Sfaturi utile pentru audierea într-un dosar penal în fața polițistului sau procurorului – cum vă pregătiți, cum vă ajută avocatul și cum gestionați stresul

Acest articol are caracter strict informativ și nu reprezintă consultanță juridică. Situațiile concrete trebuie analizate individual, împreună cu un avocat specializat în drept penal, care poate evalua probele și riscurile specifice cazului dumneavoastră.

1. De ce este atât de importantă audierea în dosarul penal?

În orice dosar penal, audierea – fie că are loc în fața polițistului, a procurorului sau, ulterior, în fața judecătorului – este un moment esențial. Declarațiile date în această etapă pot influența decisiv:

• modul în care organul de urmărire penală reconstituie faptele;
• strategia de anchetă (ce alte probe se administrează, ce persoane se mai audiază, ce expertize se dispun);
• în final, soluția dosarului (clasare, renunțare la urmărirea penală, trimitere în judecată, condamnare, achitare etc.).

Urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor privind existența infracțiunii, identificarea persoanei care a săvârșit-o și stabilirea răspunderii sale penale, în condițiile garantării drepturilor procesuale ale persoanelor implicate. Acest cadru este reglementat de Codul de procedură penală (Legea nr. 135/2010).

Important de reținut: procedura din cursul urmăririi penale este, de regulă, nepublică. Nu suntem în faza unei dezbateri în sala de judecată, ci într-o etapă în care se strâng și se evaluează probe. Tocmai de aceea, ceea ce spuneți (sau alegeți să nu spuneți) în timpul audierii poate avea un impact major asupra întregului dosar.

Dacă doriți o imagine de ansamblu asupra duratei și etapelor unui dosar penal, puteți consulta și articolul: „Cât durează soluționarea unui dosar penal?”

2. În ce calitate puteți fi audiat și de ce contează acest lucru?

În practică, puteți fi chemat la audieri în mai multe calități procesuale, fiecare cu drepturi și obligații specifice:

• suspect – persoana cu privire la care, din datele și probele existente, rezultă suspiciunea rezonabilă că a săvârșit o infracțiune;
• inculpat – persoana împotriva căreia s-a pus în mișcare acțiunea penală;
• persoană vătămată – presupusa victimă a unei infracțiuni;
• parte civilă – persoana care formulează pretenții civile (despăgubiri) în cadrul procesului penal;
• martor – persoana care este chemată să relateze ce știe despre faptele cercetate.

Diferențele nu sunt teoretice, ci foarte concrete:

• suspectul și inculpatul au dreptul la tăcere și la a nu se autoincrimina;
• martorul are, în principiu, obligația de a spune adevărul, dar beneficiază de un drept de a nu declara fapte care l-ar putea incrimina pe el însuși;
• persoana vătămată și partea civilă pot formula cereri, se pot constitui parte civilă, pot solicita probe și au drepturi specifice legate de repararea prejudiciului.

Este esențial să știți în ce calitate sunteți chemat la audieri. Dacă din citație, apel telefonic sau mesaj nu reiese clar, este legitim să solicitați lămuriri organului judiciar sau, ideal, să rugați avocatul să clarifice acest aspect în numele dumneavoastră.

O discuție detaliată despre momentul în care o persoană dobândește calitatea de inculpat și care sunt drepturile sale găsiți în articolul: „Calitatea de inculpat – ce drepturi am?”

3. Cadrul legal al audierii: Codul de procedură penală, CEDO și dreptul UE

3.1. Drepturile suspectului și inculpatului

Drepturile persoanei acuzate sunt prevăzute detaliat în Codul de procedură penală, în special la art. 10 și art. 83, precum și în dispozițiile privind procedura audierii.

