuri și măsuri legislative de reducere treptată (de exemplu spre 250.000 euro, apoi 100.000 euro).
Impozitul se calculează ca procent din venituri (nu din profit). În practică, se aplică frecvent:
- 1% din cifra de afaceri pentru societăți sub un prag inferior (de exemplu ~60.000 euro), care îndeplinesc și alte condiții (inclusiv existența cel puțin a unui angajat).
- 3% din cifra de afaceri pentru societăți care depășesc acest prag, dar rămân sub plafonul micro, precum și pentru anumite tipuri de activități.
În general, societatea trebuie să aibă cel puțin un salariat cu normă întreagă (sau echivalent) pentru a putea aplica regimul micro; în lipsa acestei condiții poate fi obligată să treacă la impozit pe profit 16%.

Deoarece impozitul micro se aplică la venituri, regimul poate fi extrem de avantajos pentru companiile de servicii cu marje reduse, până la un anumit nivel de dimensiune. Pe măsură ce marja sau cifra de afaceri cresc, impozitul pe profit poate deveni mai eficient. O discuție cu un consultant fiscal este esențială, mai ales în contextul modificărilor dese ale legislației.

2. Piața unică europeană și accesul Schengen

Prin înființarea unei societăți în România, compania ta operează într-un stat membru UE și beneficiază de libertatea de stabilire și de prestare a serviciilor în spațiul UE/SEE. Apartenența la spațiul Schengen facilitează călătoriile de business, transportul de marfă și organizarea lanțurilor logistice în interiorul Europei.

3. Piață în creștere și costuri competitive

România combină un cadru legal european cu costuri salariale încă competitive și un sector IT & servicii în plină dezvoltare. București, Cluj-Napoca, Iași și Timișoara sunt hub-uri regionale pentru startup-uri, centre de servicii partajate și centre de R&D ale unor multinaționale. Pentru antreprenorii străini, România poate fi atât bază operațională, cât și destinație de nearshoring pentru clienți din Vestul Europei.

4. Reguli flexibile pentru acționariat și administrare

Legea societăților nu face, în principiu, diferență între acționari români și străini. Persoanele fizice și juridice străine pot deține 100% din părțile sociale sau acțiunile unei societăți românești (SRL sau SA). Nu există obligația unui asociat român sau rezident, iar administratorii pot fi persoane nerezidente, cu condiția să nu se afle în situații de incompatibilitate sau interdicții prevăzute de lege.

În practică, asta înseamnă că poți deține și administra o firmă românească exclusiv din străinătate, cu ajutorul reprezentanților locali pentru interacțiunea cu banca, autoritățile fiscale și eventualii angajați.

Principalele tipuri de societăți românești pentru investitori străini

SRL (Societate cu Răspundere Limitată)

SRL-ul este cel mai răspândit vehicul pentru antreprenori, atât români, cât și străini. Este echivalentul unei Limited (Ltd) în Marea Britanie sau al unei GmbH în Germania.

Caracteristici principale:

Bază legală: Titlul III din Legea societăților nr. 31/1990.
Asociați: între 1 și 50 de asociați (persoane fizice sau juridice, române sau străine).
Deținere 100% străină: toate părțile sociale pot fi deținute de persoane fizice sau juridice străine; nu este necesar niciun asociat român.
Capital social minim: în prezent, capitalul social minim pentru un SRL este de 1 leu, sumă pur simbolică.
Răspundere: asociații răspund în limita aportului la capitalul social; creditorii nu pot urmări, în mod normal, patrimoniul personal al asociaților pentru datoriile societății.
Administrare: unul sau mai mulți administratori, numiți prin actul constitutiv sau prin hotărâre a asociaților; pot fi români sau străini, rezidenți sau nerezidenți.
Flexibilitate: guvernanță simplă, fără obligație de consiliu de supraveghere sub anumite praguri, distribuire flexibilă a profitului și costuri de funcționare reduse.

În majoritatea cazurilor, pentru un investitor străin (de exemplu consultant, furnizor de servicii IT, e-commerce sau societate de tip holding), SRL-ul este forma standard și cea mai eficientă.

SA (Societate pe Acțiuni)

SA-ul este forma clasică de societate pe acțiuni, utilizată de obicei pentru afaceri mari, sectoare reglementate (bănci, asigurări) sau companii care au în vedere listarea la Bursa de Valori București.

