Control judiciar și pe cauțiune: drepturi și obligații

1. De ce contează controlul judiciar și controlul judiciar pe cauțiune

Controlul judiciar și controlul judiciar pe cauțiune sunt măsuri preventive prin care statul îți restrânge libertatea de mișcare și anumite drepturi, fără să te bage efectiv în arest.
Ești cercetat sau judecat în libertate, dar cu „reguli de joc” foarte stricte.
Încălcarea lor poate duce rapid la arest la domiciliu sau arest preventiv.

Codul de procedură penală

enumeră măsurile preventive la art. 202: reținerea, controlul judiciar, controlul judiciar pe cauțiune, arestul la domiciliu și arestarea preventivă.
Scopul tuturor este același: buna desfășurare a procesului penal, împiedicarea sustragerii de la urmărire sau judecată și prevenirea comiterii de noi infracțiuni.

Controlul judiciar și controlul judiciar pe cauțiune sunt, teoretic, alternative mai blânde la arestarea preventivă.
Practic, pentru un inculpat cu familie, job, permis de conducere sau afaceri, efectele lor pot fi foarte puternice asupra vieții de zi cu zi.

Pentru o imagine de ansamblu asupra măsurilor mai severe (arest preventiv și arest la domiciliu), poți citi și articolul

„Arestul preventiv – cum pot fi arestat preventiv?” , publicat pe maglas.ro.

2. Baza legală: unde găsim reglementarea

Măsurile despre care vorbim sunt reglementate în Codul de procedură penală, Titlul V – „Măsurile preventive și alte măsuri procesuale”, Capitolul I – „Măsurile preventive”:

art. 202 CPP – dispoziții generale privind măsurile preventive;
art. 211–215¹ CPP – controlul judiciar;
art. 216–217 CPP – controlul judiciar pe cauțiune.

Textul consolidat al Codului de procedură penală poate fi consultat pe Portalul Legislativ al Ministerului Justiției:

https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/185907
,
iar forma de bază a Codului, ca Lege nr. 135/2010, este disponibilă aici:

https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/120609
.

3. Ce este controlul judiciar (definiție simplă)

Controlul judiciar este o măsură preventivă prin care procurorul, judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată îți limitează libertatea,
dar nu te privează de ea. Rămâi în libertate, însă trebuie să respecți o listă de obligații, sub supravegherea poliției, pe durata procesului penal.

Potrivit art. 211 CPP, în cursul urmăririi penale, procurorul poate dispune luarea măsurii controlului judiciar față de inculpat,
dacă măsura este necesară pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1) CPP, iar în fazele următoare (cameră preliminară și judecată),
măsura poate fi dispusă de judecătorul de cameră preliminară sau de instanță.

Pe scurt, sub control judiciar:

nu ești liber „de tot”, ci liber cu condiții;
ai un program de supraveghere la poliție;
nu poți merge oriunde vrei, oricând vrei, dacă există interdicții;
orice încălcare cu rea-credință poate duce la măsuri mai grave (arest la domiciliu sau arest preventiv).

4. Ce este controlul judiciar pe cauțiune și cu ce diferă

Controlul judiciar pe cauțiune este o formă mai „dură” de control judiciar: pe lângă obligațiile obișnuite, trebuie să depui o sumă de bani (cauțiune)
sau să constituți o garanție reală (de exemplu, ipotecă) în favoarea organului judiciar.

Art. 216 CPP prevede că procurorul sau instanța poate dispune control judiciar pe cauțiune dacă:

sunt îndeplinite condițiile art. 223 alin. (1)–(2) CPP (condițiile pentru arestarea preventivă, inclusiv suspiciunea rezonabilă și gravitatea faptelor);
măsura este suficientă pentru scopul din art. 202 alin. (1) CPP;
inculpatul depune o cauțiune a cărei valoare este stabilită de organul judiciar.

Art. 217 CPP arată că cauțiunea se consemnează pe numele inculpatului, prin depunerea unei sume de bani sau prin constituirea unei garanții reale mobiliare sau imobiliare,
în limita unei sume de bani, iar valoarea cauțiunii este de cel puțin 1.000 lei, stabilită în funcție de gravitatea acuzației și situația materială a inculpatului.