Printre cele mai importante drepturi se numără:

• dreptul de a fi informat despre acuzații și încadrarea juridică;
• dreptul la avocat, inclusiv dreptul de a fi asistat de un avocat ales sau numit din oficiu și de a discuta confidențial cu acesta;
• dreptul de a nu da nicio declarație (dreptul la tăcere) și de a nu se autoincrimina;
• dreptul de a propune probe (martori, înscrisuri, expertize, înregistrări etc.);
• dreptul de a formula cereri și excepții, inclusiv cu privire la legalitatea probelor și a procedurilor;
• dreptul de a consulta dosarul, în condițiile prevăzute de lege.

Aceste garanții interne sunt întărite de standardele europene, în special de:

• Directiva (UE) 2013/48 privind dreptul de acces la un avocat în procedurile penale;
• jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil și dreptul de a nu se autoincrimina, de exemplu cauza Salduz c. Turciei, unde s-a subliniat importanța asistenței efective a unui avocat încă din primele audieri.

3.2. Dreptul martorului de a nu se autoincrimina

Deși martorul are obligația de a spune adevărul, Curtea Constituțională a subliniat că el nu poate fi constrâns să se autoincrimineze. Decizia Curții Constituționale nr. 236/2020 a clarificat că dreptul la tăcere și dreptul de a nu se autoincrimina trebuie respectate și în cazul martorului, iar legea procesual penală a fost interpretată și modificată în consecință.

În termeni simpli:

• dacă răspunsul la o întrebare v-ar putea expune riscului unei acuzații penale, trebuie informat acest lucru și puteți refuza să răspundeți;
• dacă din declarația dată în calitate de martor reiese că sunteți, de fapt, suspect, organul judiciar trebuie să schimbe calitatea procesuală și să vă comunice noul statut, împreună cu drepturile corespunzătoare.

3.3. Procedura audierii în Codul de procedură penală

Codul reglementează în detaliu modul în care se desfășoară audierea:

• identificarea persoanei și consemnarea datelor principale (art. 107 CPP);
• aducerea la cunoștință a calității procesuale, a faptelor și a drepturilor (inclusiv dreptul la tăcere și la avocat);
• relatarea liberă a persoanei, urmată de întrebări pentru clarificări și detalii;
• consemnarea declarației, inclusiv a orei de început și de sfârșit, a întrebărilor și a răspunsurilor;
• citirea și semnarea declarației, după ce ați avut posibilitatea să verificați că este consemnată corect.

Textul complet al Codului de procedură penală poate fi consultat pe site-ul oficial: Codul de procedură penală – Portal Legislativ.

4. Cum vă pregătiți înainte de audiere – checklist practic

4.1. Clarificați calitatea procesuală

Primul pas este să știți clar în ce calitate sunteți chemat la audieri. Ideal este ca acest lucru să fie evident din citație. Dacă nu este, puteți:

• să solicitați lămuriri telefonic sau în scris de la organul de urmărire penală;
• să cereți avocatului să contacteze direct organul judiciar și să clarifice calitatea procesuală și, în linii mari, acuzațiile.

Acest lucru nu este o „insolență”, ci un demers normal, care ține de dreptul dumneavoastră la informare și la apărare.

4.2. Discutați cu un avocat specializat în drept penal

Pregătirea reală pentru audiere se face, în mod optim, împreună cu un avocat penalist. În cadrul acestei discuții:

• analizați ce se știe deja în dosar (acuzația, plângerea, eventuale acte comunicate);
• identificați riscurile concrete (tipul infracțiunii, limite de pedeapsă, eventuale consecințe profesionale sau personale);
• stabiliți o strategie minimă: dați declarație sau vă exercitați dreptul la tăcere? răspundeți la toate întrebările sau rămâneți în limita unei relatări generale? recunoașteți faptele sau le contestați?

În anumite situații, poate fi discutată chiar și oportunitatea unui acord de recunoaștere a vinovăției, dacă recunoașterea și asumarea faptei, în condiții de legalitate, pot duce la o soluție mai favorabilă decât un proces clasic de lungă durată.

