Moștenirea în România pentru străini și expați: cum navighezi dreptul succesoral român

Dacă faci parte din diaspora română, ești moștenitor străin al unor bunuri aflate în România sau ești cetățean străin care deține proprietăți în România, regulile de moștenire pot părea un labirint. Poți avea de-a face cu un deces produs în străinătate, cu bunuri situate în mai multe state, cu documente în limbi diferite și, peste toate, cu nevoia de a înțelege cum se îmbină dreptul succesoral român cu regulile Uniunii Europene.

Acest ghid îți explică modul în care funcționează succesiunea în România atunci când există un element internațional, în ce situații se aplică legea română, ce se întâmplă când nu există testament, cum funcționează testamentele și rezerva succesorală, ce trebuie să facă în concret moștenitorii străini și cum sunt tratate succesiunile transfrontaliere.

Disclaimer important: acest articol are caracter informativ general, nu reprezintă consultanță juridică. Reglementările privind succesiunea și fiscalitatea se pot modifica, iar aplicarea lor depinde în mare măsură de situația concretă: reședința obișnuită a defunctului, cetățenie, localizarea bunurilor și momentul decesului. Verifică întotdeauna legislația în vigoare din surse oficiale și consultă un avocat sau un notar român înainte de a lua decizii pe baza unor explicații generale.

Când se aplică dreptul succesoral român

În orice succesiune cu element de extraneitate trebuie clarificate de la început două întrebări esențiale:

• Ce lege națională guvernează succesiunea în ansamblu (cine moștenește și în ce cote).
• Ce lege guvernează bunurile în sine (de exemplu, regulile de carte funciară pentru imobilele din România).

Pentru decesele produse la sau după 17 august 2015, succesiunile cu element transfrontalier în spațiul UE sunt, în mare măsură, guvernate de Regulamentul (UE) nr. 650/2012 privind succesiunea, care se aplică și în România.

Ultima reședință obișnuită vs. locul situării bunurilor

Regulamentul european privind succesiunea pornește de la un singur criteriu central: reședința obișnuită a defunctului la data decesului. Ca regulă generală, legea statului în care defunctul își avea reședința obișnuită se aplică întregii succesiuni, atât pentru bunuri mobile, cât și imobile, indiferent unde sunt situate efectiv bunurile.

Reședința obișnuită este o noțiune de fapt: autoritățile privesc către centrul de greutate al vieții persoanei – unde locuia în mod stabil, unde se află familia și relațiile sociale, unde era integrată – nu doar adresa din cartea de identitate sau din pașaport.

Practic, asta înseamnă că, de exemplu, dacă un cetățean român a locuit și a muncit mulți ani în Germania și moare acolo, având un apartament la București și un cont bancar în Germania, legea germană va guverna de regulă întreaga succesiune, inclusiv apartamentul din România, dacă nu există o alegere valabilă de lege. Pe de altă parte, dacă un cetățean străin avea centrul vieții sale în România la data decesului, legea română va fi, de regulă, legea aplicabilă succesiunii sale, chiar dacă deține și bunuri în alte state (cu limite legate de eventuale reguli imperative locale în state non UE).

În același timp, Regulamentul nu schimbă regulile interne privind drepturile reale și sistemele de publicitate imobiliară. Dreptul român continuă să guverneze modul în care se dobândește și se înscrie proprietatea asupra unui apartament sau teren în Cartea Funciară, iar hotărârile sau actele succesorale străine trebuie, practic, „traduse” în concepte românești de drept real atunci când sunt puse în aplicare aici.

Interacțiunea cu Regulamentul (UE) nr. 650/2012

Regulamentul european aduce două idei cheie foarte importante pentru diaspora și pentru străinii care dețin bunuri în România:

1. O singură lege pentru întreaga succesiune. Regulamentul urmărește ca o singură lege să guverneze succesiunea, iar, în linii mari, un singur set de autorități să se ocupe de ea, în loc de regimuri paralele în fiecare stat unde există bunuri.
2. Alegerea legii în funcție de cetățenie. Potrivit art. 22 din Regulament, o persoană poate alege, prin testament, ca asupra succesiunii sale să se aplice legea statului a cărui cetățenie o are (un cetățean român poate alege legea română; un cetățean cu dublă cetățenie poate alege legea uneia dintre cetățenii).

