Percheziția la domiciliu și la sediul firmei: ce drepturi ai și cum poți contesta o percheziție

1. Temeiul legal al percheziției la domiciliu și la sediul firmei

1.1. Codul de procedură penală: articolele 156–161 CPP

Percheziția este reglementată în Titlul IV – Probele, mijloacele de probă și procedeele probatorii din Codul de procedură penală (Legea nr. 135/2010). În special, art. 156–161 CPP stabilesc:

• tipurile de percheziții: domiciliară, corporală, informatică sau a unui vehicul (art. 156 CPP);
• cazurile și condițiile în care se poate dispune percheziția domiciliară (art. 157 CPP);
• procedura de emitere a mandatului de percheziție domiciliară (art. 158 CPP);
• efectuarea percheziției domiciliare (art. 159 CPP), inclusiv intervalul orar (de regulă între orele 6:00 și 20:00) și obligațiile organelor care o efectuează;
• identificarea și păstrarea obiectelor ridicate (art. 160 CPP);
• procesul-verbal de percheziție și mențiunile obligatorii din acesta (art. 161 CPP).

Aceste dispoziții sunt completate de regulile generale privind drepturile persoanelor din procesul penal (de exemplu, dreptul de a face plângere împotriva actelor de urmărire penală, reglementat la art. 336–339 CPP) și de regulile privind nulitățile actelor de procedură (art. 280–282 CPP).

1.2. Noțiunea de „domiciliu” – include și sediul firmei

Potrivit art. 157 alin. (2) CPP, prin „domiciliu” se înțelege „o locuință sau orice spațiu delimitat în orice mod ce aparține ori este folosit de o persoană fizică sau juridică”. Asta înseamnă că, din perspectiva percheziției domiciliare:

• în cazul persoanelor fizice, domiciliul include locuința principală, case de vacanță, apartamente închiriate, anexe, curte etc.;
• în cazul persoanelor juridice (societăți, ONG-uri, PFA, cabinete individuale etc.), „domiciliul” include sediul social și punctele de lucru – adică spațiile în care se desfășoară efectiv activitatea.

Din punct de vedere practic, percheziția la domiciliu și percheziția la sediul firmei urmează același regim de bază, cu particularitățile legate de cine reprezintă persoana juridică, cine poate participa și ce tipuri de documente și date pot fi vizate.

1.3. Protecția constituțională și Convenția Europeană a Drepturilor Omului

Percheziția este o ingerință în dreptul la inviolabilitatea domiciliului și în dreptul la viață privată. La nivel național, aceste drepturi sunt garantate de:

• art. 27 din Constituția României – inviolabilitatea domiciliului și a reședinței;
• art. 26 din Constituție – viața intimă, familială și privată.

La nivel european, art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) protejează dreptul la respectarea vieții private și de familie, a domiciliului și a corespondenței. Ghidul Curții Europene a Drepturilor Omului privind art. 8 subliniază că orice percheziție trebuie să fie:

• prevăzută de lege – să existe o bază legală clară și accesibilă;
• să urmărească un scop legitim (de exemplu, prevenirea infracțiunilor, protejarea ordinii publice);
• să fie necesară într-o societate democratică – adică să fie proporțională, să nu depășească ceea ce este strict necesar într-un stat de drept.

Curtea de la Strasbourg a constatat în mod repetat încălcări ale art. 8 în cazuri în care mandatele de percheziție au fost prea vagi, prea largi sau nu au fost justificate de probe suficiente, atât în raport cu persoane fizice, cât și în raport cu firme ori birouri de avocați.

2. Când poate fi dispusă o percheziție: condiții și limite

Percheziția domiciliară (inclusiv la sediul unei firme) nu poate fi dispusă „după ureche”, pentru simple suspiciuni sau curiozități ale organelor de urmărire penală. Ea este un act de urmărire penală reglementat strict, iar abateri de la aceste reguli pot duce la nulitatea actului și/sau la excluderea probelor obținute.