4.3. Pregătiți documentele și informațiile relevante

Împreună cu avocatul, puteți să faceți o listă de documente și informații care ar putea fi utile:

• contracte, facturi, acte contabile, extrase de cont;
• corespondență (e-mailuri, mesaje, notificări);
• acte care dovedesc anumite împrejurări (program de muncă, prezență într-un alt loc, documente medicale etc.);
• numele și datele de contact ale unor eventuali martori care pot confirma anumite aspecte.

Nu este obligatoriu să depuneți toate aceste acte chiar la prima audiere, dar este important să aveți o imagine clară asupra a ceea ce există și să discutați cu avocatul ce anume este oportun să fie pus la dispoziția organului de urmărire penală în acel moment.

4.4. Aspecte logistice simple, dar importante

În ziua audierii:

• asigurați-vă că aveți la dumneavoastră actul de identitate și, la nevoie, alte acte utile;
• planificați-vă timpul astfel încât să nu fiți contra-cronometru – audierile pot dura mai mult decât estimați;
• verificați adresa exactă, etajul, biroul și, dacă este cazul, regulile de acces (program, legitimație, control de securitate);
• discutați în prealabil cu avocatul unde vă întâlniți (în fața instituției, direct în interior etc.).

5. Gestionarea emoțiilor și a stresului în timpul audierii

5.1. De ce nu există o declarație „perfectă”

Mulți oameni intră la audieri cu impresia că trebuie să dea o relatare „perfectă”, fără ezitări, fără niciun detaliu lipsă. În realitate:

• memoria umană este influențată de stres, timp și context;
• detaliile secundare (ora exactă, ordinea anumitor evenimente) pot fi uitate sau confuze;
• sub presiunea emoțională, este ușor să greșiți – nu pentru că vreți să mințiți, ci pentru că mintea nu funcționează ca o înregistrare video.

Este mai sănătos și mai credibil să spuneți „nu îmi amintesc exact”, „nu pot garanta ora/minutul”, decât să completați „din imaginație” doar pentru a părea sigur. O declarație sinceră, chiar cu ezitări, este în general mai credibilă decât una rigidă, recitată.

5.2. Tehnici simple de gestionare a stresului

Nu există rețete miraculoase, dar câteva lucruri simple ajută:

• Respirația controlată – înainte de a răspunde, inspirați adânc și expirați lent de câteva ori;
• Pauze scurte – nu trebuie să răspundeți în secunda următoare; puteți lua câteva momente pentru a formula răspunsul;
• Cererea de clarificări – dacă întrebarea este neclară, spuneți acest lucru și solicitați reformularea;
• Focalizarea pe fapte – descrieți ce ați văzut, auzit, făcut, fără să vă lansați în interpretări sau presupuneri, dacă nu sunteți sigur.

Dacă știți că aveți probleme de anxietate, atacuri de panică sau alte dificultăți emoționale, este util să le menționați avocatului. În anumite situații, organul judiciar poate adapta modul de audiere (pauze mai dese, un ritm mai lent, eventual organizarea audierii într-un mediu mai puțin intimidant).

5.3. Limbajul nonverbal și impresia generală

Pe lângă conținutul declarației, contează și felul în care vă comportați:

• o atitudine ostilă, agresivă sau provocatoare rar ajută; dimpotrivă, poate crea impresia că încercați să ascundeți ceva;
• o atitudine exagerat de „teatrală” sau o declarație evident învățată pe de rost pot genera suspiciuni;
• o poziție calmă, cooperantă, dar fermă în privința drepturilor dumneavoastră este, de regulă, cea mai potrivită.

Scopul nu este să jucați un rol, ci să fiți autentic, dar conștient de faptul că sunteți într-o procedură oficială, în care fiecare gest sau răspuns poate conta.