Consecințe practice:

• Un cetățean român care locuiește de ani de zile în Italia, având bunuri atât în Italia, cât și în România, poate opta în testament pentru aplicarea legii române la întreaga succesiune.
• Un cetățean străin cu reședința obișnuită în România va fi, în principiu, supus legii române în materia succesiunii, dar poate alege legea statului a cărui cetățenie o are, dacă dorește acest lucru și respectă condițiile formale.

Regulamentul creează și Certificatul european de moștenitor, un document standard care permite moștenitorilor, legatarilor, executorilor testamentari sau administratorilor să dovedească în alte state membre calitatea și drepturile lor succesorale, fără a parcurge proceduri separate de recunoaștere în fiecare stat.

Moștenirea legală (fără testament) în dreptul român

Atunci când legea română este legea aplicabilă succesiunii și nu există un testament valabil, regulile de moștenire legală din Codul civil stabilesc cine sunt moștenitorii și ce cote primesc.

Ordinea moștenitorilor: soț, copii, părinți, frați etc.

Dreptul român împarte moștenitorii legali în patru clase de rude de sânge, la care se adaugă soțul supraviețuitor, care are o poziție distinctă și drepturi proprii.

• Clasa I – descendenții: copii, nepoți din copii, strănepoți (inclusiv copiii adoptați).
• Clasa a II-a – ascendenții privilegiați și colateralii privilegiați: părinții defunctului și frații/surorile acestuia, precum și descendenții lor până la gradul al IV-lea.
• Clasa a III-a – ascendenții ordinari: bunicii, străbunicii.
• Clasa a IV-a – colateralii ordinari: unchi, mătuși, veri primari și alte rude colaterale până la gradul al IV-lea.

Principiile de bază sunt următoarele:

• O clasă superioară exclude clasele inferioare. Dacă există descendenți (copii, nepoți), atunci părinții, frații sau rudele mai îndepărtate nu vin la moștenire.
• În interiorul aceleiași clase, rudele de grad mai apropiat îi exclud pe cei de grad mai îndepărtat. Copiii îi exclud pe nepoți, bunicii îi exclud pe străbunici etc.
• Soțul supraviețuitor este moștenitor legal alături de rudele de sânge din clasa chemată la moștenire. Cota sa variază în funcție de clasa cu care vine în concurs.

În formă simplificată, cotele soțului supraviețuitor sunt, de regulă:

• 1/4 din moștenire când vine la moștenire împreună cu descendenții (copii, nepoți etc.), aceștia împărțind restul de 3/4 în mod egal.
• 1/3 din moștenire când vine împreună cu părinții și frații defunctului.
• 1/2 din moștenire când vine doar cu părinții sau doar cu frații.
• 3/4 din moștenire când vine împreună cu moștenitori din clasele a III-a sau a IV-a (bunici, unchi, mătuși etc.).
• Întreaga moștenire dacă nu există moștenitori în niciuna dintre cele patru clase de rude de sânge.

Dacă nu există niciun moștenitor în aceste categorii (nici soț, nici rude până la gradul al IV-lea), patrimoniul succesoral trece, în cele din urmă, în proprietatea statului român, ca moștenitor legal de ultim rang.

Cum pot străinii să moștenească teren și imobile în România

Din perspectiva dreptului civil român, cetățenii străini pot fi moștenitori legali la fel ca cetățenii români. Codul civil nu restricționează capacitatea de a moșteni în funcție de cetățenie. Întrebarea practică este dacă moștenitorii străini pot deține în mod direct bunurile moștenite, în special terenurile.

Regimul proprietății asupra terenurilor de către străini este reglementat în principal de Legea nr. 312/2005 privind dobândirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de către cetățeni străini, apatrizi și persoane juridice străine.