Caracteristici principale:

Bază legală: Titlul II din Legea nr. 31/1990.
Capital social minim: echivalentul în lei a cel puțin 25.000 euro, cu un minim legal exprimat în lei (de exemplu 90.000 RON, actualizat periodic).
Acționari: minimum doi acționari, fără limită maximă.
Răspundere: acționarii răspund numai până la concurența capitalului subscris.
Guvernanță: structuri de administrare mai complexe (consiliu de administrație sau sistem dualist, comitete, audit), obligații mai stricte de raportare și transparență.

Pentru un IMM sau startup tipic, SA-ul este de regulă excesiv. Devine relevant când planifici o investiție de amploare, ai nevoie de statut reglementat sau vizezi atragerea capitalului de pe piața de capital.

Sucursală, filială și reprezentanță

Companiile străine nu sunt obligate întotdeauna să înființeze o persoană juridică română. Alternativele sunt:

Filială: societate română (de obicei SRL sau SA) ale cărei părți sociale/acțiuni sunt deținute de compania-mamă străină. Filiala are personalitate juridică proprie, CUI (cod unic de înregistrare) și este supusă legislației române, ca orice altă societate românească.
Sucursală: unitate fără personalitate juridică a companiei străine, înregistrată la ONRC. Rămâne parte a persoanei juridice străine, care răspunde direct pentru obligațiile sucursalei. Sucursala are contabilitate separată pentru activitatea din România.
Reprezentanță: birou de reprezentare sau marketing al companiei străine, înființat în baza unui regim special. În mod obișnuit, nu poate desfășura activități comerciale directe (nu emite facturi pentru vânzări locale), ci activități de promovare, cercetare de piață, corespondență etc.

În practică:

O filială SRL este soluția standard atunci când vrei o companie românească care să poată contracta și factura în nume propriu.
O sucursală poate fi utilă dacă vrei integrare strânsă cu compania-mamă și accepți ca aceasta să răspundă direct pentru activitatea din România.
O reprezentanță este potrivită atunci când vrei prezență locală pentru marketing și suport, fără activitate comercială taxabilă în România.

Ghid pas cu pas pentru înființarea firmei

1. Verificarea și rezervarea denumirii la ONRC

Primul pas este rezervarea denumirii societății la Oficiul Național al Registrului Comerțului (ONRC).

Pașii tipici:

Pregătește 2–3 variante de denumire care să includă și forma juridică (ex.: „Blue Danube Logistics SRL”). Denumirea trebuie să fie distinctă față de cele deja înregistrate și să includă indicarea formei juridice.
Verifică disponibilitatea denumirii și depune cererea de rezervare prin portalul online al ONRC sau printr-un avocat/consultant din România, pe baza unei procuri.
Achită taxa de rezervare a denumirii (suma este relativ mică, dar trebuie verificată în lista actualizată de tarife a ONRC).
Primești dovada rezervării denumirii, document care va fi ulterior atașat la dosarul de înmatriculare.

2. Sediul social: birou închiriat, domiciliu sau sediu virtual

Orice societate românească trebuie să aibă un sediu social menționat în actul constitutiv și dovedit prin documente depuse la ONRC.

Opțiuni acceptate:

Birou sau spațiu comercial închiriat: prezinți contractul de închiriere și, dacă este cazul, acordul proprietarului pentru utilizarea spațiului ca sediu social.
Domiciliu (apartament): pentru activități de servicii de mici dimensiuni, se folosește deseori o locuință ca sediu social, cu condiția obținerii acordurilor necesare (asociație de proprietari, vecini, după caz) și depunerii declarațiilor prevăzute de ONRC.
Sediu virtual / serviciu de găzduire: numeroși furnizori oferă pachete de sediu social, cu preluare și scanare corespondență și alte servicii administrative. Sunt foarte utilizate de societățile deținute de nerezidenți care nu au încă nevoie de un birou fizic complet.

ONRC pune la dispoziție formulare standard privind declarația de activitate la sediu (de exemplu, că nu se desfășoară activități la sediu pentru o anumită perioadă). De regulă, avocatul sau furnizorul de servicii îți pregătește combinația corectă de contract de închiriere, acord al proprietarului și formulare ONRC.

3. Redactarea actului constitutiv (clauze esențiale)

Actul constitutiv (contractul de societate și/sau statutul) este documentul fundamental al societății. Legea 31/1990 prevede elementele minime obligatorii, iar nerespectarea lor poate duce la respingerea dosarului de înmatriculare.

