Pentru românii din diaspora, divorțul „transfrontalier” nu este doar despre desfăcerea căsătoriei, ci despre controlul riscului: cine prinde primul instanța („race to court”), ce instanță este competentă, ce lege se aplică și cum eviți două dosare în două țări, cu costuri duble și hotărâri care se „bat cap în cap”.
În UE, regulile sunt în mare parte armonizate prin Regulamentul (UE) 2019/1111 (Brussels II ter), inclusiv cu un mecanism de tip „prima instanță sesizată” care poate bloca (sau întârzia) o a doua acțiune în alt stat membru (Brussels II ter, art. 3 și art. 20).
În UK și SUA/Canada, nu mai ai „plasa de siguranță” a acelorași reguli UE, iar prevenția proceselor paralele devine mai mult o chestiune de strategie procedurală, documentare corectă și timing, nu doar „unde e mai comod”. Pentru UK, după Brexit, guvernul britanic confirmă că pentru cazuri noi Bruxelles IIa a fost revocat și se aplică reguli interne (GOV.UK – Family law disputes involving the EU).
1) Ideea-cheie: „forum” (instanța competentă) și „lege aplicabilă” sunt două decizii diferite
În practică, două întrebări trebuie tratate separat: (A) în ce țară poți deschide legal dosarul (competență/jurisdicție) și (B) ce lege se aplică divorțului (substanțial). În UE, competența pentru divorț este guvernată de Brussels II ter, iar legea aplicabilă poate fi determinată de Regulamentul (UE) nr. 1259/2010 (Rome III) în statele participante.
Important pentru diaspora: „alegerea instanței” nu este, în mod obișnuit, un contract între soți, ci rezultatul unor criterii (reședință obișnuită, cetățenie etc.) stabilite de Brussels II ter (art. 3).
2) Unde poți depune în UE: criterii de competență (Brussels II ter)
Dacă ambii soți au legături cu mai multe state UE (de exemplu RO+DE, RO+FR, RO+ES), competența se bazează, în esență, pe „reședința obișnuită” și, în anumite combinații, pe cetățenie. Lista criteriilor este în Brussels II ter (art. 3).
- Reședința obișnuită a ambilor soți.
- Ultima reședință obișnuită comună, dacă unul încă locuiește acolo.
- Reședința obișnuită a pârâtului.
- În cerere comună, reședința obișnuită a oricăruia dintre soți.
- Reședința obișnuită a reclamantului, cu condiții de durată (de regulă 12 luni; sau 6 luni dacă reclamantul este și cetățean al statului respectiv), conform Brussels II ter (art. 3).
Excepții/nuanțe: Regulamentul nu se aplică Danemarcei (opt-out), conform preambulului Brussels II ter (considerentul 96).
3) „Race to court” în UE și cum apar procesele paralele
Când mai multe state UE sunt posibile, tentația e să depui „repede” acolo unde crezi că ai avantaj procedural (durată, costuri, practică locală). În UE, riscul de dosare paralele apare când ambele părți depun în țări diferite, aproape simultan.
În astfel de situații, Brussels II ter are o regulă de tip „prioritate” între instanțe: dacă există proceduri privind divorțul între aceleași părți în state membre diferite, instanța sesizată ulterior poate fi obligată să suspende până se clarifică competența primei instanțe (mecanismul de litispendență, Brussels II ter, art. 20).
Consecința practică: dacă ambele dosare sunt „valabile” procedural, cel depus primul poate bloca al doilea; iar dacă depui „greșit” (fără legătură reală sau cu probe slabe de reședință), riști timp pierdut și costuri, iar celălalt forum să devină dominant.
4) Legea aplicabilă divorțului în UE: Rome III (diferența dintre „unde” și „după ce lege”)
În 17 state UE (inclusiv România) funcționează „Rome III”, care permite, în anumite condiții, alegerea legii aplicabile divorțului, fără ca asta să însemne că poți „alege” orice instanță (EUR-Lex – Summary Rome III (lista statelor participante)).