În linii mari:

• Cetățenii și persoanele juridice din statele UE/SEE (și, de regulă, elvețieni) pot dobândi teren în România, inclusiv prin moștenire, în condiții apropiate de cele aplicabile cetățenilor români, ca efect al libertății de circulație și al alinierii la dreptul UE (perioadele tranzitorii pentru teren agricol au expirat).
• Cetățenii și persoanele juridice din state terțe (non UE) au restricții mai mari în ceea ce privește cumpărarea terenului, dar dobândirea prin moștenire este, de regulă, permisă într-un regim mai favorabil, iar clădirile (apartamente, case) pot fi moștenite fără limitări speciale. În practică, pentru anumite situații se recomandă structuri prin intermediul unui SRL românesc deținut de moștenitorul străin.

Chiar și acolo unde legea limitează deținerea directă a terenului de către cetățenii non UE, pot exista soluții legale (de exemplu aportul terenului la o societate română sau compensarea moștenitorului cu alte bunuri). Acestea trebuie însă analizate punctual, cu un avocat.

Concluzia generală este că moștenitorii străini pot moșteni imobile în România, dar forma concretă a deținerii și structura optimă depind de cetățenie, de dreptul UE și de Legea 312/2005 și trebuie verificate în fiecare caz concret.

Testamente și planificare succesorală pentru bunuri în România

Testamente românești vs. testamente străine. Recunoașterea testamentelor străine

Codul civil român reglementează atât moștenirea legală, cât și moștenirea testamentară, bazată pe voința exprimată printr-un testament (dispoziție pentru cauză de moarte). Sunt recunoscute mai multe forme de testament:

• Testamentul olograf: scris în întregime de mână, datat și semnat de testator.
• Testamentul autentic: întocmit și autentificat în fața unui notar public român, care verifică identitatea și capacitatea testatorului.
• Forme speciale de testament (în împrejurări excepționale, cum ar fi războiul sau epidemii, cu condiții stricte de valabilitate și durată limitată).

În context transfrontalier, apar două întrebări distincte:

1. Este testamentul valabil din punct de vedere formal? Conform Regulamentului european și Convenției de la Haga din 1961 privind forma testamentelor, un testament este, de regulă, recunoscut ca valabil din punct de vedere al formei dacă respectă cerințele de formă ale unuia dintre următoarele sisteme de drept:
   • legea locului unde a fost întocmit testamentul;
   • legea cetățeniei, domiciliului sau reședinței obișnuite a testatorului la momentul întocmirii.
2. Ce lege guvernează fondul succesiunii și efectele testamentului? Sub Regulamentul (UE) 650/2012, se aplică:
   • legea statului ultimei reședințe obișnuite, ca regulă generală; sau
   • legea statului a cărui cetățenie a fost aleasă de testator în mod valabil, dacă există o alegere de lege în testament.

În practică, un testament străin poate fi folosit pentru a transmite bunuri din România, dar notarul și, eventual, instanța română vor analiza forma, legea aplicabilă și compatibilitatea cu normele imperative române (în special cele privind rezerva succesorală și drepturile moștenitorilor rezervatari).

Rezerva succesorală și limitele înlăturării rudelor apropiate

Dreptul succesoral român este un sistem de moștenire cu cote rezervate. Anumite rude apropiate nu pot fi dezmoștenite în mod liber: au drept la o cotă minimă din moștenire, numită rezervă succesorală.

Moștenitori rezervatari sunt, în principal:

• descendenții (copiii și, prin reprezentare, nepoții);
• ascendenții privilegiați (părinții);
• soțul supraviețuitor.

În principiu, rezerva reprezintă jumătate din cota pe care acești moștenitori ar fi primit-o ca moștenitori legali, în lipsa testamentului și a liberalităților excesive. Restul patrimoniului constituie cotitatea disponibilă, de care testatorul poate dispune liber prin donații și legate.

Dacă donațiile și legatele depășesc cotitatea disponibilă și afectează rezerva, moștenitorii rezervatari pot introduce o acțiune în reducțiune, prin care se limitează efectele liberalităților până la respectarea rezervei. În urma unei astfel de acțiuni, donațiile și legatele pot fi reduse sau chiar desființate parțial.

Practic, nu poți exclude complet de la moștenire soțul sau copiii, cu excepția unor situații foarte limitate de dezmoștenire pentru cauză prevăzute de lege și supuse controlului instanței. Chiar dacă testatorul a ales aplicarea unei legi străine prin Regulamentul european, normele de ordine publică române referitoare la protecția moștenitorilor rezervatari pot interveni atunci când se cere recunoașterea în România a unor dispoziții care i-ar priva total de orice drept.