2.1. Suspiciunea rezonabilă și legătura cu o infracțiune

Conform art. 157 alin. (1) CPP, percheziția domiciliară poate fi dispusă dacă:

• există o „suspiciune rezonabilă” cu privire la săvârșirea unei infracțiuni de către o persoană ori la deținerea unor obiecte sau înscrisuri ce au legătură cu o infracțiune;
• se presupune că percheziția poate conduce la:
  • descoperirea și strângerea probelor privind infracțiunea,
  • conservarea urmelor infracțiunii,
  • prinderea suspectului sau inculpatului.

Această „suspiciune rezonabilă” trebuie să rezulte din date, indicii sau probe aflate deja la dosar. Percheziția nu ar trebui să fie folosită ca un instrument de „pescuit de informații” în lipsa unei legături concrete cu o faptă penală.

2.2. Cine poate dispune percheziția și cum se emite mandatul

În cursul urmăririi penale, percheziția domiciliară se dispune, potrivit art. 158 CPP:

• la cererea procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală;
• de judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța competentă să judece cauza în primă instanță sau de la instanța corespunzătoare în grad în a cărei circumscripție se află sediul parchetului respectiv.

Cererea de autorizare a percheziției se soluționează în camera de consiliu, fără citarea părților. Judecătorul pronunță o încheiere motivată, iar pe baza acesteia se emite mandatul de percheziție, care trebuie să cuprindă obligatoriu, între altele:

• instanța și judecătorul care îl emit;
• numărul dosarului și infracțiunea/infracțiunile pentru care se face urmărirea;
• identitatea persoanei vizate (sau, dacă nu e posibil, elemente care permit identificarea acesteia);
• adresa exactă a locului ce urmează a fi percheziționat;
• perioada și intervalul orar în care poate fi efectuată percheziția;
• obiectul percheziției (de exemplu, documente contabile, echipamente IT, sume de bani etc.).

În lipsa unei autorizări prealabile de la judecător, percheziția domiciliară este, în principiu, nelegală, cu excepția situațiilor expres prevăzute de lege (de regulă, cazuri de urgență sau infracțiuni flagrante, cu un regim special).

2.3. Intervalul orar și cazurile excepționale

Potrivit art. 159 CPP, percheziția domiciliară:

• nu poate fi începută înainte de ora 6:00 sau după ora 20:00;
• poate continua în timpul nopții dacă a început în intervalul 6:00–20:00;
• poate fi efectuată și în afara acestui interval doar:
  • în caz de infracțiune flagrantă sau
  • când percheziția se efectuează într-un local deschis publicului la acea oră.

La sediul unei firme deschisă non-stop sau cu program prelungit, această excepție poate juca un rol important. Chiar și așa, percheziția trebuie să respecte celelalte garanții procedurale: mandat, legitimare, informare asupra drepturilor, întocmirea procesului-verbal etc.

3. Cum se desfășoară percheziția la domiciliu

Chiar dacă fiecare cauză are particularitățile ei, legea impune o structură relativ standard a percheziției. Este util să știi „filmul” procedural, pentru a-ți recunoaște drepturile și pentru a observa eventualele abateri.

3.1. Sosirea organelor judiciare și legitimarea

Percheziția începe, de regulă, cu:

• bătaia la ușă sau intrarea organelor judiciare în curte sau în clădire;
• legitimarea membrilor echipei de percheziție (polițiști, procuror, lucrători operativi);
• prezentarea mandatului de percheziție sau, în cazuri excepționale, intervenția în baza altor dispoziții legale (de exemplu, infracțiune flagrantă).

Ai dreptul să ceri să vezi legitimațiile și să notezi numele și instituțiile din care provin cei prezenți. De regulă, aceste date se vor regăsi și în procesul-verbal.

3.2. Comunicarea drepturilor și solicitarea de predare voluntară

În mod tipic, percheziția începe prin:

• înmanarea unei copii a mandatului de percheziție persoanei la care se efectuează percheziția;
• informarea persoanei cu privire la drepturile sale:

• dreptul de a chema un avocat să îl asiste;
• dreptul de a fi asistat de o persoană de încredere (de exemplu, un membru de familie);
• dreptul de a preda de bunăvoie obiectele sau documentele indicate în mandat;
• dreptul de a formula obiecțiuni, ce vor fi consemnate în procesul-verbal.

