Categorii
Uncategorized

Răpirea internațională de copii, custodie și program de vizită: pași rapizi, autorități, termene (România – UE – non-UE)

Dacă un copil a fost mutat sau reținut peste graniță fără acordul celuilalt părinte ori al instanței, timpul devine critic. Acest ghid explică pe înțelesul părinților Convenția de la Haga 1980, cum se leagă de regimul UE (Bruxelles IIb), ce autorități intră în joc și ce pași practici merită făcuți imediat (inclusiv un checklist pentru primele 48 de ore).

Notă importantă: În situații de răpire internațională de copii sau de blocare a contactului, fiecare zi contează. Materialul de mai jos este un ghid informativ (cu surse oficiale) și nu înlocuiește consultanța juridică adaptată cazului concret.

1) Înainte de orice: ce problemă ai, de fapt?

2) Convenția de la Haga 1980 (explicată clar): ce promite și ce nu promite

Ce promite: un mecanism procedural pentru întoarcerea rapidă a copilului la reședința obișnuită atunci când a existat o deplasare/reținere ilicită, plus protejarea drepturilor de acces (program de vizită) prin cooperare între state. Vezi textul și obiectivele în Convenția HCCH 1980 și pagina de resurse HCCH – Child Abduction Section.

Ce NU promite: Convenția nu este „un proces de custodie în 6 săptămâni”. Ea urmărește să repună discuția de fond (custodie, autoritate părintească, program de vizită pe termen lung) în statul reședinței obișnuite, cu excepții limitate prevăzute de Convenție. Pentru practică și standarde (inclusiv prevenție, executare, excepții), vezi HCCH – Guides to Good Practice.

3) Rolul autorităților centrale: „cine te ajută” și „cine decide”

  • Autoritatea centrală: sprijină cooperarea între state, primește/trimite cereri, facilitează localizarea copilului și comunicarea între autorități. În România, Legea nr. 369/2004 stabilește expres că Ministerul Justiției este autoritatea centrală. Legea nr. 369/2004.
  • Instanța: decide asupra cererii de înapoiere (returnare) și asupra măsurilor conexe, potrivit instrumentului aplicabil și dreptului intern. Pentru România, regulile speciale sunt în Legea nr. 369/2004.
  • Limită importantă: HCCH precizează că nu are mandat să asiste în cazuri individuale; rolul său este de instrumente, ghiduri și cooperare între state. HCCH – Child Abduction Section.

4) România – pași și termene (returnare în baza Haga 1980, când copilul e în România)

Dacă minorul se află pe teritoriul României și se solicită returnarea în baza Convenției din 1980, cadrul procedural este detaliat în Legea nr. 369/2004. Repere utile (pe care le poți verifica direct în textul legii):

  • Autoritatea centrală: Ministerul Justiției (art. 1). Legea nr. 369/2004.
  • Instanța competentă: legea indică tribunalul competent pentru cererile de înapoiere. Legea nr. 369/2004.
  • Celeritate: cauzele se soluționează de urgență; în lege există reguli care limitează intervalul dintre termenele de judecată. Legea nr. 369/2004.
  • Probe: părțile pot prezenta documente/informări; există reguli speciale privind validitatea actelor emise de autorități ale statului solicitant în fața instanței române. Legea nr. 369/2004.
  • Ascultarea copilului: dreptul de a fi ascultat; obligativitate de la 10 ani. Legea nr. 369/2004.
  • Măsuri de protecție și anti-fugă: instanța poate dispune măsuri temporare și, dacă există risc de deplasare, ridicarea pașaportului/documentului de călătorie al copilului. Legea nr. 369/2004.
  • Executare: dacă returnarea nu se face voluntar, legea prevede executarea silită și implicarea executorului judecătoresc. Legea nr. 369/2004.

5) UE (Bruxelles IIb) + Haga 1980: cum se „îmbină” și ce termene urmărești

În UE, Regulamentul (UE) 2019/1111 („Bruxelles IIb”) completează mecanismul Convenției din 1980 și urmărește accelerarea procedurii și facilitarea executării transfrontaliere. Resurse oficiale: e-Justice – Brussels IIb overview și e-Justice – parental child abduction (RO).

  • Celeritate (UE): e-Justice explică faptul că Bruxelles IIb se bazează pe mecanismul de returnare din 1980 și îl completează, inclusiv prin termene procedurale orientative pentru instanțe și prin eficientizarea procesării cererii de către autoritatea centrală. e-Justice – Brussels IIb overview.
  • Recunoaștere/executare: pentru a executa într-un stat membru o decizie din alt stat membru, e-Justice indică necesitatea copiei hotărârii și a certificatului relevant și existența formularelor standard. e-Justice – Brussels IIb overview și e-Justice – formulare Bruxelles IIb (RO).
  • Acoperire și moment de aplicare: e-Justice indică faptul că Bruxelles IIb se aplică în statele UE, cu excepția Danemarcei, și că a început să se aplice de la 1 august 2022. e-Justice – parental responsibility/contact rights.