Prin urmare, pentru expații și cetățenii străini cu bunuri în România, planificarea succesorală trebuie să țină cont atât de alegerile posibile de lege, cât și de existența rezervei succesorale în dreptul român, pentru a evita litigii viitoare între moștenitori.

Procedura practică pentru moștenitori străini

După decesul unei persoane, procedura formală de dezbatere a succesiunii în România se desfășoară, de regulă, în fața unui notar public, nu direct în instanță, cu excepția situațiilor litigioase sau a unor cazuri speciale.

Acte necesare (certificat de deces, dovada rudeniei, testament, acte de identitate)

Pe baza practicii notariale și a ghidurilor profesionale, moștenitorii – în special cei din străinătate – ar trebui să pregătească, în principal, următoarele documente pentru o succesiune în România:

• Certificatul de deces al defunctului. Dacă este emis în străinătate, va trebui, de regulă, apostilat sau legalizat, în funcție de stat, și însoțit de traducere autorizată în limba română.
• Dovezi ale legăturii de rudenie dintre moștenitori și defunct:
  • certificate de naștere pentru copii;
  • certificat de căsătorie pentru soțul supraviețuitor;
  • alte acte de stare civilă relevante.
• Acte de identitate ale moștenitorilor:
  • pașaport sau carte de identitate pentru persoane fizice;
  • documente de înființare și împuterniciri pentru persoane juridice.
• Testamentul, dacă există:
  • originalul unui testament olograf sau copia legalizată a unui testament autentic;
  • pentru testamentele străine, copii certificate, eventual dovezi de „probate” sau înregistrare în statul de origine, plus traducere autorizată.
• Acte care dovedesc dreptul de proprietate asupra bunurilor din România:
  • extrase de carte funciară și titluri de proprietate pentru imobile;
  • talon auto, certificate de acționar sau asociat, extrase de cont etc.
• Acte succesorale străine sau certificat european de moștenitor, dacă succesiunea a fost deja dezbătută într-un alt stat UE.

De regulă, moștenitorii nerezidenți colaborează cu un avocat român, care centralizează documentele, se ocupă de apostile și traduceri și comunică cu biroul notarial.

Rolul notarului public și Certificatul de Moștenitor

Procedura de dezbatere amiabilă a succesiunii are loc în fața unui notar public. Competența teritorială a notarului depinde, de obicei, de ultimul domiciliu al defunctului în România. Dacă defunctul a avut domiciliul în străinătate, dar a deținut bunuri în România, legea prevede reguli speciale privind alegerea notarului competent (de exemplu, după locul situării imobilului).

Notarul:

• deschide dosarul de succesiune;
• identifică moștenitorii și verifică gradul de rudenie și capacitatea lor;
• verifică existența și valabilitatea unui testament;
• inventariază bunurile și datoriile succesorale;
• aplică legea aplicabilă succesiunii (română sau străină, după caz);
• poate solicita efectuarea unui inventar sau evaluări ale bunurilor;
• emite Certificatul de Moștenitor, documentul care atestă calitatea de moștenitor și cotele fiecăruia.

Certificatul de Moștenitor stă la baza tuturor operațiunilor ulterioare: înscrierea dreptului de proprietate în Cartea Funciară, actualizarea acționariatului în registrul comerțului, accesul la conturi bancare, partajul bunurilor etc.

Când intervin instanțele (litigii, moștenitori lipsă, testamente contestate)

Instanțele judecătorești intervin atunci când succesiunea devine contencioasă sau când există probleme pe care notarul nu le poate soluționa. Exemple tipice:

• dispute privind valabilitatea testamentului (lipsă de capacitate, influență nelegitimă, nerespectarea formei);
• conflicte între moștenitori privind cotele, rezerva succesorală sau reducerea donațiilor;
• moștenitori necunoscuți sau dispăruți, situații în care instanța trebuie să numească un curator sau să constate decesul prezumat al unei persoane;
• procese privind filiația sau alte aspecte de stare civilă care influențează calitatea de moștenitor;
• acțiuni de partaj judiciar, când moștenitorii nu se înțeleg asupra împărțirii bunurilor.