Diferența practică față de controlul judiciar „simplu”:

control judiciar: doar obligații (prezentări, interdicții, supraveghere);
control judiciar pe cauțiune: aceleași obligații + o sumă de bani blocată ca garanție; la încălcări grave,
cauțiunea poate fi total sau parțial confiscată, pe lângă înlocuirea măsurii cu una mai severă (arest la domiciliu/arest preventiv).

5. Condițiile pentru dispunerea controlului judiciar

5.1. Condițiile generale (art. 202 și 211 CPP)

Art. 202 CPP pune trei filtre mari pentru orice măsură preventivă:

Suspiciunea rezonabilă că ai săvârșit o infracțiune – bazată pe probe sau indicii temeinice.
Necesitatea măsurii pentru:
- buna desfășurare a procesului penal; sau
- împiedicarea sustragerii de la urmărire/judecată; sau
- prevenirea săvârșirii unei alte infracțiuni.
Proporționalitatea – măsura trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației și cu scopul urmărit,
iar instanța trebuie să prefere, de regulă, măsura cea mai puțin intruzivă (de exemplu, control judiciar în loc de arest preventiv, dacă este suficient).

Art. 211 CPP preia aceste principii și spune, în esență, că procurorul sau instanța pot dispune controlul judiciar atunci când măsura este necesară pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1).

5.2. Cine poate dispune măsura

în cursul urmăririi penale: procurorul (prin ordonanță);
în camera preliminară: judecătorul de cameră preliminară (prin încheiere);
în cursul judecății: instanța de judecată (prin încheiere).

În toate cazurile, avocatul este obligatoriu, iar inculpatul trebuie audiat sau cel puțin ascultat cu privire la măsură, conform regulilor din art. 213 CPP și jurisprudenței Curții Constituționale,
care a subliniat importanța audierii/ascultării pentru respectarea dreptului la apărare.

5.3. Durata controlului judiciar (art. 215¹ CPP)

Art. 215¹ CPP reglementează durata:

în urmărire penală:
- măsura se ia pe cel mult 60 de zile și poate fi prelungită, fiecare prelungire neputând depăși 60 de zile;
- durata totală nu poate depăși:
  - 1 an, dacă pedeapsa prevăzută de lege este amenda sau închisoare de cel mult 5 ani;
  - 2 ani, dacă pedeapsa este mai mare de 5 ani sau detențiune pe viață.
în cameră preliminară și în judecată:
măsura se poate dispune tot pe cel mult 60 de zile, cu prelungiri succesive motivate, potrivit art. 215¹ și regulilor generale privind măsurile preventive.

Prin

Decizia nr. 614/2016
,
Curtea Constituțională a stabilit că dispozițiile art. 215¹ alin. (2) CPP sunt constituționale în măsura în care prelungirea controlului judiciar se face cu respectarea garanțiilor din art. 212 CPP,
inclusiv dreptul la apărare și posibilitatea contestării în fața unui judecător.

6. Ce obligații presupune controlul judiciar (art. 215 CPP)

Art. 215 CPP enumeră două categorii de obligații:

obligatorii (care se aplică întotdeauna);
facultative/suplimentare (pe care le poate impune organul judiciar, în funcție de caz).

6.1. Obligațiile obligatorii

Pe timpul controlului judiciar, inculpatul trebuie să:

se prezinte la organul de urmărire penală, la judecătorul de cameră preliminară sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza cu privire la orice schimbare a locuinței;
se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea, conform programului întocmit de acesta sau ori de câte ori este chemat.

6.2. Obligații suplimentare pe care le poate impune organul judiciar

În plus, organul judiciar poate impune una sau mai multe obligații, cum ar fi:

să nu depășească o anumită limită teritorială (localitate, județ, țară) decât cu încuviințare;
să nu se deplaseze sau să se deplaseze doar în anumite locuri;
să poarte permanent un dispozitiv electronic de supraveghere (brățară electronică);
să nu revină la locuința familiei sau să nu se apropie de persoana vătămată, de membrii familiei acesteia, de alți participanți, martori, experți sau alte persoane, și să nu comunice cu ei;
să nu exercite profesia/meseria sau activitatea în exercitarea căreia se presupune că a săvârșit fapta;
să comunice periodic informații despre mijloacele sale de existență;
să se supună unor măsuri de control, îngrijire sau tratament medical (de exemplu, dezintoxicare);
să nu participe la manifestări sportive, culturale sau alte adunări publice;
să nu conducă vehicule anume stabilite;
să nu dețină, folosească sau poarte arme;
să nu emită cecuri.

