Onorariul minim al avocatului în București

Acest articol are caracter informativ și nu reprezintă consultanță juridică. Situațiile concrete trebuie analizate de un avocat, în funcție de actele din dosar, de instanță și de legea aplicabilă la momentul respectiv.

Una dintre cele mai frecvente întrebări când cineva caută un avocat în București este:
„Care este onorariul minim pentru un avocat?” sau „Care este tariful minim pentru un proces?”.
Clienții vor, pe bună dreptate, să știe cu ce costuri se confruntă înainte să intre într-un litigiu civil, penal, fiscal sau administrativ.

În același timp, profesia de avocat este reglementată strict: Legea nr. 51/1995 prevede că profesia este liberă și independentă, iar avocatul are
dreptul la onorariu și la acoperirea cheltuielilor făcute în interesul clientului, cu respectarea Statutului profesiei de avocat și a regulilor deontologice.
Legea nr. 51/1995 și
Statutul profesiei de avocat
consfințesc atât libertatea de negociere a onorariilor, cât și dreptul fiecărei persoane de a-și alege liber avocatul.

În cele ce urmează, vom clarifica:

dacă există onorarii minimale obligatorii în București;
ce este, în realitate, „Ghidul orientativ al onorariilor minimale” al UNBR și la ce folosește;
cum se stabilesc onorariile în practică (tipuri de onorarii, criterii, negociere);
cum poți să alegi avocatul potrivit pentru proces, dincolo de ideea de „cel mai mic preț”;
cum poți proceda dacă apreciezi că un onorariu este disproporționat.

1. Există un „onorariu minim legal” pentru avocați în București?

Răspunsul scurt este: nu există un onorariu minim legal, obligatoriu, impus prin lege pentru avocații din București (sau din orice alt barou),
în relația cu clienții privați. Onorariile se stabilesc liber între avocat și client, prin contract de asistență juridică, în funcție de criteriile
prevăzute de Statutul profesiei și de particularitățile cauzei.

Articolul 30 din Legea nr. 51/1995, în forma actualizată, prevede că pentru activitatea profesională avocatul are dreptul la onorariu și la
acoperirea cheltuielilor efectuate în interesul procesual al clientului, fără a stabili tarife minime sau maxime impuse prin lege.
Textul actualizat al art. 30
confirmă această libertate de negociere.

Statutul profesiei de avocat (act normativ adoptat de UNBR) reia aceeași regulă: onorariile se stabilesc liber între avocat și client, cu respectarea
legii și a principiilor profesiei. Statutul enumeră, de asemenea, principalele tipuri de onorarii:

onorarii orare;
onorarii fixe (forfetare);
onorarii de succes;
onorarii formate din combinarea celor de mai sus.

Aceste categorii sunt prevăzute în mod expres în Statut (art. 129 și urm.) și detaliate în doctrină și practică profesională.

Analizele publicate în literatura de specialitate
explică faptul că forma concretă (orar, fix, succes) și cuantumul sunt rezultatul negocierii dintre avocat și client.

În concluzie, nu există „tarif minim legal” unic pentru București sau pentru restul țării. Există însă un instrument important:
„Ghidul orientativ al onorariilor minimale” adoptat de UNBR, care oferă avocaților și clienților repere de bun-simț pentru nivelul
onorariilor, fără a le transforma în tarife obligatorii.

2. Ce este „Ghidul orientativ al onorariilor minimale” al UNBR și ce rol are în București?

Uniunea Națională a Barourilor din România (UNBR) a adoptat, prin Hotărârea Consiliului UNBR nr. 82/2020, un
„Ghid orientativ al onorariilor minimale”, aplicabil la nivel național. Baroul București a informat avocații că acest ghid a intrat în vigoare
la 01.01.2021 și l-a pus la dispoziție pe site-ul baroului.

Anunțul Baroului București privind ghidul orientativ
explică rolul și modul de aplicare.

