Prescripția răspunderii penale: cum se calculează termenele și ce înseamnă deciziile CCR și ICCJ pentru dosarul tău

Prescripția răspunderii penale este una dintre cele mai tehnice și mai sensibile instituții din dreptul penal român. În ultimii ani, a devenit subiect de dezbatere publică din cauza deciziilor Curții Constituționale (CCR), intervențiilor Înaltei Curți de Casație și Justiție (ICCJ) și chiar a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), care au schimbat radical modul în care se calculează termenele și se verifică dacă o faptă mai poate fi sancționată sau nu.

Pentru cine are un dosar penal (sau este vizat într-o anchetă), prescripția nu este doar un concept teoretic – poate însemna diferența între încetarea procesului penal și o condamnare. În același timp, discuția este plină de capcane: termene generale, prescripție specială, întrerupere, suspendare, ferestre legislative, decizii CCR, hotărâri ICCJ, efectele hotărârii CJUE în cauza C‑107/23 PPU – Lin, infracțiuni privind fonduri europene etc.

În acest articol, explic pe înțelesul tuturor:

• ce este prescripția răspunderii penale și unde este reglementată în Codul penal;
• care sunt termenele standard de prescripție și cum se calculează în funcție de pedeapsa prevăzută de lege;
• ce înseamnă întreruperea și suspendarea cursului prescripției;
• ce au schimbat în practică Deciziile CCR nr. 297/2018 și nr. 358/2022 și Decizia ICCJ nr. 67/2022 (recurs în interesul legii);
• cum influențează hotărârea CJUE în cauza C‑107/23 PPU – Lin situația unor dosare (în special cele care vizează interesele financiare ale Uniunii Europene);
• câteva exemple concrete de calcul al prescripției, pentru a vedea cum se ajunge, în practică, la concluzia că o faptă este sau nu prescrisă;
• ce trebuie să discuți cu avocatul tău dacă ai impresia că dosarul tău este „atins” de problematica prescripției.

Atenție importantă: explicațiile de mai jos au caracter general și informativ. Calculul exact al prescripției într-un dosar concret presupune analiza întregului dosar penal (data faptei, încadrare juridică, modificări legislative succesive, acte de procedură comunicate, eventuale cauze de suspendare, competență, posibile incidente de drept UE etc.). Orice verificare serioasă trebuie făcută împreună cu un avocat, pe baza actelor din dosarul tău.

1. Cadru legal: unde găsim prescripția răspunderii penale în Codul penal

Prescripția răspunderii penale este reglementată în Titlul VII – Cauzele care înlătură răspunderea penală din Legea nr. 286/2009 – Codul penal:

• Art. 153 – Prescripția răspunderii penale: stabilește regula generală că prescripția înlătură răspunderea penală și enumeră infracțiunile imprescriptibile (genocid, crime contra umanității, crime de război etc.). Vezi, de exemplu, textul actualizat al articolului în LegeAZ – art. 153 Cod penal.
• Art. 154 – Termenele de prescripție a răspunderii penale: stabilește termenele standard, în funcție de pedeapsa maximă prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă. Versiunea actualizată la nivelul lunii noiembrie 2025 poate fi consultată, spre exemplu, în Sintact – art. 154 Cod penal.
• Art. 155 – Întreruperea cursului prescripției răspunderii penale: reglementează cazurile în care prescripția se întrerupe prin acte de procedură (în forma actuală, doar prin acte care trebuie comunicate suspectului sau inculpatului). Textul consolidat (în vigoare de la 11 noiembrie 2025) poate fi consultat la Sintact – art. 155 Cod penal.
• Art. 156 – Suspendarea cursului prescripției răspunderii penale: reglementează situațiile în care curgerea termenului de prescripție se oprește temporar (de exemplu, atunci când o dispoziție legală sau o împrejurare de neprevăzut ori de neînlăturat împiedică derularea procesului penal). Vezi, de pildă, art. 156 Cod penal.

