Administratorul „de formă” (omul de paie) în firmele românești: ce răspundere penală și fiscală îți asumi cu adevărat

După modificările recente aduse Legii nr. 241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale prin Legea nr. 126/2024, faptele de evaziune se pedepsesc mai dur, cu închisoare de până la 10 sau chiar 15 ani în anumite situații, iar posibilitățile de „iertare” prin plata prejudiciului sunt mai limitate și mai strict reglementate. (broșura ANAF privind modificările Legii 241/2005)

În paralel, Codul de procedură fiscală (Legea nr. 207/2015) și Legea insolvenței nr. 85/2014 permit atragerea răspunderii personale a administratorilor (inclusiv „de formă”) pentru datoriile fiscale ale societății, iar practica instanțelor a devenit tot mai fermă în ultimii ani.

În acest context, „administratorul de formă” sau „omul de paie” nu mai este o figură inocentă. Faptul că accepți să apari „pe hârtie” la un SRL, chiar dacă nu ești tu cel care „face afacerea”, poate însemna, în practică:

• risc de răspundere penală pentru evaziune fiscală, spălare de bani, fals, grup infracțional organizat;
• risc de răspundere fiscală solidară cu firma pentru datorii de sute de mii sau milioane de lei, în baza art. 25 din Codul de procedură fiscală;
• risc ca, în insolvență, să ți se atragă răspunderea personală, în baza art. 169 din Legea nr. 85/2014, pentru pasivul societății.

În continuare, vom explica – pe înțelesul tuturor – ce înseamnă, juridic, să fii „administrator de formă”, cum te pot urmări ANAF și procurorii și ce poți face dacă ești deja prins într-o astfel de situație.

1. Ce este, în realitate, „administratorul de formă” (omul de paie)?

1.1. Administrator de drept, administrator de fapt și „omul de paie”

În dreptul român, administratorul de drept este persoana trecută în actul constitutiv și înregistrată la Oficiul Național al Registrului Comerțului ca administrator al societății. El are, potrivit Legii societăților nr. 31/1990, obligații de gestiune, reprezentare și administrare a patrimoniului societății.

Administratorul de fapt este persoana care, fără să fie neapărat înscrisă oficial, conduce efectiv societatea: ia decizii, semnează contracte, dă ordine în firmă, stabilește strategia și, în fapt, controlează activitatea economică. Doctrina și jurisprudența au recunoscut că și această persoană poate răspunde – atât civil, cât și penal – la fel ca administratorul de drept, dacă se dovedește implicarea sa efectivă în gestionarea societății. (analiză doctrinară privind administratorul de fapt)

„Administratorul de formă” sau „omul de paie” este, de obicei, administrator de drept, dar nu și administrator de fapt. Adică este persoana:

• care apare în acte ca administrator;
• nu ia, în realitate, decizii în firmă;
• nu controlează banii, nu emite facturi, nu semnează contracte (sau pretinde că nu o face);
• a acceptat funcția pentru că „a fost rugat”, „a primit o sumă de bani” sau „nu are nimic de pierdut, că n-are nimic pe numele lui”.

În practică, „administratorul de formă” este folosit pentru a acoperi adevărații beneficiari ai afacerii – cei care, de fapt, organizează și controlează scheme de evaziune, de insolvență frauduloasă sau de spălare de bani. Diverse materiale privind fraudele de tip „carusel” sau firme „săgeată” descriu explicit utilizarea unor interpuși („om de paie”) ca administratori formali ai societăților folosite în scheme de evaziune TVA. (analiză frauda carusel) (ghid ONPCSB privind fraudele intracomunitare)

1.2. De ce este atât de riscant să accepți să fii „om de paie”?

În penal, contează nu doar ce este scris la Registrul Comerțului, ci și ce se întâmplă în realitate. Dacă ești administrator de drept al unei societăți prin care se comit infracțiuni (evaziune, spălare de bani, delapidare, fraudă în domeniul fondurilor europene etc.), procurorul va pleca de la premisa că tu aveai obligația să știi ce se întâmplă și să împiedici faptele ilegale.

