Cât este rezonabil să plătești pentru un proces civil în București? Ghid practic despre onorariile avocaților și alegerea între un avocat „ieftin” și unul de calitate

Acest articol are caracter informativ general și nu reprezintă consultanță juridică. Situațiile concrete trebuie analizate individual, în baza documentelor și a discuțiilor directe cu un avocat. Informațiile și trimiterile legislative sunt valabile la data redactării textului și pot suferi modificări ulterioare.

1. De ce întrebarea „Cât să plătesc pentru un proces civil în București?” este legitimă

Oricine ajunge să aibă un proces civil (partaj, litigiu imobiliar, revendicare, pretenții bănești, litigiu comercial etc.) se lovește de aceeași dilemă: cât este „normal” să plătesc avocatului? Undeva între „nu vreau să plătesc prea mult” și „nu vreau să risc un avocat ieftin care să îmi strice cazul” trebuie găsit un echilibru.

În România, onorariile avocaților sunt liber negociate între avocat și client, în limitele legii și ale Statutului profesiei. Legea nr. 51/1995 prevede expres că contractul de asistență juridică, legal încheiat, este titlu executoriu, ceea ce înseamnă că sumele agreate devin exigibile, inclusiv prin executare silită, dacă nu sunt plătite la timp.
Vezi, de exemplu, art. 30 alin. (5) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat și art. 31 din aceeași lege.

În același timp, instanța civilă nu este obligată să oblige partea care pierde să suporte integral onorariul plătit de cealaltă parte. Codul de procedură civilă îi permite judecătorului să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocatului, dacă este vădit disproporționat față de valoarea sau complexitatea cauzei ori de activitatea efectiv desfășurată de avocat (art. 451 alin. (2) CPC, în forma menținută în vigoare).
Textul actualizat al art. 451 poate fi consultat, de exemplu, în Codul de procedură civilă – art. 451 sau în decizia Curții Constituționale nr. 71/2022, care a confirmat constituționalitatea acestui regim.

Prin urmare, întrebarea „cât merită să plătesc pentru un proces civil în București?” nu are un răspuns unic, dar are un cadru:

• există reguli legale despre cum se stabilesc onorariile;
• există un Ghid orientativ al onorariilor minimale, adoptat de Uniunea Națională a Barourilor din România (UNBR), actualizat în 2023 și 2025, care oferă repere de preț, dar nu tarife obligatorii;
• există reguli despre cum se decontează onorariile între părți, prin cheltuieli de judecată;
• diferența între un avocat „ieftin” și unul „de calitate” nu se reduce doar la cifre, ci și la timpul, atenția și expertiza dedicate dosarului tău.

2. Cadrul legal: cum se stabilesc onorariile avocaților în România

2.1. Legea 51/1995 și contractul de asistență juridică

Legea nr. 51/1995 este „legea avocaturii”. Ea prevede, printre altele, că:

• avocatul își exercită profesia în mod liber și independent, fiind supus doar legii, statutului și regulilor deontologice;
• relația cu clientul se concretizează prin contractul de asistență juridică, încheiat de regulă în formă scrisă, înainte de începerea efectivă a asistenței;
• contractul de asistență juridică, legal încheiat, este titlu executoriu; investirea cu formulă executorie se face de judecătoria de la sediul profesional al avocatului.

Textul actualizat al legii poate fi verificat pe Portalul Legislativ – Legea nr. 51/1995, precum și în sinteze de specialitate și jurisprudența Înaltei Curți privind caracterul de titlu executoriu al contractelor de asistență juridică (de ex. Decizia ICCJ nr. 31/2009).

2.2. Statutul profesiei de avocat: tipuri de onorarii și interdicții

Statutul profesiei de avocat, adoptat prin Hotărârea UNBR din 3 decembrie 2011 și actualizat succesiv, detaliază foarte clar modul de stabilire a onorariilor. Versiunea consolidată poate fi consultată gratuit pe Portal Legislativ sau pe site-ul UNBR, în varianta PDF actualizată.
Art. 127–131 din Statut sunt relevante pentru onorarii:

• avocatul are dreptul la onorariu și la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul clientului (art. 127 alin. (1));
• onorariile se stabilesc în raport cu dificultatea, amploarea, durata cazului, timpul și volumul de muncă, noutatea cauzei, importanța intereselor în joc, constrângerile de timp, experiența și reputația avocatului etc. (art. 127 alin. (2)–(3));
• tipurile de onorarii sunt: onorarii orare, fixe (forfetare), de succes și onorarii combinate (art. 129);
• onorariul de succes este permis doar ca element complementar unui onorariu orar sau fix și, în cauze penale, doar în legătură cu latura civilă a cauzei (art. 129 alin. (6)–(7));
• este interzis pactul de quota litis, adică stabilirea exclusivă a tuturor onorariilor în funcție de rezultatul judiciar al cauzei (art. 130).