În plus, Codul penal conține reguli speciale, relevante pentru anumite categorii:

• Prescripția răspunderii penale a minorilor – art. 131 Cod penal: termenele de prescripție se reduc la jumătate pentru persoanele care, la data săvârșirii infracțiunii, erau minore.
• Imprescriptibilitatea anumitor infracțiuni grave – enumerată expres în art. 153 alin. (2) Cod penal (genocid, crime contra umanității, unele infracțiuni grave contra păcii și securității omenirii etc.).

Toate aceste dispoziții trebuie interpretate împreună cu:

• Art. 5 Cod penal – legea penală mai favorabilă, accesibil spre exemplu în Lege5 – Codul penal actualizat;
• Art. 15 alin. (2) din Constituție, care consacră aplicarea legii penale mai favorabile, consultabil în Constituția României – versiunea oficială;
• deciziile CCR cu efect obligatoriu, precum Decizia CCR nr. 297/2018 și Decizia CCR nr. 358/2022 privind prescripția;
• deciziile ICCJ în recurs în interesul legii sau pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, de exemplu Decizia nr. 67/2022 și deciziile ulterioare care discută efectele hotărârii CJUE în cauza C‑107/23 PPU – Lin (vezi, de exemplu, Decizia ICCJ nr. 37/2024 și Decizia ICCJ nr. 115/2024).

2. Termenele de prescripție: lista pe scurt și logica din spate

Art. 154 Cod penal stabilește termenele de prescripție în funcție de pedeapsa maximă prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită. Versiunea în vigoare (noiembrie 2025) poate fi consultată direct în Sintact – art. 154. Sintetic, logica este următoarea:

• 15 ani – dacă legea prevede detențiune pe viață sau închisoare mai mare de 20 de ani;
• 10 ani – dacă maxima specială este mai mare de 10 ani, dar nu depășește 20 de ani;
• 8 ani – dacă maxima specială este mai mare de 5 ani, dar nu depășește 10 ani;
• 5 ani – dacă maxima specială este mai mare de 1 an, dar nu depășește 5 ani;
• 3 ani – dacă maxima specială este de cel mult 1 an sau pedeapsa este amenda.

Pentru minori, conform art. 131 Cod penal, aceste termene se reduc la jumătate (de exemplu, un termen de 8 ani devine 4 ani). Regula este explicată clar și în art. 131 Cod penal – prescripția răspunderii penale a minorilor.

Exemple de încadrare în termenele de prescripție

Exemplul 1 – Furt simplu

• Infracțiune: furt simplu (art. 228 Cod penal).
• Pedeapsa prevăzută de lege: închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă (conform textului actual, consultabil, de exemplu, în Codul penal actualizat).
• Maxima specială: 3 ani (mai mare de 1 an, dar nu depășește 5 ani).
• Termen de prescripție: 5 ani (art. 154 alin. (1) lit. d) Cod penal).

Exemplul 2 – Luare de mită

• Infracțiune: luare de mită (art. 289 Cod penal).
• Pedeapsa prevăzută de lege (în forma de bază): închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi (conform textului actual, consultabil în Codul penal).
• Maxima specială: 10 ani (mai mare de 5, dar nu depășește 10 ani).
• Termen de prescripție: 8 ani (art. 154 alin. (1) lit. c) Cod penal).

Exemplul 3 – Omor simplu

• Infracțiune: omor (art. 188 Cod penal).
• Pedeapsa prevăzută de lege (forma de bază): închisoare de la 10 la 20 de ani (conform textului actualizat).
• Maxima specială: 20 de ani.
• Termen de prescripție: 10 ani (art. 154 alin. (1) lit. b) Cod penal).

Exemplul 4 – Infracțiune imprescriptibilă

În cazul infracțiunilor de genocid, contra umanității sau de război, art. 153 alin. (2) Cod penal stabilește expres că prescripția nu înlătură răspunderea penală. Cu alte cuvinte, nu există termen de prescripție – fapta poate fi urmărită și sancționată oricând.