Dacă predai de bunăvoie persoanele sau obiectele căutate, percheziția domiciliară, de regulă, nu ar mai trebui să se desfășoare în sensul intrării și căutării sistematice în toate încăperile, cu excepția cazului în care mandatul sau alte indicii arată că există și alte probe relevante în locuință.

3.3. Dreptul la avocat și la persoană de încredere

Persoana la domiciliul căreia se efectuează percheziția are dreptul să solicite prezența unui avocat. Practic:

• începerea percheziției poate fi amânată până la 2 ore pentru sosirea avocatului;
• doar în situații excepționale se poate începe fără a aștepta acest termen (de exemplu, când există indicii că probele ar putea fi distruse imediat).

Prezența unui avocat este importantă pentru a verifica:

• dacă locul percheziționat corespunde exact cu adresa din mandat;
• dacă obiectele ridicate sunt în legătură cu infracțiunea cercetată;
• dacă sunt respectate limitele de oră, modul de căutare, modul de sigilare a bunurilor etc.

3.4. Căutarea efectivă și ridicarea de obiecte

Organele de urmărire penală pot:

• intra în toate camerele și anexele indicate sau implicit acoperite de mandat;
• deschide dulapuri, sertare, lăzi, seifuri (inclusiv prin forțare, dacă este necesar și proporțional);
• ridica obiecte, înscrisuri, medii de stocare (laptopuri, telefoane, hard diskuri etc.);
• face fotografii, înregistrări video și note referitoare la modul de desfășurare a percheziției.

Obiectele ridicate trebuie:

• identificate și descrise în detaliu (tip, serie, caracteristici relevante);
• prezentate persoanei de la care se ridică și eventualelor persoane prezente, pentru a fi recunoscute;
• marcate, etichetate și sigilate, astfel încât să se poată verifica ulterior integritatea lor.

3.5. Procesul-verbal și dreptul la obiecțiuni

Toate activitățile desfășurate cu ocazia percheziției se consemnează într-un proces-verbal de percheziție (art. 161 CPP), care trebuie să cuprindă, printre altele:

• data, locul și ora începerii și terminării percheziției (inclusiv eventualele întreruperi);
• numele, prenumele și calitatea persoanelor care au efectuat percheziția;
• identitatea persoanelor la care s-a făcut percheziția;
• descrierea obiectelor și înscrisurilor ridicate;
• orice alte împrejurări relevante (de exemplu, refuzuri de semnare, incidente etc.).

La final:

• ai dreptul să citești procesul-verbal înainte de semnare;
• ai dreptul să formulezi obiecțiuni, care trebuie consemnate în procesul-verbal;
• primești o copie a procesului-verbal și, după caz, și a listei bunurilor ridicate.

Important: chiar dacă nu ești de acord cu ce s-a întâmplat, este, de regulă, recomandat să semnezi procesul-verbal, introducând obiecțiunile tale în rubrica dedicată. Refuzul de semnare nu anulează actul, dar va fi consemnat.

4. Percheziția la sediul firmei: particularități

Percheziția la sediul unei societăți, al unei instituții sau al unui alt tip de persoană juridică urmează aceleași reguli de bază, însă apar câteva particularități legate de reprezentare, de tipul de documente vizate și de obligațiile angajaților.

4.1. Cine reprezintă firma în timpul percheziției

La sediul unei persoane juridice, mandatul de percheziție se comunică, potrivit legii, reprezentantului acesteia (administrator, director, împuternicit) sau, în lipsa lui, unei alte persoane cu capacitate deplină de exercițiu aflate în sediu sau angajat al persoanei juridice.

În practică:

• dacă administratorul este prezent, el va fi persoana care interacționează în principal cu organele de urmărire penală;
• dacă nu este prezent, rolul poate fi preluat de un director, manager, consilier juridic sau alt angajat cu atribuții de reprezentare;
• în multe firme, există proceduri interne care prevăd cine contactează avocatul și cine coordonează relația cu autoritățile în astfel de situații (compliance, juridic etc.).