Aceste reguli sunt explicate și în doctrină și articole de specialitate, inclusiv cu distincții între onorariul de succes și pactul de quota litis, de exemplu în materiale publicate în Universul Juridic sau în fișe de sinteză privind organizarea profesiei de avocat.
Pentru textul oficial, vezi Statutul profesiei de avocat – art. 127–131.

2.3. Ghidul orientativ al onorariilor minimale recomandate

Deși Statutul interzice fixarea de onorarii minime obligatorii de către organele profesiei, UNBR a adoptat un Ghid orientativ al onorariilor minimale, tocmai pentru a evita onorariile ruinătoare și concurența neloială. Ghidul are caracter de recomandare, nu este un tarif legal obligatoriu.

În 2023, Consiliul UNBR a adoptat Hotărârea nr. 353/2023 privind Ghidul orientativ, iar în 2025, prin Hotărârea UNBR nr. 230/12.06.2025, onorariile din acest ghid au fost actualizate cu indicele lunar al prețurilor de consum (IPC). Pentru servicii tipice (consultații, notificări, reprezentare în fond sau apel), ghidul indică onorarii minime de ordinul suturilor de lei pentru fiecare etapă sau act.
De exemplu, pentru notificări și corespondență extrajudiciară, ghidul prevede un onorariu orar, dar „nu mai puțin de” o anumită sumă minimă per act (de ordinul a câteva sute de lei). Ghidul poate fi consultat în format PDF pe site-urile barourilor sau al UNBR.

Pentru client, ghidul oferă repere de ordin de mărime (nu „prețuri fixe”) și îl ajută să înțeleagă de ce este improbabil ca un proces civil complex să poată fi asistat corect la câteva sute de lei „totul inclus”.

2.4. Codul de procedură civilă: cheltuieli de judecată și reducerea onorariilor

Cheltuielile de judecată sunt reglementate în art. 451–455 CPC. Două idei importante:

• partea care câștigă procesul poate cere obligarea părții care pierde la plata cheltuielilor de judecată (inclusiv onorariul avocatului, taxele judiciare, expertize, traduceri etc.);
• instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat onorariile avocaților dacă sunt vădit disproporționate față de valoarea sau complexitatea cauzei ori față de munca depusă (art. 451 alin. (2)).

Au existat inițiative legislative (PL-x nr. 788/2023) de modificare a acestui regim – pentru ca reducerea să fie posibilă doar la cererea părții interesate și cu anumite garanții procedurale – însă Curtea Constituțională a declarat neconstituționale modificările privind cheltuielile de judecată, astfel încât, la data redactării acestui articol, rămâne în vigoare textul actual al art. 451 alin. (2) CPC.
Poți verifica detalii în comunicate și analize privind sesizarea ÎCCJ și intervenția UNBR (de ex. analiza UNBR privind PL-x 788/2023 și comentariile ulterioare privind decizia CCR).

3. Tipuri de onorarii într-un proces civil (pe înțelesul clientului)

3.1. Onorariul orar – când plătești „pe timp efectiv lucrat”

În București, multe cabinete serioase folosesc un onorariu orar pentru activități cu grad mare de imprevizibilitate: analiză de dosar, cercetare doctrinară și jurisprudențială, ședințe de strategie, redactări suplimentare, pregătirea probelor, ședințe de judecată suplimentare față de cele estimate inițial.

Avantaje pentru client:

• plătești proporțional cu timpul real pe care avocatul îl dedică;
• poți urmări mai ușor raportul timp–rezultat pe dosar (mai ales dacă primești timesheets detaliate);
• este o formă flexibilă când nici avocatul, nici clientul nu știu de la început cât de „mare” va deveni litigiul.

