Categorii
Uncategorized

Glosar practic (A–Z) pentru litigii internaționale cu România: 120+ termeni explicați pe înțelesul clienților

Glosar practic A–Z (179 termeni) pentru litigii internaționale cu România, scris pe înțelesul clienților. Acoperă procedură civilă, instrumente UE, arbitraj, executare și familie/succesiuni; fiecare termen are definiție scurtă, context practic și o trimitere către instrumentul legal relevant (în secțiunea „Surse”).

Cum să folosești glosarul: (1) Identifică termenul (folosește căutarea din browser). (2) Citește „Context practic” ca să înțelegi unde apare în realitate. (3) Verifică „Sursa” (S‑cod) în secțiunea „Surse” pentru textul oficial aplicabil (EUR‑Lex / e‑Justice / HCCH / UNCITRAL / Portal Legislativ). (4) Dacă termenul e relevant pentru cazul tău, notează ce documente/pași sugerează.

Termeni confuzați frecvent (mini‑clarificări)

  • Recunoaștere vs executare: Recunoașterea dă efecte juridice; executarea înseamnă constrângere (executare silită). (Sursa: S1)
  • Competență vs jurisdicție: În practică, „competență” = instanța competentă; în cross‑border discutăm și „jurisdicția” determinată de instrumente UE/HCCH. (Sursa: S3)
  • Domiciliu vs reședință obișnuită: Domiciliul e o legătură legală; reședința obișnuită e factuală (esențială în familie). (Sursa: S15)
  • Apostilă vs supralegalizare: Apostila (HCCH 1961) simplifică; supralegalizarea e ruta consulară când nu se aplică apostila. (Sursa: S22)
  • Arbitraj (NY) vs Hotărâre ICSID: NY are motive de refuz Art. V; ICSID are regim distinct (art. 54–55) și discuția se mută pe executare/imunități. (Sursa: S32)
  • Small Claims vs EPO: Small Claims e pentru dispute (de regulă până la plafon); EPO e pentru creanțe necontestate. (Sursa: S9)

Glosar (A–Z), pe secțiuni

Notă: Termenii sunt grupați tematic pentru utilitate practică. Fiecare intrare are: Definiție + Context practic + Sursă (S‑cod).