Alegerea legii de către soți este reglementată de Rome III, art. 5, iar în lipsa alegerii, se aplică regulile „în cascadă” din Rome III, art. 8.
De ce contează strategic: uneori ai „același forum” (instanța competentă) dar poți influența „legea aplicabilă” (mai ales în divorțuri amiabile cu elemente internaționale), reducând conflictul și riscul ca una dintre părți să declanșeze un alt dosar într-un alt stat, doar pentru a obține alt regim juridic (Rome III).
5) Când unul e în UE și celălalt în UK: după Brexit, regulile se schimbă
Pentru cazuri noi în UK, Bruxelles IIa nu mai guvernează competența, iar UK aplică reguli interne; GOV.UK explică explicit regimul tranzitoriu (Bruxelles IIa doar pentru proceduri începute înainte de finalul perioadei de tranziție) și faptul că pentru cazurile noi regulamentul a fost revocat (GOV.UK – Family law disputes involving the EU).
În Anglia și Țara Galilor, criteriile de jurisdicție pentru divorț includ „habitual residence” și „domicile”, iar lista explicită se găsește în Domicile and Matrimonial Proceedings Act 1973, secțiunea 5(2) (text).
Pe zona de recunoaștere internațională, există și Convenția de la Haga din 1970 privind recunoașterea divorțurilor, însă România nu este stat parte (se vede în HCCH – Status table (1970 Divorce Convention)), deci în practică recunoașterea între RO și UK se analizează prin regulile interne ale fiecărui stat, nu printr-un „mecanism automat” bilateral.
6) Când unul e în UE și celălalt în SUA/Canada: „jurisdicții diferite”, risc mai mare de paralelism
În Canada există o regulă federală clară: o instanță dintr-o provincie are jurisdicție dacă unul dintre soți a fost „habitually resident” în acea provincie cel puțin un an înainte de începerea procedurii (Divorce Act (Canada), secțiunea 3(1)).
În SUA, regulile de „rezidență” pentru a depune divorț diferă semnificativ de la stat la stat (și uneori există și condiții la nivel de county), deci strategia corectă începe cu identificarea statului relevant și a pragului de rezidență (Justia – Divorce residency requirements (overview)).
În relația UE–SUA/Canada, nu te poți baza pe un mecanism unic de „instanță sesizată prima” ca în UE; prevenția proceselor paralele devine, de regulă, o combinație de: (1) alegerea forumului cu legătura cea mai solidă, (2) depunere la momentul potrivit, (3) service corect în străinătate și (4) plan de recunoaștere/executare acolo unde sunt bunurile sau unde locuiesc copiii.
7) România: când poți folosi România ca forum (inclusiv opțiuni amiabile)
Dacă România este forumul potrivit (de exemplu, legături puternice de reședință/cetățenie, bunuri în România, interes procedural), trebuie separat: (A) competența internațională a instanțelor române și (B) procedura concretă (instanță/notar/stare civilă).
În proceduri amiabile, România permite divorț pe acord la ofițerul de stare civilă sau la notar în anumite condiții (de exemplu, fără copii minori), iar competența instanței de fond (judecătoria) se raportează la ultimul domiciliu comun, conform prezentării oficiale din Portalul European e-Justice – Divorce and legal separation (Romania).
Pentru competența internațională (mai ales când elementul extern nu intră sub un regulament UE), Codul de procedură civilă prevede reguli generale precum: domiciliu/reședință obișnuită în România sau alte criterii de legătură (vezi CPC, art. 1.051–1.057 (competența internațională și determinarea competenței interne)).
8) Checklist premium: pași practici ca să previi procese paralele
- ☐ Fă o „hartă de forum”: în ce țări există, realist, competență pentru divorț (UE: Brussels II ter; UK: DMPOA 1973, s.5(2); Canada: Divorce Act, s.3(1)).
- ☐ Strânge probe pentru „reședința obișnuită”: contract de muncă, chirie/credit, taxe, înscriere la medic, școală, utilități, asigurări.
- ☐ Evaluează din start dosarele „ancilare” care generează paralelism: copii (custodie/locuință), pensie de întreținere, bunuri, măsuri provizorii.