În aceste cazuri, notarul poate suspenda procedura succesorală și poate îndruma părțile să se adreseze instanței. După ce instanța pronunță o hotărâre definitivă, notarul reia procedura și emite Certificatul de Moștenitor în acord cu soluția instanței.

Procuri și servicii consulare pentru moștenitori din străinătate

Mulți moștenitori (români sau străini) care locuiesc în afara României nu vor sau nu pot să se deplaseze în țară pentru succesiune. În practică, procedura poate fi derulată prin mandatar.

Moștenitorii pot acorda o procură specială unei persoane de încredere (de obicei un avocat) pentru a-i reprezenta în fața notarului și a autorităților. Procura semnată în străinătate trebuie, în mod uzual:

• autentificată la un notar local sau la un ofițer consular român;
• apostilată sau legalizată, în funcție de convențiile aplicabile între România și statul respectiv;
• tradusă în limba română de traducător autorizat.

Consulatele și ambasadele României pot, de regulă, să autentifice semnături pe procuri destinate folosirii în România, ceea ce simplifică procedura și poate înlocui notarul local. Cu procuri redactate corect și autentificate, întreaga procedură – de la deschiderea succesiunii până la emiterea certificatului și intabularea imobilelor – poate fi, în multe cazuri, finalizată fără ca moștenitorii să vină fizic în România.

Taxe, onorarii și termene

Lipsa unui „impozit clasic pe moștenire” și regula de 1%

Comparativ cu alte state europene, România nu are un impozit pe moștenire în sensul unui impozit progresiv ridicat asupra întregului patrimoniu succesoral. Regimul fiscal actual pentru persoanele fizice este, în esență, următorul:

• dacă succesiunea este dezbătută și finalizată la notar în termen de 2 ani de la deces, nu se datorează impozit pe moștenire în sens clasic, ci doar onorarii notariale și taxe de înregistrare;
• dacă procedura succesorală este deschisă sau finalizată după trecerea a 2 ani de la deces, se aplică, în anumite condiții, o cotă de 1% din valoarea bunurilor moștenite, cu statut de venit impozabil din transferul bunurilor imobile (respectiv alte reglementări fiscale aplicabile la momentul respectiv).

Din perspectivă practică, aceasta înseamnă că există un stimulent puternic pentru moștenitori să inițieze și să finalizeze succesiunea în România în interiorul acestei ferestre de 2 ani de la deces, pentru a evita impozitul de 1%.

Onorarii notariale și alte costuri

Costurile principale ale unei succesiuni necontencioase în România sunt:

• onorariile notariale, calculate conform unor tabele oficiale, în funcție de valoarea masei succesorale, pe tranșe progresive; de regulă, pentru mase succesorale de valoare medie, se ajunge la un procent de câteva procente sau mai puțin, dar valoarea exactă trebuie estimată de notar după ce vede lista bunurilor;
• taxele de carte funciară și alte taxe de înregistrare, în special pentru imobile;
• costurile de traducere și legalizare pentru actele emise în străinătate (certificate de deces, de naștere, testamente, procuri);
• taxe judiciare și onorarii de avocat, dacă este nevoie de litigii pentru clarificarea unor aspecte (valabilitatea testamentului, partaj etc.).

Termenul pentru acceptarea moștenirii și consecințele depășirii lui

Codul civil român prevede, ca regulă generală, un termen de 1 an de la data la care moștenitorul a aflat despre deschiderea succesiunii (de regulă, data decesului) pentru a accepta moștenirea sau a renunța la ea.

Acceptarea poate fi:

• expresă – prin declarație dată în fața notarului;
• tacită – prin acte care dovedesc în mod neîndoielnic intenția de a accepta, cum ar fi vânzarea unor bunuri succesorale sau plata datoriilor succesorale cu bani proprii.

Dacă moștenitorul nu face nimic o perioadă îndelungată, situația juridică devine delicată: în anumite cazuri se poate considera că a acceptat tacit, în altele se poate considera că a pierdut dreptul de a mai accepta. Cum Regulamentul (UE) 650/2012 poate interacționa cu aceste reguli interne, iar practica judiciară este complexă, orice moștenire „întârziată” trebuie analizată de un profesionist.