Procedură civilă

  • Acțiune în pretenții — Definiție: Cerere de chemare în judecată prin care ceri plata unei sume. Context practic: Este „ruta clasică” când procedurile rapide nu se potrivesc sau datoria e contestată. Sursă: S1.
  • Adresă de citare — Definiție: Document/act prin care instanța comunică părții că este chemată în proces. Context practic: Probleme de citare sunt una dintre cele mai frecvente apărări în recunoaștere/executare. Sursă: S1.
  • Amânare — Definiție: Reprogramarea unui termen de judecată. Context practic: Poate afecta strategia de executare dacă ai nevoie rapidă de titlu. Sursă: S1.
  • Apel — Definiție: Cale de atac împotriva hotărârii primei instanțe. Context practic: Pentru executare contează dacă hotărârea e definitivă/executorie. Sursă: S1.
  • Apărare — Definiție: Argumente juridice și factuale ale pârâtului/debitorului. Context practic: În cross‑border, apărările tipice vizează competența și comunicarea actelor. Sursă: S1.
  • Asigurarea probelor — Definiție: Măsuri pentru conservarea probelor înainte sau în timpul procesului. Context practic: Util când există risc de pierdere a documentelor/urmelor. Sursă: S1.
  • Autoritatea de lucru judecat — Definiție: Efectul prin care o chestiune deja judecată definitiv nu se rejudecă între aceleași părți. Context practic: În recunoașterea hotărârilor străine, acesta este un efect‑cheie. Sursă: S1.
  • Cauțiune — Definiție: Sumă depusă pentru a garanta un risc procedural (ex. măsuri provizorii). Context practic: Poate fi cerută la măsuri asigurătorii sau suspendare. Sursă: S1.
  • Cerere reconvențională — Definiție: Cererea pârâtului împotriva reclamantului în același dosar. Context practic: Schimbă dinamica și poate complica o procedură altfel rapidă. Sursă: S1.
  • Cheltuieli de judecată — Definiție: Costuri (taxe, avocat, expertize) ce pot fi puse în sarcina părții căzute în pretenții. Context practic: Important pentru calculele de recuperare și negociere. Sursă: S1.
  • Citare — Definiție: Procedura de înștiințare a părților despre termene/acte. Context practic: În cross‑border, citarea e deseori realizată prin regulile UE/HCCH. Sursă: S1.
  • Competență — Definiție: Regulile care stabilesc instanța competentă (material/teritorial). Context practic: În litigiile internaționale, competența poate fi dată de instrumente UE sau HCCH. Sursă: S1.
  • Contestație la executare — Definiție: Procedură prin care debitorul atacă actele de executare. Context practic: Este principalul „teren” de litigiu după pornirea executării. Sursă: S1.
  • Domiciliu / Reședință — Definiție: Legături personale folosite pentru competență și notificări. Context practic: În instrumentele UE, diferența poate fi decisivă pentru jurisdicție. Sursă: S3.
  • Dosar probator — Definiție: Set organizat de documente și dovezi. Context practic: Calitatea dosarului influențează viteza (mai ales în proceduri rapide). Sursă: S1.
  • Executoriu provizoriu — Definiție: Efect prin care hotărârea poate fi executată înainte de definitivare, în condiții. Context practic: Afectează strategia de risc (inclusiv suspendare/cauțiune). Sursă: S1.
  • Expertiză — Definiție: Raport tehnic realizat de un expert desemnat de instanță. Context practic: Poate face un litigiu mai lung și mai costisitor. Sursă: S1.
  • Hotărâre definitivă — Definiție: Hotărâre care nu mai poate fi atacată prin căi ordinare. Context practic: De regulă, executarea integrală este mai sigură după definitivare. Sursă: S1.
  • Înscris — Definiție: Document scris folosit ca probă. Context practic: În recuperarea creanțelor, înscrisurile sunt adesea decisive. Sursă: S1.
  • Intervenție — Definiție: Participarea unui terț în proces pentru a apăra un interes. Context practic: Relevant când există cesiuni, garanții sau grupuri de companii. Sursă: S1.