6. Dreptul de a nu da declarație: când este util și ce implicații are

6.1. Suspect/inculpat – dreptul la tăcere

Ca suspect sau inculpat, aveți dreptul de a nu da nicio declarație. Exercitarea acestui drept:

• nu poate fi, în sine, sancționată;
• nu poate fi folosită automat ca „dovadă” a vinovăției;
• este recunoscută atât de Codul de procedură penală, cât și de jurisprudența CEDO și de dreptul UE.

Totuși, decizia de a tăcea nu este una pur teoretică. Ea trebuie analizată împreună cu avocatul, ținând cont de:

• probe deja administrate (înregistrări, declarații ale altor persoane, documente);
• miza concretă (gravitatea faptei, limite de pedeapsă, risc de arestare, consecințe profesionale sau de imagine);
• strategia pe termen lung (există șanse reale pentru o soluție de clasare? se ia în calcul recunoașterea faptei pentru o pedeapsă mai mică? etc.).

6.2. Martorul și dreptul de a nu se autoincrimina

Martorul are, în principiu, obligația de a spune adevărul. Însă, dacă întrebările vizează fapte care l-ar putea expune la o urmărire penală, el trebuie informat asupra dreptului de a nu se autoincrimina și poate refuza să răspundă la acele întrebări.

În practică, apar situații delicate, de exemplu:

• martorul este coleg, prieten sau asociat al persoanei cercetate și relatarea exactă a faptelor ar putea indica și implicarea sa;
• martorul recunoaște, în timpul declarației, că a participat la anumite acte discutabile (de exemplu, a semnat documente fără să le citească, a ajutat la anumite operațiuni suspecte etc.).

În astfel de cazuri, organul de urmărire penală trebuie să decidă dacă este necesară schimbarea calității procesuale în suspect sau inculpat, iar persoana are dreptul să fie informată și să beneficieze de toate garanțiile corespunzătoare.

7. Ce se întâmplă efectiv în timpul audierii – pas cu pas

7.1. Identificarea și informarea asupra drepturilor

Ordinea obișnuită este următoarea:

1. Vi se verifică identitatea (buletin/carte de identitate, pașaport etc.).
2. Vi se comunică calitatea procesuală și, pe scurt, faptele investigate.
3. Vi se aduc la cunoștință drepturile principale (la avocat, la tăcere, la a propune probe, la a consulta dosarul etc.).
4. Vi se oferă, în mod normal, posibilitatea de a discuta cu avocatul (dacă este prezent sau dacă ați solicitat unul din oficiu).

7.2. Relatarea liberă și întrebările

După aceste formalități, organul de urmărire penală vă poate invita să faceți o relatare liberă a evenimentelor, în ordinea în care le-ați trăit sau în care le considerați relevante.

Ulterior, se adresează întrebări pentru:

• clarificarea unor detalii (loc, moment, participanți);
• verificarea unor eventuale neconcordanțe cu alte probe existente în dosar;
• lămurirea atitudinii dumneavoastră (ați încercat să reparați paguba? ați sesizat autoritățile? etc.).

Este acceptabil să cereți timp pentru a formula un răspuns sau să solicitați o scurtă pauză pentru a discuta cu avocatul, mai ales când întrebarea este sensibilă sau vă pune într-o dificultate reală.

7.3. Consemnarea și verificarea declarației

Declarația se consemnează în scris. Înainte de a semna:

• citiți cu atenție fiecare pagină (dacă este nevoie, rugați să fie citită cu voce tare);
• cereți corectarea eventualelor greșeli de formulare sau de conținut;
• verificați dacă întrebările și răspunsurile esențiale apar în declarație;
• dacă nu stăpâniți bine limba română, solicitați interpret autorizat – aveți dreptul la aceasta.

Nu semnați niciodată o declarație pe care nu o înțelegeți sau cu al cărei conținut nu sunteți de acord. Puteți cere menționarea în declarație a obiecțiilor dumneavoastră („am arătat că…”, „am precizat că nu îmi amintesc…” etc.).