Ulterior, ghidul a fost actualizat periodic pentru a ține cont de inflație și de evoluția costurilor:

Hotărârea Consiliului UNBR nr. 174/24.06.2021 – actualizare cu indicele prețurilor de consum;
Hotărârea nr. 353/08.06.2023 – nouă actualizare a onorariilor din ghid, cu un plus de 30,5% pentru perioada august 2020 – aprilie 2023;
Hotărârea nr. 230/12.06.2025 – actualizare cu IPC mai 2023 – aprilie 2025, cu publicarea unei anexe cu noile valori.

Textele acestor hotărâri și anexele ghidului pot fi consultate pe site-ul UNBR și pe site-urile barourilor
(de exemplu,
prezentarea Hotărârii nr. 230/2025 privind actualizarea onorariilor minimale orientative).

Este esențial de înțeles că:

ghidul are caracter orientativ, nu impune tarife obligatorii în contractele cu clienții;
este un instrument de referință pentru:
- avocați – în stabilirea unor onorarii rezonabile;
- clienți – ca reper realist asupra nivelului de cost;
- instanțe – atunci când verifică dacă onorariul cerut ca „cheltuială de judecată” este sau nu disproporționat.

Mai mult, Consiliul Concurenței a analizat, în 2021, chestiunea onorariilor minimale impuse în profesie și a atras atenția că tarifele
minimale obligatorii pot ridica probleme de concurență, motiv pentru care UNBR a subliniat caracterul recomandat/orientativ al ghidului.

Decizia nr. 100/2021 a Consiliului Concurenței
analizează, între altele, impactul unor eventuale tarife minimale obligatorii asupra pieței serviciilor avocațiale.

Pentru un client din București, ghidul nu este un „tarif forțat”, ci:

un indicator al nivelului considerat minimal rezonabil de profesie pentru anumite tipuri de cauze;
un semn că onorarii mult sub aceste repere pot fi problematice (dumping, calitate scăzută, imposibilitatea avocatului de a acorda timpul necesar);
un argument folosit în instanță, când partea câștigătoare cere cheltuieli de judecată cu onorariul avocatului.

3. Tipuri de onorarii și cum se configurează, în practică, costul unui proces

În București, ca în orice alt barou, un client se poate confrunta, pentru același dosar, cu structuri foarte diferite de onorarii. Statutul profesiei recunoaște
mai multe tipuri de onorarii, care se pot combina:

3.1. Onorariul orar

Avocatul stabilește un tarif orar (de exemplu, 500–1.000 lei/oră sau mai mult, în funcție de experiență și complexitate) și facturează timpul
efectiv lucrat: analiză de dosar, redactare, discuții cu clientul, deplasări la instanță etc. Este un model des folosit în cauze complexe (comerciale, fiscale,
penale de mare complexitate), în care e greu de anticipat de la început volumul de muncă.

3.2. Onorariul fix (forfetar)

Este cel mai comun în practică: un onorariu global pentru o anumită etapă sau pentru întregul proces (de exemplu, un onorariu pentru întreg
procesul de divorț sau pentru faza de fond a unui proces penal). Avocatul și clientul stabilesc un preț total, care nu depinde direct de numărul de ore, deși
acesta este, de regulă, luat în calcul la negociere.

3.3. Onorariul de succes

Reprezintă o sumă sau un procent suplimentar, datorat avocatului numai dacă se obține un anumit rezultat (de exemplu, admiterea unei cereri,
obținerea unor despăgubiri peste un anumit prag etc.). De obicei, onorariul de succes se adaugă la un onorariu fix sau orar de bază, nu îl
înlocuiește complet (avocatul nu poate lucra exclusiv pe „success fee” în toate tipurile de cauze).

3.4. Onorarii combinate și alte formule

În practică, avocații folosesc frecvent formule mixte:

onorariu fix + onorariu de succes;
onorariu orar + un plafon maxim;
onorarii pe etape (consultare inițială, fază de urmărire penală, faza de fond, apel, recurs etc.).

Statutul profesiei de avocat și ghidurile profesionale detaliază criteriile de stabilire a onorariului: volumul de muncă, complexitatea, miza economică,
experiența avocatului, urgența cauzei, importanța intereselor în joc etc. O sinteză accesibilă pentru public se regăsește, de exemplu, în materiale explicative
precum „5 tipuri de onorarii de avocat și criteriile de stabilire a lor”, care
reia și explică prevederile Statutului.