În cazul unui SRL standard, actul constitutiv ar trebui să includă cel puțin:

Denumirea societății și forma juridică (SRL).
Sediul social (adresă completă).
Durata societății (de obicei nelimitată).
Obiectul de activitate (coduri CAEN), cu precizarea obiectului principal și a obiectelor secundare.
Capitalul social: cuantum, număr și valoare nominală a părților sociale, repartizarea între asociați.
Reguli privind cesiunea părților sociale, atât între asociați, cât și către terți.
Structura de administrare: numărul și identitatea administratorilor, durata mandatului, puterile și modul de reprezentare.
Reguli privind Adunarea Generală a Asociaților (convocare, cvorum, majorități la vot).
Reguli privind distribuirea profitului și acoperirea pierderilor.
Procedura de modificare a actului constitutiv, fuziune, divizare, dizolvare și lichidare.

Mulți investitori străini folosesc modele de act constitutiv pregătite de firme de avocatură sau ghiduri practice în limba engleză (de exemplu ghidurile de „Company formation in Romania” publicate de firme specializate), care transpun cerințele Legii 31/1990 în clauze standard, adaptate pentru structuri cu asociați străini.

4. Deschiderea contului bancar și vărsarea capitalului social

În mod clasic, fondatorii deschid un cont bancar de capital social pe numele societății în curs de înființare, varsă capitalul social și obțin o adeverință de la bancă ce se atașează dosarului pentru ONRC.

În prezent, acesta este adesea cel mai mare obstacol în cazul înființării 100% de la distanță, pentru că:

Majoritatea băncilor din România cer prezența fizică a administratorului (sau a unei persoane cu putere de reprezentare) pentru procedurile KYC (cunoașterea clientelei), în special în cazul companiilor deținute de nerezidenți.
Unele bănci acceptă deschiderea contului pe baza unei procuri autentice, dar acest lucru este din ce în ce mai rar și se analizează strict de la caz la caz.
Furnizori fintech și instituții de monedă electronică pot oferi conturi de business deschise la distanță, utilizabile pentru o societate română, dar trebuie verificat atent dacă sunt acceptate pentru depunerea capitalului social și pentru operațiunile tale specifice.

Din acest motiv, mulți fondatori străini aleg una din două variante:

Planifică o vizită scurtă în România, în care administratorul merge la bancă pentru finalizarea KYC și deschiderea contului.
Colaborează cu o firmă de avocatură sau consultanță care are experiență cu anumite bănci și poate pregăti dosarul în așa fel încât vizita fizică să fie scurtă și eficientă.

După obținerea adeverinței de capital social, documentul este anexat la dosarul de înființare. Ulterior înmatriculării, contul de capital se transformă, de obicei, într-un cont curent operațional.

5. Depunerea dosarului de înmatriculare la ONRC și folosirea procurii

Dosarul de înmatriculare pentru un SRL sau SA se depune la ONRC, fie prin portalul online, fie fizic la oficiul teritorial competent. Legea 31/1990 și Legea 265/2022 privind registrul comerțului reglementează documentele ce trebuie atașate cererii de înregistrare.

În mod obișnuit, dosarul conține:

Actul constitutiv semnat.
Dovada rezervării denumirii.
Documentele privind sediul social (contract de închiriere, acord proprietar, declarații).
Adeverința bancară privind vărsarea capitalului social (pentru SRL/SA).
Copii după actele de identitate și declarații pe proprie răspundere ale asociaților și administratorilor (că îndeplinesc condițiile legii, nu au interdicții etc.).
Datele privind beneficiarul real (UBO) și, unde este cazul, declarația de beneficiar real.
Formularele standard ONRC (cerere de înregistrare, declarații de autorizare a activităților la sediu etc.).

În cazul asociaților străini, dosarul este aproape întotdeauna depus printr-un avocat sau reprezentant în România, în baza unei procure autentice. Procura se semnează în țara de origine, în fața unui notar local sau consul român, și se apostilează sau legalizează, în funcție de stat.

Aceasta este piesa centrală care permite înființarea la distanță: tu semnezi procura acasă (în limba română sau bilingvă), iar avocatul tău din România se ocupă de întregul proces în fața ONRC.