Dezavantaje:

• nu ai de la început un plafon fix pentru costul total;
• cazurile complicate, cu multe termene și multe acte, pot conduce la costuri mai mari decât o sumă fixă, dacă s-ar fi putut anticipa mai bine volumul de muncă.

3.2. Onorariul fix (forfetar) – când vrei predictibilitate

Onorariul fix sau forfetar constă într-o sumă fixă, agreată de la început pentru o anumită etapă (de exemplu: redactare cerere de chemare în judecată + reprezentare în fond, până la pronunțarea hotărârii) ori pentru un pachet de servicii (consultație + analiză documente + opinie scrisă).

Avantaje:

• ai o imagine clară asupra costului pentru etapa convenită;
• e mai ușor de bugetat pentru persoane fizice și companii cu bugete stricte;
• încurajează avocatul să lucreze eficient, fără să factureze fiecare minut.

Limitări:

• dacă dosarul devine mult mai complex decât se anticipa (de exemplu, apar expertize și martori mulți), poate fi necesar un act adițional sau onorarii suplimentare;
• onorariul fix nu reflectă întotdeauna volumul real de muncă (uneori mare, alteori mai mic) pe care avocatul îl depune.

3.3. Onorariul de succes – doar complementar și cu limite clare

Onorariul de succes este reglementat de Statut ca onorariu complementar, care se poate adăuga unui onorariu fix sau orar. El poate fi:

• o sumă fixă plătibilă dacă se obține un anumit rezultat (de exemplu, dacă se admite cererea și se anulează un act, dacă se câștigă litigiul într-o anumită formă etc.);
• o sumă variabilă, calculată în funcție de rezultat (de exemplu, un procent din suma efectiv recuperată), cu condiția ca acest element să fie complementar, nu singurul onorariu.

Important: pactul de quota litis – situația în care întregul onorariu al avocatului este fixat exclusiv în funcție de rezultat sau de valoarea câștigată – este interzis de Statut (art. 130). Jurisprudența Înaltei Curți a confirmat nulitatea unor astfel de clauze camuflate, când profitul avocatului era practic garantat doar prin procent din câștig, fără un onorariu de bază.
Vezi, de exemplu, analiza privind quota litis și onorariile de succes pe Universul Juridic și Decizia ICCJ privind validitatea onorariilor de succes atunci când nu ascund un pact de quota litis.

3.4. Onorarii combinate – varianta cel mai des folosită în procese civile

În practică, foarte multe mandate de litigii civile din București folosesc structuri combinate:

• un onorariu de început (fix sau orar) pentru analiză, strategie și primele acte (cererea principală, întâmpinare etc.);
• un onorariu pentru fond (de regulă fix, pentru un anumit număr de termene);
• un onorariu de succes pentru atingerea unui anumit rezultat (de exemplu, admiterea integrală a pretențiilor).

Avantajul acestui model este că împacă interesele ambelor părți: avocatul își acoperă munca minimă și riscul profesional, iar clientul plătește suplimentar doar dacă se obține rezultatul convenit. Statutul permite expres astfel de combinații.

4. Ce influențează nivelul onorariului într-un proces civil în București

Art. 127 din Statut enumeră, într-o manieră relativ detaliată, elementele care trebuie avute în vedere la stabilirea onorariului. Din perspectiva practică a unui dosar civil, aceste criterii se traduc în câteva întrebări concrete:

4.1. Cât de complexă juridic este problema?

• Litigiu de pretenții simple (de exemplu, recuperarea unei sume mici, fără apărări complicate) versus litigiu privind proprietate imobiliară, urbanism, construcții, societar etc.
• Caz cu jurisprudență relativ clară versus speță cu chestiuni de drept noi, neclare sau controversate.

4.2. Care este miza economică și personală?

• Există o valoare mare în discuție (un imobil, o afacere, daune importante)?
• Litigiul are consecințe indirecte: risc reputațional, impact asupra afacerii, blocarea unor investiții etc.?

4.3. Cât va dura, realist, procesul?

• Dacă se anticipează mai multe termene, expertize, audierea multor martori, administrare de înscrisuri voluminoase, onorariul va fi mai mare;
• un proces în care instanța fixează termene scurte și impune un ritm alert presupune mai multă disponibilitate și un volum mai mare de muncă într-un timp mai scurt.