Scenarii transfrontaliere

Defunctul a locuit în străinătate, dar a avut bunuri în România

Acesta este scenariul clasic pentru diaspora română. De exemplu, o persoană născută în România, stabilită de 20 de ani în Spania, moare acolo și lasă o casă în Spania și un apartament în Cluj-Napoca, fără testament.

Conform Regulamentului (UE) 650/2012, legea aplicabilă succesiunii va fi, de regulă, legea spaniolă, ca lege a statului ultimei reședințe obișnuite. Un notar sau o instanță spaniolă va determina moștenitorii și cotele lor, conform dreptului spaniol.

Pentru apartamentul din România, moștenitorii vor avea nevoie, de regulă, de:

• actul succesoral spaniol (sau hotărârea) – legalizat/apostilat și tradus în română;
• eventual un Certificat european de moștenitor, care atestă calitatea de moștenitor și conținutul drepturilor succesorale.

Pe baza acestor documente, notarul și autoritățile din România pot înscrie moștenitorii în Cartea Funciară, fără a reface de la zero întreaga dezbatere succesorală potrivit dreptului român, ci doar adaptând efectele hotărârii străine la sistemul de carte funciară român.

Mai multe proprietăți în mai multe state și Certificatul european de moștenitor

Când defunctul deține bunuri în mai multe state membre UE – de exemplu un apartament în România, o casă în Germania și o vilă de vacanță în Grecia – Certificatul european de moștenitor devine un instrument esențial.

Certificatul:

• este emis de autoritatea (notar sau instanță) competentă în statul de reședință obișnuită sau în statul a cărui lege a fost aleasă ca lege a succesiunii;
• confirmă cine sunt moștenitorii și legatarii, care sunt cotele lor și ce puteri au;
• este recunoscut în toate statele participante, fără proceduri suplimentare de recunoaștere;
• poate fi folosit în România pentru a dovedi calitatea de moștenitor în fața notarilor, băncilor și birourilor de carte funciară.

Pentru expații cu bunuri în mai multe state, este util ca planificarea succesorală să aibă în vedere, încă de la redactarea testamentului, posibilitatea de emitere și utilizare a unui Certificat european de moștenitor, pentru a simplifica viața urmașilor.

Probleme frecvente și cum te poate ajuta un avocat

Succesiunile cu elemente internaționale sunt rareori „simple”, chiar și atunci când nu există tensiuni familiale. Problemele cel mai des întâlnite în practică sunt:

• Documente lipsă sau contradictorii:
  • lipsa titlurilor de proprietate originale sau acte vechi, greu de găsit;
  • terenuri sau imobile care nu sunt încă intabulate în sistemul modern de carte funciară;
  • diferențe de nume sau date între acte românești și acte străine (de exemplu, schimbări de nume, transliterări diferite).
• Conflicte între frați sau între soț și copii:
  • dispute legate de contribuția fiecăruia la întreținerea bunurilor;
  • donații făcute în timpul vieții către un singur copil, contestate de ceilalți ca afectând rezerva succesorală.
• Terenuri cu titlu neclar:
  • imobile implicate în proceduri de retrocedare pentru naționalizările din perioada comunistă;
  • suprapuneri de titluri, litigii privind proprietatea sau lipsa unor acte vechi de proprietate.
• Probleme de timp:
  • succesiuni neîncepute de zeci de ani, în care între timp au murit alți moștenitori;
  • risc de aplicare a impozitului de 1% din cauza depășirii termenului de 2 ani.

Un avocat român cu experiență în drept succesoral și imobiliar te poate ajuta să:

• clarifici ce lege se aplică (română sau străină) și cum influențează Regulamentul (UE) 650/2012 cazul tău;
• coordonezi relația cu notarul și cu autoritățile române, prin procuri și corespondență la distanță;
• regularizezi situația imobilelor în Cartea Funciară înainte de finalizarea succesiunii;
• introduci acțiuni în instanță dacă este nevoie (contestarea unui testament, partaj de bunuri, clarificarea titlului de proprietate);
• pregătești testamente și structuri deținere (de exemplu, prin societăți) care să echilibreze rezerva succesorală, fiscalitatea și realitatea familiei tale.