4.2. Documente contabile, date comerciale și date cu caracter personal

La sediul unei firme, organele de urmărire penală vizează adesea:

• documente contabile, contracte, facturi, registre interne;
• corespondență electronică de afaceri (emailuri, sisteme CRM, registre interne);
• servere, laptopuri, telefoane de serviciu, stick-uri USB și alte medii de stocare;
• documente ce pot conține secrete comerciale sau date cu caracter personal ale angajaților și clienților.

Deși un mandat de percheziție penală poate justifica accesul la astfel de date, organele de urmărire penală trebuie să păstreze un echilibru între nevoia de probă și protecția datelor personale, având în vedere și legislația privind protecția datelor (GDPR) și jurisprudența CEDO privind respectul pentru domiciliu și corespondență.

4.3. Obligațiile și drepturile angajaților

Angajații prezenți la sediu în momentul percheziției:

• au obligația să nu obstrucționeze desfășurarea percheziției (de exemplu, să nu ascundă sau să distrugă documente sau echipamente);
• pot fi invitați să ofere clarificări de fapt (de exemplu, „unde se află arhiva facturilor din anul X?”), fără ca asta să îi transforme automat în suspecți;
• dacă sunt audiați formal în calitate de martori sau suspecți, beneficiază de drepturile corespunzătoare acelor calități (dreptul de a fi informat, de a nu se autoincrimina, de a fi asistat de avocat etc.).

Este util ca firma să aibă un plan intern de reacție pentru astfel de situații (cine sună avocatul, cine coordonează comunicarea, cum se securizează datele etc.), mai ales în domenii sensibile (IT, financiar, sănătate, servicii profesionale).

5. Ce pot și ce nu pot face organele în timpul percheziției

Faptul că există un mandat de percheziție nu înseamnă că organele pot face „orice”. Legea stabilește atât competențele lor, cât și limitele acțiunilor permise.

5.1. Ce pot face

• Pot pătrunde în toate încăperile și spațiile care țin de domiciliul sau sediul indicat în mandat (camere, anexe, beci, pod, birouri, depozite etc.).
• Pot restricționa temporar libertatea de mișcare a persoanelor prezente, pentru a preveni distrugerea de probe sau părăsirea locului (de exemplu, pot cere să nu se părăsească locuința sau sediul până la finalul percheziției).
• Pot deschide dulapuri, sertare, seifuri și alte spații de depozitare, inclusiv prin forțare, dacă nu primesc cheia sau combinația.
• Pot ridica obiecte și documente care au legătură cu cauza, chiar dacă nu sunt menționate expres în mandat, dar se încadrează în scopul percheziției.
• Pot documenta percheziția prin fotografii și înregistrări audio-video, care pot fi ulterior anexate la procesul-verbal.

5.2. Ce nu pot face

• Nu pot percheziționa alte adrese sau sedii decât cele indicate în mandat, cu excepția extinderii în condițiile expres prevăzute de lege (de exemplu, locuri învecinate, cu autorizarea organului judiciar competent).
• Nu pot transforma percheziția într-o „expediție de pescuit” generală, ridicând orice document sau obiect fără legătură cu cauza, numai „să fie acolo”.
• Nu pot ignora intervalul orar diurn prevăzut de lege (6:00–20:00), în afara cazurilor de excepție (infracțiune flagrantă, local deschis publicului).
• Nu pot să te constrângă să faci declarații sau să recunoști fapte sub presiune; dreptul la tăcere și la a nu te autoincrimina rămâne valabil.
• Nu pot să ignore dovada calității de avocat sau regimul special al documentelor avocat–client, atunci când percheziția vizează un cabinet de avocat sau documente protejate de confidențialitate profesională, existând jurisprudență CEDO foarte strictă în această materie.