4.4. Ce volum de documente și probatoriu trebuie gestionat?

Dosarele cu contracte, facturi, corespondență business, documente tehnice, expertize contabile sau tehnice necesită mult timp de analiză și organizare; nu este realist ca un astfel de volum să fie acoperit printr-un onorariu foarte mic.

4.5. Experiența și specializarea avocatului

Statutul menționează expres experiența, reputația și specializarea avocatului ca elemente de luat în calcul la stabilirea onorariului. Un avocat care își concentrează activitatea pe anumite tipuri de litigii (de exemplu, drept fiscal, urbanism, litigii cu autorități, litigii bancare) va practica, de regulă, onorarii mai mari decât un avocat care preia ocazional astfel de cazuri, dar poate oferi un plus de calitate și o mai bună anticipare a riscurilor.

5. Avocat „ieftin” vs. avocat „de calitate”: cum eviți capcanele

5.1. De ce „cel mai ieftin” nu înseamnă neapărat „cel mai bun”

Onorariile „foarte mici” pentru dosare complicate ar trebui să ridice semne de întrebare. UNBR a subliniat în repetate rânduri, inclusiv în preambulul Ghidului orientativ, că onorariile ruinătoare (sensibil sub costurile reale ale serviciului) pot afecta calitatea serviciului și pot crea concurență neloială în profesie. Scopul ghidului este tocmai să ofere un „prag de bun-simț” sub care de regulă nu poți presta corect un anumit tip de serviciu.

În practică, un onorariu foarte mic poate însemna că:

• avocatul își va limita drastic timpul alocat dosarului tău;
• nu va putea aloca resurse la fel de mari pentru documentare, strategie și redactare ca un avocat care își taxează realist munca;
• riscul de surprize neplăcute (acte tardive, lipsă pregătire pentru termene, lipsă reacție la excepții sau apărări noi) poate crește.

5.2. De ce „scump” nu e un scop în sine

Pe de altă parte, un onorariu foarte mare, care nu este explicat logic prin raportare la criteriile legale (complexitate, volum de muncă, miza litigiului etc.) poate să nu fie justificat. Dacă un avocat nu îți poate explica în mod coerent cum a ajuns la suma propusă, e legitim să pui întrebări și să compari oferte.

5.3. Ce ar trebui să cântărești, concret, când alegi între „ieftin” și „calitate”

• Claritatea ofertei: este structurat onorariul (analiză, redactare, reprezentare, apel)? sunt explicate condițiile onorariului de succes, dacă există?
• Transparența: primești o explicație cu privire la ce include și ce nu include onorariul? e clar care sunt cheltuielile separate (taxe, expertize, traduceri)?
• Experiența relevantă: are avocatul experiență în tipul tău de dosar (de exemplu, litigii cu autorități, partaje complexe, litigii de urbanism, contencios fiscal)?
• Disponibilitatea: îți explică realist cât timp poate aloca și cum va fi gestionată comunicarea (e-mail, telefon, întâlniri)?
• Compatibilitatea umană: te simți ascultat, luat în serios, primești răspunsuri clare și la obiect?

Prețul este important, dar nu ar trebui să fie singurul criteriu. În multe cazuri, diferența între a câștiga sau a pierde un proces nu vine din câteva sute de lei în plus sau în minus la onorariu, ci din calitatea pregătirii și strategiei.

6. Interval orientativ: cât poate costa, realist, un proces civil în București

Nu există tarife oficiale obligatorii pentru litigiile civile în România, dar putem identifica ordini de mărime, plecând de la Ghidul orientativ al UNBR și de la practica pieței:

• pentru o cerere simplă (de exemplu, notificare extrajudiciară sau acțiune cu complexitate redusă), ghidul recomandă onorarii de câteva sute de lei per act (de regulă peste 400–500 lei), în funcție de timp și dificultate;
• pentru procese civile evaluabile în bani, cu valoare semnificativă și probatoriu complex, onorariile totale (analiză, redactare, reprezentare în fond și apel) pot ajunge la sume de ordinul miilor sau zecilor de mii de lei, în funcție de faze și de onorariul de succes;
• pentru litigii cu mize foarte mari (imobile, afaceri, litigii fiscale sau administrative adiacente), onorariile practicate de cabinete cu specializare ridicată pot depăși confortabil nivelul unei simple „taxe de reprezentare”, tocmai pentru că implică o muncă intensă și un risc profesional ridicat.