Checklist practic pentru moștenitori străini cu bunuri în România

Dacă tocmai ai aflat că poți moșteni bunuri în România, iată un checklist practic pe care îl poți folosi când discuți cu un avocat sau cu un notar:

1. Clarifică datele de bază: Unde își avea defunctul reședința obișnuită la data decesului? Ce cetățenie sau cetățenii avea? Care este data decesului?
2. Identifică bunurile din România: Există apartamente, case, terenuri? Unde sunt situate? Există conturi bancare, participații la societăți, autovehicule sau alte bunuri de valoare?
3. Verifică dacă există testament: A întocmit defunctul un testament în România sau în străinătate? Poți obține un exemplar sau date despre acesta?
4. Adună documentele esențiale: Certificatul de deces, certificatele de naștere și căsătorie care dovedesc rudenia, actele de identitate ale tuturor moștenitorilor, orice acte de proprietate sau extrase de cont.
5. Ocupă-te de apostile și traduceri: Află ce acte trebuie apostilate sau legalizate și asigură traduceri autorizate în limba română.
6. Consultă un avocat român specializat în succesiuni: Întreabă ce lege se aplică în baza Regulamentului (UE) 650/2012, dacă există o alegere de lege valabilă în testament, dacă este util un Certificat european de moștenitor și ce termene și taxe trebuie avute în vedere.
7. Decide dacă vei acționa personal sau prin mandatar: Vei veni în România sau vei acorda o procură? Ce notar este competent pentru succesiune?
8. Planifică pașii procedurali: Deschiderea dosarului de succesiune, inventarierea bunurilor și datoriilor, evaluări acolo unde este necesar, apoi intabularea imobilelor și actualizarea tuturor registrelor relevante.

Call to action: nu naviga singur dreptul succesoral român

Fie că ești român stabilit în străinătate, moștenitor străin al unor bunuri în România sau cetățean străin care deține deja proprietăți aici, moștenirea ta sau a familiei tale se află la intersecția dintre dreptul civil român, dreptul succesoral european și, de multe ori, legislația altei țări.

Erori în alegerea legii aplicabile, în înțelegerea rezervei succesorale, în respectarea termenelor sau în pregătirea documentelor pot duce la întârzieri de ani de zile, la blocaje în vânzarea imobilelor sau la conflicte familiale costisitoare.

Dacă te afli în una dintre situațiile de mai jos:

• urmează să moștenești bunuri în România;
• vrei să te asiguri că, dacă mori în străinătate, copiii tăi vor putea valorifica bunurile românești fără probleme;
• deții deja proprietăți în România și vrei să îți pui la punct testamentul sau structura deținere,

cel mai eficient pas următor este să discutați cazul concret cu un avocat român specializat în succesiuni transfrontaliere și imobiliare. Acesta te poate ajuta să:

• stabilești ce lege se aplică și dacă este recomandabilă o alegere de lege în testament;
• construiești un plan succesoral care respectă rezerva succesorală, dar reflectă și voința ta;
• simplifici procedurile pe care le vor avea de urmat moștenitorii tăi în România; și
• reduci riscurile legate de titluri neclare, litigii de retrocedare, termene depășite sau conflicte între moștenitori.

Nu semna și nu te baza pe acte succesorale legate de bunuri din România fără să fie analizate de un profesionist familiar cu dreptul român și cu Regulamentul (UE) 650/2012. O discuție juridică de o oră astăzi poate evita ani de blocaj și costuri pentru familia ta mâine.

Surse utile și resurse oficiale

• Codul civil – dispoziții privind succesiunea (legislatie.just.ro)
• Regulamentul (UE) nr. 650/2012 privind succesiunea – textul integral
• Ministerul Justiției – portal oficial
• Uniunea Națională a Notarilor Publici din România – informații despre procedura succesorală notarială
• Portalul european e-Justice – secțiunea Succesiuni
• Notaries of Europe – informații despre succesiuni transfrontaliere și Certificatul european de moștenitor
• RomanianLawOffice – articol profesional despre dreptul succesoral român pentru străini
• BMA Legal – succesiune transfrontalieră în România