Răspunderea penală a persoanelor juridice: când răspunde firma și când răspund doar administratorii

1. De ce contează pentru antreprenori și manageri

Din perspectiva unui antreprenor, riscul penal nu mai înseamnă doar „se poate ajunge ca administratorul să fie trimis în judecată”, ci și scenarii mult mai dure: amendă penală foarte mare aplicată firmei, suspendarea activității sau chiar dizolvarea societății, interdicția de a participa la achiziții publice ori obligativitatea publicării hotărârii de condamnare, cu efecte directe asupra reputației și relației cu partenerii de afaceri.

Codul penal tratează persoana juridică drept un veritabil subiect de drept penal, cu pedepse principale și complementare specifice ei – amenda penală, dizolvarea, suspendarea activității, închiderea unor puncte de lucru, interdicția de a participa la proceduri de achiziții publice, plasarea sub supraveghere judiciară, afișarea sau publicarea hotărârii de condamnare, toate reglementate în art. 136 Cod penal.

În același timp, legea subliniază explicit că răspunderea penală a persoanei juridice nu îl „salvează” pe administrator sau pe alte persoane fizice; dimpotrivă, regula este că răspund împreună, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 135 Cod penal.

2. Scurt istoric: cum a apărut răspunderea penală a persoanei juridice în legislația românească

Mult timp, dreptul penal român a funcționat pe paradigma clasică „societatea nu poate comite infracțiuni, doar oamenii o pot face”. Persoana juridică era, cel mult, vizată de măsuri de siguranță (de exemplu, închiderea localului sau dizolvarea unei persoane juridice, prevăzute în Codul penal din 1936), dar nu era considerată direct subiect de răspundere penală în sensul actual al termenului.

Consacrarea efectivă a răspunderii penale a persoanei juridice a unei game largi de entități a venit prin Legea nr. 278/2006, care a modificat vechiul Cod penal din 1968 și a introdus reguli speciale privind tragerea la răspundere a persoanei juridice, în linie cu tendințele europene de reprimare a criminalității economice și a corupției corporative.

Actualul Cod penal, intrat în vigoare la 1 februarie 2014, a preluat și sistematizat instituția într-un titlu distinct (art. 135–151), oferind o reglementare unitară și relativ predictibilă a condițiilor în care firma poate deveni inculpat penal, a sancțiunilor ce pot fi aplicate și a efectelor asupra entităților rezultate din fuziuni sau divizări.

3. Baza legală: articolele esențiale din Codul penal

Șase articole sunt esențiale pentru a înțelege când răspunde penal firma și cum se îmbină această răspundere cu cea a administratorilor: art. 135–137 și 151 Cod penal.

• Art. 135 Cod penal – stabilește condițiile răspunderii penale a persoanei juridice (cine poate răspunde și în ce situații).
• Art. 136 Cod penal – enumeră pedepsele aplicabile persoanei juridice (amenda penală și pedepsele complementare).
• Art. 137 Cod penal – reglementează modul concret de stabilire a amenzii penale prin sistemul zilelor-amendă.
• Art. 151 Cod penal – explică ce se întâmplă cu răspunderea penală dacă firma se comasează, se divide sau își pierde personalitatea juridică după comiterea infracțiunii.

Textele actualizate pot fi consultate atât în Portalul Legislativ, cât și în versiuni adnotate pe platforme precum coduri.juridice.ro, LegeAZ sau e-juridic.

4. Cine poate răspunde penal ca persoană juridică

Potrivit art. 135 Cod penal, orice persoană juridică poate fi subiect activ al unei infracțiuni, cu excepția statului și a autorităților publice, iar instituțiile publice răspund numai pentru activitățile ce pot face obiectul domeniului privat (de exemplu, activități economice).

În practică, în sfera persoanelor juridice care pot răspunde penal intră, între altele:

• societăți comerciale (SRL, SA etc.);
• asociații și fundații;
• cooperative, societăți agricole;
• organizații patronale sau profesionale;
• alte entități care au personalitate juridică înființată potrivit legii speciale.

Foarte important pentru mici antreprenori: întreprinderea individuală și întreprinderea familială nu au personalitate juridică, iar Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit, prin Decizia nr. 1/2016, că ele nu pot răspunde penal în condițiile art. 135 Cod penal; în aceste cazuri, răspunde direct persoana fizică titular.