În plus:

• în penal, poți fi considerat autor, complice sau chiar membru al unui grup infracțional organizat, în funcție de rolul tău efectiv (Codul penal, art. 47–52 și art. 367);
• în fiscal, poți fi urmărit în solidar cu societatea pentru datorii fiscale, în baza art. 25 Cod procedură fiscală, dacă ANAF dovedește că ai acționat cu rea-credință;
• în insolvență, poți fi obligat să acoperi din patrimoniul propriu pasivul societății, în baza art. 169 din Legea nr. 85/2014, dacă se dovedește că ai contribuit la starea de insolvență.

Cu alte cuvinte: faptul că tu nu „ai făcut afacerea” nu te protejează automat. Acceptarea rolului formal de administrator te poziționează într-o zonă de risc maxim, atât penal, cât și fiscal.

2. Răspunderea penală a administratorului „de formă”

2.1. Evaziunea fiscală: cum intră „omul de paie” în ecuație

Legea nr. 241/2005 definește mai multe fapte de evaziune fiscală – inclusiv:

• ascunderea bunului sau a sursei impozabile ori taxabile;
• omisiunea evidențierii veniturilor în actele contabile;
• evidențierea unor cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale;
• evidențierea de operațiuni fictive;
• alterarea sau distrugerea de documente contabile, ținerea unei contabilități duble etc. (art. 9 Legea 241/2005)

După Legea nr. 126/2024, ANAF arată în mod expres că faptele de evaziune prevăzute la art. 9 alin. (1) se sancționează cu închisoare de la 3 la 10 ani, iar în anumite situații (în special în funcție de valoarea prejudiciului) limitele de pedeapsă cresc. (broșura ANAF privind modificările Legii 241/2005)

Într-un SRL folosit la evaziune, administratorul „de formă” poate fi implicat penal în mai multe feluri:

• a semnat contracte, facturi sau declarații fiscale, chiar la „rugămintea” altcuiva;
• a acceptat să preia o firmă cu datorii sau cu istoric fiscal problematic, fără să verifice nimic;
• a semnat extrase bancare, documente de împuternicire sau acte de predare-primire a societății;
• a tolerat folosirea conturilor societății pentru rularea unor sume mari, fără explicații economice reale.

Chiar dacă susții că nu înțelegeai mecanismele de evaziune, procurorul poate aprecia că ai acționat cel puțin cu acceptarea rezultatului, în condițiile în care orice administrator rezonabil ar fi trebuit să își dea seama că este folosit într-o schemă ilegală (criteriu asemănător standardului „knew or should have known” din jurisprudența Curții de Justiție a UE în materie de TVA, de exemplu cauza C-255/02 Halifax și cazurile privind principiul Kittel).

În plus, art. 10 din Legea 241/2005 reglementează situațiile în care acoperirea prejudiciului (uneori împreună cu plata unor sume suplimentare) poate conduce la aplicarea unei pedepse cu amendă sau chiar la o cauză de nepedepsire, dar aceste mecanisme sunt strict condiționate și nu garantează excluderea răspunderii penale. (art. 10 Legea 241/2005, formă consolidată)

2.2. Complicitate, instigare, autor mediat

Codul penal definește mai multe forme de participație:

• instigatorul – cel care determină o altă persoană să comită fapta (art. 48 Cod penal);
• complicele – cel care înlesnește sau ajută în orice mod la comiterea infracțiunii (art. 47 Cod penal);
• autorul mediat – cel care se folosește de o persoană care acționează fără vinovăție sau cu vinovăție atenuată (art. 52 Cod penal).

În multe dosare, „administratorul de formă” este fie complice (a semnat acte, a permis folosirea conturilor, a acceptat să fie interpus), fie chiar autor direct al unor fapte (de exemplu, a semnat declarații fiscale false sau a retras numerar fără justificare). Adevăratul „beneficiar” al schemei poate fi tratat ca autor mediat, folosindu-se de administratorul formal pentru a realiza frauda.