6. Obținerea certificatului de înregistrare, CUI și publicarea în Monitorul Oficial

După depunerea dosarului complet, registratorul de la Registrul Comerțului verifică documentația și admite sau respinge înregistrarea. Dacă totul este în regulă, ONRC emite:

Certificatul de înregistrare, care conține codul unic de identificare (CUI) și numărul de ordine în Registrul Comerțului.
Încheierea registratorului, care se publică în Buletinul electronic al registrului comerțului și, în rezumat, în Monitorul Oficial (Partea a IV-a).

În urma reformelor aduse de Legea 265/2022, multe taxe de registru au fost eliminate. Totuși, rămân de achitat taxele de publicare în Monitorul Oficial sau în buletinul electronic.

În privința duratei, practica recentă arată că:

De la depunerea unui dosar complet până la emiterea certificatului de înregistrare trec, în general, 3–5 zile lucrătoare.
Proiectul complet (rezervare denumire, redactare documente, traduceri, bancă, ONRC) poate fi finalizat, în cazuri simple, în aproximativ 1–3 săptămâni, în funcție de rapiditatea cu care sunt furnizate documentele și de cât durează procedurile băncii.

După înființare: ce trebuie să facă un fondator străin

1. Înregistrarea fiscală și TVA

După ce ONRC înregistrează societatea și emite CUI-ul, societatea este preluată automat în evidențele ANAF (Agenția Națională de Administrare Fiscală) ca plătitor de impozit. Ulterior, se clarifică regimul concret (micro sau impozit pe profit) și situația privind TVA.

Aspecte cheie:

Impozit pe profit vs. impozit pe venitul microîntreprinderii: la începutul activității se optează, în limitele legii, pentru unul dintre regimuri. Decizia depinde de nivelul estimat al veniturilor, marje, tipul de activitate și condițiile în vigoare la momentul respectiv.
TVA: înregistrarea în scopuri de TVA devine obligatorie când cifra de afaceri depășește plafonul legal (care a variat de-a lungul timpului, de exemplu în zona 300.000–395.000 RON), dar se poate opta și pentru înregistrare voluntară, de exemplu pentru societăți B2B cu parteneri din alte state UE.
Operator intracomunitar: dacă vei presta servicii sau vei livra bunuri altor firme din UE, este necesară înscrierea în registrul operatorilor intracomunitari și obținerea unui cod valid de TVA intracomunitar (vizibil în VIES).

2. Număr EORI pentru import–export

Dacă societatea românească importă sau exportă bunuri, va avea nevoie de un număr EORI (Economic Operators Registration and Identification). Acesta este un identificator unic la nivelul UE, utilizat în procedurile vamale. În România, EORI se obține de la autoritatea vamală, în baza unei cereri și a documentelor societății, de regulă în câteva zile lucrătoare.

3. Contabilitate, registre obligatorii și conformare continuă

Societățile românești trebuie să țină contabilitate în partidă dublă, să întocmească bilanțuri anuale și să depună periodic declarații fiscale, indiferent dacă asociații sunt români sau străini.

În practică, aproape toate societățile deținute de nerezidenți:

Colaborează cu un cabinet de contabilitate sau o firmă de contabilitate locală pentru evidența lunară, salarii, declarații fiscale.
Depun bilanțul anual și declarațiile fiscale obligatorii la ANAF și, după caz, la ONRC.
Țin registre obligatorii, precum:
- Registrul asociaților (sau acționarilor).
- Registrul deciziilor Adunării Generale.
- Registrul administratorilor.
- Evidența beneficiarilor reali (datele UBO), și actualizarea lor la orice modificare de structură.

Dacă angajezi personal în România, trebuie respectată legislația muncii (contracte individuale de muncă, salariul minim, reguli privind timpul de muncă și repaus, contribuții sociale obligatorii etc.).

Durată, costuri și obstacole practice

1. Durata obișnuită a proiectului

Pe baza ghidurilor recente pentru investitori și a practicii firmelor specializate, o cronologie realistă arată astfel:

1–3 zile: alegerea formei juridice, colectarea documentelor KYC, stabilirea codurilor CAEN și a sediului social.
1 zi: rezervarea denumirii prin portalul ONRC, dacă nu apar conflicte.
3–7 zile: redactarea și semnarea actului constitutiv și a procurilor; traduceri și apostilări, după caz.
3–10 zile (variabil): deschiderea contului bancar și vărsarea capitalului social, în funcție de bancă și de procedurile KYC.
3–5 zile lucrătoare: înmatricularea la ONRC, după depunerea dosarului complet.