5. Condițiile în care răspunde penal firma (art. 135 Cod penal)

Art. 135 Cod penal stabilește trei condiții-cheie care trebuie să fie îndeplinite, în esență:

1. Fapta trebuie să fie o infracțiune, prevăzută de legea penală.
2. Infracțiunea să fie săvârșită în realizarea obiectului de activitate, în interesul sau în numele persoanei juridice.
3. Infracțiunea să fie comisă de organele sau reprezentanții persoanei juridice (sau, în anumite situații, de persoane care acționează de facto pentru aceasta).

Textul legal este formulat astfel încât să permită tragerea la răspundere a persoanei juridice pentru fapte comise în cadrul activității sale sau în beneficiul ei, dar să excludă, de regulă, situațiile în care cineva se folosește de firmă doar ca paravan pentru interese strict personale, fără legătură cu activitatea societății.

5.1. „În realizarea obiectului de activitate”

Condiția este îndeplinită când infracțiunea este strâns legată de activitatea pentru care a fost înființată societatea: de exemplu, o firmă de transport care falsifică sistematic tahografele pentru a depăși timpii de conducere, o societate de construcții care încalcă grav normele de protecție a muncii pe șantier sau o societate de comerț care manipulează stocuri și documente contabile pentru a ascunde venituri. Doctrina subliniază că se are în vedere o legătură funcțională între fapta ilicită și activitatea normală a persoanei juridice.

5.2. „În interesul persoanei juridice”

Aici accentul cade pe beneficiul concret sau urmărit pentru firmă, nu neapărat pe obiectul de activitate. Spre exemplu, un administrator care promite sau oferă mită unui funcționar pentru ca societatea să câștige un contract public acționează în interesul persoanei juridice. Chiar dacă darea de mită nu este „obiectul de activitate”, fapta urmărește obținerea unui avantaj economic pentru firmă, ceea ce poate atrage răspunderea acesteia.

5.3. „În numele persoanei juridice”

Formularea acoperă situațiile în care cineva acționează ca reprezentant al societății (de exemplu, administrator, director, împuternicit), chiar dacă fapta nu produce efectiv un avantaj pentru firmă. Actul este plasat juridic pe seama persoanei juridice, pentru că autorul se prezintă și operează în această calitate (semnează contracte, emite documente, poartă negocieri în numele firmei).

5.4. Rolul organelor și reprezentanților – răspundere subiectivă, nu „obiectivă”

Curtea Constituțională a subliniat că răspunderea penală a persoanei juridice este subiectivă: fapta nu „cade din cer” asupra firmei, ci îi este imputată prin deciziile și acțiunile persoanelor care o reprezintă sau o conduc, sau prin deficiențele de organizare (lipsă de proceduri, tolerarea unor practici ilegale etc.). În Decizia nr. 302/2020, Curtea a reținut că textul art. 135 Cod penal nu instituie o răspundere obiectivă, ci cere, ca și în cazul persoanei fizice, existența vinovăției, adaptată la specificul persoanei juridice.

Doctrine și comentarii de specialitate explică faptul că vinovăția persoanei juridice poate rezulta fie dintr-o decizie intenționată (de exemplu, boardul decide tacit să „închidă ochii” la anumite practici fiscale), fie dintr-o organizare internă defectuoasă – lipsa controalelor interne, nerespectarea standardelor de securitate, politici de resurse umane care stimulează indirect încălcarea legii (de exemplu, targeturi nerealiste fără control de conformitate).

6. Răspunderea firmei nu exclude răspunderea administratorilor (art. 135 alin. 3)

Un element-cheie, deseori ignorat de antreprenori, este alin. (3) al art. 135 Cod penal, care precizează expres că răspunderea penală a persoanei juridice nu exclude răspunderea penală a persoanei fizice care a contribuit la săvârșirea aceleiași fapte. Cu alte cuvinte, în scenariul clasic de „evaziune fiscală de firmă”, nu se pune problema ca firma să fie trasă la răspundere „în locul” administratorului, ci aproape întotdeauna împreună cu acesta.

Doctrina și jurisprudența arată că instanțele pot reține răspunderea penală simultană a societății și a administratorului, contabilului sau altor responsabili, atunci când aceștia au participat la decizia sau implementarea activităților ilicite (decizii de politică fiscală, acceptarea unor proceduri neconforme, ordine date subordonaților etc.).