- ☐ Dacă sunteți în UE, anticipează mecanismul de litispendență („first seised”) și riscul ca depunerea adversă să blocheze forumul tău (Brussels II ter, art. 20).
- ☐ Dacă sunteți într-un stat participant Rome III, analizează posibilitatea unui acord privind legea aplicabilă (de regulă în soluții amiabile), pentru a reduce impulsul de „forum shopping” (Rome III, art. 5).
- ☐ Planifică „service” internațional: în afara UE, verifică instrumentele HCCH aplicabile (de exemplu, service de acte) prin HCCH – Status charts (România listează convențiile relevante pe pagina oficială HCCH – Română).
- ☐ Verifică din start recunoașterea hotărârii în țara unde vei avea nevoie efectiv de ea (statut, acte, bunuri, copii); pentru divorțul „Haga 1970”, consultă Status table (1970 Divorce Convention).
- ☐ Dacă există bunuri importante în UE, separă strategic divorțul de litigii patrimoniale și verifică dacă statul relevant participă la cooperarea consolidată pe regimuri patrimoniale (EUR-Lex – Summary (Regimuri patrimoniale, state participante).
- ☐ Pentru copii, prioritizează jurisdicția relevantă pentru „parental responsibility” și evită să pornești două fronturi în paralel; în UE contează cadrul Brussels II ter, iar la nivel internațional instrumentele HCCH (vezi HCCH – Status charts).
9) Tabel de orientare: UE vs UK vs Canada vs SUA (unde se decide „ușa de intrare”)
| Zona | „Ușa de intrare” (criterii tipice) | Risc de procese paralele | Sursă primară |
|---|---|---|---|
| UE (majoritatea statelor) | Reședință obișnuită (diverse combinații), uneori cetățenie; reguli uniforme de competență | Mai mic în interiorul UE (există litispendență), dar timing-ul contează | Reg. (UE) 2019/1111 |
| UK (E&W) | Habitual residence și/sau domicile (listă de criterii) | Mai mare în raport cu UE/non-UE (nu e același mecanism UE) | DMPOA 1973, s.5(2) |
| Canada | Habitual residence în provincie cel puțin 1 an | Mediu (depinde de recunoaștere și de unde sunt bunurile/copiii) | Divorce Act (Canada), s.3(1) |
| SUA | Rezidență diferită pe state (uneori și pe county) | Mediu-ridicat (variază mult; necesită plan de recunoaștere) | Justia – overview |
10) Mini-scenarii (RO+DE, RO+UK, RO+SUA): cum se gândește strategic
Scenariul 1: RO + Germania (ambii în UE)
Soțul locuiește în Germania de 3 ani, soția în România de 1 an, au avut ultimul domiciliu comun în Germania, fără copii. În UE, te uiți întâi la criteriile de competență din Brussels II ter (art. 3) și anticipezi riscul ca celălalt să depună în paralel; dacă există risc real, timing-ul și proba reședinței obișnuite devin decisive (litispendență, Brussels II ter, art. 20).
„Premium move”: dacă divorțul este amiabil, analizezi și componenta de lege aplicabilă în state participante Rome III și folosești un acord de lege aplicabilă (când e posibil) pentru a reduce impulsul de forum shopping (Rome III, art. 5 și EUR-Lex – Summary Rome III).
Scenariul 2: RO + UK (după Brexit)
Soțul este în Londra, soția în București, iar unul dintre ei este cetățean român, celălalt poate fi și britanic. În UK, verifici criteriile din DMPOA 1973, s.5(2), iar în România verifici opțiunile procedurale și competența (inclusiv dacă se poate amiabil la notar/stare civilă în condiții limitate, conform Portalului e-Justice – România).
Riscul de paralelism e mai mare: nu mai există „aceeași plasă” UE pentru cazuri noi, iar GOV.UK confirmă că Bruxelles IIa a fost revocat pentru proceduri noi (GOV.UK – Family law disputes involving the EU).