Per ansamblu, pentru un fondator nerezident, o durată realistă este de aproximativ 1–3 săptămâni pentru întregul proiect, dacă lucrezi cu un consultant local experimentat.

2. Taxe oficiale, onorarii și alte costuri

Costurile depind de forma juridică, numărul de asociați, documentația străină implicată și nivelul de servicii profesionale dorit. În practică, merită avute în vedere:

Taxe ONRC: multe taxe de registru pentru înmatriculare au fost eliminate, dar rămân taxe de publicare în Monitorul Oficial sau în buletinul electronic, de regulă de ordinul zecilor de euro.
Sediu social / sediu virtual: pachetele anuale pentru găzduirea sediului social (în special pentru firmele deținute de nerezidenți) sunt, în mod obișnuit, în intervalul 200–400 euro/an, în funcție de servicii.
Onorarii pentru înființare: pachetele „la cheie” oferite de case de avocatură și firme de consultanță pentru deschiderea unui SRL pentru nerezidenți se situează frecvent în zona 400–1.000 euro, în funcție de complexitate. Multe firme afișează explicit oferte în jurul a 500 euro pentru un SRL simplu.
Traduceri și apostile: documentele companiilor străine (certificate de înregistrare, extrase de registru, hotărâri) trebuie de regulă traduse în limba română, legalizate și, când e cazul, apostilate. Costurile variază în funcție de țară și volum.
Contabilitate și salarizare: onorariile lunare depind de numărul de documente și de angajați, dar, în general, sunt competitive în raport cu state vest-europene.

3. Obstacole practice pentru fondatorii străini

Printre dificultățile întâlnite frecvent se numără:

Deschiderea contului bancar: pentru mulți nerezidenți, acesta este „bottleneck-ul” principal. Băncile cer prezența administratorului și documentație KYC extinsă; uneori solicită și justificarea economică a structurii (de ce România, ce activitate, cine sunt clienții). Lipsa unei prezențe fizice poate duce la refuz.
Procuri, apostile și traduceri: pregătirea corectă a procurilor (limbă, formă, conținut) și obținerea apostilelor poate dura, în practică, mai mult decât înregistrarea propriu-zisă la ONRC.
Regimul micro în continuă schimbare: modificările dese creează riscul ca firmele să planifice pe baza unor reguli vechi și să piardă regimul preferențial, fiind trecute la impozit pe profit.
Substanță economică: autoritățile și băncile sunt tot mai atente la existența unei prezențe reale (office, angajați, administrare efectivă). Structurile „de hârtie” sau pur fiscale riscă controale și refuzuri din partea instituțiilor financiare.

Greșeli frecvente ale investitorilor străini și cum pot fi evitate

Alegerea formei greșite (SRL vs. SA vs. sucursală vs. reprezentanță): unele companii deschid o sucursală sau o reprezentanță când, de fapt, au nevoie de un SRL cu personalitate juridică, capabil să angajeze și să factureze în nume propriu. În sens invers, un SA cu capital de minimum 25.000 euro este ales deși un SRL ar fi suficient.
Subestimarea cerințelor bancare: faptul că ONRC acceptă înființarea online nu înseamnă că banca va deschide contul 100% la distanță. Planificarea unei vizite la bancă sau găsirea unui partener local cu experiență este esențială.
Ignorarea regulilor microîntreprinderii: mulți antreprenori se concentrează pe cota de 1% sau 3% fără să analizeze plafonul de venituri, condiția de angajat sau activitățile excluse. Când una dintre condiții nu mai este îndeplinită, trecerea forțată la impozit pe profit poate produce surprize neplăcute.
Act constitutiv „copy-paste”: folosirea unor modele generice, neadaptate legislației române sau structurii acționariatului, poate crea probleme la transferul părților sociale, intrarea investitorilor sau vânzarea ulterioară a afacerii.
Neplanificarea obligațiilor de conformare: chiar dacă societatea are un singur asociat și activitate redusă, obligațiile de depunere a bilanțului, declarațiilor fiscale și actualizarea datelor privind beneficiarul real rămân în vigoare. Neîndeplinirea lor poate duce la amenzi și, în cazuri extreme, la dizolvare.
Confuzia între înființarea firmei și dreptul de ședere/muncă: înființarea unei societăți nu îți garantează, ca cetățean non-UE, dreptul de a locui sau munci în România. Pentru acest lucru este necesar un regim separat (viză de afaceri, permis de ședere), care ține de legislația imigrației.