7. Când răspunde firma împreună cu administratorii: scenarii tipice

7.1. Evaziune fiscală «la nivel de firmă»

Un SRL decide, la nivel de management, să nu înregistreze anumite venituri sau să utilizeze facturi fictive pentru a diminua baza impozabilă. Administratorul aprobă practica, contabilul o execută, iar societatea beneficiază prin reducerea impozitelor. Într-un asemenea caz, dacă sunt îndeplinite condițiile infracțiunii de evaziune fiscală, firma poate fi inculpată ca persoană juridică, iar administratorul și alte persoane implicate răspund ca persoane fizice. Faptele sunt comise în realizarea obiectului de activitate și, mai ales, în interesul persoanei juridice.

7.2. Accident de muncă grav din cauza nerespectării normelor de securitate

O societate de construcții nu implementează măsurile de securitate a muncii prevăzute de legislația specifică, nu asigură echipamentele obligatorii și tolerează practici periculoase pe șantier. Un accident mortal sau cu vătămare gravă survine într-un astfel de context, iar ancheta penală stabilește că infracțiunea (de exemplu, ucidere din culpă) este consecința directă a organizării defectuoase și a deciziilor manageriale. În această situație, persoana juridică poate răspunde penal pentru fapta comisă „în realizarea obiectului de activitate”, iar administratorul sau alte persoane cu atribuții în domeniu pot răspunde personal pentru culpa lor.

7.3. Corupție și fraudă în relația cu statul

În domeniul achizițiilor publice, este relativ frecvent scenariul în care un administrator sau director oferă sume de bani sau alte foloase unui funcționar pentru a obține un contract sau pentru a evita sancțiuni. În aceste cazuri, dacă mita este dată în numele firmei și în interesul ei (de exemplu, pentru a câștiga un contract pentru societate), atât persoana juridică, cât și administratorul pot fi trimiși în judecată pentru infracțiunile de corupție relevante (dare de mită, cumpărare de influență etc.).

7.4. Infracțiuni de mediu și de reglementare specifică

O firmă de reciclare sau o instalație industrială care încalcă sistematic normele privind deșeurile, emisiile sau poluarea apei poate răspunde penal ca persoană juridică atunci când faptele sunt rezultatul unei politici tacite sau explicite a managementului. Organul de urmărire penală urmărește dacă încălcările sunt izolate (de exemplu, eroarea unui angajat) sau sistemice (de exemplu, lipsa deliberată a investițiilor în instalații de filtrare, ignorarea avertismentelor autorităților, planificarea costurilor în mod deliberat fără a include conformarea).

8. Când răspund doar administratorii (sau alte persoane fizice), nu și firma

8.1. Fapte săvârșite exclusiv în interes personal

Sunt situații în care administratorul folosește firma ca paravan pentru afaceri strict personale: de exemplu, dirijează în contul societății sume de bani provenite din infracțiuni personale, fără ca firma să beneficieze; cumpără prin firmă bunuri pentru uz propriu, fără legătură cu activitatea societății; sau utilizează stampila și conturile firmei pentru a garanta personal anumite tranzacții ilegale. Doctrina arată că, atunci când este vorba de un interes exclusiv privat al administratorului, fără beneficiu real sau urmărit pentru societate, nu se angajează răspunderea penală a persoanei juridice, rămânând exclusiv răspunderea persoanei fizice.

8.2. Fapte cu totul în afara obiectului de activitate și a funcționării normale a firmei

Imaginați-vă un administrator care ia fără acordul celorlalți asociați mașina firmei și, în timpul unei deplasări strict personale, comite o infracțiune de conducere sub influența alcoolului. Deși folosește un bun al societății, fapta nu are legătură cu obiectul de activitate al firmei, nu este realizată în interesul sau în numele ei, astfel că, în mod obișnuit, răspunde doar persoana fizică, nu și persoana juridică.

8.3. Administratorul fură din firmă (delapidare, abuz de încredere)

În situațiile de tip „furt din firmă” – delapidare sau abuz de încredere – administratorul sau salariatul își însușește bunuri ale societății, iar firma apare, de regulă, ca parte vătămată, nu ca inculpat. Infracțiunea este indreptată împotriva patrimoniului persoanei juridice, nu în beneficiul ei; prin urmare, răspunde penal doar persoana fizică (administrator, casier, gestionar), iar firma are dreptul să se constituie parte civilă pentru recuperarea prejudiciului.