Pe site-ul UNBR și pe site-urile barourilor poți găsi Ghidul orientativ al onorariilor minimale, în care sunt detaliate, pentru fiecare tip de activitate (consultație, notificări, reprezentare la instanțe, căi de atac etc.), sume orientative minime. De asemenea, unele cabinete, inclusiv pagini dedicate onorariilor, publică exemple de structuri de onorarii (fixe, orare, de succes) pentru anumite tipuri de litigii, tocmai pentru a ajuta clienții să înțeleagă logica de calcul.

Important: intervalele de mai sus sunt pur orientative. Singurul mod corect de a afla „cât costă” procesul tău este să prezinți situația concretă unui avocat, să discutați strategia și să primiți o ofertă personalizată.

7. Poți recupera onorariul de la partea adversă dacă vei câștiga procesul?

Da, dar cu nuanțe. Regula generală în Codul de procedură civilă este că partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată (inclusiv onorariul avocaților) ale părții care câștigă. Totuși:

• trebuie să cereți cheltuielile de judecată până la închiderea dezbaterilor (art. 452 CPC);
• trebuie să dovediți cheltuielile prin înscrisuri (contract de asistență juridică, facturi, chitanțe, ordine de plată, eventual foi de pontaj pentru onorariile orare);
• instanța poate reduce motivat onorariul, dacă îl consideră vădit disproporționat (art. 451 alin. (2) CPC).

Curtea Constituțională a confirmat în mai multe rânduri constituționalitatea acestei reglementări, considerând că judecătorul are dreptul să protejeze partea care pierde de cheltuieli vădit disproporționate, cu condiția motivării (vezi, de exemplu, Decizia CCR nr. 71/2022). Totodată, discuțiile recente din doctrină și din practica ÎCCJ subliniază că instanța trebuie să se raporteze la criteriile din Statutul profesiei de avocat când apreciază proporționalitatea onorariilor.

În practică, dacă vrei să maximizezi șansele de a recupera cât mai mult din onorariu de la partea adversă:

• discută cu avocatul tău despre structura și nivelul onorariilor înainte de a semna contractul;
• păstrează toate documentele (contract, facturi, chitanțe, ordine de plată) și asigură-te că acestea pot fi depuse la dosar;
• argumentează, prin avocat, complexitatea și volumul de muncă (număr de termene, expertize, volum de documente), pentru a contracara eventualele cereri de reducere.

8. TVA și onorariul avocatului: de ce contează în calculul final

La onorariul avocațial se poate adăuga TVA, în funcție de situația fiscală a avocatului sau a formei de exercitare a profesiei:

• cota standard de TVA în România este, începând cu 1 august 2025, de 21%, iar cota redusă unică este de 11%, potrivit Legii nr. 141/2025 și materialelor explicative ANAF;
• pentru serviciile juridice obișnuite se aplică, de regulă, cota standard de TVA;
• avocații sau cabinetele cu cifră de afaceri sub plafonul de scutire (majorat la 395.000 lei/an începând cu 1 septembrie 2025, prin O.G. nr. 22/2025 și reglementările conexe) pot aplica regimul special de scutire și nu colectează TVA.

Din perspectiva clientului, întrebarea practică este: „Onorariul acesta include TVA sau nu?”. În oferta și în contract ar trebui să fie clar menționat dacă suma este:

• „+ TVA, dacă este cazul” (când avocatul este sau poate deveni plătitor de TVA); sau
• „TVA inclusă” / „TVA neaplicabilă” (în regim de scutire).

9. Cum discuți concret cu avocatul despre onorariu pentru un proces civil

În loc să cauți doar „avocat ieftin în București”, este mai util să intri într-o discuție structurată cu avocatul ales. În practică, o discuție eficientă despre onorariu ar trebui să atingă următoarele puncte:

1. Prezentarea situației concrete (documente, termene, eventuale proceduri paralele – executare, plângeri, alte litigii).
2. Evaluarea inițială a avocatului: care este miza, care sunt riscurile, ce șanse realiste vede (fără garanții).
3. Strategia propusă: care sunt pașii probabili (acțiune, întâmpinare, reconvențională, probatoriu, apel etc.).
4. Structura onorariului: orar, fix, mixt, onorariu de succes (dacă este cazul), modul de plată (avans, tranșe), includerea sau nu a TVA.
5. Cheltuieli suplimentare: taxe judiciare de timbru, eventuale expertize, traduceri, deplasări, onorarii pentru alți profesioniști (experți contabili, evaluatori, IT etc.).
6. Recuperarea cheltuielilor de judecată: care sunt șansele ca, în caz de câștig, să fie obligată partea adversă să suporte în tot sau în parte aceste cheltuieli.