4. Onorariu minim vs. onorariu „corect”: de ce cel mai mic preț nu este întotdeauna cea mai bună alegere

Căutarea unui „onorariu minim” este firească din perspectiva bugetului clientului. Totuși, în materie de asistență juridică, există o diferență
importantă între:

onorariu minim – suma cea mai mică pe care o găsești în piață, indiferent dacă acoperă sau nu timpul și efortul necesar;
onorariu rezonabil – suma care reflectă realist timpul, munca și responsabilitatea avocatului în raport cu miza cauzei.

Un onorariu „foarte mic” raportat la complexitatea dosarului poate însemna:

timp insuficient alocat dosarului;
lipsă de disponibilitate (avocatul trebuie să compenseze prin volum mare de cazuri);
riscul unei apărări formale, fără o strategie coerentă;
imposibilitatea de a acoperi costurile reale (deplasări, taxe, colaboratori etc.).

Pe de altă parte, un onorariu „extrem de mare”, fără o justificare în miza cauzei și în strategia de lucru, poate fi la fel de problematic. De aceea, în practică,
clienții ar trebui să urmărească raportul calitate–preț, nu doar cifra finală:

ce include, concret, onorariul (consultări, redactare, ședințe de judecată, apel etc.);
cât timp estimează avocatul că va aloca dosarului;
care este experiența reală a avocatului în domeniul respectiv (penal, civil, fiscal, contencios administrativ);
cum comunică avocatul (clar, realist, orientat pe soluții).

5. Cum alegi un avocat pentru proces în București (dincolo de preț)

Piața avocaților din București este foarte diversă: de la avocați debutanți până la cabinete specializate pe nișe foarte înguste sau firme mari de avocatură.
Prețul este doar unul dintre criterii. Iată câteva repere utile:

5.1. Specializarea reală în tipul tău de dosar

Un avocat care își concentrează activitatea pe drept penal (de exemplu, infracțiuni economice, dosare de corupție, fraudă informatică) va aborda
altfel un dosar penal decât un avocat axat predominant pe drept civil sau comercial. Același lucru este valabil pentru:

dreptul muncii (concedieri, hărțuire, discriminare);
drept fiscal (contestații la decizii de impunere, litigii cu ANAF);
contencios administrativ (procese cu primăria, prefectura, ministere);
drept imobiliar (partaje, revendicări, litigii între coproprietari);
proprietate intelectuală, arbitraj etc.

Înainte de a discuta onorariul, merită să întrebi direct: „Câte dosare de acest tip ați avut în ultimii ani și cu ce rezultate?”.

5.2. Experiența și abordarea strategică

Un avocat cu experiență va putea, de regulă, să îți prezinte:

posibilele scenarii (optimist, realist, pesimist);
ce șanse reale vede, în loc de promisiuni vagi de „câștig garantat” (care sunt contrare deontologiei);
ce pași concreți urmează în următoarele luni (probe, termene, strategii alternative).

Felul în care avocatul îți explică situația este, în sine, un indicator de profesionalism: clar, structurat, fără promisiuni imposibile.

5.3. Transparența privind onorariul și ce include acesta

Un contract de asistență juridică bine făcut ar trebui să precizeze:

tipul onorariului (orar, fix, succes, combinat);
ce acoperă efectiv (consultări, redactare, termene de judecată, corespondență etc.);
ce nu este inclus (de exemplu, deplasări în țară, taxe judiciare, onorariile experților);
condițiile de plată (avans, rate, scadențe).

Evită situațiile în care nu primești un contract scris sau în care detaliile financiare rămân „la modul general”.

5.4. Comunicarea și disponibilitatea

Un proces durează, de regulă, luni sau ani. Este important să poți comunica rezonabil cu avocatul:

să știi cum îl poți contacta (email, telefon, întâlniri la birou);
să primești explicații atunci când apar schimbări importante în dosar;
să poți discuta deschis despre costuri suplimentare (de exemplu, când apar noi cereri sau căi de atac).