6) Checklist de urgență: „primele 48 de ore” (practic, fără panică)

Scopul acestui checklist este să reducă riscul de „pierdere a urmei” și să pregătească rapid dosarul pentru ruta corectă (Haga 1980 / UE / non-UE). Dacă există risc imediat pentru copil, folosește și canalele de urgență disponibile local.

  • Fixează cronologia: data/ora plecării, ultimul loc unde copilul a fost văzut, cine a luat decizia, ce acorduri existau.
  • Adună actele-cheie: certificat de naștere, hotărâri/înțelegeri privind custodia sau programul de vizită, dovezi de reședință (școală/grădiniță, medic, domiciliu).
  • Salvează dovezile digitale: mesaje, e-mailuri, conversații, bilete/rezervări, dovezi de înscriere la școală. Păstrează originalele și metadatele; evită editarea fișierelor.
  • Contactează autoritatea centrală: pentru ruta Convenției 1980 și/sau cooperare UE. În România, autoritatea centrală este Ministerul Justiției. Legea nr. 369/2004.
  • Gândește „anti-fugă”: dacă există risc de deplasare ulterioară, în România există posibilitatea dispunerii ridicării pașaportului copilului în cadrul procedurii. Legea nr. 369/2004.
  • Păstrează comunicarea scurtă și factuală: evită formule care pot fi interpretate ca acord ulterior; urmărește siguranța copilului și clarificarea locației.
  • Fă o listă de instituții și persoane: școală, afterschool, medic, antrenori, membri de familie care pot confirma rutina și centrul de viață.
  • Folosește ghidajul oficial pentru rută: e-Justice – răpirea copiilor (RO) și HCCH – Child Abduction Section.

7) Probe și comunicare: ce contează în practică (și cum să nu-ți sabotezi cazul)

  • Reședința obișnuită: probele de rutină (școală, medic, activități, locuință) sunt frecvent decisive pentru a arăta „centrul de viață” al copilului.
  • Exercitarea efectivă a drepturilor: păstrează dovezi că ai exercitat custodia/legăturile personale (preluări, transferuri, bilete, fotografii datate, mesaje).
  • Documente oficiale străine: în procedura română există reguli speciale privind folosirea actelor emise de autorități ale statului solicitant în fața instanței române, în logica Convenției. Legea nr. 369/2004.
  • Copilul și comunicarea: evită să pui copilul „în mijloc”; folosește comunicare calmă și consecventă; orice escaladare poate complica implementarea practică a soluției.

8) Mituri vs realitate (de care depinde strategia)

MitRealitate (în logica instrumentelor)Unde verifici
„Convenția 1980 decide custodia definitiv.”Convenția urmărește mecanismul de întoarcere și cooperarea; custodia de fond se analizează, de regulă, în statul reședinței obișnuite.HCCH – Convenția 1980
„În UE, nu mai contează Convenția 1980.”Bruxelles IIb se bazează pe mecanismul din 1980 și îl completează (celeritate, certificate, formulare).e-Justice – Brussels IIb overview
„Pot să aștept; dacă se așază lucrurile, evit conflictul.”Timpul poate afecta strategia și pragurile relevante; portalurile oficiale recomandă acțiune rapidă.e-Justice – abduction (RO); HCCH – Convenția 1980
„Resursele online îmi rezolvă cazul.”Resursele sunt orientative; HCCH indică expres că nu poate asista cazuri individuale, iar decizia aparține autorităților competente.HCCH – Child Abduction Section

9) Program de vizită (drept de acces): cum ajungi la executare efectivă (RO–UE–non-UE)

Un program de vizită devine „real” doar când are prevederi clare și poate fi pus în aplicare fără blocaje repetate. Diferența majoră este dacă executarea este internă (RO), intră pe ruta UE (Bruxelles IIb) sau pe ruta non-UE (de regulă, prin Convenția 1996 și drept intern).

  • RO (intern): urmărește un titlu clar și un mecanism practic (ore, loc, vacanțe, comunicare). În situații de conflict repetat, discuția devine una de implementare și de protecție a interesului copilului, de regulă cu sprijin local (avocat).
  • UE: e-Justice explică pașii de bază pentru executare într-un alt stat membru: copie a hotărârii + certificatul relevant; Regulamentul oferă formulare standard. e-Justice – Brussels IIb overview; formulare Bruxelles IIb (RO).
  • Non-UE: verifică dacă statul este parte la Convenția 1996 (măsuri de protecție/custodie/contact) și/sau la Convenția 1980 (returnare). HCCH – Convenția 1996; HCCH – status 1980.

10) Când merită avocat local (și de ce poate fi decisiv)

  • Ai nevoie de măsuri urgente: inclusiv măsuri anti-fugă prevăzute de legea română în procedura de returnare. Legea nr. 369/2004.
  • Ai un dosar UE cu executare transfrontalieră: certificate și formulare, coordonare între state. Formulare Bruxelles IIb (RO).
  • Ai un dosar non-UE: verificarea rapidă a instrumentelor aplicabile și a statutului statului pârât este esențială. HCCH – status 1980.

Surse (oficiale)

De Alexandru Măglaș

Avocat titular al Măglaș Alexandru - Cabinet de Avocat
Telefon (Phone): +40 756 248 777
E-mail: alexandru@maglas.ro