  • Măsuri asigurătorii — Definiție: Sechestru/poprire pentru a conserva bunuri până la soluționare. Context practic: În cross‑border, pot fi combinate cu reguli UE privind măsuri provizorii. Sursă: S3.
  • Ordonanță președințială — Definiție: Procedură urgentă pentru măsuri provizorii. Context practic: Folositoare când ai risc imediat (ex. transfer de bunuri). Sursă: S1.
  • Proba cu martori — Definiție: Dovadă prin declarațiile unor persoane. Context practic: În litigii transfrontaliere, obținerea martorilor poate fi dificilă. Sursă: S1.
  • Prescripție — Definiție: Pierderea dreptului material la acțiune după un termen. Context practic: În dispute cross‑border, se verifică legea aplicabilă (Roma I/Roma II). Sursă: S4.
  • Suspendare — Definiție: Oprirea temporară a judecății/executării. Context practic: Folosită tactic (ex. până la soluționarea unei căi de atac). Sursă: S1.
  • Taxă judiciară de timbru — Definiție: Taxa plătită pentru înregistrarea cererilor în instanță. Context practic: Influențează bugetul și strategia de claim. Sursă: S1.
  • Admisibilitate — Definiție: Condițiile minime ca o cerere să fie primită în instanță. Context practic: În cross‑border apar frecvent excepții procedurale. Sursă: S1.
  • Arbitraj (excludere Bruxelles I) — Definiție: Arbitrajul este în afara domeniului Bruxelles I. Context practic: Dacă disputa e arbitrală, nu folosești Bruxelles I pentru recunoaștere/executare. Sursă: S3.
  • Cerere introductivă — Definiție: Documentul inițial al procesului (chemare în judecată). Context practic: În litigii internaționale, trebuie să fie coerent cu competența și legea aplicabilă. Sursă: S1.
  • Comisie rogatorie — Definiție: Solicitare oficială pentru administrarea probelor în altă jurisdicție. Context practic: În UE, e înlocuită/standardizată de Regulamentul 2020/1783. Sursă: S7.
  • Comunicare electronică — Definiție: Transmiterea actelor prin mijloace electronice. Context practic: În UE, anumite instrumente încurajează/permit comunicarea digitală. Sursă: S6.
  • Excepție de necompetență — Definiție: Apărare prin care se contestă instanța sesizată. Context practic: Foarte frecventă în litigiile cross‑border. Sursă: S3.
  • Executorialitate — Definiție: Calitatea unei hotărâri de a putea fi executată. Context practic: În UE poate deriva din hotărâre + certificat; non‑UE cere exequatur. Sursă: S1.
  • Forța probantă — Definiție: Greutatea unui mijloc de probă în aprecierea instanței. Context practic: Documentele autentice au, de regulă, o forță probantă ridicată. Sursă: S2.
  • Îndreptarea erorilor materiale — Definiție: Corectarea greșelilor evidente din hotărâre. Context practic: Utilă înainte de a exporta hotărârea pentru executare. Sursă: S1.
  • Interes — Definiție: Condiția ca reclamantul să aibă un folos practic din acțiune. Context practic: În proceduri de urgență, interesul trebuie demonstrat rapid. Sursă: S1.
  • Litispendență — Definiție: Două procese paralele între aceleași părți/aceeași cauză. Context practic: În UE, Bruxelles I are reguli pentru lis pendens. Sursă: S3.
  • Mediere (procedural) — Definiție: Procedură alternativă pentru a ajunge la un acord. Context practic: Poate fi recomandată înainte de litigiu pentru cost‑control. Sursă: S16.
  • Nulitate (procedurală) — Definiție: Sancțiunea pentru încălcarea unor reguli de procedură. Context practic: În cross‑border, nulitățile apar adesea din comunicare/citare. Sursă: S1.
  • Probe — Definiție: Mijloace prin care dovedești faptele (înscrisuri, martori etc.). Context practic: În UE, obținerea probelor peste graniță urmează Regulamentul 2020/1783. Sursă: S7.
  • Termen de prescripție — Definiție: Intervalul în care poți introduce acțiunea. Context practic: Se verifică pe legea aplicabilă (Roma I/Roma II) și drept intern. Sursă: S4.