8. Sinceritatea declarațiilor și riscul de noi acuzații

Indiferent de calitatea procesuală, declarațiile nesincere pot avea consecințe serioase:

• pentru martori, declarațiile mincinoase pot constitui infracțiunea de mărturie mincinoasă (art. 273 Cod penal);
• pentru inculpați, declarațiile contradictorii sau evident neadevărate pot afecta credibilitatea apărării în ansamblu.

De aceea, trebuie evitate două extreme:

• de a spune „orice” pentru a scăpa cât mai repede, chiar dacă nu este adevărat;
• de a tăcea complet din teamă, fără o analiză strategică împreună cu avocatul.

Important de înțeles este că dreptul la tăcere și dreptul de a nu vă autoincrimina există tocmai pentru a nu fi împins să alegeți între a minți și a vă incrimina singur. Folosite corect, aceste drepturi vă protejează; folosite haotic sau intuitiv, pot complica situația.

9. Secretul urmăririi penale și discuțiile despre dosar

Faza de urmărire penală este, de regulă, nepublică. Asta înseamnă că:

• conținutul dosarului nu este destinat circulației largi (rețele sociale, mass-media, grupuri de discuții);
• dezvăluirea unor informații din dosar poate afecta probele (de exemplu, martorii își ajustează declarațiile după ce află ce au spus alții);
• în anumite situații, comentariile publice pot genera suspiciuni suplimentare sau chiar alte infracțiuni (influențarea martorilor, compromiterea probelor etc.).

Cea mai sigură abordare este ca detaliile privind dosarul să fie discutate doar cu avocatul, în cadrul confidențialității profesionale. Cu prieteni, colegi sau cunoscuți, discuțiile ar trebui să fie generale și prudente, fără divulgarea actelor sau a strategiei de apărare.

10. Rolul concret al avocatului în audiere

Prezența avocatului nu este un simplu detaliu formal. Un avocat cu experiență în dosare penale vă poate ajuta, în mod concret, în mai multe feluri:

• Înainte de audiere:
  • explică acuzațiile și consecințele posibile;
  • analizează probele existente (în măsura accesului la dosar);
  • stabilește împreună cu dumneavoastră o strategie minimă pentru audiere.
• În timpul audierii:
  • solicită clarificarea întrebărilor ambigue sau tendențioase;
  • cere pauze atunci când este necesar, pentru a discuta cu clientul;
  • vă avertizează atunci când un răspuns v-ar putea autoincrimina;
  • se asigură că dreptul la tăcere și celelalte drepturi sunt respectate efectiv, nu doar declarativ.
• După audiere:
  • verifică modul în care declarația se integrează în ansamblul probelor;
  • evaluează dacă sunt necesare completări sau clarificări ulterioare;
  • pregătește, alături de dumneavoastră, pașii următori (cereri, excepții, strategia pentru instanță).

Mai multe informații despre servicii de drept penal puteți găsi în secțiunea dedicată de pe site-ul cabinetului: Servicii avocat drept penal.

11. Situații speciale de audiere

11.1. Audierea minorilor

Minorii beneficiază de o protecție sporită în procedurile penale. Codul de procedură penală prevede:

• prezența, în anumite cazuri, a unui reprezentant legal sau a unui reprezentant al autorității tutelare;
• implicarea unui psiholog sau a unui specialist în asistență socială, mai ales în cauze sensibile (violență, abuzuri etc.);
• posibilitatea audierii într-un mediu mai puțin formal, pentru a limita trauma.

Scopul este ca minorul să poată relata ce s-a întâmplat fără a fi re-victimizat sau intimidat excesiv de procedură.