„Premium move”: planifici din prima zi recunoașterea hotărârii în cealaltă jurisdicție; pentru Haga 1970, verifici explicit că România nu este parte în HCCH – Status table (1970 Divorce Convention), deci mergi pe regulile interne și pe documentație procedurală impecabilă.
Scenariul 3: RO + SUA (stat american diferit, bunuri în România și UE)
Un soț locuiește în SUA, celălalt în România, există bunuri în România și poate un cont/activ în UE. În SUA, pragurile de rezidență pentru a depune divorț sunt stabilite de legea statului relevant și variază (overview: Justia – Divorce residency requirements), iar în România analizezi competența internațională și strategia de recunoaștere/executare, pe regulile CPC (CPC – Cartea VII (competență internațională)).
„Premium move”: separi obiectivele: (1) obținerea divorțului ca „status” unde ai șanse procedurale solide, (2) protejarea bunurilor unde sunt situate (de regulă, acolo unde poți executa), și (3) o strategie de notificare în străinătate folosind instrumentele relevante (verificate pe HCCH – Status charts și pe pagina HCCH – Română).
11) 10 întrebări de screening pentru consultație (ca să nu pierzi avantajul de timp)
- În ce țări ați avut reședința obișnuită în ultimii 2 ani (cu date și dovezi)?
- Care a fost ultima reședință obișnuită comună și mai locuiește unul dintre voi acolo?
- Ce cetățenii aveți (inclusiv dublă cetățenie) și unde aveți domiciliul juridic (dacă e relevant, ex. UK)?
- Există copii minori? Unde locuiesc în mod obișnuit și ce documente școlare/medicale confirmă acest lucru?
- Există riscul ca celălalt soț să depună „mâine” într-o altă țară (race to court)?
- Ce bunuri există și unde sunt situate (imobile, conturi, participații, crypto, venituri)?
- Există măsuri urgente necesare (ordin de protecție, interdicție de înstrăinare, program provizoriu pentru copii)?
- Vreți divorț amiabil sau anticipați litigiu? Dacă amiabil, sunteți în state participante Rome III pentru a discuta legea aplicabilă?
- Unde va trebui efectiv recunoscută hotărârea (schimbare nume, recăsătorire, registre, imigrare, bunuri)?
- Au existat deja demersuri (notificări, cereri, mediere, depuneri) în vreo țară sau intenții documentate?
12) Surse
- EUR-Lex – Regulamentul (UE) 2019/1111 (Brussels II ter)
- EUR-Lex – Regulamentul (UE) nr. 1259/2010 (Rome III)
- Legislation.gov.uk – Rome III, art. 5 (choice of law)
- Legislation.gov.uk – Rome III, art. 8 (applicable law in absence of choice)
- EUR-Lex – Summary Rome III (state participante, inclusiv România)
- European e-Justice Portal – Divorce and legal separation (Romania)
- legislatie.just.ro – Codul de procedură civilă (Cartea VII, competență internațională)
- GOV.UK – Family law disputes involving the EU (guidance for legal professionals)
- Legislation.gov.uk – Domicile and Matrimonial Proceedings Act 1973, s.5 (jurisdiction E&W)
- Justice Laws Website – Divorce Act (Canada), s.3(1)
- HCCH – Status table (1970 Divorce Convention)
- HCCH – Divorce Section (1970 Divorce Convention)
- HCCH – Status charts (verificare convenții aplicabile)
- HCCH – Pagina în limba română (convenții relevante pentru România)
- EUR-Lex – Summary (regimuri patrimoniale, state participante)
- Justia – Divorce residency requirements (SUA, overview)
Dacă vrei să eviți „dublarea” litigiului, începe cu o analiză de forum
Dacă tu și soțul/soția sunteți în țări diferite (UE/UK/SUA/Canada), o consultație scurtă de „screening” poate preveni luni de proceduri paralele și costuri inutile printr-un plan clar: forum optim, timing, dovezi de reședință, service în străinătate și strategie de recunoaștere. Pentru programare, poți folosi datele de contact de pe maglas.ro.