3. De când începe să curgă termenul de prescripție

Art. 154 alin. (2) și următoarele reglementează momentul de la care începe să curgă prescripția. În principiu:

• pentru infracțiunile simple, termenul curge de la data săvârșirii faptei (ziua în care ai comis actul considerat infracțiune);
• pentru infracțiunile continue (de exemplu, reținerea ilegală a unei persoane), termenul începe să curgă de la data încetării acțiunii (când fapta nu mai este comisă continuu);
• pentru infracțiunile continuate (mai multe acte de același tip, comise în baza aceleiași rezoluții infracționale – de exemplu, delapidări repetate), termenul curge de la data ultimului act (art. 154 alin. (2) Cod penal);
• pentru infracțiunile de obicei sau cele care implică producerea unei pagube pe o perioadă de timp, termenul curge de regulă de la momentul epuizării activității sau de la producerea ultimei pagube; această interpretare este susținută și de doctrină, precum și de practica instanțelor (vezi, de exemplu, explicațiile din Codul penal comentat – Hamangiu).

Există situații particulare, cum ar fi infracțiunile contra libertății și integrității sexuale săvârșite asupra unui minor, pentru care termenul de prescripție începe să curgă de la data la care victima devine majoră (sau de la data decesului, dacă minorul a decedat înainte de împlinirea majoratului), potrivit textului consolidat al art. 154 alin. (4), care poate fi consultat în Lege5 – Prescripția răspunderii penale.

În ultimii ani, Înalta Curte a fost chemată să clarifice, prin recurs în interesul legii, momentul de la care curge prescripția în anumite tipuri de infracțiuni (de exemplu, în cazul unor forme de corupție sau infracțiuni de serviciu cu mai multe modalități de comitere). De pildă, Decizia ICCJ nr. 1/2025 (RIL) privește momentul de început al prescripției pentru anumite infracțiuni de corupție și arată că, în anumite situații, termenul se raportează la data realizării primei pagube/primului folos necuvenit. Aceste nuanțe contează enorm în practică și justifică analiza punctuală a fiecărui dosar.

4. Suspendarea cursului prescripției: când „îngheață” termenele

Suspendarea prescripției înseamnă că, pentru un anumit interval, termenul de prescripție nu mai avansează, dar timpul scurs înainte de suspendare rămâne valabil. Regula generală este prevăzută de art. 156 Cod penal (vezi textul consolidat în Sintact – art. 156):

• cursul termenului de prescripție este suspendat cât timp o dispoziție legală sau o împrejurare de neprevăzut ori de neînlăturat împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale sau continuarea procesului penal;
• prescripția își reia cursul din ziua în care a încetat cauza de suspendare.

Exemple clasice de cauze de suspendare, ilustrate și în doctrina de specialitate și în note practice (vezi adnotările la art. 156 în Hamangiu sau analiza „Și totuși… prescripția” disponibilă pe NewLaw.ro):

• starea de urgență instituită prin Decretul nr. 195/2020 și prelungită prin Decretul nr. 240/2020, când legiuitorul a prevăzut explicit suspendarea prescripției în cauzele în care procesul nu se derula;
• perioada de transfer a dosarelor după desființarea Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție (SIIJ), reglementată de Legea nr. 49/2022, în care legea a prevăzut expres suspendarea prescripției până la redistribuirea cauzelor;
• situații de forță majoră (calamități, război etc.) care fac imposibilă, în fapt, derularea procesului penal.

Spre deosebire de întrerupere, suspendarea nu „șterge” timpul scurs înainte: după ce cauza de suspendare încetează, termenul de prescripție continuă să curgă, adăugându-se la perioada deja contabilizată.