Instrumente UE

  • Bruxelles I (reformare) — Definiție: Regulile UE privind competența și recunoașterea/executarea hotărârilor civile/comerciale. Context practic: Punctul de plecare pentru majoritatea litigiilor comerciale intra‑UE. Sursă: S3.
  • Certificat Bruxelles I — Definiție: Formular standard emis de instanța de origine pentru executare în alt stat UE. Context practic: Se depune împreună cu hotărârea la executare. Sursă: S3.
  • Roma I — Definiție: Regulamentul UE privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale. Context practic: Alegi legea aplicabilă sau o identifici când contractul e tăcut. Sursă: S4.
  • Roma II — Definiție: Regulamentul UE privind legea aplicabilă obligațiilor necontractuale (delict). Context practic: Relevant în tort/damages cross‑border. Sursă: S5.
  • Comunicarea actelor (Service) — Definiție: Regulile UE pentru transmiterea actelor judiciare între state membre. Context practic: Evită „bătaia de cap” a citării internaționale clasice în UE. Sursă: S6.
  • Administrarea probelor (Evidence) — Definiție: Regulile UE pentru obținerea probelor între instanțe din state membre. Context practic: Util pentru audieri, comisii rogatorii, administrare documente. Sursă: S7.
  • Ordin european de plată (EPO) — Definiție: Procedură standard UE pentru creanțe necontestate. Context practic: Bun când ai o datorie clară și debitorul e în alt stat UE. Sursă: S8.
  • Formulare EPO — Definiție: Formulare standard pentru EPO. Context practic: Se completează și se transmit instanței competente. Sursă: S37.
  • Procedura europeană de valoare redusă — Definiție: Procedură UE pentru litigii până la plafon (în general 5.000 EUR). Context practic: Bună pentru dispute simple, predominant pe înscrisuri. Sursă: S9.
  • Formulare Small Claims — Definiție: Formulare standard pentru Small Claims. Context practic: Punct unic pentru generare PDF/formulare online. Sursă: S36.
  • Titlu executoriu european (EEO) — Definiție: Certificare pentru hotărâri necontestate, facilitând executarea intra‑UE. Context practic: Ajută când ai hotărâre pe necontestat și vrei executare rapidă. Sursă: S10.
  • EAPO (poprire europeană pe conturi) — Definiție: Măsură UE pentru blocarea sumelor din conturi bancare în alt stat membru. Context practic: Folosită pentru a preveni „golirea conturilor” înainte de executare. Sursă: S11.
  • Insolvență (UE) — Definiție: Regulile privind procedurile de insolvență cu element de extraneitate în UE. Context practic: Important la debitori cu centre de interese în alt stat. Sursă: S12.
  • Întreținere (UE) — Definiție: Regulile UE privind obligațiile de întreținere (pensii alimentare). Context practic: Relevante în familie când părțile sunt în state diferite. Sursă: S13.
  • Succesiuni (UE) — Definiție: Regulile UE privind moștenirile transfrontaliere + Certificatul european de moștenitor. Context practic: Cheie când patrimoniul/moștenitorii sunt în mai multe state. Sursă: S14.
  • Bruxelles IIb — Definiție: Regulile UE privind competența/recunoașterea în materie matrimonială și răspundere părintească. Context practic: Punct de plecare în divorț/custodie transfrontalier. Sursă: S15.
  • Mediere (UE) — Definiție: Cadru UE pentru mediere în litigii transfrontaliere. Context practic: Poate reduce costuri și timp, mai ales în litigii comerciale. Sursă: S16.
  • Asistență judiciară transfrontalieră — Definiție: Reguli UE pentru accesul la ajutor public judiciar în cauze transfrontaliere. Context practic: Relevant pentru persoane fizice cu resurse limitate. Sursă: S17.
  • Măsuri de protecție — Definiție: Recunoașterea măsurilor de protecție în UE (ex. ordine de protecție). Context practic: Util când victima se mută într-un alt stat membru. Sursă: S18.
  • Regim matrimonial (UE) — Definiție: Reguli UE privind regimurile matrimoniale (bunuri între soți) în cross‑border. Context practic: Ajută la clarificarea bunurilor în divorț internațional. Sursă: S19.
  • Parteneriate înregistrate (UE) — Definiție: Reguli UE privind efectele patrimoniale ale parteneriatelor înregistrate. Context practic: Relevante unde există parteneriate înregistrate recunoscute. Sursă: S20.
  • Roma III — Definiție: Legea aplicabilă divorțului și separării de drept în UE (cooperare consolidată). Context practic: Important la cupluri cu naționalități/reședințe diferite. Sursă: S21.
  • e‑Justice Portal — Definiție: Portal oficial UE cu ghiduri, formulare și informații procedurale. Context practic: Bun ca „hub” pentru proceduri și formulare cross‑border. Sursă: S35.
  • Formulare online UE — Definiție: Generator de formulare pentru proceduri UE. Context practic: Ajută la completare corectă și export PDF. Sursă: S35.