11.2. Audieri în arest sau alte condiții restrictive

Când persoana este deja privată de libertate (arest preventiv, executarea unei pedepse etc.), audierea trebuie să se desfășoare cu respectarea strictă a dreptului la avocat și la comunicare cu acesta. În anumite situații se folosesc videoconferințe, dar sub condiția ca:

• comunicarea cu avocatul să rămână confidențială;
• persoana audiată să poată înțelege și urmări procedura fără restricții tehnice sau practice excesive.

11.3. Audieri repetate și completări de declarații

Este posibil să fiți chemat de mai multe ori pentru audieri, fie pentru că au apărut probe noi, fie pentru că organul judiciar dorește să clarifice anumite aspecte.

În astfel de cazuri:

• încercați să fiți consecvent în privința elementelor esențiale;
• explicați eventualele diferențe: „la prima audiere nu îmi aminteam acest detaliu, acum mi-am amintit după ce am revăzut actele”;
• discutați cu avocatul dacă este oportună depunerea unei note scrise sau a unei declarații suplimentare structurate.

12. Checklist rapid înainte și după audiere

12.1. Înainte de audiere

• Știu clar în ce calitate sunt chemat (suspect, inculpat, martor, persoană vătămată)?
• Am discutat cu un avocat specializat în drept penal și am înțeles riscurile și opțiunile?
• Știu dacă este în interesul meu să dau declarație completă, să limitez relatarea sau să îmi exercit dreptul la tăcere?
• Am strâns documentele relevante și am o listă de posibili martori (dacă este cazul)?
• Mi-am rezervat suficient timp pentru audiere și știu exact unde trebuie să mă prezint?

12.2. După audiere

• Am citit integral declarația înainte de a o semna?
• Am cerut să fie corectate eventualele greșeli sau neînțelegeri?
• Am notat (pentru mine și avocat) ce întrebări au fost puse, cât a durat audierea și ce impresii am avut?
• Am discutat cu avocatul care sunt pașii următori și ce efect are declarația asupra strategiei de apărare?

13. Costuri, onorarii și alte aspecte practice

Un dosar penal implică, de regulă, atât costuri cu avocatul, cât și alte cheltuieli (deplasări, copii de pe dosar, eventuale expertize, taxe judiciare pentru anumite cereri etc.). Pentru a avea o imagine realistă, merită consultate și articole precum:

• „Despre onorariul avocatial: cât costă serviciile unui avocat și cum se calculează”;
• „Care sunt costurile pe care le poate implica un proces penal și cum le pot recupera?”

Discuția deschisă cu avocatul încă de la început, inclusiv despre onorariu și posibile costuri viitoare, vă ajută să evitați surprizele neplăcute și să vă organizați resursele în mod realist.

14. Concluzie – cum transformați audierea dintr-o sursă de panică într-un proces gestionabil

Audierea într-un dosar penal este în mod natural un moment în care anxietatea este ridicată. Totuși, informația și pregătirea pot transforma această etapă dintr-o sursă de panică într-un proces dificil, dar gestionabil. Punctele-cheie de reținut sunt:

• să înțelegeți clar calitatea procesuală și acuzațiile (dacă există);
• să discutați în prealabil cu un avocat specializat în drept penal și să stabiliți o strategie;
• să știți care sunt drepturile dumneavoastră (la avocat, la tăcere, la neautoincriminare, la probe);
• să gestionați în mod realist emoțiile și stresul, fără a vă forța să dați o declarație „perfectă”;
• să fiți sincer acolo unde alegeți să vorbiți și să nu ezitați să spuneți „nu îmi amintesc” atunci când aceasta este realitatea;
• să păstrați confidențialitatea asupra detaliilor din dosar, discutând în profunzime doar cu avocatul.

În final, procesul penal nu este doar despre acuzații și pedepse, ci și despre protecția persoanei nevinovate și despre garantarea unui proces echitabil. Modul în care abordăm audierea – informat, pregătit și asistat de un profesionist – poate avea un rol determinant în felul în care dosarul evoluează și în soluția care se va pronunța.