2.3. Grup infracțional organizat

Art. 367 Cod penal incriminează constituirea sau sprijinirea unui grup infracțional organizat, respectiv o structură formată din trei sau mai multe persoane care urmăresc comiterea de infracțiuni grave (inclusiv evaziune fiscală sau spălare de bani). (art. 367 Cod penal)

În practică, firmele cu administratori „de formă”, folosite în lanțuri de tranzacții fictive sau în scheme de TVA, sunt adesea încadrate ca parte dintr-un grup infracțional organizat, ceea ce crește foarte mult nivelul de risc pentru toți participanții – inclusiv pentru administratorul formal.

2.4. Spălarea de bani

Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea și combaterea spălării banilor sancționează, printre altele:

• convertirea sau transferul de bunuri cunoscând că acestea provin din infracțiuni;
• ascunderea sau disimularea naturii ori provenienței bunurilor;
• dobândirea sau deținerea de bunuri cunoscând că provin din infracțiuni. (Legea 129/2019, art. 49 și urm.)

Dacă prin firma unde ești „administrator de formă” se rulează bani proveniți din evaziune (de exemplu, prin facturi false, circuite de tip „carusel”, retrageri de numerar fără justificare), riști să fii cercetat nu doar pentru evaziune, ci și pentru spălare de bani – cu pedepse care pot ajunge la închisoare de la 3 la 10 ani sau chiar mai mult, în funcție de forma de vinovăție și de circumstanțe.

3. Răspunderea fiscală: ANAF și răspunderea solidară a administratorului

3.1. Răspunderea solidară în Codul de procedură fiscală

Art. 25 din Codul de procedură fiscală prevede categoriile de persoane care răspund în solidar cu debitorul principal (firma) pentru obligațiile fiscale restante. Printre acestea se află și anumite persoane – de regulă administratori, asociați, alte persoane cu rol decizional – care, cu rea-credință, au contribuit la acumularea sau neplata datoriilor fiscale. (Cod procedură fiscală – versiune ANAF) (Portal Legislativ – formă consolidată)

În special, art. 25 alin. (2) reglementează situațiile în care administratorii sau alte persoane pot fi trași la răspundere solidară dacă:

• au determinat, cu rea-credință, nedeclararea sau neachitarea obligațiilor fiscale;
• au provocat insolvabilitatea societății prin transferul sau ascunderea activelor;
• au continuat activitatea societății deși aceasta nu mai putea plăti obligațiile fiscale;
• au folosit bunurile sau creditele societății în folos propriu sau în interesul altor persoane.

ANAF nu se limitează la „titularii reali” ai afacerii. Procedurile privind angajarea răspunderii solidare prevăd în mod expres că organul fiscal trebuie să identifice toate persoanele responsabile (administratori, asociați, persoane care au controlat efectiv societatea), să analizeze istoricul societății și să dovedească reaua-credință și legătura de cauzalitate dintre faptele acestora și datoriile fiscale. (Procedura de angajare a răspunderii – Ordin comun 2022) (analiză procedură art. 25 și 26 CPF)

Doctrina subliniază că reaua-credință nu se prezumă; ea trebuie dovedită concret de ANAF (de exemplu, prin acte care arată că administratorul a urmărit să evite plata obligațiilor fiscale, a creat un circuit fraudulos sau a golit patrimoniul societății). (analiză privind condiția relei-credințe) (articol MF despre răspunderea solidară)

3.2. Procedura ANAF: cum ajunge „administratorul de formă” să fie urmărit personal

Procedurile de angajare a răspunderii solidare prevăd, în esență, următoarele etape:

• ANAF identifică debitorul principal (firma) și creanțele fiscale restante;
• analizează istoricul societății: modificări de administratori, sedii, capital, tranzacții, acte de transfer de active, eventuale proceduri de executare fiscală sau insolvență; (procedura art. 25 CPF)
• culege informații despre persoanele care au avut un rol real în administrarea societății (inclusiv cei care apar doar „pe hârtie” – administratori de formă);
• emite o decizie de atragere a răspunderii solidare, care poate fi contestată în termenul prevăzut de Codul de procedură fiscală.