5.5. Semne de alarmă

Ar trebui să fii precaut atunci când:

ți se promite rezultat garantat („100% câștigăm dacă mă angajezi”);
onorariul este vădit sub orice nivel realist pentru munca cerută, fără explicații (dumping profesional);
refuză să îți ofere contract scris sau nu îți explică ce prevede acesta;
încearcă să te preseze emoțional să semnezi imediat („dacă nu semnezi acum, pierzi tot”).

6. Cum discuți onorariul cu avocatul și cum îl poți adapta bugetului tău

Negocierea onorariului nu este un „tabu”. Din contră, face parte din relația normală avocat–client. Câteva idei utile:

spune deschis ce buget orientativ ai și ce așteptări ai de la avocat;
întreabă dacă se poate structura onorariul pe etape (de exemplu, consultare + faza de fond + eventual apel);
întreabă dacă există posibilitatea de plată în rate sau de ajustare a onorariului în funcție de volum;
în cauze cu miză economică mare, discută despre onorariu de succes, pe lângă un onorariu de bază.

Un avocat serios nu se va simți „jignit” de discuția despre bani, atâta timp cât discuția este purtată într-un mod corect și realist.

7. Ce poți face dacă onorariul ți se pare disproporționat?

Dacă ești deja într-o relație contractuală și consideri că onorariul perceput este nejustificat sau disproporționat față de munca efectivă,
ai mai multe opțiuni:

discuție directă cu avocatul, pentru clarificarea exactă a serviciilor prestate și a modului de calcul al onorariului;
dacă onorariul este solicitat ca cheltuială de judecată, poți arăta instanței că este excesiv, raportându-te și la
ghidul orientativ al onorariilor minimale (instanțele au competența să reducă onorariul la un nivel „cuvenit”);
poți formula o contestație la decanul baroului, în condițiile prevăzute de Statut.

Statutul profesiei de avocat și literatura de specialitate explică faptul că contestațiile privind onorariile se soluționează de decanul baroului,
la cererea oricăreia dintre părți, printr-o procedură reglementată (de exemplu, analizată în lucrări de tipul

„Fișe privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat”
și în articole de doctrină dedicate onorariilor).

Atenție însă: faptul că onorariul ți se pare mare nu înseamnă automat că este nelegal. Baroul analizează:

complexitatea reală a cauzei;
munca depusă (consultații, termene, redactări, negocieri);
nivelul onorariilor practicate în mod obișnuit pe piață pentru cauze similare;
eventuala raportare la ghidul orientativ UNBR.

8. Ce se întâmplă dacă nu îți permiți un avocat?

Chiar dacă articolul este axat pe onorariile percepute de avocați în sistem privat, merită menționat că:

în anumite cauze penale, asistența juridică este obligatorie, iar instanța sau organul de urmărire penală numește un avocat din oficiu,
remunerat prin sistemul de asistență judiciară;
în materie civilă și administrativă, există instituția ajutorului public judiciar (în baza O.U.G. nr. 51/2008), care poate acoperi
parțial sau total onorariul avocatului, în funcție de veniturile și situația persoanei.

Pentru aceste situații, trebuie completate formularele specifice și depuse documente privind veniturile. Instanța este cea care decide dacă acordă sau nu ajutorul public
judiciar și în ce formă.

9. Concluzie: cum îmbini „onorariu minim” cu apărare eficientă

Căutarea unui „onorariu minim” în București este legitimă, dar nu trebuie să fie singurul criteriu. Câteva idei-cheie:

nu există un tarif minim legal obligatoriu pentru avocați; onorariile se stabilesc liber, pe baza Legii nr. 51/1995 și a Statutului;
există un Ghid orientativ al onorariilor minimale aprobat de UNBR, actualizat periodic, care oferă repere de bun-simț, dar nu tarife impuse;
onorariul trebuie raportat la complexitatea cauzei, munca avocatului și miza personală și economică a procesului;
alegerea avocatului ar trebui să țină cont de specializare, experiență, comunicare și transparență, nu doar de preț;
dacă onorariul ți se pare disproporționat, există mecanisme de discuție, contestare și verificare (decanul baroului, instanța de judecată).