  • Excluderi Bruxelles I — Definiție: Materii care nu intră în Bruxelles I (ex. arbitraj). Context practic: Îți spune când trebuie alt instrument/drept intern. Sursă: S3.
  • Instrument HCCH — Definiție: Convenții de la Haga aplicabile în funcție de stat și domeniu. Context practic: Folosit când litigiul nu e intra‑UE sau pentru familie. Sursă: S25.
  • Haga 2005 (Choice of Court) — Definiție: Convenție privind clauzele exclusive de alegere a instanței și recunoașterea hotărârilor. Context practic: Relevanță majoră pentru anumite hotărâri UK post‑Brexit. Sursă: S25.
  • Haga 2019 (Judgments) — Definiție: Convenție privind recunoașterea/executarea hotărârilor străine. Context practic: Poate deveni „pod” pentru non‑UE/UK dacă se aplică și e în vigoare. Sursă: S26.
  • Status table HCCH — Definiție: Tabel oficial care arată ce state sunt părți și de când se aplică o convenție. Context practic: Primul pas practic: verifici dacă instrumentul se aplică între statele tale. Sursă: S38.
  • Formular standard — Definiție: Document cu structură fixă prevăzut de un instrument UE. Context practic: Reduce erorile și ușurează circulația actelor. Sursă: S35.
  • Măsuri provizorii (UE) — Definiție: Posibilitatea de a cere măsuri urgente în context transfrontalier. Context practic: Se coordonează cu regulile de competență și executare. Sursă: S3.
  • Recunoaștere automată — Definiție: Recunoașterea fără procedură specială (în anumite instrumente UE). Context practic: Scade barierele procedurale, dar nu elimină toate apărările. Sursă: S3.
  • Autentic instrument — Definiție: Act autentic (ex. notarial) cu efecte în alte state UE, în condiții. Context practic: Poate fi executoriu în anumite ipoteze, în funcție de instrument. Sursă: S3.
  • Tranzacție judiciară — Definiție: Înțelegere încheiată în fața instanței; poate circula transfrontalier în UE. Context practic: Utilă când vrei executare fără litigiu lung. Sursă: S3.
  • Forum shopping — Definiție: Alegerea strategică a instanței celei mai avantajoase. Context practic: Este limitată de regulile stricte de competență din Bruxelles I. Sursă: S3.
  • Clauză de jurisdicție — Definiție: Acordul părților privind instanța competentă. Context practic: În UE, este reglementată în Bruxelles I; în afara UE poate intra sub Haga 2005. Sursă: S3.
  • Clauză exclusivă (Haga 2005) — Definiție: Alegerea exclusivă a instanței, condiție centrală pentru Haga 2005. Context practic: Importantă pentru executarea hotărârilor UK în anumite situații. Sursă: S25.
  • Cooperare judiciară — Definiție: Mecanisme UE de cooperare între instanțe/autoritați. Context practic: Apare în service, evidence, insolvență etc. Sursă: S6.
  • Certificat european — Definiție: Document standard care însoțește hotărârea pentru circulație în UE. Context practic: Ex. certificat Bruxelles I sau EEO. Sursă: S3.
  • E‑Justice – competențe instanțe — Definiție: Ghiduri și instrumente pentru identificarea instanțelor/autoritaților competente. Context practic: Util pentru trimiterea formularelor UE către autoritatea corectă. Sursă: S35.
  • Reguli tranzitorii — Definiție: Dispoziții care spun ce lege se aplică cauzelor începute înainte de o dată. Context practic: Cheie în UK post‑Brexit (dependență de date). Sursă: S25.
  • Măsuri provizorii asupra conturilor — Definiție: Măsuri de înghețare a sumelor în conturi. Context practic: În UE, EAPO este instrumentul specializat. Sursă: S11.
  • Recunoaștere și executare în familie (UE) — Definiție: Circulația hotărârilor în materie de familie. Context practic: Bruxelles IIb și Regulamentul întreținerii sunt instrumente‑cheie. Sursă: S15.
  • Centrul intereselor principale (COMI) — Definiție: Criteriu principal în insolvența UE pentru competență. Context practic: Determină statul în care se deschide procedura principală. Sursă: S12.
  • Procedură principală/ secundară — Definiție: Tipuri de proceduri în insolvența UE. Context practic: Afectează strategia de recuperare pentru creditori. Sursă: S12.
  • Recunoașterea automată în insolvență — Definiție: Efecte transfrontaliere ale deschiderii procedurii principale. Context practic: Important pentru stoparea executărilor individuale. Sursă: S12.
  • Certificat european de moștenitor (practic) — Definiție: Dovadă standard pentru a acționa în alt stat UE. Context practic: Evita traduceri multiple de hotărâri/acte naționale. Sursă: S14.
  • Protecție transfrontalieră — Definiție: Recunoașterea rapidă a măsurilor de protecție între state UE. Context practic: Reg. 606/2013 oferă cadrul. Sursă: S18.