5.3. Exemple practice

Exemplul 1 – Percheziție la domiciliu la ora 6:00
Într-un dosar de evaziune fiscală, organul de urmărire penală obține un mandat de percheziție domiciliară la adresa unde locuiește administratorul unei firme. La ora 6:05, echipa de percheziție se prezintă la adresă, se legitimează, înmânează copia mandatului și solicită predarea voluntară a documentelor contabile și a laptopului folosit pentru evidențe. Administratorul predă o parte din documente, însă nu dorește să predea laptopul. Organele au dreptul să continue percheziția, să caute în restul încăperilor și să ridice laptopul, dacă îl identifică.

Exemplul 2 – Percheziție la sediul unei firme de IT
Într-un dosar de fraudă informatică, percheziția vizează sediul unei firme de IT. Mandatul menționează explicit că se caută servere, stații de lucru, documente privind clienții și corespondență electronică. Echipa de percheziție are dreptul să acceseze server room-ul, să ridice anumite servere, să sigileze echipamente și să copieze date, cu respectarea procedurilor tehnice. Totuși, nu ar fi justificat să ridice fizic toate serverele fără o minimă selecție, dacă acest lucru ar bloca complet activitatea firmei, în lipsa unui motiv serios și documentat.

6. Ce trebuie să faci practic dacă ești vizat de o percheziție

În momentul în care organele judiciare îți bat la ușă sau apar la sediul firmei, reacția instinctivă poate fi una de panică sau revoltă. Din perspectivă juridică, este important să îți păstrezi calmul și să respecți câteva reguli simple.

6.1. Pentru persoane fizice (percheziție la domiciliu)

• Păstrează-ți calmul și solicită politicos:
  • să vezi legitimațiile celor prezenți;
  • să citești mandatul de percheziție și să primești o copie.
• Verifică dacă:
  • adresa din mandat corespunde cu locuința ta;
  • infracțiunea/infracțiunile menționate corespund situației despre care ți se vorbește;
  • intervalul orar de efectuare este respectat.
• Sună imediat un avocat și informează-l despre situație, trimițându-i, dacă este posibil, o fotografie a mandatului.
• Dacă vrei să eviți o percheziție extinsă, poți evalua, împreună cu avocatul, predarea voluntară a anumitor obiecte sau documente, atunci când acest lucru nu îți prejudiciază apărarea.
• Nu distruge și nu ascunde probe. Aceste gesturi pot constitui infracțiuni suplimentare.
• La final, citește atent procesul-verbal și notează în scris orice neconcordanță pe care o observi (obiecțiuni), înainte de semnare.

6.2. Pentru administratori și persoane juridice (percheziție la sediul firmei)

• Activează de urgență procedura internă de „dawn raid” (dacă există) sau stabilește rapid:
  • cine comunică cu echipa de percheziție;
  • cine sună avocatul firmei.
• Solicită copia mandatului și verifică:
  • sediul și eventualele puncte de lucru indicate;
  • infracțiunile invocate;
  • tipul de documente și date vizate.
• Asigură-te că angajații știu să nu distrugă sau să ascundă documente, dar nici să nu ofere informații suplimentare prin interpretări personale; cel mai bine este ca discuțiile de fond să fie purtate în prezența avocatului.
• Ține evidența echipamentelor ridicate (laptopuri, telefoane, servere) și a impactului asupra activității firmei; aceste elemente pot fi relevante ulterior pentru a cere restituirea sau pentru a contesta măsura.
• La final, verifică lista bunurilor ridicate și formularea obiecțiunilor în procesul-verbal, împreună cu avocatul.

Dacă ești interesat de o abordare mai narativă a unui scenariu de percheziție, poți consulta și articolul cu poveste fictivă de pe blog: „Percheziția de la 6:00 AM: povestea Anei și serverele ridicate”.

7. Cum poți contesta o percheziție

Chiar dacă percheziția a avut loc, asta nu înseamnă că este, automat, legală și nici că toate probele obținute vor fi acceptate în proces. Codul de procedură penală oferă mai multe mecanisme prin care poți contesta modul în care a fost dispusă sau efectuată percheziția.

7.1. Plângerea împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală (art. 336–339 CPP)

Potrivit art. 336 CPP, „orice persoană poate face plângere împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală, dacă prin acestea s-a adus o vătămare intereselor sale legitime”. Percheziția domiciliară este un astfel de act.