Toate acestea ar trebui să se regăsească într-un contract de asistență juridică clar, în care să fie menționate:

• obiectul concret al mandatului (ce face avocatul, pentru ce etapă/procedură);
• forma de onorariu și modul de plată;
• cheltuielile distincte de onorariu;
• eventualul onorariu de succes și condiția de plată;
• regulile privind încetarea contractului și contestațiile privind onorariile (decizia decanului baroului etc.).

10. Întrebări frecvente despre onorariile avocaților pentru procese civile în București

10.1. Există un „onorariu minim legal” pentru un proces civil?

Nu există un tarif minim legal obligatoriu. Există însă un Ghid orientativ al onorariilor minimale adoptat de UNBR, care are caracter de recomandare și stabilește onorarii minimale orientative pentru diferite tipuri de servicii (consultații, acte, reprezentare în instanță). Aceste sume nu sunt impuse de lege, dar sunt repere folosite în practică la nivel național.

10.2. Pot încheia cu avocatul un contract doar pe procent din ce câștig?

Nu. Pactul de quota litis – convenția prin care toate onorariile sunt stabilite exclusiv în funcție de rezultatul judiciar al cauzei – este interzis prin Statut. Se poate însă conveni un onorariu de succes, fix sau variabil, complementar unui onorariu de bază (orar sau fix).

10.3. Dacă pierd procesul, mai datorez onorariul?

Da. Onorariul orar și fix se datorează indiferent de rezultat, pentru că avocatul are o obligație de diligență, nu de rezultat. Eventualul onorariu de succes se plătește doar dacă se îndeplinește rezultatul convenit în contract (de exemplu, admiterea cererii, obținerea unei anumite sume etc.).

10.4. Instanța va obliga partea adversă să îmi plătească integral onorariul?

Nu neapărat. Instanța poate să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocatului, dacă o consideră vădit disproporționată în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu munca depusă de avocat. De aceea, este important să existe și un raport rezonabil între suma plătită și dosar, iar avocatul să poată demonstra volumul de muncă.

10.5. Cum pot compara corect două oferte de onorariu?

Nu te uita doar la sumă. Compară:

• ce include concret fiecare ofertă (consultație, redactare, reprezentare, apel etc.);
• cum este structurat onorariul (orar/fix/succes);
• ce experiență are avocatul în tipul tău de litigiu;
• cum se raportează oferta la Ghidul orientativ al onorariilor minimale și la criteriile din Statut (complexitate, volum de muncă, miza litigiului).

11. Concluzii: cum găsești echilibrul între cost și calitate într-un proces civil

Când cauți un avocat pentru un proces civil în București, întrebarea nu ar trebui să fie doar „cine îmi cere cel mai puțin?”, ci „cine îmi oferă cea mai bună combinație între calitate, transparență și costuri justificate?”.

În rezumat:

• onorariile sunt liber negociate, dar în cadrul unor reguli clare (Legea 51/1995, Statutul profesiei de avocat, Codul de procedură civilă);
• există un Ghid orientativ al onorariilor minimale, cu caracter de recomandare, care îți permite să înțelegi ordinea de mărime a onorariilor decente pentru diverse tipuri de servicii;
• instanța poate reduce, motivat, partea din cheltuielile de judecată aferentă onorariului, dacă este vădit disproporționată;
• prețul nu poate fi desprins de calitatea și volumul muncii pe care avocatul le consacră dosarului tău;
• discuția deschisă, structurată și onestă despre onorariu, încă de la început, te ajută să eviți frustrările pe parcursul procesului.

În final, „avocat ieftin” sau „avocat de calitate” nu sunt etichete absolute. Ceea ce contează este să identifici un profesionist care îți explică transparent opțiunile, îți oferă o strategie realistă și îți propune un onorariu aliniat atât criteriilor legale, cât și așteptărilor tale legitime.