Arbitraj

  • Arbitraj comercial internațional — Definiție: Soluționarea litigiului de către arbitri, nu instanțe. Context practic: Folosit pentru confidențialitate și executare transfrontalieră (NY). Sursă: S29.
  • Clauză arbitrală — Definiție: Acordul părților de a trimite litigiile la arbitraj. Context practic: Valabilitatea ei e frecvent atacată la recunoaștere (NY art. V). Sursă: S29.
  • Convenția de la New York (1958) — Definiție: Instrument global pentru recunoașterea și executarea sentințelor arbitrale străine. Context practic: „Standardul de aur” al executării internaționale a awards. Sursă: S29.
  • Articolul V (NY) — Definiție: Lista limitată de motive de refuz la recunoaștere/executare. Context practic: Debitorii invocă tipic notificare, convenție invalidă, ordine publică. Sursă: S29.
  • Sediul arbitrajului (seat) — Definiție: Statul a cărui lege procedurală guvernează arbitrajul. Context practic: Determină instanța de anulare și legea procedurală. Sursă: S31.
  • Lex arbitri — Definiție: Legea procedurală aplicabilă arbitrajului (de regulă a sediului). Context practic: Contează la nereguli de procedură și la anulare. Sursă: S31.
  • Lex contractus — Definiție: Legea aplicabilă contractului din care izvorăște litigiul. Context practic: Se stabilește prin alegerea părților sau Roma I. Sursă: S4.
  • Anulare (set aside) — Definiție: Procedură la instanțele sediului pentru anularea award‑ului. Context practic: Dacă award‑ul e anulat/suspendat, poate afecta executarea (NY art. V). Sursă: S29.
  • Recunoașterea sentinței arbitrale — Definiție: Procedura prin care România acceptă efectele award‑ului. Context practic: De regulă în instanță, cu aplicarea NY + CPC. Sursă: S1.
  • Încuviințarea executării — Definiție: Etapa judiciară prin care se permite executarea silită. Context practic: Pentru arbitraj străin, urmează după recunoaștere/încuviințare. Sursă: S1.
  • Ordine publică (arbitraj) — Definiție: Limită: instanța poate refuza executarea dacă award‑ul contravine ordinii publice. Context practic: Este invocată des, dar admisă în situații excepționale. Sursă: S29.
  • Arbitrabilitate — Definiție: Dacă un tip de litigiu poate fi soluționat prin arbitraj. Context practic: Nearbitrabilitatea este motiv de refuz (NY art. V(2)). Sursă: S29.
  • Competență‑competență — Definiție: Principiul că tribunalul arbitral decide asupra propriei competențe. Context practic: Poate reduce litigarea paralelă în instanțe. Sursă: S31.
  • Separabilitatea clauzei — Definiție: Clauza arbitrală rămâne valabilă chiar dacă contractul principal e contestat. Context practic: Important când debitorul invocă nulitatea contractului. Sursă: S31.
  • Instituție arbitrală — Definiție: Organism care administrează arbitrajul (reguli, numiri, taxe). Context practic: Alegerea instituției influențează procedura și costul. Sursă: S31.
  • Arbitraj ad‑hoc — Definiție: Arbitraj fără instituție, administrat de părți/arbitri. Context practic: Necesită reguli clare (ex. UNCITRAL) pentru eficiență. Sursă: S31.
  • Regulile UNCITRAL — Definiție: Set de reguli standard pentru arbitraj, adesea în ad‑hoc. Context practic: Frecvente în contracte internaționale. Sursă: S31.
  • ICSID — Definiție: Centru al Băncii Mondiale pentru arbitraj investiții–stat. Context practic: Awards ICSID au regim distinct de executare (art. 54–55). Sursă: S32.
  • Hotărârea ICSID — Definiție: Decizia tribunalului ICSID (în terminologia RO: Hotărârea ICSID). Context practic: Se execută „ca o hotărâre definitivă” pentru obligațiile pecuniare. Sursă: S32.
  • Imunitate la executare — Definiție: Protecția unor bunuri ale statului împotriva executării silite. Context practic: La ICSID, art. 55 lasă neafectate regulile de imunitate. Sursă: S32.
  • Certificat ICSID — Definiție: Copia certificată emisă de ICSID pentru executare. Context practic: Este actul‑cheie pe care îl prezinți autorităților naționale. Sursă: S32.
  • Decret ICSID România — Definiție: Actul intern de ratificare a Convenției ICSID. Context practic: Folosit ca dovadă a aplicabilității Convenției în România. Sursă: S33.
  • Clauză escaladată — Definiție: Clauză contractuală: negociere/mediere înainte de arbitraj. Context practic: Poate fi invocată ca prematuritate dacă nu e respectată. Sursă: S31.
  • Confidențialitate — Definiție: Regimul de confidențialitate în arbitraj (după reguli/lege). Context practic: Poate fi motiv pentru alegerea arbitrajului. Sursă: S31.
  • Interim measures (arbitraj) — Definiție: Măsuri temporare ordonate de tribunal sau instanțe. Context practic: Coordonează cu executarea și cu instanțele naționale. Sursă: S31.
  • Recunoaștere vs executare (arbitraj) — Definiție: Recunoașterea dă efecte; executarea permite constrângere. Context practic: În NY, ambele sunt tratate în același cadru conceptual. Sursă: S29.
  • Sovereign immunity — Definiție: Imunitatea statului față de anumite măsuri de executare. Context practic: Relevanță specială la awards împotriva statelor (mai ales ICSID). Sursă: S32.
  • Annulment (ICSID) — Definiție: Procedură internă ICSID de anulare (nu la instanțe naționale). Context practic: Nu este „set aside” la instanțele sediului, ci mecanism ICSID. Sursă: S32.
  • Interpretare/rectificare (ICSID) — Definiție: Proceduri ICSID pentru clarificări sau corecturi. Context practic: Pot afecta momentul în care urmărești executarea. Sursă: S32.