Procedural:

• plângerea împotriva actelor organului de cercetare penală se adresează procurorului care supraveghează cauza;
• plângerea împotriva actelor procurorului se soluționează de procurorul ierarhic superior (art. 339 CPP);
• plângerea trebuie rezolvată, de regulă, în termen de 20 de zile, iar soluția se comunică persoanei care a făcut plângerea (art. 338 CPP).

Prin această plângere poți invoca, de exemplu:

• lipsa sau insuficiența motivării mandatului;
• depășirea limitelor mandatului (adresă greșită, spații neacoperite de mandat etc.);
• încălcarea intervalului orar legal;
• nerespectarea dreptului la avocat;
• nerespectarea regulilor privind ridicarea și sigilarea obiectelor.

7.2. Invocarea nulităților actelor de procedură (art. 280–282 CPP)

Încălcarea regulilor privind percheziția poate atrage nulitatea actului, potrivit art. 280–282 CPP, fie ca nulitate absolută (în cazurile în care legea o prevede expres), fie ca nulitate relativă (în celelalte situații în care s-a produs o vătămare a drepturilor procesuale).

Important este că:

• nulitatea relativă trebuie, de regulă, invocată în termenele procedurale (de exemplu, până la închiderea procedurii de cameră preliminară, dacă neregularitatea a avut loc în cursul urmăririi penale);
• în anumite situații, nulitatea poate fi invocată și din oficiu, în urma jurisprudenței Curții Constituționale și a instanțelor supreme.

Constatarea nulității poate duce la excluderea probelor obținute în baza percheziției nelegale, ceea ce poate influența decisiv evoluția dosarului.

7.3. Contestarea în procedura camerei preliminare și în cursul judecății

Dacă dosarul ajunge în instanță prin rechizitoriu, legalitatea percheziției, ca act de urmărire penală, poate fi contestată în camera preliminară. Aici se verifică legalitatea sesizării instanței și a probelor administrate în faza de urmărire penală.

De asemenea, în cursul judecății, partea poate invoca:

• nelegalitatea probei administrate prin percheziție (de exemplu, interceptări sau înscrisuri obținute printr-o percheziție nelegală);
• încălcarea drepturilor fundamentale (art. 8 CEDO, art. 27 din Constituție), în susținerea excluderii probelor.

7.4. Exemplu practic de contestare

Exemplul 3 – Percheziție efectuată la o adresă greșită
Presupune că mandatul de percheziție indică numărul 12 de pe o stradă, dar echipa de percheziție pătrunde la numărul 21, din eroare. Se efectuează percheziția, se ridică documente și bunuri, iar abia ulterior se constată eroarea.

Într-o asemenea situație, apărarea poate invoca:

• depășirea limitelor mandatului (adresă greșită);
• lipsa unei autorizări valabile pentru adresa percheziționată;
• încălcarea dreptului la inviolabilitatea domiciliului, garantat de Constituție și CEDO.

Aceste argumente pot susține atât plângerea împotriva actelor de urmărire penală, cât și cereri de excludere a probelor obținute prin percheziția nelegală.

8. Când ai nevoie de avocat și cum te poate ajuta

Percheziția este un moment în care deciziile luate „la cald” pot avea efecte importante în evoluția dosarului. Prezența unui avocat poate schimba radical modul în care sunt protejate drepturile tale.

Un avocat cu experiență în drept penal poate:

• verifica legalitatea mandatului de percheziție și a actelor premergătoare;
• atenționa organele de urmărire penală atunci când se încearcă depășirea limitelor mandatului;
• te ajuta să decizi când este oportună predarea voluntară a unor documente sau dispozitive și când este mai prudent să lași organele să le identifice;
• formuleze obiecțiunile și să supravegheze modul în care acestea sunt consemnate în procesul-verbal;
• analizeze ulterior dacă se impune formularea unei plângeri împotriva actelor de urmărire penală sau invocarea nulităților și a excluderii probelor.