Prin urmare, faptul că ai fost „numai administrator formal” nu te scoate automat din sfera de interes a ANAF. Dimpotrivă, numele tău din Registrul Comerțului, semnăturile de pe acte și implicarea, chiar aparent pasivă, în viața societății te aduc în prim-plan în momentul în care fiscul caută pe cine să tragă la răspundere pentru neplata taxelor.

Despre interacțiunea dintre răspunderea penală și cea fiscală în contexte de executări și măsuri asigurătorii am scris pe larg în:

• Sechestru penal vs sechestru și poprire ANAF: cum îți deblochezi conturile și bunurile când ești prins între dosarul penal și executarea fiscală;
• Ne bis in idem în materia evaziunii fiscale: când te pot sancționa și ANAF, și procurorul pentru aceeași faptă;
• Evaziunea fiscală – definiție, pedeapsă, cauze de reducerea pedepsei, cauze de nepedepsire.

4. Răspunderea în insolvență: art. 169 din Legea nr. 85/2014

4.1. Când te poate urmări judecătorul-sindic personal

Art. 169 din Legea nr. 85/2014 prevede că judecătorul-sindic poate obliga membrii organelor de conducere (administratori, directori, membri ai consiliilor) și „orice alte persoane care au contribuit la starea de insolvență a debitorului” să suporte, în tot sau în parte, pasivul societății.

Printre faptele listate se află:

• folosirea bunurilor sau creditului societății în interes propriu sau al altor persoane;
• continuarea unei activități care duce în mod evident la încetarea de plăți;
• țînerea unei contabilități fictive sau neconforme cu legea;
• nepredarea documentelor contabile practicianului în insolvență etc.

Prin urmare, nu doar administratorul „real”, ci orice persoană care a contribuit la insolvență, inclusiv administratorul formal care a acceptat să își pună numele pe firmă și nu a respectat obligațiile legale, poate fi ținută să suporte datoriile societății.

4.2. Decizia ICCJ nr. 14/2022 (RIL) și prezumția de răspundere când nu predai actele contabile

Decizia nr. 14/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în recurs în interesul legii, a clarificat interpretarea art. 169 alin. (1) lit. d) teza a II-a din Legea nr. 85/2014. Înalta Curte a stabilit că, atunci când persoana vizată nu predă documentele contabile practicianului în insolvență după notificare:

• se prezumă (relativ) existența faptei ilicite (nepredarea documentelor);
• se prezumă culpa (vinovăția);
• se prezumă legătura de cauzalitate între această faptă și prejudiciul reprezentat de pasivul neacoperit al societății.

Cu alte cuvinte, dacă ai fost administrator (de drept sau de fapt) și nu predai contabilitatea, judecătorul-sindic poate considera că sunt îndeplinite toate condițiile răspunderii și te poate obliga la acoperirea pasivului, iar tu vei avea sarcina să răstorni această prezumție. (comentariu asupra Deciziei nr. 14/2022 ICCJ)

Pentru un administrator „de formă”, care oricum nu a ținut efectiv contabilitatea, nepredarea documentelor poate părea un detaliu. În realitate, este un element esențial care poate declanșa răspunderea sa patrimonială, chiar dacă altcineva a fost „creierul” operațiunii.

5. De la control ANAF la dosar penal: cum ajunge „administratorul de formă” la audieri

5.1. Controlul fiscal și sesizarea organelor penale

În multe dosare, totul începe cu un control ANAF – inspecție fiscală sau verificarea situației fiscale a societății. Dacă inspectorii constată indicii temeinice de infracțiuni de evaziune, au obligația să sesizeze organele de urmărire penală.

Legătura dintre controlul fiscal și faza penală este explicată în detaliu în articolul:

• Chemați la audieri ca suspecți după un control ANAF: ce faci în primele 7 zile ca administrator de firmă.

În momentul în care se deschide dosarul penal, primul chemat la audieri este, aproape întotdeauna, administratorul înscris în acte. Chiar dacă în spate există alte persoane care au condus afacerea, tu ești primul responsabil oficial în ochii autorităților.