Toate aceste obligații se regăsesc în art. 215 alin. (2) CPP, iar interpretarea lor a fost analizată și în jurisprudența
Înaltei Curți de Casație și Justiție,
inclusiv în recursuri în interesul legii privind măsurile preventive.

6.3. Exemple concrete din practică

Metodologia Inspectoratului General al Poliției Române privind supravegherea persoanelor aflate sub control judiciar prevede, de exemplu, că:

se stabilesc programul de prezentare la poliție, intervalele și modalitatea de comunicare;
frecvența prezentărilor nu poate fi, de regulă, mai mică de o dată pe săptămână;
programul ține cont, în măsura posibilului, de activitatea profesională a persoanei supravegheate.

În comunicatele
Direcției Naționale Anticorupție
se regăsesc frecvent exemple de obligații precum:

interdicția de a părăsi teritoriul României fără încuviințarea procurorului;
interdicția de a se apropia și comunica cu martorii;
interdicția de a deține arme.

7. Control judiciar și permisul de conducere – ce a spus Înalta Curte

O problemă practică importantă este următoarea: dacă ți se impune obligația de a nu conduce anumite vehicule, e ca și cum ți s-ar suspenda permisul?
Dacă tot conduci, comiți infracțiunea prevăzută de art. 335 alin. (2) Cod penal (conducere cu permis suspendat)?

Înalta Curte de Casație și Justiție a lămurit această chestiune prin

Decizia nr. 18/2019
(completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept), stabilind că:

obligația impusă în baza art. 215 alin. (2) lit. i) CPP („să nu conducă vehicule anume stabilite”) NU constituie suspendarea exercitării dreptului de a conduce în sensul art. 335 alin. (2) Cod penal;
încălcarea acestei obligații nu întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii de conducere cu permis suspendat;
sancțiunea pentru încălcare rămâne una procesuală (înlocuirea cu o măsură preventivă mai severă), nu una penală distinctă.

Atenție însă: asta nu înseamnă că e „fără consecințe” să conduci dacă ai o astfel de obligație – dimpotrivă,
riscul de a ajunge în arest la domiciliu sau arest preventiv este foarte ridicat.

8. Control judiciar și cazierul judiciar

O altă întrebare frecventă este: „Apare controlul judiciar în cazier?”

Legea nr. 290/2004 privind cazierul judiciar

prevede, la art. 11 și următoarele, că în evidențele cazierului se notează în mod provizoriu persoanele față de care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale sau față de care a fost luată o măsură preventivă
(inclusiv control judiciar). Aceste mențiuni sunt însă provizorii și se șterg la soluționarea definitivă a cauzei.

Art. 17–18 din aceeași lege arată că în certificatul de cazier judiciar eliberat la cerere se înscriu sancțiunile penale din hotărârile definitive
(condamnări, anumite soluții de renunțare/amânare a aplicării pedepsei etc.), nu simpla luare a unei măsuri preventive.

Din coroborarea acestor texte rezultă, în practică, că:

controlul judiciar poate apărea în evidențele interne ale cazierului, ca mențiune provizorie;
în principiu, nu apare în certificatul de cazier judiciar eliberat la cererea ta, care se concentrează pe hotărârile definitive de condamnare.

9. Ce se întâmplă dacă încalci obligațiile (art. 215 alin. 7–8 CPP)

Art. 215 alin. (3) și (7) CPP prevede expres că, în actul prin care se dispune măsura, inculpatului i se atrage atenția că,
dacă încalcă cu rea-credință obligațiile, controlul judiciar poate fi înlocuit cu arest la domiciliu sau arest preventiv.

Consecințele practice sunt următoarele:

Sesizarea organului judiciar – poliția sau procurorul informează judecătorul sau procurorul că nu ai respectat obligațiile
(de exemplu, nu te-ai prezentat la poliție, ai contactat martori, ai părăsit țara fără aprobare).
Audieri – de regulă, vei fi citat/audiat pentru a explica situația (absențe motivate, acte medicale, probleme urgente etc.).
Decizie – organul judiciar poate dispune:
- avertisment (dacă fapta e minoră, de exemplu o întârziere ocazională, cu motive întemeiate);
- menținerea măsurii cu aceleași obligații, eventual completate;
- înlocuirea cu o măsură mai severă (arest la domiciliu sau arest preventiv), dacă se apreciază că ai acționat cu rea-credință și nu mai ești de încredere „în libertate”.