Dacă te afli într-o astfel de situație sau vrei să îți pregătești firma pentru eventuale percheziții („dawn raids”), poți solicita o consultanță dedicată prin pagina de contact a cabinetului de avocat.

Întrebări frecvente (FAQ)

1. Pot refuza accesul în casă dacă polițiștii nu îmi arată mandatul?

În principiu, pentru percheziția domiciliară este necesar un mandat emis de judecător. Ai dreptul să soliciți prezentarea mandatului și să primești o copie. Dacă nu ți se arată niciun mandat și nu ești într-o situație de infracțiune flagrantă sau altă situație expres prevăzută de lege, poți atrage atenția asupra acestui aspect și îl poți consemna în procesul-verbal. Atenție însă: opunerea prin forță sau blocarea fizică a organelor poate duce la alte infracțiuni (de exemplu, ultraj). Contestarea legalității se face, de regulă, ulterior, prin căile procedurale explicate mai sus.

2. Se poate face percheziție noaptea?

Percheziția domiciliară nu poate fi începută, ca regulă, înainte de ora 6:00 sau după ora 20:00. Excepțiile privesc situațiile de infracțiune flagrantă sau percheziția într-un local deschis publicului la acea oră. Dacă percheziția a început între 6:00 și 20:00, ea poate continua și în timpul nopții.

3. Trebuie să semnez procesul-verbal dacă nu sunt de acord cu ce scrie?

Semnătura ta atestă, în primul rând, că ai luat la cunoștință de conținutul procesului-verbal, nu neapărat că ești de acord cu toate mențiunile. Dacă nu ești de acord, este foarte important să formulezi obiecțiuni în scris în procesul-verbal, înainte de a semna. Refuzul de a semna nu anulează actul, dar va fi consemnat.

4. Ce se întâmplă dacă îmi confiscă laptopul de firmă sau telefonul personal?

Dispozitivele ridicate sunt sigilate și depozitate ca mijloace materiale de probă. Organele de urmărire penală pot dispune efectuarea unei percheziții informatice asupra acestora (operațiune separată, cu reguli specifice). În anumite situații, poți cere restituirea dispozitivelor sau, cel puțin, copierea datelor esențiale pentru activitatea ta (de exemplu, pentru a nu bloca complet activitatea firmei). Avocatul tău poate formula cereri și poate verifica modul în care sunt respectate regulile privind confidențialitatea și protecția datelor.

5. În cât timp pot contesta o percheziție?

Plângerea împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală (inclusiv percheziția) poate fi depusă la procurorul competent pe tot parcursul urmăririi penale, neexistând, în principiu, un termen de decădere pentru astfel de plângeri. Totuși, nulitățile relative trebuie invocate, de regulă, până la închiderea camerei preliminare, dacă neregularitatea a intervenit în cursul urmăririi penale. De aceea, este esențial să consulți cât mai rapid un avocat după percheziție, pentru a nu pierde termene procedurale importante.

Surse și materiale utile

• Codul de procedură penală – forma actualizată (Portal Legislativ)
• Capitolul VI – Percheziția și ridicarea de obiecte și înscrisuri (art. 156–161 CPP)
• Art. 157 CPP – Cazurile și condițiile în care se poate dispune percheziția domiciliară
• Art. 159 CPP – Efectuarea percheziției domiciliare
• Art. 161 CPP – Procesul-verbal de percheziție
• Art. 336–339 CPP – Plângerea împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală
• „Ce drepturi și obligații ai dacă ești vizat de o percheziție domiciliară” – articol explicativ
• „Ce trebuie să cunoască persoanele fizice și juridice supuse activității de percheziție”
• „Percheziția domiciliară în Codul de procedură penală” – analiză doctrinară
• Ghidul CEDO privind art. 8 – Dreptul la respectarea vieții private și de familie
• Vasilescu c. România (CEDO) – includerea perchezițiilor în sfera art. 8 CEDO
• Doroż c. Poloniei (CEDO) – mandat de percheziție emis fără dovezi suficiente
• Drepturile și obligațiile persoanelor în procesul penal – ghid al Direcției Naționale Anticorupție