5. Întreruperea cursului prescripției: ce a decis CCR și de ce contează atât de mult

Întreruperea prescripției este reglementată de art. 155 Cod penal și, în esență, înseamnă că, atunci când intervine un act de întrerupere, termenul de prescripție începe să curgă din nou, de la zero. În plus, art. 155 alin. (4) prevede prescripția specială: dacă termenul general de prescripție este depășit cu încă o dată (adică se dublează), prescripția operează indiferent de câte întreruperi au avut loc.

Problema majoră a apărut din modul în care a fost formulat art. 155 alin. (1) Cod penal și din felul în care au intervenit Curtea Constituțională și, ulterior, legiuitorul:

1. Forma inițială (1 februarie 2014 – 25 iunie 2018): „Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză”. Această formulare este reprodusă în mai multe surse de doctrină și practică, inclusiv în Lege5 – art. 155 Cod penal (formă anterioară).
2. Decizia CCR nr. 297/2018: Curtea a constatat neconstituționalitatea soluției legislative care prevedea întreruperea prescripției prin „oricărui act de procedură”, reținând că norma este lipsită de previzibilitate, în special pentru că includea și acte care nu erau comunicate suspectului sau inculpatului (vezi, de exemplu, considerentele redate în Portalul Legislativ – Decizia nr. 297/2018).
3. Decizia CCR nr. 358/2022: Curtea a constatat că dispozițiile art. 155 alin. (1) din Codul penal sunt neconstituționale „în ansamblul lor” și a reafirmat că lipsa intervenției legiuitorului după Decizia nr. 297/2018 a lăsat un vid normativ în materia întreruperii prescripției. Textul integral poate fi consultat în Portalul Legislativ – Decizia nr. 358/2022 și în sintezele doctrinare publicate în reviste precum Revista Pro Lege.

Consecința esențială a acestor decizii, așa cum a fost ea înțeleasă în practică și în doctrină, este că, în intervalul 25 iunie 2018 – 30 mai 2022, nu a existat, în dreptul penal român, o normă valabilă care să reglementeze întreruperea prescripției prin acte de procedură. Această concluzie este susținută de multiple analize (vezi, de exemplu, sinteza din Universul Juridic sau articolele de doctrină publicate pe iordachescu-law.ro).

O.U.G. nr. 71/2022 (publicată în Monitorul Oficial nr. 531 din 30 mai 2022) a modificat art. 155 alin. (1), preluând soluția din Codul penal din 1969 și stabilind că prescripția se întrerupe doar prin acte de procedură care, potrivit legii, trebuie comunicate suspectului sau inculpatului. Forma actualizată a textului se regăsește, de exemplu, în Sintact – art. 155 Cod penal.

6. Ce a decis ICCJ prin Decizia nr. 67/2022 și ce a spus CJUE în cauza C‑107/23 PPU – Lin

Înalta Curte de Casație și Justiție – Decizia nr. 67/2022 (recurs în interesul legii) a avut rolul de a unifica practica privind efectele deciziilor CCR asupra prescripției. Din rezumatele publicate (vezi, de exemplu, notele din Hamangiu și comunicatul ICCJ din 25 octombrie 2022), rezultă câteva idei-cheie:

• normele privind prescripția răspunderii penale au caracter de drept penal material, nu pur procesual;
• deciziile CCR nr. 297/2018 și 358/2022 sunt de natură să genereze o lege penală mai favorabilă, în sensul art. 5 Cod penal, pentru persoanele acuzate pentru fapte săvârșite în perioada în care textul art. 155 alin. (1) era neconstituțional sau nu fusese pus în acord cu Constituția;
• instanțele trebuie să țină seama de această „fereastră” normativă atunci când verifică dacă fapta este sau nu prescrisă;
• în anumite situații, prescripția nu mai poate fi reanalizată pe calea contestației în anulare, dacă instanța de apel a dezbătut deja această chestiune în procesul anterior (această concluzie reiese și din notele doctrinare citate în extrasul Hamangiu).