În plus, în cazul controlului judiciar pe cauțiune, încălcarea obligațiilor poate duce și la:

confiscarea totală sau parțială a cauțiunii;
menținerea sau înlocuirea măsurii, în funcție de gravitatea situației.

10. Căi de atac împotriva controlului judiciar

10.1. Plângerea împotriva ordonanței procurorului

Dacă măsura a fost dispusă de procuror (în cursul urmăririi penale), ai dreptul să formulezi plângere la judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța competentă să judece cauza în fond,
potrivit art. 213 CPP. Acest mecanism se aplică atât luării măsurii, cât și prelungirilor ulterioare, în baza art. 215¹ CPP.

10.2. Contestarea încheierilor judecătorului sau ale instanței

Dacă măsura este dispusă de judecătorul de drepturi și libertăți / judecătorul de cameră preliminară / instanță,
calea de atac este, în principiu, contestația, în termenele și condițiile prevăzute de CPP pentru măsurile preventive (art. 204–206 CPP).

În practică, este important să verifici:

termenul (de regulă, 48 de ore de la comunicare sau pronunțare, în funcție de textul aplicabil);
instanța competentă (instanța ierarhic superioară sau secția corespunzătoare, în funcție de faza procesuală);
dacă există sau nu efect suspensiv asupra executării măsurii (de regulă, controlul judiciar rămâne în vigoare până la soluționarea contestației).

10.3. Alte căi extraordinare și control de constituționalitate

În anumite situații, se pot folosi:

recursul în interesul legii – numai de către procurorul general, pentru unificarea practicii; nu este o cale individuală,
dar poate schimba interpretarea generală a textului (cum a fost cazul Deciziei ICCJ nr. 18/2019);
excepția de neconstituționalitate – ridicată în cadrul cauzei, cu privire la anumite dispoziții ale CPP;
Curtea Constituțională a analizat deja art. 211–217 CPP (inclusiv prin Decizia nr. 614/2016).

11. Rolul avocatului în procedurile privind controlul judiciar

În practică, diferența dintre un control judiciar „suportabil” și unul care îți blochează viața (jobul, afacerea, familia)
o face adesea modul în care avocatul își construiește strategia.

11.1. La luarea măsurii

Avocatul poate:

argumenta că nu sunt îndeplinite condițiile art. 202 și 211 CPP (de exemplu, lipsa suspiciunii rezonabile sau a necesității unei măsuri preventive);
propune o măsură mai blândă (control judiciar în loc de arest la domiciliu sau arest preventiv), cu angajamente concrete privind comportamentul tău;
negocia, în limitele legii, lista obligațiilor (de exemplu, păstrarea dreptului de a merge la serviciu, posibilitatea de a călători în anumite scopuri, adaptarea programului de prezentări la poliție).

11.2. La prelungire și modificare

În faza prelungirilor, avocatul poate:

demonstra că motivele inițiale s-au estompat (ai respectat cu strictețe obligațiile, probele au fost administrate, riscul de sustragere e minim);
cere revocarea măsurii sau înlocuirea cu una mai blândă (de exemplu, de la control judiciar pe cauțiune la control judiciar simplu, sau chiar la revocare);
solicita modificarea obligațiilor (de exemplu, ridicarea interdicției de a părăsi țara pentru o perioadă scurtă, cu avizul organului judiciar).

11.3. La încălcări și risc de arest

Dacă ai încălcat deja obligațiile, avocatul este esențial pentru:

a documenta și dovedi că nu a existat rea-credință (situații medicale, confuzii de program, probleme urgente familiale etc.);
a convinge instanța că este suficient un avertisment sau o ajustare a obligațiilor, nu înlocuirea cu arest la domiciliu sau arest preventiv;
a pregăti, dacă este cazul, strategia pentru eventuala arestare preventivă, cu argumente pentru reducerea duratei și pentru revocarea ulterioară.

Poți vedea, de exemplu, cum abordează un cabinet specializat în drept penal aceste probleme, în pagina de servicii dedicate dreptului penal a Cabinetului Măglaș Alexandru:

servicii avocat drept penal
.