5.2. „Nu știam nimic” – de ce nu mai funcționează această apărare

Apărarea „nu știam ce se întâmplă în firmă, eram doar cu numele” este din ce în ce mai puțin credibilă în practică, în special când:

• firma are rulaje mari și tranzacții complexe, dar nu are angajați, sediu real sau activitate economică vizibilă;
• au existat multiple controale, notificări sau somații de la ANAF pe care administratorul ar fi trebuit să le vadă;
• administratorul a semnat contracte, extrase bancare, împuterniciri sau alte documente relevante;
• administratorul a fost implicat și în alte firme cu probleme similare (profil de „om de paie” utilizat în mai multe societăți).

Materialele de analiză privind fraudele fiscale și spălarea de bani arată că autoritățile se concentrează tot mai mult pe standardul „trebuia să știe” – adică nu doar pe cunoașterea efectivă, ci și pe faptul că un administrator prudent și diligent ar fi trebuit să realizeze că societatea este folosită într-o schemă frauduloasă. (ghid ONPCSB) (material CJUE privind abuzul de drept în materie de TVA)

6. Scenarii tipice cu administratori „de formă”

6.1. SRL „pe numele prietenului” pentru facturi false și TVA

Un scenariu frecvent: cineva cu experiență în afaceri vrea să deruleze o activitate „agresivă” fiscal și propune unui prieten sau unei rude, fără patrimoniu (de obicei o persoană cu venituri mici), să devină administrator și asociat unic „doar pe hârtie”.

Firma emite facturi pentru operațiuni fictive sau fictiv majorate, încasează bani, iar TVA nu este plătită. Când ANAF descoperă schema și sesizează procurorul, administratorul de formă devine suspect sau inculpat pentru evaziune. În plus, ANAF poate încerca angajarea răspunderii sale solidare pentru datoriile firmei.

6.2. „Administratorul sărac” într-o societate care intră în insolvență

Alt scenariu: proprietarul real al afacerii transferă părțile sociale și funcția de administrator către o persoană fără bunuri, chiar cu puțin timp înainte ca societatea să intre în insolvență, iar apoi „dispare”.

În procedura de insolvență, practicianul și creditorii îl cheamă în judecată pe administratorul „formal” în temeiul art. 169 din Legea 85/2014. Dacă acesta nu predă contabilitatea și nu poate explica ce s-a întâmplat cu activele, prezumțiile legale lucrează împotriva lui, iar judecătorul-sindic poate dispune acoperirea pasivului din patrimoniul său personal.

6.3. Rețeaua de firme „săgeată” în fraude cu TVA

Fraudele de tip „carusel” implică adesea lanțuri de firme „săgeată”, cu administratori de formă, prin care circulă bunuri și facturi, dar nu și activitate economică reală. În astfel de lanțuri, fiecare administrator „de formă” poate fi considerat parte a mecanismului fraudulos și, în funcție de rol, poate răspunde pentru:

• evaziune fiscală (emitere de facturi fictive, omisiune de evidențiere a veniturilor);
• spălare de bani (rularea sumelor rezultate din faptele de evaziune);
• participare la un grup infracțional organizat.

7. Ce poți face dacă ești (sau urmează să fii) „administrator de formă”

7.1. Primul și cel mai important sfat: nu accepta cu ușurință această „funcție”

Înainte să accepți să fii administrator la o firmă:

• înțelege clar ce activitate va desfășura societatea;
• verifică istoricul persoanei care îți propune „afacerea”: are dosare penale, firme cu datorii mari, istoric de insolvențe repetate?
• ceri acces la contabilitate și la relația cu banca;
• refuză să semnezi acte „în alb” sau să lași carta de identitate altcuiva.

În multe cazuri, administratorii „de formă” acceptă acest rol pentru sume relativ mici, expunându-se ulterior la riscuri de zeci sau sute de mii de euro, ani de închisoare și blocarea patrimoniului.