Executare

  • Executare silită — Definiție: Procedura de constrângere pentru realizarea drepturilor din titluri executorii. Context practic: De regulă se desfășoară prin executor judecătoresc. Sursă: S1.
  • Titlu executoriu — Definiție: Actul care permite executarea (hotărâre, contract autentic etc.). Context practic: În cross‑border, titlul trebuie să fie recunoscut ca executoriu în RO. Sursă: S1.
  • Executor judecătoresc — Definiție: Profesionalul care realizează executarea silită în România. Context practic: Regulile de organizare sunt în Legea nr. 188/2000. Sursă: S34.
  • Încuviințare executare — Definiție: Etapa judiciară de autorizare a executării (în anumite cazuri). Context practic: Apare frecvent în practică înainte de măsuri efective. Sursă: S1.
  • Poprire — Definiție: Blocarea sumelor datorate debitorului (de ex. în conturi). Context practic: În UE, există și EAPO pentru conturi bancare transfrontaliere. Sursă: S11.
  • Sechestru — Definiție: Indisponibilizarea bunurilor mobile/imobile. Context practic: Util pentru a preveni înstrăinarea înainte de valorificare. Sursă: S1.
  • Urmărire mobiliară — Definiție: Executare asupra bunurilor mobile. Context practic: Folosită când nu există bani lichizi suficienți. Sursă: S1.
  • Urmărire imobiliară — Definiție: Executare asupra imobilelor. Context practic: Necesită evaluare, publicitate și proceduri specifice. Sursă: S1.
  • Valorificare — Definiție: Vânzarea bunurilor pentru acoperirea creanței. Context practic: Poate fi licitație publică sau alte modalități prevăzute de lege. Sursă: S1.
  • Contestație la executare (RO) — Definiție: Calea de a contesta actele executorului sau legalitatea executării. Context practic: Este instrumentul principal de „defense” în faza de enforcement. Sursă: S1.
  • Suspendarea executării — Definiție: Oprirea temporară a executării silite. Context practic: De obicei condiționată de cauțiune, în funcție de caz. Sursă: S1.
  • Dobândă legală — Definiție: Dobânda stabilită de lege când contractul nu o fixează clar. Context practic: Se aplică frecvent la executarea sumelor de bani. Sursă: S2.
  • Penalități — Definiție: Sume convenite pentru întârziere/neexecutare. Context practic: Trebuie redactate clar pentru a evita dispute la executare. Sursă: S2.
  • Cheltuieli de executare — Definiție: Costurile procedurii de executare (onorarii, taxe, evaluări). Context practic: De regulă se recuperează de la debitor în limitele legii. Sursă: S1.
  • Cesiune de creanță — Definiție: Transferul dreptului de creanță către alt creditor. Context practic: În executare, cesionarul trebuie să dovedească transmiterea. Sursă: S2.
  • Compensație (set‑off) — Definiție: Stingerea reciprocă a datoriilor între două părți. Context practic: Debitorii o invocă frecvent ca apărare la pretenții. Sursă: S2.
  • Garanție reală — Definiție: Ipotecă/gaj asupra unui bun pentru garantarea unei datorii. Context practic: Schimbă ordinea de preferință la recuperare/executare. Sursă: S2.
  • Ipotecă — Definiție: Garanție asupra unui imobil. Context practic: În executare, creditorul ipotecar are adesea prioritate. Sursă: S2.
  • Gaj — Definiție: Garanție asupra bunurilor mobile. Context practic: Poate facilita executarea printr-un drept de preferință. Sursă: S2.
  • Prioritate / rang — Definiție: Ordinea în care creditorii sunt plătiți din prețul bunului. Context practic: Relevant mai ales când sunt mai mulți creditori/insolvență. Sursă: S2.
  • Recunoaștere și executare (exequatur) — Definiție: Procedura prin care hotărârile străine devin executabile în RO (în afara instrumentelor UE). Context practic: Este ruta tipică pentru non‑UE și uneori UK post‑Brexit. Sursă: S1.
  • Apostilă — Definiție: Formalitate HCCH care simplifică recunoașterea semnăturilor/ștampilelor pe acte publice. Context practic: Utilă pentru acte din state părți la Convenția Apostilă. Sursă: S22.
  • Supralegalizare — Definiție: Legalizare consulară când nu se aplică apostila. Context practic: În practică, încetinește și scumpește pregătirea actelor. Sursă: S1.
  • Traducere autorizată — Definiție: Traducere realizată de traducător autorizat. Context practic: Cerută frecvent de instanțe/executor în RO. Sursă: S1.
  • Identificare active — Definiție: Colectarea de informații despre bunurile debitorului. Context practic: Este adesea diferența între „titlu pe hârtie” și recuperare efectivă. Sursă: S1.
  • Garnishment (poprire) — Definiție: Măsură de executare asupra sumelor datorate debitorului de terți. Context practic: În România, se aplică prin executor; în UE poate exista EAPO. Sursă: S1.
  • Writ / formular de executare — Definiție: Actele prin care se pornește formal executarea. Context practic: În practică, executorul cere set complet de documente. Sursă: S34.
  • Executare împotriva statului — Definiție: Executare când debitor e stat/entitate publică. Context practic: Pot apărea reguli speciale și imunități la executare. Sursă: S32.
  • Imobilizare conturi (EAPO) — Definiție: Blocare a sumelor în conturi bancare în UE. Context practic: Instrument specializat în Reg. 655/2014. Sursă: S11.
  • Localizare conturi — Definiție: Identificarea conturilor bancare ale debitorului. Context practic: EAPO are mecanisme de obținere a informațiilor în anumite condiții. Sursă: S11.
  • Ordine de plată internă — Definiție: Procedură rapidă românească pentru creanțe certe. Context practic: De multe ori alternativă/în paralel cu instrumente UE. Sursă: S1.
  • Titlu străin — Definiție: Hotărâre/award emis(ă) în alt stat. Context practic: Trebuie încadrat corect (UE vs non‑UE vs arbitraj vs ICSID). Sursă: S1.