În final, întrebarea practică nu este doar „Care este onorariul minim?”, ci și „Ce valoare primesc pentru onorariul pe care îl plătesc?”
și „Este avocatul potrivit pentru problema mea concretă?”. Un dialog deschis cu avocatul, încă de la prima consultație, este cel mai bun punct de
plecare pentru a echilibra costurile cu calitatea apărării.

Întrebări frecvente despre onorariul minim al avocatului în București și alegerea avocatului pentru proces

1. Există un onorariu minim legal pentru avocați în București?

Nu există un onorariu minim legal obligatoriu impus prin lege pentru avocații din București. Legea nr. 51/1995 și Statutul profesiei prevăd că
onorariile se stabilesc liber între avocat și client, prin contract de asistență juridică. Există însă un ghid orientativ al onorariilor minimale,
aprobat de UNBR, care oferă repere de bun-simț, dar nu tarife obligatorii.

2. Ce este „Ghidul orientativ al onorariilor minimale”?

Este un document adoptat la nivelul UNBR, actualizat periodic, care cuprinde onorarii minimale orientative pentru diferite tipuri de servicii
avocațiale (consultări, ședințe de judecată, consultanță, redactări etc.). Ghidul este recomandat, nu obligatoriu, și servește ca reper pentru
avocați, clienți și instanțe în aprecierea caracterului rezonabil al onorariilor.

3. Pot găsi un avocat „mai ieftin” decât valorile din ghid?

Da. Ghidul este orientativ, deci un avocat poate practica și onorarii mai mici, dacă apreciază că este justificat pentru cazul respectiv. Totuși, onorarii mult sub
aceste repere pot ridica semne de întrebare privind timpul real pe care avocatul îl poate aloca dosarului și sustenabilitatea colaborării pe termen lung.

4. Cum negociez onorariul cu avocatul?

Poți discuta deschis despre bugetul tău și despre structura onorariului (pe etape, în rate, cu onorariu de succes etc.). Cere clarificări privind
ce include onorariul (consultări, redactare, ședințe, corespondență) și ce costuri pot apărea suplimentar (taxe judiciare, experți, deplasări). Un avocat serios va
accepta o discuție argumentată despre bani.

5. Cum știu dacă onorariul este „corect” pentru dosarul meu?

Nu există o formulă matematică, dar poți ține cont de: complexitatea dosarului, miza economică și personală, experiența avocatului, timpul estimat de lucru,
comparația cu reperele din Ghidul orientativ al UNBR și cu ofertele primite de la alți avocați. „Onorariu corect” nu înseamnă neapărat „cel mai mic preț”, ci
un preț justificat raportat la calitatea și volumul muncii.

6. Ce fac dacă onorariul mi se pare exagerat sau nejustificat?

În primul rând, discută cu avocatul și cere explicații detaliate. Dacă problema nu se rezolvă, poți contesta onorariul la decanul baroului,
în condițiile Statutului, sau poți invoca în instanță caracterul excesiv al onorariului atunci când cealaltă parte solicită cheltuieli de judecată. Baroul și
instanțele se pot raporta și la ghidul orientativ al UNBR pentru a aprecia rezonabilitatea sumei.

7. Dacă nu îmi permit un avocat, pot primi ajutor?

Da. În anumite cauze penale, asistența juridică este obligatorie, iar instanța sau organul de urmărire penală numește un avocat din oficiu, plătit prin sistemul
de asistență judiciară. În materie civilă și administrativă, poți solicita ajutor public judiciar (O.U.G. nr. 51/2008), care poate acoperi parțial
sau total onorariul avocatului, în funcție de veniturile tale și de alte criterii stabilite de lege.

8. Merită să aleg avocatul doar după criteriul prețului?

De regulă, nu. Prețul este important, dar nu suficient. Într-un proces, contează cel puțin la fel de mult specializarea, experiența, strategia de apărare,
comunicarea și disponibilitatea avocatului. Un onorariu mai mare poate reflecta o implicare mai profundă, dar nu este o garanție absolută; un onorariu foarte mic
poate ascunde lipsa de timp sau resurse pentru o apărare eficientă. Cel mai important este să înțelegi clar ce primești în schimbul onorariului pe care îl plătești.