FAQ scurt: înființarea unei firme în România ca străin

1. Poate un străin să dețină 100% dintr-o societate românească?

Da. Persoanele fizice și juridice străine pot deține 100% din părțile sociale (SRL) sau acțiuni (SA). Legea română nu impune un asociat român și tratează, în principiu, în mod egal investitorii români și cei străini.

2. Am nevoie de asociat român sau administrator rezident?

Nu există cerința legală obligatorie de asociat român sau administrator rezident, în forma generală de SRL/SA. Administratorul poate fi nerezident, cu condiția să nu se afle în situații de incompatibilitate și să îndeplinească cerințele generale ale legii.

3. Pot înființa firma 100% online, fără deplasare în România?

Procedura de înființare la ONRC poate fi, în mare parte, realizată online, prin intermediul unui avocat sau al unei firme de consultanță, pe baza unei procuri autentice. Multe firme oferă servicii de „company formation” complet la distanță, mai ales pentru SRL-uri.

Limitarea practică principală este deschiderea contului bancar: majoritatea băncilor cer vizita administratorului la o sucursală din România. Pentru unele afaceri, un cont la un furnizor fintech european poate acoperi nevoile inițiale, însă situația trebuie analizată de la caz la caz.

4. Care este capitalul social minim?

Pentru un SRL, capitalul social minim este în prezent de 1 leu. Pentru o societate pe acțiuni (SA), capitalul minim legal este echivalentul a cel puțin 25.000 euro, cu o valoare minimă în lei stabilită de lege (de exemplu 90.000 RON), actualizabilă. Este recomandat să verifici valorile exacte la momentul înființării, deoarece legislația poate fi modificată.

5. Cât durează înființarea unei firme?

În scenariul în care documentele sunt pregătite corect și nu există blocaje bancare, te poți aștepta la:

3–5 zile lucrătoare pentru înmatricularea efectivă la ONRC, după depunerea unui dosar complet.
Un interval total de aproximativ 1–3 săptămâni pentru întregul proiect (rezervare nume, redactare documente, apostile, bancă, ONRC).

6. Mai este avantajos regimul microîntreprinderii?

Regimul micro poate fi în continuare atractiv pentru firme mici de servicii, datorită cotelor reduse (1% sau 3% din cifra de afaceri). Totuși, condițiile s-au înăsprit (plafon redus, condiții privind numărul de angajați, restricții pentru anumite activități), iar plafonul de venituri este în scădere. O analiză fiscală actualizată este esențială înainte de a baza un model de afaceri pe regimul micro.

Call to action: discută proiectul tău cu un avocat român specializat în dreptul afacerilor

Înființarea unei firme în România ca investitor străin este fezabilă și, de multe ori, relativ rapidă: poți deține 100% din societate, poți avea administratori nerezidenți și poți parcurge cea mai mare parte a pașilor online. În același timp, combinarea reglementărilor fiscale în continuă schimbare, a cerințelor stricte de KYC ale băncilor și a formalităților specifice (procuri, apostile, declarații UBO) face ca „sfaturile generale de pe internet” să fie riscante.

Dacă iei în calcul să deschizi un SRL, SA, sucursală sau reprezentanță în România, cel mai sigur pas următor este să programezi o discuție cu un avocat român specializat în drept societar și fiscal, care lucrează frecvent cu nerezidenți. Un astfel de avocat te poate ajuta să:

alegi forma juridică optimă (SRL vs. SA vs. sucursală vs. reprezentanță) în funcție de tipul tău de business;
redactezi un act constitutiv adaptat planului tău de afaceri și structurii de acționariat;
gestionezi integral procedura ONRC prin procură, inclusiv rezervarea denumirii și depunerea dosarelor;
coordonezi deschiderea contului bancar sau găsirea unei soluții financiare alternative adecvate;
implementezi din prima zi o structură corectă de contabilitate și conformare fiscală.

Pasul următor: contactează un avocat de business din România prin datele de contact de pe acest site și cere o consultanță dedicată proiectului tău. Cu structura corectă și cu sprijinul potrivit, o firmă românească poate deveni o poartă eficientă către piața UE, atât pentru investitorii din UE, cât și pentru cei din afara UE.