Pe de altă parte, situația a devenit și mai complexă prin intervenția Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE). În hotărârea din 24 iulie 2023 pronunțată în cauza C‑107/23 PPU – Lin, Curtea a analizat efectele deciziilor CCR și ale ICCJ asupra prescripției în raport cu obligațiile României de a proteja interesele financiare ale Uniunii Europene (PIF). Textul hotărârii poate fi consultat în limba română pe site-ul CJUE, la C‑107/23 PPU – Lin, iar Ministerul Justiției a publicat un comunicat explicativ.

Ideile-cheie desprinse din hotărâre (și din analiza ulterioară făcută, de exemplu, în articolele de pe ABC Juridic sau în rapoartele Comisiei Europene privind statul de drept) sunt, simplificat:

• aplicarea legii penale mai favorabile nu poate merge până la a genera un risc sistemic de impunitate pentru infracțiuni grave care afectează interesele financiare ale UE (fraude cu fonduri europene, corupție, spălare de bani etc.);
• în anumite situații, judecătorul național trebuie să lase neaplicată jurisprudența națională (inclusiv decizii CCR/ICCJ) dacă aceasta conduce la astfel de riscuri de impunitate, pentru a respecta obligațiile impuse de art. 325 TFUE și Directiva PIF;
• aplicarea hotărârii CJUE se face caz cu caz, doar acolo unde faptele intră în sfera de aplicare a dreptului UE (de exemplu, fraude cu fonduri europene), iar instanțele naționale trebuie să motiveze concret de ce aplică sau nu standardul european în fiecare dosar.

În completare, ICCJ a fost sesizată cu mai multe întrebări preliminare interne pentru dezlegarea unor chestiuni de drept legate de aplicarea hotărârii CJUE Lin și a deciziilor CCR. De exemplu, Decizia nr. 37/2024 și Decizia nr. 115/2024 detaliază raportul dintre:

• deciziile CCR nr. 297/2018 și nr. 358/2022;
• Decizia ICCJ nr. 67/2022;
• hotărârea CJUE Lin și ordonanța din 9 ianuarie 2024 în cauza C‑131/23.

Concluzia practică: pentru infracțiunile vizate de dreptul UE, calculul prescripției trebuie făcut ținând cont atât de deciziile CCR/ICCJ, cât și de exigențele CJUE. În unele cauze se poate ajunge la soluții diferite față de dosarele „strict naționale”, chiar dacă fapta este similară ca încadrare penală.

7. Exemple de calcul al prescripției în funcție de perioada comiterii faptei

Pentru a înțelege cum influențează toate aceste schimbări un dosar concret, este util să privim trei scenarii orientative. Evident, fiecare caz real trebuie analizat pe actele din dosar.

Exemplul A – Furt simplu comis în 2015 (fără legătură cu fonduri UE)

• Infracțiune: furt simplu (art. 228 Cod penal), maxima specială 3 ani ⇒ termen de prescripție 5 ani (art. 154 alin. (1) lit. d)).
• Data faptei: februarie 2015.
• Acte de procedură: plângerea penală în 2015, începerea urmăririi penale in rem, apoi in personam, eventual o audiere în 2016, trimitere în judecată în 2018, procesul durează până în 2023.

În lipsa problemelor de constituționalitate, am fi spus că fiecare act de procedură (ordonanțe de efectuare a urmăririi penale, punerea în mișcare a acțiunii penale, rechizitoriul, încheieri de cameră preliminară etc.) întrerupe prescripția, astfel încât termenul să se prelungească, iar dosarul să poată continua mult timp.

După deciziile CCR și ICCJ, analiza devine mai complexă:

1. pentru perioada 1 februarie 2014 – 25 iunie 2018, actele de procedură comunicate inculpatului pot fi considerate, în anumite interpretări, cauze de întrerupere (în măsura în care nu sunt lovite de neconstituționalitatea constatată de CCR);
2. pentru perioada 25 iunie 2018 – 30 mai 2022, nu mai există o normă validă de întrerupere, astfel încât, în principiu, termenul de 5 ani curge liniar;
3. din 30 mai 2022, OUG nr. 71/2022 reintroduce întreruperea prin acte care trebuie comunicate inculpatului.