8.4. Când politica de „zero toleranță” poate ajuta efectiv firma

În doctrină se arată că existența unui program serios de conformare (compliance), proceduri clare, training-uri periodice, mecanisme de raportare internă și o reacție promptă la încălcări (investigații interne, sesizarea autorităților, remedierea consecințelor) poate fi un argument important pentru a limita sau chiar a exclude răspunderea penală a persoanei juridice, în special când un angajat a încălcat regulile în mod izolat și împotriva tuturor instrucțiunilor primite. Instanțele vor analiza dacă firma a fost, în mod rezonabil, organizată pentru a preveni acele fapte.

9. Ce infracțiuni pot fi comise de o persoană juridică (și ce infracțiuni nu)

În principiu, Codul penal pornește de la ideea că orice infracțiune poate fi săvârșită și de o persoană juridică, cu excepția celor pentru care natura subiectului activ impune în mod evident o persoană fizică (de exemplu, infracțiuni legate de viața sexuală, anumite infracțiuni contra persoanei etc.). Doctrina evidențiază că, acolo unde textul incriminator impune un anumit statut sau calitate strict personală (părinte, soț, conducător auto etc.), persoana juridică nu poate fi subiect activ.

În schimb, o mare parte din infracțiunile economice, fiscale, de mediu, de corupție sau din domeniul securității muncii pot avea ca subiect activ atât persoane fizice, cât și persoane juridice, în funcție de circumstanțe.

10. Pedepsele aplicabile persoanei juridice: cât de dur poate fi lovită firma

10.1. Amenda penală – cum se calculează și ce valori poate atinge

Conform art. 137 Cod penal, amenda penală se stabilește prin sistemul zilelor-amendă. Legea prevede că:

• suma corespunzătoare unei zile-amendă este cuprinsă între 100 și 5.000 lei;
• numărul zilelor-amendă este cuprins între 30 și 600 de zile;
• în funcție de maximul pedepsei închisorii prevăzute pentru infracțiunea comisă, legea stabilește intervale concrete pentru zilele-amendă, care pot fi majorate cu o treime dacă persoana juridică a urmărit obținerea unui folos patrimonial.

Practic, amenda totală se calculează înmulțind numărul de zile-amendă cu suma stabilită pentru o zi-amendă. De exemplu, dacă instanța stabilește 200 de zile-amendă, cu o valoare de 2.000 lei pe zi, amenda va fi de 400.000 lei. Limitele generale implicite ale amenzii aplicabile persoanei juridice sunt, astfel, între 3.000 lei (30 × 100 lei) și 3.000.000 lei (600 × 5.000 lei).

10.2. Pedepsele complementare (art. 136 Cod penal)

Pe lângă amendă, instanța poate aplica una sau mai multe pedepse complementare, potrivit art. 136 Cod penal:

• dizolvarea persoanei juridice;
• suspendarea activității sau a uneia dintre activități pentru 3 luni – 3 ani;
• închiderea unor puncte de lucru pentru 3 luni – 3 ani;
• interzicerea de a participa la proceduri de achiziții publice pentru 1 – 3 ani;
• plasarea sub supraveghere judiciară;
• afișarea sau publicarea hotărârii de condamnare.

Din perspectiva antreprenorului, dizolvarea, suspendarea activității sau interdicția de a participa la achiziții publice pot fi, în anumite cazuri, mai grave decât amenda propriu-zisă, pentru că pot duce la pierderea contractelor, a licențelor sau la imposibilitatea de a continua businessul în forma actuală.

11. Ce se întâmplă cu răspunderea penală la fuziune, divizare sau alte reorganizări (art. 151 Cod penal)

Un capitol sensibil pentru antreprenori este cel al reorganizărilor: fuziune, divizare, absorbție, transferuri de active. Art. 151 Cod penal reglementează clar că, dacă persoana juridică își pierde personalitatea juridică prin fuziune, absorbție sau divizare după comiterea infracțiunii, răspunderea penală și consecințele acesteia se transferă asupra entităților care îi preiau patrimoniul.

Astfel, răspunderea penală și pedepsele aplicabile se vor angaja:

• în sarcina persoanei juridice create prin fuziune;
• în sarcina persoanei juridice absorbante;
• în sarcina persoanelor juridice create prin divizare sau care au dobândit fracțiuni din patrimoniul persoanei divizate.

Textul urmărește să împiedice utilizarea fuziunilor și divizărilor ca tehnici de eludare a răspunderii penale, idee prezentă și în literatura de specialitate, care a comentat critic modul în care art. 151 aplică principiul personalității răspunderii penale.