7.2. Dacă ești deja administrator și simți că ceva nu este în regulă

• solicită în scris acces la documente contabile și la situația fiscală a firmei;
• refuză să semnezi acte pe care nu le înțelegi sau care nu au o justificare economică clară;
• dacă nu primești răspuns sau ți se refuză accesul, ia în calcul demisia din funcția de administrator și notificarea Registrului Comerțului;
• păstrează copii ale corespondenței prin care ai cerut informații sau ai atras atenția asupra problemelor – acestea pot fi probe importante într-un dosar penal sau fiscal.

7.3. Când ai deja control ANAF sau dosar penal

Dacă există deja un control fiscal sau o anchetă penală legată de firma la care ești administrator „de formă”, este esențial să îți construiești o strategie coerentă, coordonată fiscal + penal. În acest sens sunt relevante și articolele:

• Chemați la audieri ca suspecți după un control ANAF: ce faci în primele 7 zile ca administrator de firmă;
• Sechestru penal vs sechestru și poprire ANAF;
• Confiscarea specială și confiscarea extinsă în dosarele economice: cum îți protejezi bunurile și conturile.

Abordarea „merg singur la audieri, că doar am fost doar cu numele” este, de regulă, o idee proastă. Chiar și dacă nu ești autorul principal al schemei, modul în care îți prezinți rolul, ce documente pui la dispoziție și cum explici relațiile cu ceilalți participanți poate face diferența între o implicare limitată și o răspundere integrală pentru evaziune, spălare de bani și datorii fiscale.

8. Concluzii: „omul de paie” nu mai este invizibil

Practicile cu „administratori de formă” și „firme pe numele altuia” nu mai sunt tolerate nici de ANAF, nici de procurori, nici de instanțe. Modificările recente în materia evaziunii fiscale (Legea 126/2024), consolidarea procedurilor de angajare a răspunderii solidare și jurisprudența constantă a Înaltei Curți în materie de insolvență au ridicat miza pentru toți cei implicați, inclusiv pentru „administratorii de formă”.

Dacă ești deja administrator într-o astfel de firmă sau cineva îți propune să „te pui pe acte” pentru un SRL, este esențial să înțelegi că:

• răspunderea penală și fiscală nu ține doar de cât ai câștigat tu personal din afacere;
• poți răspunde pentru întregul prejudiciu fiscal, poți fi vizat de măsuri asigurătorii și confiscări și poți ajunge în situația de a-ți pierde bunurile personale;
• „nu știam” este o apărare foarte slabă, mai ales când există indicii că orice administrator diligent ar fi trebuit să suspecteze o schemă ilegală.

În astfel de situații, o strategie juridică serioasă – care combină analiza penală, fiscală și de insolvență – nu este un moft, ci o necesitate. Acest articol are un rol strict informativ și nu înlocuiește consultanța personalizată cu un avocat specializat în dosare economice, evaziune fiscală și litigii fiscale/insolvență.

Întrebări frecvente (FAQ)

1. Dacă am fost doar „administrator de formă” și nu am primit bani, mai pot răspunde penal?

Da. Legea nu condiționează răspunderea penală de faptul că ai obținut sau nu un câștig personal. Dacă din probe rezultă că ai acceptat să fii administrator, ai semnat acte sau ai permis folosirea firmei pentru operațiuni fictive ori ascunderea veniturilor, poți fi cercetat pentru evaziune fiscală, spălare de bani, complicitate sau participare la un grup infracțional organizat, indiferent dacă ai încasat sau nu bani din schemă.

2. Dacă demonstrez că nu eu am condus firma, scap automat de răspundere?

Nu neapărat. Faptul că altcineva a fost „administrator de fapt” nu te exonerează automat. Instanța și organele fiscale pot aprecia că ai contribuit cel puțin prin acceptarea rolului de „paravan” și lipsa oricărei diligențe. Se poate trage la răspundere atât administratorul de fapt, cât și cel de drept – iar în insolvență, art. 169 din Legea nr. 85/2014 permite atragerea răspunderii oricărei persoane care a contribuit la starea de insolvență.