Într-un caz în care fapta are termen de 5 ani, s-ar putea ajunge relativ rapid la îndeplinirea prescripției, mai ales dacă între 2018 și 2022 nu s-au îndeplinit acte de procedură care să fi avut, oricum, potențial întreruptiv.

Exemplul B – Fraudă cu fonduri europene comisă între 2012 și 2016

• Infracțiune: fraudă cu fonduri europene (de exemplu, art. 18 din Legea nr. 78/2000, cu pedepse semnificative, maxima specială peste 10 ani ⇒ termen de prescripție cel puțin 10 ani, în funcție de încadrarea exactă).
• Data faptelor: mai multe acte succesive, între 2012 și 2016 (infracțiune continuată / de obicei).
• Dosar complex, cu acte de urmărire penală întinse, expertize, comisii rogatorii, trimitere în judecată după mai mulți ani.

Într-un astfel de dosar, intră în joc nu doar regulile interne, ci și exigențele dreptului UE:

• se aplică regulile de prescripție și întrerupere din Codul penal (inclusiv efectele deciziilor CCR și ICCJ);
• dar, în lumina hotărârii CJUE Lin și a jurisprudenței ulterioare, instanța trebuie să verifice dacă aplicarea legii penale mai favorabile (care ar putea duce la constatarea prescripției) ar genera un risc sistemic de impunitate pentru infracțiunile ce afectează interesele financiare ale UE;
• dacă răspunsul este afirmativ, instanța poate ajunge la concluzia că anumite interpretări interne (de exemplu, aplicarea strictă a Deciziei CCR nr. 358/2022 sau a Deciziei ICCJ nr. 67/2022) nu pot fi urmate în acea cauză concretă.

Astfel, două dosare aparent similare (ca încadrare juridică), dar cu obiect diferit (fonduri UE vs. prejudiciu strict național) pot avea soluții diferite în ceea ce privește prescripția.

Exemplul C – Infracțiune de serviciu comisă după 30 mai 2022

• Infracțiune: abuz în serviciu, comis în iarna 2022–2023.
• Data faptei: decembrie 2022.
• Termen de prescripție: determinat în funcție de maxima specială a pedepsei prevăzute de forma aplicabilă a textului (în contextul discuțiilor privind modificarea infracțiunilor de serviciu – proiecte de lege în lucru în 2025, vezi, de exemplu, proiectul de lege pentru modificarea Codului penal și a Codului de procedură penală).

În acest caz, faptele sunt comise după intrarea în vigoare a OUG nr. 71/2022. Prin urmare:

• se aplică direct forma actuală a art. 155 alin. (1) Cod penal, care prevede întreruperea prin acte de procedură ce trebuie comunicate suspectului sau inculpatului;
• prescripția generală și specială se calculează în funcție de maxima pedepsei, fără ferestrele create de deciziile CCR pentru perioada 2018–2022;
• problema raportului dintre dreptul național și dreptul UE (CJUE Lin) se pune doar dacă fapta afectează interesele financiare ale Uniunii Europene.

8. Ce înseamnă, concret, toate aceste decizii pentru dosarul tău

În practică, atunci când vrei să verifici dacă un dosar este sau nu prescris, analiza se face în câțiva pași:

1. Identificarea încadrării juridice corecte: care este infracțiunea (sau infracțiunile) reținute? Ce variantă de text (de exemplu, art. 289 înainte sau după anumite modificări) se aplică? Informațiile se iau din rechizitoriu, încheieri și hotărâri.
2. Determinarea pedepsei maxime prevăzute de lege la data faptei: se verifică textul legal în vigoare la momentul săvârșirii faptei, folosind surse oficiale (Portalul Legislativ, legislatie.just.ro) sau coduri consolidate (Hamangiu, Sintact, Lege5 etc.).
3. Stabilirea momentului de la care începe să curgă prescripția: data faptei, data ultimei acțiuni într-o infracțiune continuată, data la care minorul a devenit major etc., conform art. 154 alin. (2)–(4).
4. Stabilirea perioadelor normativ relevante:
   • înainte de 25 iunie 2018;
   • între 25 iunie 2018 și 30 mai 2022 (fereastra creată de deciziile CCR);
   • după 30 mai 2022 (aplicarea OUG nr. 71/2022 și a textului actual al art. 155 alin. (1)).
5. Inventarierea actelor de procedură comunicate: ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale, rechizitoriul, încheierile prin care se dispune o măsură procesuală, citațiile și alte acte care, potrivit legii, trebuie comunicate. Pentru perioada 2014–2018 și după 30 mai 2022, aceste acte pot avea (în funcție de interpretările aplicabile) efect întreruptiv.
6. Verificarea eventualelor cauze de suspendare: stări de urgență, transferul dosarului între parchete specializate, suspendarea procesului penal pentru soluționarea unor excepții de neconstituționalitate, aplicarea unor legi speciale etc. Exemplele sunt detaliate și în materiile analizate de INM și în literatura de specialitate (vezi, de exemplu, studiul privind suspendarea judecății în procesul penal).
7. Aplicarea regulilor de drept UE, dacă este cazul: dacă dosarul privește fraude cu fonduri europene, corupție sau alte infracțiuni care intră în sfera de aplicare a Directivei PIF, trebuie analizată și incidența hotărârii CJUE Lin și a ordonanței în cauza C‑131/23, în lumina deciziilor ICCJ din 2024–2025.

În final, instanța va compara termenul general de prescripție (eventual dublat, în cazul prescripției speciale) cu perioada efectiv scursă, după ce a ținut cont de toate întreruperile și suspendările care se pot aplica legitim în dosar.

Important: fiecare dosar are propria „cronologie” de acte de procedură și propriul traseu normativ (mai ales pentru faptele comise înainte de 30 mai 2022). De aceea, două cauze aparent identice pot avea soluții diferite în privința prescripției.

9. De ce este esențial să discuți cu un avocat specializat

După cum reiese din sursele citate mai sus și din multitudinea de articole publicate în doctrină (vezi, de exemplu, analizele din ABC Juridic, Universul Juridic, JURIDICE.ro sau NewLaw.ro), prescripția a devenit, practic, un „mini-dosar” în interiorul fiecărui dosar penal.

Tensiunea dintre:

• deciziile CCR (care urmăresc respectarea principiului legalității și previzibilității legii penale),
• deciziile ICCJ (care încearcă unificarea practicii interne),
• hotărârile CJUE (care protejează interesele financiare ale Uniunii Europene și interzic impunitatea sistemică),
• și exigențele Convenției Europene a Drepturilor Omului

face ca un calcul corect al prescripției să nu se reducă la „o simplă numărare a anilor”, ci să presupună o analiză juridică fină.

Dacă ești vizat într-un dosar penal, este recomandabil să discuți cu un avocat specializat în drept penal, să îi pui la dispoziție întregul dosar (nu doar citațiile și hotărârea) și să îl întrebi explicit:

• care este termenul general de prescripție pentru faptele reținute;
• dacă, în lumina deciziilor CCR și ICCJ, există perioade în care nu au existat cauze valabile de întrerupere;
• dacă dosarul tău are legătură cu fonduri europene sau alte interese ale UE, astfel încât să devină incidentă hotărârea CJUE Lin;
• care sunt șansele reale ca instanța să constate intervinită prescripția și când se poate ridica, în concret, această excepție (urmărire penală, cameră preliminară, fond, căi de atac).