Familie/Succesiuni

  • Răpire internațională de copii — Definiție: Deplasarea/ținerea ilegală a copilului peste granițe. Context practic: Mecanismul principal e Convenția HCCH 1980. Sursă: S27.
  • Reședință obișnuită — Definiție: Legătura factuală principală folosită pentru competență în familie. Context practic: Cheie în Bruxelles IIb și în HCCH 1996. Sursă: S15.
  • Răspundere părintească — Definiție: Drepturi și obligații privind copilul (custodie, vizită). Context practic: În UE, competența/recunoașterea se analizează prin Bruxelles IIb. Sursă: S15.
  • Drept de vizită — Definiție: Dreptul părintelui de a menține relația cu copilul. Context practic: Poate necesita recunoaștere/executare transfrontalieră. Sursă: S15.
  • Custodie — Definiție: Aranjamente privind îngrijirea și deciziile pentru copil. Context practic: În cross‑border, conflictul de competență e frecvent. Sursă: S15.
  • Măsuri de protecție (familie) — Definiție: Măsuri pentru protejarea unei persoane (ex. ordine). Context practic: În UE, există recunoaștere rapidă prin Regulamentul 606/2013. Sursă: S18.
  • Pensie de întreținere — Definiție: Obligație de plată pentru copil/soț. Context practic: În UE, se aplică Regulamentul 4/2009. Sursă: S13.
  • Recunoașterea hotărârilor de familie — Definiție: Acceptarea efectelor hotărârilor de divorț/custodie/întreținere. Context practic: În UE, instrumentele dedicate pot elimina proceduri suplimentare. Sursă: S15.
  • Divorț transfrontalier — Definiție: Divorț cu element de extraneitate (naționalități/reședințe diferite). Context practic: Legea aplicabilă poate fi determinată prin Roma III (unde se aplică). Sursă: S21.
  • Regim matrimonial — Definiție: Reguli privind bunurile soților înainte/după căsătorie. Context practic: În UE, Reg. 2016/1103 oferă un cadru pentru cauze transfrontaliere. Sursă: S19.
  • Parteneriat înregistrat — Definiție: Formă legală de uniune în unele state UE. Context practic: Efectele patrimoniale sunt reglementate de Reg. 2016/1104. Sursă: S20.
  • Succesiune transfrontalieră — Definiție: Moștenire cu bunuri/moștenitori în mai multe state. Context practic: Reg. 650/2012 uniformizează competența și recunoașterea în UE. Sursă: S14.
  • Certificat european de moștenitor — Definiție: Document UE care dovedește calitatea de moștenitor/administrator. Context practic: Folosit pentru a acționa rapid în alte state membre. Sursă: S14.
  • Legea aplicabilă succesiunii — Definiție: Regula care stabilește legea ce guvernează moștenirea. Context practic: În UE, de regulă contează reședința obișnuită a defunctului (cu opțiuni). Sursă: S14.
  • Testament — Definiție: Act unilateral prin care se dispune de bunuri pentru după deces. Context practic: Forma și validitatea pot depinde de instrumente internaționale și lege. Sursă: S2.
  • Rezervă succesorală — Definiție: Partea minimă din moștenire protejată pentru anumite rude. Context practic: Relevă la planificare succesorală și litigii între moștenitori. Sursă: S2.
  • Partaj — Definiție: Împărțirea bunurilor între coproprietari/moștenitori. Context practic: În cross‑border, se corelează cu legea aplicabilă și competența. Sursă: S2.
  • Adopție (international) — Definiție: Procedură de adopție cu element străin. Context practic: În practică, poate implica instrumente HCCH (în funcție de stat). Sursă: S28.
  • Protecția copilului (HCCH 1996) — Definiție: Convenție privind competența și protecția copiilor. Context practic: Relevant când unul dintre state nu este UE sau când se aplică HCCH. Sursă: S28.
  • Mediere în familie — Definiție: Mediere pentru custodie/divorț/întreținere. Context practic: În cross‑border, Directiva de mediere oferă un cadru de recunoaștere a acordurilor în anumite condiții. Sursă: S16.
  • Localizarea bunurilor succesorale — Definiție: Identificarea bunurilor moștenirii în România/în străinătate. Context practic: Fără un „asset map”, procedurile se lungesc semnificativ. Sursă: S14.
  • Apostilă pentru acte de stare civilă — Definiție: Apostilarea actelor publice pentru utilizare în alt stat. Context practic: Primul pas practic la certificate de naștere/căsătorie. Sursă: S22.
  • Recunoașterea actelor publice — Definiție: Acceptarea actelor notariale/administrative într-un alt stat. Context practic: În UE, există mecanisme pentru circulația anumitor acte și efecte. Sursă: S35.
  • Alegerea legii la succesiune — Definiție: Opțiunea de a alege legea naționalității (în anumite condiții). Context practic: Poate simplifica litigii între moștenitori în state diferite. Sursă: S14.
  • Forum necessitatis — Definiție: Competență de necesitate în situații excepționale. Context practic: Poate apărea în contextul lipsei unei instanțe disponibile. Sursă: S3.
  • Recunoașterea divorțului — Definiție: Acceptarea hotărârii de divorț într-un alt stat. Context practic: În UE, Bruxelles IIb este reperul principal. Sursă: S15.
  • Acord parental — Definiție: Înțelegere privind copilul (custodie/vizită). Context practic: Poate fi formalizată pentru a circula/fi executabilă. Sursă: S15.
  • Obligație de întreținere transfrontalieră — Definiție: Întreținere cu părți în state diferite. Context practic: Reg. 4/2009 oferă reguli de competență și executare. Sursă: S13.
  • Apostilă vs legalizare (familie) — Definiție: Formalități pentru acte de stare civilă. Context practic: Apostila (HCCH 1961) simplifică utilizarea actelor publice. Sursă: S22.

Resurse oficiale recomandate (10–15 linkuri)

Întrebări frecvente (FAQ)

1) Cui îi este util acest glosar?
Persoanelor și companiilor care au sau anticipează un litigiu cu element de extraneitate legat de România (contracte internaționale, recuperări de creanțe, executare, familie/succesiuni).

2) Este glosarul consultanță juridică?
Nu. Este material informativ; regimul aplicabil depinde de fapte, documente, date și instrumentul juridic relevant.

3) Cum aflu ce instrument UE se aplică în cazul meu?
Pornește de la: (1) materia (civil/comercial vs familie), (2) statele implicate, (3) data procedurilor, apoi verifică instrumentele în „Surse” și pe European e‑Justice Portal.

4) De ce unele termene au surse UE și altele surse HCCH?
Instrumentele UE se aplică în principal între state membre; când unul dintre state e non‑UE (sau pentru anumite domenii), devin relevante convențiile HCCH.

5) Ce fac dacă termenul apare în două secțiuni?
Este normal: același concept poate fi relevant în procedură, executare și instrumente UE. Uită‑te la „Context practic” pentru utilizarea corectă.

6) Cum verific dacă o convenție HCCH se aplică între statele mele?
Folosește status table‑ul HCCH pentru convenția relevantă (vezi „Resurse oficiale recomandate”) și verifică data intrării în vigoare pentru fiecare stat.

7) Cum folosesc „Sursa (S‑cod)” în practică?
Caută S‑codul în secțiunea „Surse”, deschide linkul oficial și verifică dispozițiile relevante (definiții, domeniu de aplicare, documente, motive de refuz).

8) De ce apar atât „New York”, cât și „ICSID” la arbitraj?
Pentru că sunt două regimuri diferite: New York se aplică arbitrajului comercial internațional; ICSID se aplică arbitrajului investiții–stat și are reguli distincte de recunoaștere/executare.

Surse (texte oficiale și pagini primare)

De Alexandru Măglaș

Avocat titular al Măglaș Alexandru - Cabinet de Avocat
Telefon (Phone): +40 756 248 777
E-mail: alexandru@maglas.ro