12. Legătura cu arestul la domiciliu și arestul preventiv

Controlul judiciar și controlul judiciar pe cauțiune sunt, în sistemul CPP, plasate sub arest la domiciliu și arest preventiv ca „intensitate” a restrângerii drepturilor.
Art. 242 CPP, privind încetarea de drept, revocarea și înlocuirea măsurilor preventive, permite:

înlocuirea unei măsuri mai blânde cu una mai severă (de exemplu, de la control judiciar la arest la domiciliu/arest preventiv),
dacă apar motive noi sau dacă încalci cu rea-credință obligațiile;
înlocuirea unei măsuri mai severe cu una mai blândă (de exemplu, trecerea de la arest preventiv la control judiciar),
dacă motivele inițiale s-au diminuat.

De aceea, în multe dosare penale:

apărarea încearcă să obțină înlocuirea arestului preventiv cu control judiciar;
acuzarea încearcă să convingă instanța să înlocuiască controlul judiciar cu arest preventiv atunci când inculpatul nu respectă obligațiile.

Pentru detalii despre criteriile de arestare preventivă și despre cum pot fi combinate măsurile preventive,
poți citi articolul

„Arestul preventiv – cum pot fi arestat preventiv?”
.

13. Întrebări frecvente (FAQ)

1) Pot să merg la serviciu dacă sunt sub control judiciar?

În principiu, da, dacă nu ți s-a impus o obligație explicită de a nu exercita profesia/meseria sau dacă limita teritorială nu face imposibilă deplasarea la muncă.
Art. 215 alin. (2) lit. e) CPP permite organului judiciar să interzică exercitarea profesiei în exercitarea căreia s-ar fi comis fapta.
Dacă o astfel de obligație nu există în ordonanță/încheiere, poți munci, respectând însă toate celelalte obligații (prezentări la poliție, program etc.).

2) Pot să plec în străinătate sub control judiciar?

Numai dacă actul prin care s-a dispus măsura îți permite și dacă primești încuviințare prealabilă de la organul judiciar atunci când obligațiile prevăd o limită teritorială
(de exemplu, „să nu depășească teritoriul României fără încuviințare”). Textul art. 215 alin. (2) lit. a) CPP prevede expres necesitatea acestei încuviințări.

3) Pot să conduc mașina dacă am obligația „să nu conducă vehicule anume stabilite”?

Dacă în actul de instituire a măsurii se precizează exact tipul de vehicul sau categoria de vehicule, încălcarea obligației poate duce la înlocuirea măsurii cu una mai severă,
dar, conform Deciziei ICCJ nr. 18/2019, aceasta nu este, prin ea însăși, infracțiunea de conducere cu permis suspendat (art. 335 alin. (2) Cod penal).

4) Cât poate dura maxim controlul judiciar?

În urmărire penală, durata totală nu poate depăși 1 an (pentru fapte cu pedeapsa până la 5 ani sau amendă) sau 2 ani (pentru fapte mai grave), conform art. 215¹ alin. (6) CPP.
În faza de judecată, se aplică reguli speciale, dar prelungirile trebuie motivate și verificate periodic de instanță.

5) Îmi apare controlul judiciar în cazier?

Legea nr. 290/2004 prevede că măsurile preventive se notează provizoriu în evidențele cazierului până la soluționarea definitivă a cauzei,
dar, ca regulă, nu sunt menționate ca atare în certificatul de cazier judiciar eliberat persoanei, care consemnează sancțiuni penale definitive.

6) Pot cere revocarea sau înlocuirea controlului judiciar?

Da. Poți solicita revocarea sau înlocuirea măsurii, în orice fază a procesului, dacă motivele care au justificat-o nu mai subzistă sau dacă există împrejurări noi, în temeiul art. 242 CPP.

7) Am încălcat o obligație din control judiciar – ajung automat în arest preventiv?

Nu automat, dar riscul este real. Organul judiciar va analiza gravitatea încălcării și va aprecia dacă e suficient un avertisment sau este necesară înlocuirea cu arest la domiciliu/arest preventiv,
conform art. 215 alin. (7) CPP. Este esențial să fii reprezentat de un avocat și să prezinți dovezi că nu ai acționat cu rea-credință.

8) Controlul judiciar înseamnă că sunt „condamnat”?

Nu. Controlul judiciar este o măsură preventivă, nu o pedeapsă. Ea se aplică înainte de pronunțarea unei hotărâri definitive,
tocmai pentru a permite desfășurarea procesului penal. Condamnarea intervine – dacă intervine – abia după o hotărâre definitivă a instanței.