În blogul de pe maglas.ro găsești articole complementare, dedicate altor instituții care se leagă de prescripție (de exemplu, despre amânarea aplicării pedepsei și suspendarea executării pedepsei, plângerea împotriva soluțiilor procurorului sau redeschiderea urmăririi penale), pentru a avea imaginea de ansamblu a dosarului tău.

Întrebări frecvente despre prescripția răspunderii penale

1. Ce este, pe scurt, prescripția răspunderii penale?

Prescripția este o cauză care înlătură răspunderea penală – adică, după trecerea unui anumit interval de timp stabilit de lege (în funcție de gravitatea faptei), statul își pierde dreptul de a mai trage la răspundere penală persoana pentru acea faptă. Regula este prevăzută în art. 153 Cod penal.

2. Cum aflu ce termen de prescripție se aplică în dosarul meu?

Trebuie să identifici încadrarea juridică a faptei (articolul de lege) și pedeapsa maximă prevăzută de lege. În funcție de această maximă, aplici grila din art. 154 Cod penal (3, 5, 8, 10 sau 15 ani). Pentru minori, termenele se reduc la jumătate, conform art. 131 Cod penal.

3. Ce diferență există între întreruperea și suspendarea prescripției?

Întreruperea prescripției „resetează” termenul – după actul de întrerupere, începe să curgă un nou termen de prescripție. Suspendarea doar oprește temporar curgerea termenului: perioada deja scursă nu se șterge, ci se adaugă la timpul care va curge după încetarea cauzei de suspendare.

4. Ce au schimbat Deciziile CCR nr. 297/2018 și nr. 358/2022?

Aceste decizii au constatat că soluția legislativă din art. 155 alin. (1) Cod penal, care permitea întreruperea prescripției prin „oricărui act de procedură în cauză”, este neconstituțională. În esență, pentru perioada 25 iunie 2018 – 30 mai 2022 s-a creat un vid normativ în materia întreruperii prescripției, ceea ce a dus la constatarea prescripției în foarte multe dosare, în special pentru fapte mai vechi.

5. Ce a decis ICCJ prin Decizia nr. 67/2022?

ICCJ a statuat că regulile privind prescripția sunt de drept penal material și că deciziile CCR privind art. 155 alin. (1) pot reprezenta lege penală mai favorabilă. Instanțele trebuie să țină cont de acest aspect atunci când verifică dacă o faptă este prescrisă, inclusiv în cauze aflate deja în curs la momentul pronunțării deciziilor CCR.

6. De ce este importantă hotărârea CJUE în cauza C‑107/23 PPU – Lin?

Hotărârea CJUE Lin privește infracțiunile care afectează interesele financiare ale Uniunii Europene (fonduri europene, corupție etc.) și stabilește că aplicarea legii penale mai favorabile nu poate duce la un risc sistemic de impunitate pentru astfel de infracțiuni. În anumite condiții, judecătorul național poate fi obligat să lase neaplicată jurisprudența internă (inclusiv deciziile CCR) dacă aceasta ar conduce la impunitate.

7. Dosarul meu poate fi închis doar pe motiv de prescripție?

Da, dacă instanța constată că termenul de prescripție (general sau special), calculat corect și ținând cont de întreruperi și suspendări, s-a împlinit, va dispune încetarea procesului penal pentru motiv de prescripție. Totuși, pentru a ajunge la această concluzie este necesară o analiză detaliată a cronologiei dosarului, în lumina deciziilor CCR, ICCJ și CJUE.

8. Ce ar trebui să fac dacă bănuiesc că fapta din dosarul meu este prescrisă?

Primul pas este să discuți cu un avocat specializat în drept penal, să îi pui la dispoziție dosarul complet și să îi ceri să analizeze explicit problema prescripției. Prescripția se invocă, de regulă, printr-o excepție formulată în fața organelor judiciare (procuror, judecător de cameră preliminară, instanță de judecată), iar modul și momentul exact depind de stadiul procedurii.