3. Poate ANAF să mă urmărească pe mine personal pentru datoriile firmei, chiar dacă eu sunt doar administrator „de formă”?

Da, dacă sunt îndeplinite condițiile art. 25 din Codul de procedură fiscală: existența unor obligații fiscale restante și dovada că, prin faptele tale cu rea-credință (de exemplu, ai permis golirea patrimoniului, ai ascuns active, ai continuat activitatea când era evident că firma nu își mai poate plăti datoriile), ai contribuit la neplata acestora. Procedura de angajare a răspunderii solidare presupune o analiză detaliată a situației societății și a rolului fiecărei persoane vizate.

4. În insolvență, dacă nu predau contabilitatea pentru că „nu o am”, ce se întâmplă?

Nepredarea documentelor contabile este extrem de periculoasă. Potrivit Deciziei ICCJ nr. 14/2022, în interpretarea art. 169 alin. (1) lit. d) din Legea 85/2014, nepredarea documentelor după notificarea practicianului în insolvență atrage o prezumție relativă că sunt îndeplinite toate condițiile atragerii răspunderii patrimoniale – faptă ilicită, prejudiciu și legătură de cauzalitate. Va trebui să dovedești tu că nu ești responsabil de lipsa actelor (de exemplu, că nu le-ai primit niciodată sau că au fost reținute de altcineva).

5. Dacă plătesc prejudiciul fiscal, scap de dosarul penal?

Legea 241/2005 prevede anumite situații în care acoperirea prejudiciului (eventual împreună cu plata unor sume suplimentare) poate conduce la aplicarea unei pedepse cu amendă sau chiar la nepedepsire, dar aceste dispoziții sunt strict condiționate și nu se aplică automat în orice dosar. În plus, intervin și aspecte legate de eventuale infracțiuni conexe (spălare de bani, fals, grup infracțional) care nu beneficiază de același regim. Este nevoie de o analiză concretă, pentru fiecare cauză.

6. Ce pot face preventiv dacă mi s-a propus să fiu „administrator de formă” la o firmă?

Cea mai sigură variantă este să refuzi. Dacă totuși iei în calcul să accepți, cere o imagine completă a afacerii, acces la contabilitate, verifică istoricul persoanelor implicate și pune condiții clare (inclusiv prin acte scrise) privind rolul tău real în societate. Chiar și așa, riscurile rămân semnificative, iar experiența arată că majoritatea „administratorilor de formă” regretă la primul control ANAF sau la prima citație la parchet.

7. Când are sens să apelezi la un avocat?

Ideal, înainte să accepți rolul de administrator. Dacă deja ești administrator și observi indicii că firma este folosită pentru tranzacții discutabile, consultă un avocat cât mai devreme. Este cu atât mai urgent să apelezi la asistență juridică dacă:

• firma este în control ANAF sau în risc de insolvență;
• ai primit citație la parchet sau la poliție într-un dosar penal;
• ANAF a început procedura de angajare a răspunderii solidare sau o acțiune în atragerea răspunderii în insolvență.

Surse și resurse utile

• Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale (Portal Legislativ – formă consolidată)
• Broșura ANAF privind modificările aduse Legii nr. 241/2005 prin Legea nr. 126/2024
• Codul de procedură fiscală – versiune ANAF (Legea nr. 207/2015)
• Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală (Portal Legislativ – formă consolidată)
• Legea nr. 85/2014 – art. 169 (atragerea răspunderii în insolvență)
• Decizia nr. 14/2022 ICCJ (RIL) – interpretarea art. 169 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2014
• Legea nr. 129/2019 privind prevenirea și combaterea spălării banilor
• Codul penal – dispoziții privind participația penală și grupul infracțional organizat (art. 47–52, art. 367)
• CJUE, cauza C-255/02 Halifax – abuzul de drept în materie de TVA
• Ghid ONPCSB privind investigarea fraudelor intracomunitare și a spălării banilor
• Articol MF – condițiile răspunderii solidare în Codul de procedură fiscală
• Blog Avocat – Măglaș Alexandru – articole despre evaziune, dosare economice, executare fiscală și insolvență