Din perspectivă practică, înainte de orice fuziune sau achiziție de companie, este obligatoriu un due diligence penal și de conformare: dacă societatea țintă este vizată de o anchetă penală sau are o condamnare definitivă, noii titulari pot prelua, în anumite condiții, obligațiile și interdicțiile ce decurg din acea situație.

12. Cine sunt, în fapt, cei care „trag în jos” firma: administratori de drept, administratori de fapt și alte persoane

Răspunderea penală a persoanei juridice este „activată” de conduita unor persoane fizice: administratori de drept (asociații-manageri înscriși în registrul comerțului), directori executivi, membri ai boardului, persoane împuternicite, dar și administratori de fapt sau „persoane din umbră” care, fără a avea o calitate formală, iau decizii reale în numele firmei. Doctrina arată explicit că răspunderea penală a persoanei juridice poate fi angajată și de activitatea infracțională a unui administrator de fapt sau a unei persoane care acționează din umbră, dacă aceasta imprimă voința societății.

Jurisprudența recentă a Înaltei Curți de Casație și Justiție arată, de exemplu, că noțiunea de „persoană care exercită o însărcinare de serviciu” în sensul unor texte penale se poate extinde și la persoane care, deși nu sunt formal angajați, îndeplinesc în fapt atribuții de conducere sau administrare, ceea ce întărește ideea că și „administratorii din umbră” pot angaja atât propria răspundere, cât și pe cea a firmei.

13. Strategia de prevenție: cum își poate proteja firma un antreprenor responsabil

Dincolo de litera legii, antreprenorii și managerii pot reduce semnificativ riscul de răspundere penală a firmei și al lor personal printr-o abordare proactivă de conformare:

• Analiza riscurilor penale în funcție de domeniu (fiscalitate, mediu, siguranța muncii, achiziții publice, GDPR etc.).
• Adoptarea unui cod de conduită și a unor politici interne clare (anti-corupție, cadouri, relația cu autoritățile, utilizarea bunurilor companiei).
• Proceduri operaționale care să prevină fraudele interne și externe (separația atribuțiilor, aprobări în mai multe trepte, control intern robust).
• Training periodic pentru manageri și angajați pe teme de conformare și etică în afaceri.
• Mecanisme de raportare internă (whistleblowing) și proceduri de investigare internă a suspiciunilor.
• Documentarea deciziilor importante, astfel încât, în caz de anchetă, firma să poată demonstra că a depus diligența necesară.

Literatura de specialitate și practica recentă arată că instanțele analizează serios dacă persoana juridică a fost „organizată rezonabil” pentru a preveni încălcările legii, iar existența unor programe de conformare reale și asumate poate influența atât angajarea, cât și întinderea răspunderii penale a firmei.

14. Exemple practice sintetice: când răspunde firma și când răspund doar administratorii

• Emitere de facturi fictive pentru a reduce TVA-ul de plată: societatea este beneficiarul direct al schemei, deci e foarte probabil să fie inculpată ca persoană juridică; administratorul, contabilul și orice altă persoană implicată răspund ca persoane fizice.
• Administratorul folosește cardul firmei pentru cheltuieli strict personale de lux (vacanțe, bunuri de consum de mare valoare), fără justificare în interesul activității: fapta poate reprezenta delapidare sau abuz de încredere; victima este firma, iar în mod obișnuit răspunde doar administratorul.
• Societate de transport care falsifică tahografele la nivel de politică internă, pentru a crește numărul de curse: firma poate fi inculpată pentru fapte privind siguranța circulației sau protecția muncii, iar managerii și șefii de flotă răspund personal.
• Angajat izolat care ia mită pentru a favoriza un furnizor, încălcând clar politica internă anti-corupție și acționând împotriva intereselor firmei: în funcție de circumstanțe, este posibil să răspundă doar persoana fizică, dacă se demonstrează că societatea a avut un sistem rezonabil de prevenție și nu a beneficiat de pe urma faptei.
• Fuziunea cu o societate care are un dosar penal în curs pentru infracțiuni de mediu: noua entitate rezultată poate prelua obligațiile și interdicțiile decurgând din răspunderea penală anterioară, potrivit art. 151 Cod penal.

15. Secțiune FAQ – Întrebări frecvente despre răspunderea penală a persoanelor juridice